Prof. Philippe Hartemann, președintele Comitetului științific pentru riscuri sanitare emergente și noi

În aprilie 2013, la Luxemburg, au fost numiți pentru un mandat de 3 ani (2013-2016) noii membri ai Comitetului științific pentru riscuri sanitare emergente și noi (CSRSEN).

Este vorba despre specialiști independenți cu o expertiză științifică remarcabilă, selectați de Comisia Europeană prin intermediul unei cereri de exprimare a interesului. Membrii comitetului trebuie să garanteze, printre altele, absența conflictului de interese, care reprezintă o condiție eliminatorie. Pe lângă declarația scrisă în acest sens, pe care o prezintă la data numirii, trebuie să reconfirme anual, în scris, acest fapt și să declare verbal, în cadrul fiecărei sesiuni și pentru fiecare chestiune examinată, eventualele conflicte de interese. Declarațiile sunt evaluate de secretariat, de președinte și de către alți membri pentru a se exclude conflictul de interese în raport cu punctele aflate pe ordinea de zi. CV-urile și declarațiile membrilor sunt publicate pe site-ul comitetelor științifice.

Dată fiind complexitatea avizelor solicitate, pentru fiecare subiect se organizează un grup de lucru ad hoc format din unii membri ai comitetului și experți externi selectați pe baza rezultatelor obținute, de exemplu pe baza expertizei recunoscute la nivel internațional, a independenței și numărului de lucrări publicate pe tema respectivă.

CSRSEN oferă consultanță Comisiei Europene cu privire la riscurile emergente și noi și pe alte teme ample, complexe sau multidisciplinare care necesită o evaluare completă și care nu sunt acoperite de alte instituții. Printre subiectele de acest fel se pot număra, de exemplu, nanotehnologiile, câmpurile electromagnetice, dispozitivele medicale, rezistența la antimicrobiene, ingineria tisulară, biologia sintetică, produsele derivate din sânge, interacțiunea factorilor de risc sau efectele de sinergie. Multe dintre avize necesită participarea membrilor altor comitete și/sau altor organisme de evaluare.

În prezent, sunt în pregătire șapte avize. Unul dintre ele face obiectul unei consultări publice privind siguranța implanturilor mamare din silicon PIP (actualizarea din 2013), iar altul, care va fi publicat în curând, se referă la efectele nanoargintului asupra siguranței, sănătății și mediului și la rolul său în raport cu rezistența la antimicrobiene. În ceea ce privește biologia sintetică, lucrurile sunt de abia la început. Șase avize au ajuns în stadiul final, urmând a fi aprobate pentru a face obiectul consultării publice în următoarele luni. Cinci dintre acestea se referă la dispozitive medicale DEHP, bisfenol A, nanomateriale, amalgam dentar și materiale alternative de restaurare dentară, precum și la metalul folosit la protezele articulare de șold. Un alt aviz are ca temă efectele câmpurilor electromagnetice asupra sănătății (actualizarea din 2013).

Una dintre principalele provocări constă în a furniza serviciilor Comisiei un răspuns rapid la probleme foarte complexe. Uneori, pentru a respecta regulile privind utilizarea literaturii științifice trebuie analizate mii de publicații înainte de a realiza o evaluare a riscurilor bazată pe forța probantă a datelor.

CSRSEN este format din oameni de știință și experți în sănătate publică cu o vastă experiență, care sunt mândri că lucrează pentru a-i proteja pe cetățenii europeni. Experiența și domeniile lor de competență pot contribui la o evaluare solidă și independentă a riscurilor sanitare noi și emergente și ne pot proteja sănătatea într-un mediu aflat în continuă evoluție.

Siguranța implanturilor mamare din silicon PIP - aviz preliminar - octombrie 2013

Comisia i-a solicitat comitetului CSRSEN să actualizeze avizul precedent referitor la implanturile mamare din silicon PIP, adoptat în februarie 2012. La 25 septembrie 2013, a fost adoptat avizul preliminar (actualizarea din 2013), acesta fiind urmat de o consultare publică la care se poate participa până pe data de 3 ianuarie.

Au fost luate în considerare numeroase date științifice noi, rezultatele unui chestionar european și rapoartele statelor membre.

