Pescuit

INSEPARABLE - Eat, Buy and Sell Sustainable FishINSEPARABLE - Eat, Buy and Sell Sustainable FishINSEPARABLE - Eat, Buy and Sell Sustainable FishINSEPARABLE - Eat, Buy and Sell Sustainable Fish

Căutare
    După cuvântul sau expresia
Date relevante
Actualitate
Maria Damanaki, European Commissioner for Maritime Affairs and Fisheries, and Jacob Vestergaard, Fisheries Minister of the Faroe Islands, met in Athens on 29 August. The discussions were held in a friendly and constructive atmosphere and followed Commissioner Damanaki’s visit to the Faroe Islands in December last.
The European Union and Cape Verde have agreed on a new Protocol to the Fisheries Partnership Agreement between the European Union and Cape Verde. The four-year Protocol will replace the current Protocol which expires on 31 August 2014.

Stridia scobită de Pacific

Originară din Japonia, această stridie a fost introdusă în Europa în anii 1970, după dispariţia stridiei portugheze (Crassostrea angulata), decimată de o succesiune de maladii.Datorită creşterii rapide şi a marii capacităţi de adaptare la diferite medii, stridia scobită de Pacific este cea mai cultivată în lume şi în special în Europa. Cealaltă specie de stridii cultivată în Europa – stridia plată (Ostrea edulis) este încă departe de a-şi fi regăsit gloria de odinioară după ce a fost victima a două epizootii în anii 1920 şi 1980.

Stridia scobită de Pacific © ScandFish
Denumire latinăCrassostrea gigas
Producţie (UE-27) – 142.000 t (2007), locul 4 în producţia mondială.
Valoare (UE-27) –295 milioane € (2007).
Principalele ţări producătoare din UE – Franţa (primul producător european şi al patrulea mondial), Irlanda, Spania, Portugalia.
Principalele ţări producătoare din lume (în afara Europei) – China, Coreea de Sud, Japonia.
Fişă informative pdf - 922 KB [922 KB] български (bg) čeština (cs) dansk (da) Deutsch (de) eesti keel (et) ελληνικά (el) English (en) español (es) français (fr) Gaeilge (ga) italiano (it) latviešu valoda (lv) lietuvių kalba (lt) magyar (hu) Malti (mt) Nederlands (nl) polski (pl) português (pt) slovenčina (sk) slovenščina (sl) suomi (fi) svenska (sv)

Reproducere

O mare parte din proviziile mondiale provine din captarea larvelor de stridii în mediul natural. Unele larve de stridii sunt obţinute, însă, în unităţi de eclozare. În acest caz, stocul de exemplare pentru reproducere este păstrat în mare.

La intervale regulate, grupele de adulţi sunt adunate pe perioada iernii şi puse în bazine. Acest proces de eşantionare este aleatoriu, întrucât sexul stridiei nu se poate determina (stridiile sunt hermafrodite, acestea transformându-se în femele sau masculi de-a lungul anilor). Depunerea de gameţi se obţine primăvara prin şoc termic sau printr-un procedeu de lacerare. Gameţii de la şase sau mai multe femele sunt fecundate cu sperma provenind de la un număr identic de masculi. Pentru ca naşterea să decurgă fără probleme, apa trebuie să aibă în jur de 21 °C şi nu foarte sărată. Larvele sunt puse apoi în bazine cu circuit închis şi dotate cu alge cultivate. În prezent, majoritatea unităţilor de eclozare se concentrează pe producţia de triploide, adică stridii care au devenit sterile după ce au suferit un şoc termic în urma fecundării, ceea ce previne ca, mai târziu, să devină lăptoase.

La intervale regulate, grupele de adulţi sunt adunate pe perioada iernii şi puse în bazine. Acest proces de eşantionare este aleatoriu, întrucât sexul stridiei nu se poate determina (stridiile sunt hermafrodite, acestea transformându-se în femele sau masculi de-a lungul anilor). Depunerea de gameţi se obţine primăvara prin şoc termic sau printr-un procedeu de lacerare. Gameţii de la şase sau mai multe femele sunt fecundate cu sperma provenind de la un număr identic de masculi. Pentru ca naşterea să decurgă fără probleme, apa trebuie să aibă în jur de 21 °C şi nu foarte sărată. Larvele sunt puse apoi în bazine cu circuit închis şi dotate cu alge cultivate. În prezent, majoritatea unităţilor de eclozare se concentrează pe producţia de triploide, adică stridii care au devenit sterile după ce au suferit un şoc termic în urma fecundării, ceea ce previne ca, mai târziu, să devină lăptoase.

Captare

Vara, stridiile produc larve în cantităţi considerabile. Aceste larve pornesc, cu ajutorul curenţilor, în căutarea unui loc unde să se fixeze.

Pentru a le captura, ostreicultorii folosesc suporturi pe care le numesc colectori, plasaţi în locuri strategice: suporturi din plastic (tuburi, creuzete, lamele, etc.) sau ţigle romane, piloţi de ardezie, cochilii. Odată ce larvele sunt formate, acestea sunt „desprinde”, adică detaşate de pe sportul de captare şi disponibile pentru cultivare. În unităţile de eclozare, când larva este pe punctul de a se fixa de un suport, acestea devin mai închise la culoare şi, deci, mai vizibile printre valvele cochiliei. În acest moment intervine captarea: în bazin se introduce un suport solid şi curat pentru a „recupera” stridiile.

