Pescuit

INSEPARABLE - Eat, Buy and Sell Sustainable FishINSEPARABLE - Eat, Buy and Sell Sustainable FishINSEPARABLE - Eat, Buy and Sell Sustainable FishINSEPARABLE - Eat, Buy and Sell Sustainable Fish

Căutare
    După cuvântul sau expresia
Date relevante
Actualitate
The EU and Mozambique met in Maputo, Mozambique, on 9-11 July 2014, to launch negotiations on the renewal of the Protocol to the Sustainable Fisheries Partnership Agreement due to expire on 31 January 2015. The negotiations were conducted in an open and frank atmosphere with progress made on identifying the areas where there was agreement and those where further work is required.
The European Commission is looking for organisations to join the recently established structured dialogue group of experts on the European Structural and Investment Funds (ESIF). Among others areas, this is particularly relevant for the Common Fisheries Policy and the Integrated Maritime Policy, through the European Maritime and Fisheries Fund (EMFF).

Codul

Codul ocupă un loc important în cultura gastronomică europeană. În ciuda dificultăţilor de aprovizionare datorate epuizării unor stocuri sălbatice, a existat mereu o cerere importantă de cod. Creşterea codului a devenit astfel o oportunitate comercială interesantă. În anii 1980, specialiştii norvegieni s-au orientat spre cultivarea codului. În paralel, crescătorii norvegieni de somon, căutând să îşi diversifice activitatea, au început să îngraşe exemplarele de cod sălbatic capturate în mare, desăvârşindu-şi astfel tehnicile de hrănire. Însă, abia în anul 2000, odată cu prima producţie de puiet în captivitate, se poate spune că a demarat cu adevărat acvacultura codului, în principal în Norvegia. Tentative de a desfăşura această activitate au existat întotdeauna, unele reuşite, altele nu, în Scoţia şi Irlanda, crescătorii de somon profitând de asemănarea dintre tehnicile de îngrăşare a celor două specii.

Codul © ScandFish
Denumire latinăGadus morhua
Producţie (UE-27) – 2.560 t (2007); 21% din producţia mondială.
Valoare (UE-27) – 9,2 milioane € (2007).
Principalele ţări producătoare din UE – Irlanda, Regatul Unit al Marii Britanii.
Principalele ţări producătoare din lume – Norvegia, Islanda, Irlanda, Regatul Unit.

Reproducere

Reproducerea la cod este realizată în captivitate, din părinţi capturaţi în mare. Masculii şi femelele sunt plasaţi în acelaşi bazin.

Ciclul de reproducere este recreat artificial prin fotomanipulare, tehnică ce constă în inducerea comportamentului sexual sezonier al speciei prin „însorire” artificială. Avantajul este că, astfel, se produc icre şi peşte pe tot parcursul anului. Ovulele, fecundate de masculi pe cale naturală, sunt recoltate la suprafaţa bazinului de cultură. Apoi, sunt introduse într-un incubator cu apă de mare la temperatura de aproximativ 5 °C, cu curent ascendent. Acestea eclozează după 12 – 14 zile.

Ciclul de reproducere este recreat artificial prin fotomanipulare, tehnică ce constă în inducerea comportamentului sexual sezonier al speciei prin „însorire” artificială. Avantajul este că, astfel, se produc icre şi peşte pe tot parcursul anului. Ovulele, fecundate de masculi pe cale naturală, sunt recoltate la suprafaţa bazinului de cultură. Apoi, sunt introduse într-un incubator cu apă de mare la temperatura de aproximativ 5 °C, cu curent ascendent. Acestea eclozează după 12 – 14 zile.

Alevinaj

În mediul natural, femela depune un milion de icre, cu rată foarte slabă de supravieţuire, din cauza prădătorilor din alte specii, a canibalismului codului, regimului alimentar specific al alevinilor şi sensibilităţii acestora la infecţii, curenţi marini, calitatea şi temperatura apei (diferită în funcţie de stadiul de evoluţie), etc.

Alevinajul la cod constă, deci, în atingerea unui nivel de sofisticare tehnică ce permite reducerea impactului acestor parametri, astfel încât să se obţină o rată de supravieţuire acceptabilă.

•      Cultura larvară – la 3 sau 4 zile de la eclozare, larvele (0,2 mg) şi-au consumat deja sacul vitelin şi au fost transferate în bazine pentru perioada de „primă hrănire”, umplute cu apă de mare la temperatura de 11 °C şi având un curent continuu. Larvele sunt hrănite cu rotifere (un zooplancton microscopic produs în cadrul unităţii de eclozare) timp de aproximativ 2 luni, până când ajung la o greutate de 0,2 g.

•      Înţărcare – Alevinii sunt transferaţi ulterior în bazine mai mari, care beneficiază şi ele de curent continuu de apă de mare. Timp de aproximativ două luni, alevinii sunt înţărcaţi treptat cu o hrană inertă cu conţinut proteic ridicat, sub formă de pudră foarte fină (uneori chiar cu artemii din producţia proprie). Totodată, sunt vaccinaţi în special împotriva vibriozei, care poate cauza în cadrul speciei o rată importantă de mortalitate. Odată ajunşi la acest stadiu, un procedeu mecanic triază constant puii de cod, care sunt separaţi în funcţie de mărime (categorisire), întrucât cei mai mari au tendinţa să îi mănânce pe cei mai mici.

