Pescuit

INSEPARABLE - Eat, Buy and Sell Sustainable FishINSEPARABLE - Eat, Buy and Sell Sustainable FishINSEPARABLE - Eat, Buy and Sell Sustainable FishINSEPARABLE - Eat, Buy and Sell Sustainable Fish

Căutare
    După cuvântul sau expresia
Date relevante
Actualitate
EU vessels fishing shrimps and small pelagics in Mauritanian waters in the framework of the EU-Mauritania Fisheries Protocol will be able to continue to do so until 15 December 2014. This is part of the compromise which EU negotiators found last night in Nouakchott after the Mauritanian authorities had upheld the position that all EU vessels would have to leave Mauritanian waters as of 1 August 2014.

Dorada cu cap auriu

Tradiţional, dorada cu cap auriu s-a cultivat extensiv în lagunele de coastă şi iazurile cu apă salmastră, în special în crescătoriile din nordul Italiei şi în aşa numitele esteros din sudul Spaniei. Însă, în anii 1980, reproducerea pe cale artificială a doradei cu cap auriu s-a realizat cu succes, dezvoltându-se astfel sisteme de cultivare intensivă, în special în cuşti scufundate în mare. Dorada cu cap auriu a devenit astfel unul dintre principalii peşti cultivaţi în acvacultura europeană.

Dorada cu cap auriu © ScandFish

Denumire latinăSparus aurata
Producţie (UE-27) – 84.590 t (2007); 67% din producţia mondială.
Valoare (UE-27) – 363 milioane € (2007).
Principalele ţări producătoare din UE – Grecia, Spania, Italia.
Principalele ţări producătoare din lume – Grecia, Turcia, Spania.
Fişă informative pdf - 969 KB [969 KB] български (bg) čeština (cs) dansk (da) Deutsch (de) eesti keel (et) ελληνικά (el) English (en) español (es) français (fr) Gaeilge (ga) italiano (it) latviešu valoda (lv) lietuvių kalba (lt) magyar (hu) Malti (mt) Nederlands (nl) polski (pl) português (pt) slovenčina (sk) slovenščina (sl) suomi (fi) svenska (sv)

Reproducere

Exemplarele sănătoase erau odată selecţionate în mediul lor natural.

În zilele noastre însă, icrele de doradă se obţin cel mai adesea de la peşti provenind din crescătorii. Pentru fiecare sezon de reproducere, este absolut necesar să se controleze numărul de masculi şi numărul de femele, întrucât acest peşte este hermafrodit şi îşi schimbă sexul pe parcursul vieţii: este mascul în primii trei ani, apoi femelă pentru restul vieţii. Peştii adulţi sunt pregătiţi pentru reproducere cu ajutorul fotomanipulării (prin care se controlează durata luminii zilei). Masculul fertilizează ovulele femelei care plutesc la suprafaţa apei. Apoi sunt colectate şi transportate în bazine de incubaţie, unde eclozează 48 de ore mai târziu.

În zilele noastre însă, icrele de doradă se obţin cel mai adesea de la peşti provenind din crescătorii. Pentru fiecare sezon de reproducere, este absolut necesar să se controleze numărul de masculi şi numărul de femele, întrucât acest peşte este hermafrodit şi îşi schimbă sexul pe parcursul vieţii: este mascul în primii trei ani, apoi femelă pentru restul vieţii. Peştii adulţi sunt pregătiţi pentru reproducere cu ajutorul fotomanipulării (prin care se controlează durata luminii zilei). Masculul fertilizează ovulele femelei care plutesc la suprafaţa apei. Apoi sunt colectate şi transportate în bazine de incubaţie, unde eclozează 48 de ore mai târziu.

Alevinaj

Alevinajul la doradă este asemănător cu cel la biban şi se realizează în aceleaşi unităţi de eclozare, în general independente.

Larva proaspăt eclozată este microscopică şi jumătate din mărimea sa este reprezentată de sacul vitelin pe care peştele îl foloseşte pentru a se hrăni. Acest sac cuprinde o întreagă serie de rezerve nutritive: proteine, amino-acizi, glicogen, fosfolipide. La şase zile după eclozare, larvele, care îşi absorb sacul vitelin, pot începe să se hrănească singure: mai departe sunt crescute în acelaşi fel ca şi alevinii de biban, hrănite cu alge microscopice şi zooplancton (rotifere), apoi artemii şi, în cele din urmă, alimente inerte bogate în proteine (vezi fişa „ Bibanul”).

Larva proaspăt eclozată este microscopică şi jumătate din mărimea sa este reprezentată de sacul vitelin pe care peştele îl foloseşte pentru a se hrăni. Acest sac cuprinde o întreagă serie de rezerve nutritive: proteine, amino-acizi, glicogen, fosfolipide. La şase zile după eclozare, larvele, care îşi absorb sacul vitelin, pot începe să se hrănească singure: mai departe sunt crescute în acelaşi fel ca şi alevinii de biban, hrănite cu alge microscopice şi zooplancton (rotifere), apoi artemii şi, în cele din urmă, alimente inerte bogate în proteine (vezi fişa „ Bibanul”).

Îngrăşare

În sistem extensiv, doradele cu cap auriu sunt în general crescute împreună cu barbuni, bibani şi anghile şi se hrănesc pe cale naturală.

În sistemele semi-extensive, zona de cultivare este fertilizată pentru a spori cantitatea de hrană naturală, cu un supliment de alimente industriale. În sistemele intensive, doradele cu cap auriu sunt îngrăşate cu granule industriale în bazine de pământ sau, pentru marea majoritate a producţiei, în Marea Mediterană şi Insulele Canare, în cuşti scufundate în mare. În medie, dorada cu cap auriu atinge mărimea potrivită pentru comercializare după un an şi jumătate. Doradele sunt omorâte prin şoc termic: sunt introduse în cuve umplute cu apă cu gheaţă pentru a le scurta suferinţa.

În sistemele semi-extensive, zona de cultivare este fertilizată pentru a spori cantitatea de hrană naturală, cu un supliment de alimente industriale. În sistemele intensive, doradele cu cap auriu sunt îngrăşate cu granule industriale în bazine de pământ sau, pentru marea majoritate a producţiei, în Marea Mediterană şi Insulele Canare, în cuşti scufundate în mare. În medie, dorada cu cap auriu atinge mărimea potrivită pentru comercializare după un an şi jumătate. Doradele sunt omorâte prin şoc termic: sunt introduse în cuve umplute cu apă cu gheaţă pentru a le scurta suferinţa.

Consum

Comercializată în diferite mărimi, dorada cu cap auriu, consumată per „porţie”, cântăreşte cel mai adesea între 400 şi 600 g şi se vinde întreagă sau eviscerată şi proaspătă.

Principalele pieţe sunt Italia şi Spania, dar se consumă din ce în ce mai mult şi în Europa de Nord. Pe pieţele existente care prezintă semne de saturaţie, noi produse procesate încep să fie testate, precum exemplarele mari de peste 1 kg (pentru restaurante), precum şi fileurile şi produsele congelate.

Principalele pieţe sunt Italia şi Spania, dar se consumă din ce în ce mai mult şi în Europa de Nord. Pe pieţele existente care prezintă semne de saturaţie, noi produse procesate încep să fie testate, precum exemplarele mari de peste 1 kg (pentru restaurante), precum şi fileurile şi produsele congelate.