Pentru a le captura, ostreicultorii folosesc suporturi pe care le numesc colectori, plasaţi în locuri strategice: suporturi din plastic (tuburi, creuzete, lamele, etc.) sau ţigle romane, piloţi de ardezie, cochilii. Odată ce larvele sunt formate, acestea sunt „desprinde”, adică detaşate de pe sportul de captare şi disponibile pentru cultivare. În unităţile de eclozare, când larva este pe punctul de a se fixa de un suport, acestea devin mai închise la culoare şi, deci, mai vizibile printre valvele cochiliei. În acest moment intervine captarea: în bazin se introduce un suport solid şi curat pentru a „recupera” stridiile.

Cultivare

Există patru metode principale de cultivare a stridiilor care sunt privilegiate în funcţie de mediu (amplitudinea mareelor, adâncimea apei, etc.) şi tradiţii.

Cultivarea prin supraînălţare: stridiile sunt introduse în mare în buzunare fixate pe sol, în zona tidală.

Cultivarea în zone netede: stridiile sunt depuse direct pe zona tidală.

Cultivarea în apă adâncă: stridiile sunt însămânţate în parcuri care se pot afla la o adâncime de până la 10 metri.

Cultivarea pe filiere: stridiile sunt cultivate pe frânghii, asemenea midiilor, fapt care permite cultivarea în larg. Întrucât ele se află permanent în apă, cresc mult mai repede. Această metodă este adaptată la cultivarea în apele fără maree sau în larg.

Stridiile se hrănesc pe cale naturală cu plancton, care se găseşte în apa mării, pe care o filtrează în continuu. Astfel, stridiile nu pot fi cultivate decât în locuri care îndeplinesc un ansamblu de criterii cu privire la curenţi, adâncime şi rezerve de plancton, adică, în general, în apropierea estuarelor, în lagune sau iazuri de coastă. Numărul de concesii disponibile este determinat ştiinţific în funcţie de cantitatea de plancton disponibilă. Stridiile ating greutatea potrivită pentru comercializare după o perioadă cuprinsă între 18 şi 30 de luni. Metodele de recoltare diferă în funcţie de tipul de cultivare: stridiile cultivate prin supraînălţare sunt recoltate desprinzându-le de pe buzunarele pe care sunt fixate; cele cultivate în zone netede sunt strânse în timpul refluxului cu ajutorul greblelor, sau prin dragare, dacă adâncimea apei permite acest lucru; stridiile cultivate în apă adâncă sunt culese cu drage care pot scoate până la 500 kg.

Stridiile se hrănesc pe cale naturală cu plancton, care se găseşte în apa mării, pe care o filtrează în continuu. Astfel, stridiile nu pot fi cultivate decât în locuri care îndeplinesc un ansamblu de criterii cu privire la curenţi, adâncime şi rezerve de plancton, adică, în general, în apropierea estuarelor, în lagune sau iazuri de coastă. Numărul de concesii disponibile este determinat ştiinţific în funcţie de cantitatea de plancton disponibilă. Stridiile ating greutatea potrivită pentru comercializare după o perioadă cuprinsă între 18 şi 30 de luni. Metodele de recoltare diferă în funcţie de tipul de cultivare: stridiile cultivate prin supraînălţare sunt recoltate desprinzându-le de pe buzunarele pe care sunt fixate; cele cultivate în zone netede sunt strânse în timpul refluxului cu ajutorul greblelor, sau prin dragare, dacă adâncimea apei permite acest lucru; stridiile cultivate în apă adâncă sunt culese cu drage care pot scoate până la 500 kg.

Rafinare

În unele bazine de producţie, stridiile adulte pot fi rafinate pentru a conferi cărnii calităţi specifice.

Stridiile sunt puse în bazine speciale, argiloase şi puţin adânci, alimentate natural cu apă de mare, unde acestea vor obţine o carne de culoare verde datorită prezenţei unei alge specifice, navicula ostrea. Ele se mai pot pune şi în parcuri de rafinare în zona tidală unde vor obţine o carne tare şi albă. Pentru stridiile cultivate în apă adâncă, se foloseşte o tehnică de finisare: stridiile sunt plasate în parcuri care se vor afla regulat în afara apei, ceea ce face ca acestea să îşi păstreze valvele închise.

Consum

Marea majoritate a stridiilor se produc şi se consumă în Franţa, unde obiceiul de consumare este specific (stridiile se consumă vii).

Particularitatea consumului de stridii constă în caracterul lor sezonier: în Franţa, jumătate dintre stridii sunt consumate în timpul sărbătorilor de iarnă, între lunile noiembrie şi ianuarie. Calibrul stridiilor variază de la 0 la 5. Cu cât este mai mic numărul, cu atât este mai mare stridia. Stridiile fine conţin carne doar pe jumătate, iar stridiile speciale sunt mai bogate în carne.

Particularitatea consumului de stridii constă în caracterul lor sezonier: în Franţa, jumătate dintre stridii sunt consumate în timpul sărbătorilor de iarnă, între lunile noiembrie şi ianuarie. Calibrul stridiilor variază de la 0 la 5. Cu cât este mai mic numărul, cu atât este mai mare stridia. Stridiile fine conţin carne doar pe jumătate, iar stridiile speciale sunt mai bogate în carne.