•     Creşterea puietului – Când ating greutatea de 2 g, alevinii sunt mutaţi în bazine mai unde sunt hrăniţi cu granule compuse din făină şi ulei de peşte, la care se adaugă proteine vegetale. La aproximativ 30 – 40 g, sunt vaccinaţi împotriva infecţiilor bacteriene. Categorisirea continuă, pentru a limita mortalitatea datorată canibalismului. Puieţii de cod rămân în aceste bazine timp de 5 până la 10 luni, timpul necesar pentru a ajunge la o greutate între 50 şi 200 g. Greutatea de transfer în cuşcă depinde de temperatura apei, de anotimp, de mărimea cuştii şi de ochiurile năvodului, etc.

Alevinajul la cod constă, deci, în atingerea unui nivel de sofisticare tehnică ce permite reducerea impactului acestor parametri, astfel încât să se obţină o rată de supravieţuire acceptabilă.

•      Cultura larvară – la 3 sau 4 zile de la eclozare, larvele (0,2 mg) şi-au consumat deja sacul vitelin şi au fost transferate în bazine pentru perioada de „primă hrănire”, umplute cu apă de mare la temperatura de 11 °C şi având un curent continuu. Larvele sunt hrănite cu rotifere (un zooplancton microscopic produs în cadrul unităţii de eclozare) timp de aproximativ 2 luni, până când ajung la o greutate de 0,2 g.

•      Înţărcare – Alevinii sunt transferaţi ulterior în bazine mai mari, care beneficiază şi ele de curent continuu de apă de mare. Timp de aproximativ două luni, alevinii sunt înţărcaţi treptat cu o hrană inertă cu conţinut proteic ridicat, sub formă de pudră foarte fină (uneori chiar cu artemii din producţia proprie). Totodată, sunt vaccinaţi în special împotriva vibriozei, care poate cauza în cadrul speciei o rată importantă de mortalitate. Odată ajunşi la acest stadiu, un procedeu mecanic triază constant puii de cod, care sunt separaţi în funcţie de mărime (categorisire), întrucât cei mai mari au tendinţa să îi mănânce pe cei mai mici.

•     Creşterea puietului – Când ating greutatea de 2 g, alevinii sunt mutaţi în bazine mai unde sunt hrăniţi cu granule compuse din făină şi ulei de peşte, la care se adaugă proteine vegetale. La aproximativ 30 – 40 g, sunt vaccinaţi împotriva infecţiilor bacteriene. Categorisirea continuă, pentru a limita mortalitatea datorată canibalismului. Puieţii de cod rămân în aceste bazine timp de 5 până la 10 luni, timpul necesar pentru a ajunge la o greutate între 50 şi 200 g. Greutatea de transfer în cuşcă depinde de temperatura apei, de anotimp, de mărimea cuştii şi de ochiurile năvodului, etc.

Îngrăşare

Îngrăşarea se desfăşoară în cuşti plutitoare, la fel a cele folosite pentru somon, sau în bazine de pământ dotate cu un sistem de recirculare. Codul este hrănit cu granule compuse din făină şi ulei de peşte, precum şi extracte vegetale. Codul este recoltat şi tăiat când atinge o greutate de 3 – 4 kg, sau după aproximativ doi ani de îngrăşare.

Consum

Odată tăiat, codul este livrat unei unităţi de prelucrare care îl vinde proaspăt, curăţat şi tranşat.

Acvacultura codului s-a dezvoltat în Norvegia, unde mai mulţi crescători de somon au încercat activitatea sub mai multe forme: în cuşti în mare, în bazine de pământ, pe cale normală, bio, etc. Activitatea este în dezvoltare în Islanda, Insulele Feroe şi Canada. În Uniunea Europeană, un experiment de amploare a avut loc în Insulele Shetland (Regatul Unit) şi s-a soldat cu un eşec financiar în 2008. În prezent, există din nou tentative de dezvoltare în Irlanda şi Scoţia. Viitorul acestei activităţi depinde considerabil de evoluţia aprovizionării cu cod de către pescăriile din Atlanticul de Nord şi Oceanul Arctic.

Acvacultura codului s-a dezvoltat în Norvegia, unde mai mulţi crescători de somon au încercat activitatea sub mai multe forme: în cuşti în mare, în bazine de pământ, pe cale normală, bio, etc. Activitatea este în dezvoltare în Islanda, Insulele Feroe şi Canada. În Uniunea Europeană, un experiment de amploare a avut loc în Insulele Shetland (Regatul Unit) şi s-a soldat cu un eşec financiar în 2008. În prezent, există din nou tentative de dezvoltare în Irlanda şi Scoţia. Viitorul acestei activităţi depinde considerabil de evoluţia aprovizionării cu cod de către pescăriile din Atlanticul de Nord şi Oceanul Arctic.