Pescuit

INSEPARABLE - Eat, Buy and Sell Sustainable FishINSEPARABLE - Eat, Buy and Sell Sustainable FishINSEPARABLE - Eat, Buy and Sell Sustainable FishINSEPARABLE - Eat, Buy and Sell Sustainable Fish

Căutare
    După cuvântul sau expresia
Date relevante
Actualitate
The European Commission has today put Thailand on formal notice for not taking sufficient measures in the international fight against illegal fishing (IUU).

Bibanul

Peşte ce trăieşte în apropierea coastelor şi estuarelor bogate în microorganisme, bibanul este de multă vreme obiectul acvaculturii tradiţionale.Peştii sunt lăsaţi să intre în lagune sau bazine amenajate (deseori saline), iar apoi se îngrădeşte accesul. Acesta este principiul pe care funcţionează crescătoriile italiene şi aşa numiteleesterosdin sudul Spaniei, încă active. Bibanii prinşi astfel, erau hrăniţi pe cale naturală până când puteau fi tăiaţi, cu inconvenientul că voracitatea lor îi plasa deseori în fruntea ecosistemului lagunar. În unele locuri, bazinele erau populate cu puietul capturat de pescarii locali. Dar, în anii 1960, împuţinarea puietului, precum şi dezvoltarea acvaculturii de somon din nordul Europei, au făcut specialiştii mediteraneeni să dezvolte un proces de cultivare intensivă, care se sprijină pe elaborarea unei tehnici de eclozare compl

Bibanul © ScandFish
Denumire latină:Dicentrarchus labrax
Producţie (UE-27) – 57.893 t (2007); 92% din producţia mondială.
Valoare (UE-27) – 304 milioane € (2007).
Principalele ţări producătoare din UE – Grecia, Spania, Italia, Franţa.
Principalele ţări producătoare din lume – Grecia, Turcia, Spania, Italia, Franţa, Croaţia.
Fişă informative pdf - 515 KB [515 KB] български (bg) čeština (cs) dansk (da) Deutsch (de) eesti keel (et) ελληνικά (el) English (en) español (es) français (fr) Gaeilge (ga) italiano (it) latviešu valoda (lv) lietuvių kalba (lt) magyar (hu) Malti (mt) Nederlands (nl) polski (pl) português (pt) slovenčina (sk) slovenščina (sl) suomi (fi) svenska (sv)

Reproducere

Reproducerea bibanului se realizează în întregime în captivitate, pornind de la indivizii selecţionaţi din cultură.

Pentru a prelungi ciclul de reproducere a bibanului se foloseşte tehnica de fotomanipulare, ce constă în inducerea comportamentului sexual sezonier al speciei, apelând la „însorirea” artificială. Ovulele fecundate de masculi sunt recoltate la suprafaţa bazinelor de cultură şi mutate în bazine de incubaţie, unde eclozează 48 de ore mai târziu. Larvele sunt apoi transferate în bazinele de alevinaj.

Pentru a prelungi ciclul de reproducere a bibanului se foloseşte tehnica de fotomanipulare, ce constă în inducerea comportamentului sexual sezonier al speciei, apelând la „însorirea” artificială. Ovulele fecundate de masculi sunt recoltate la suprafaţa bazinelor de cultură şi mutate în bazine de incubaţie, unde eclozează 48 de ore mai târziu. Larvele sunt apoi transferate în bazinele de alevinaj.

Alevinaj

Alevinajul bibanului în vederea cultivării intensive urmează un proces complex care a fost supus unor lungi programe de cercetare ştiinţifică pe parcursul anilor 1960 şi 1970.

Elaborarea acestui proces a permis demararea acvaculturii de biban (şi totodată de doradă) în Mediterană în anii 1980. Eclozarea comportă aspecte extrem de tehnice şi necesită personal cu calificare superioară: trebuie asigurate în permanenţă condiţii optime de creştere a larvelor, funcţionarea optimă a sistemului de recirculare, producţia hranei, etc. Acest fapt a dus la specializarea acestei prime etape a procesului de cultivare. Deşi există cazuri de integrare pe verticală, unităţile de eclozare europene sunt în general independente şi vând puietul către crescătorii. Alevinajul se desfăşoară, de obicei, în trei etape:

Cultura larvară – Larvele îşi pierd sacul vitelin la 6 zile de la eclozare. Din acest moment, ele primesc o alimentaţie foarte specifică, la început pe bază de alge şi rotifere (un zooplancton microscopic), apoi, când atinge mărimea adecvată, pe bază de artemii (un crustaceu mic care trăieşte în lagune, delte şi estuare). Această hrană vie este produsă mereu în unităţile de eclozare.