Potrivit datelor colectate, există o incidență mai mare a rupturilor de implant în cazul implanturilor mamare din silicon gel PIP (implanturile PIP) decât în cel al implanturilor din alt tip de silicon, iar rupturile au tendința de a apărea mai rapid. Riscul de rupere a implantului crește odată cu trecerea timpului. Este greu de cuantificat cu cât a crescut efectiv procentul rupturilor, deoarece nu sunt disponibile suficiente date cu privire la implanturile din alte tipuri de silicon.

În urma analizei datelor a rezultat că pentru anumite loturi de implanturi PIP, învelișul sau procesul de fabricație a fost de calitate slabă, ceea ce se poate explica prin existența unor variații la nivelul procesului de fabricație.

În dispozitivele PIP au fost identificate mai multe tipuri de ciclosiloxan (cunoscute ca D4, D5 și D6), în concentrații mai mari decât în cazul altor implanturi mamare din silicon. Prin urmare, au fost analizate eventualele consecințe toxicologice ale scurgerii acestora din implanturile PIP deteriorate. A rezultat că aceste substanțe chimice sunt prezente, în mod curent, chiar și în organismele femeilor care nu au făcut implant. În unele cazuri, scurgerea gelului sau ruperea implantului au fost asociate cu reacții inflamatorii locale sau la nivelul nodulilor limfatici. În altele, rupturile nu au generat simptome. Nici rupturile de implant, nici inflamațiile locale nu au putut fi asociate cu cancerul mamar sau cu limfomul anaplastic cu celule mari.

Deși există diferențe privind procentajul de rupturi, nu există dovezi clare că rupturile de implant PIP ar prezenta riscuri mai mari decât cele ale implanturilor fabricate de alt producător.

În cazul ruperii implantului, se recomandă cu tărie extragerea acestuia. Având în vedere preocupările pe care le suscită rupturile nedetectate, este necesar ca femeile cu implant mamar PIP să meargă regulat la controale medicale și, dacă este cazul, să solicite consiliere individuală și ecografii sau imagistică prin rezonanță magnetică.

În ceea ce privește înlăturarea preventivă a implanturilor PIP intacte, în prezent nu există date medicale, toxicologice sau de altă natură relevante care să justifice acest lucru. Totuși, de la caz la caz, se poate lua în calcul extragerea acestora în cazul femeilor care prezintă probleme psihologice din cauză că au astfel de implanturi, chiar dacă acestea sunt intacte.

Informații generale

Comitetul științific pentru riscurile asupra sănătății și mediului

La data de 23 iunie 2013, CSRSEN a aprobat acest aviz preliminar, care a fost urmat de o consultare publică și de o audiere, în data de 6 noiembrie. CSRSEN își va finaliza avizul luând în considerare observațiile și sugestiile primite.

De peste 150 de ani, amalgamul dentar, un aliaj din mercur și argint, este utilizat pentru tratarea cariilor dentare, având în vedere excelente sale proprietăți mecanice și durabilitatea materialului. Se situează pe locul al doilea între utilizările mercurului în Uniunea Europeană. Materialele alternative încep să fie utilizate din ce în ce mai mult, datorită proprietăților lor estetice sau din cauza îngrijorărilor legate de utilizarea amalgamului dentar.

Emisiile asociate utilizării mercurului în obturarea cariilor cu amalgam dentar se pot produce în timpul pregătirii, înlăturării sau eliminării amalgamului. S-a estimat că prin intervențiile stomatologice se emite în atmosferă o cantitate de 20 de tone de mercur pe an, mult mai puțin decât cel provenind din surse umane sau emisii naturale. În prezent nu există suficiente date pentru a face o evaluare a riscurilor pentru mediu. Totuși, în general, mercurul din amalgam nu prezintă riscuri pentru apele de suprafață din Europa, însă nu există date suficiente pentru a evalua riscurile pentru sol și apă.

Mercurul provenind din amalgamul dentar, precum și din multe alte surse prezente în mediul înconjurător, poate fi asimilat de populație prin alimente și contactul cu apa și aerul. Totuși, mercurul prezent în mediul înconjurător având ca origine amalgamele constituie doar o mică parte din cantitatea totală la care este expusă populația. Deși nu poate fi exclus riscul de otrăvire secundară prin alimentație, acesta este minimizat de legislația europeană în materie de produse alimentare, care le exclude de pe piață pe cele care depășesc concentrația maximă admisă de mercur și alte metale.

Consultați fișa informativă realizată pe baza avizului preliminar.

Informații generale