Înţărcare – După 40 - 50 de zile, larvele sunt transferate în unităţile de înţărcare unde sunt obişnuite treptat cu o alimentaţie bogată în proteine, în principal pe bază de ulei şi făină de peşte. Administrată sub formă de granule minuscule, această alimentaţie este foarte asemănătoare cu cea pe care bibanul o va primi pe restul duratei de creştere. Acest regim bogat în proteine, precum şi calitatea apei, sunt cele care asigură creşterea şi supravieţuirea maximă a larvelor în primele luni cruciale.

Creşterea puietului – 3 - 4 săptămâni mai târziu, alevinii sunt mutaţi în unitatea de creştere a puietului. Acolo, sunt hrăniţi cu granule pentru ca, aproximativ două luni mai târziu, să atingă o greutate de 2 – 5 g, care le va permite să treacă în fermele piscicole.

Cultura larvară – Larvele îşi pierd sacul vitelin la 6 zile de la eclozare. Din acest moment, ele primesc o alimentaţie foarte specifică, la început pe bază de alge şi rotifere (un zooplancton microscopic), apoi, când atinge mărimea adecvată, pe bază de artemii (un crustaceu mic care trăieşte în lagune, delte şi estuare). Această hrană vie este produsă mereu în unităţile de eclozare.

Înţărcare – După 40 - 50 de zile, larvele sunt transferate în unităţile de înţărcare unde sunt obişnuite treptat cu o alimentaţie bogată în proteine, în principal pe bază de ulei şi făină de peşte. Administrată sub formă de granule minuscule, această alimentaţie este foarte asemănătoare cu cea pe care bibanul o va primi pe restul duratei de creştere. Acest regim bogat în proteine, precum şi calitatea apei, sunt cele care asigură creşterea şi supravieţuirea maximă a larvelor în primele luni cruciale.

Creşterea puietului – 3 - 4 săptămâni mai târziu, alevinii sunt mutaţi în unitatea de creştere a puietului. Acolo, sunt hrăniţi cu granule pentru ca, aproximativ două luni mai târziu, să atingă o greutate de 2 – 5 g, care le va permite să treacă în fermele piscicole.

Îngrăşare

Achiziţia de puiet în unităţile de eclozare reprezintă una dintre cele mai mari investiţii recurente ale fermelor de creştere.

Îngrăşarea se desfăşoară în cuşti plutitoare instalate la mică distanţă de coastă, cel puţin pentru esenţialul producţiei europene (cu alte cuvinte, în Mediterană şi insulele Canare). Există şi ferme unde bibanii sunt cultivaţi în bazine de pământ, alimentate în general de un sistem de recirculare, fapt care permite controlarea temperaturii apei şi creşterea bibanilor la latitudini septentrionale. Bibanii sunt hrăniţi cu granule compuse în principal din făină şi ulei de peşte, dar şi din extracte vegetale. În libertate, bibanul poate atinge lungimea de 1 m şi o greutate de 12 kg, dar bibanul de cultură este, de obicei, tăiat atunci când ajunge la 300 – 500 g, adică după un an şi jumătate, doi ani, în funcţie de temperatura apei. Pentru a face precizări complete, trebuie semnalată şi persistenţa unor culturi semi-intensive, derivate din acvacultura extensivă tradiţională, în care lagunele şi iazurile de coastă sunt însămânţate cu alevini de eclozare, îngrăşaţi cu un complex de hrană industrială.

Îngrăşarea se desfăşoară în cuşti plutitoare instalate la mică distanţă de coastă, cel puţin pentru esenţialul producţiei europene (cu alte cuvinte, în Mediterană şi insulele Canare). Există şi ferme unde bibanii sunt cultivaţi în bazine de pământ, alimentate în general de un sistem de recirculare, fapt care permite controlarea temperaturii apei şi creşterea bibanilor la latitudini septentrionale. Bibanii sunt hrăniţi cu granule compuse în principal din făină şi ulei de peşte, dar şi din extracte vegetale. În libertate, bibanul poate atinge lungimea de 1 m şi o greutate de 12 kg, dar bibanul de cultură este, de obicei, tăiat atunci când ajunge la 300 – 500 g, adică după un an şi jumătate, doi ani, în funcţie de temperatura apei. Pentru a face precizări complete, trebuie semnalată şi persistenţa unor culturi semi-intensive, derivate din acvacultura extensivă tradiţională, în care lagunele şi iazurile de coastă sunt însămânţate cu alevini de eclozare, îngrăşaţi cu un complex de hrană industrială.

Consum

Odată tăiat, bibanul de cultură este de obicei vândut proaspăt şi curăţat, în principal în super-market şi restaurante.