Cale de navigare

Alte instrumente

  • Versiune imprimabilă
  • Micşorare text
  • Mărire text

Sledujte nás

Facebook

Salvarea mărilor noastre

Pescuitul excesiv înseamnă că aproape jumătate din stocurile europene se află acum sub limitele de siguranță. Dacă vom continua să pescuim în acest ritm, stocurile de pește din lumea întreagă ar putea dispărea până în 2050.

Prin pescuit se elimină nu numai speciile țintă, ci și alte vietăți prinse în plase (capturi secundare). Unele metode de pescuit amenință și alte animale sălbatice precum delfinii, broaștele țestoase de mare și diverse păsări care se încurcă în plase și undițe.
Pescuitul cu traule de fund poate cauza daune importante fundului mării, modificând semnificativ structura faunei care trăiește acolo.

Dacă dorim ca industria pescuitului din UE să devină durabilă, vom avea nevoie de o evaluare în detaliu a stocurilor și de o gestionare cât mai eficientă a acestora.
Activitățile umane au introdus în mediu o gamă largă de substanțe contaminante și de nutrienți.

Substanțele contaminante, cum ar fi mercurul, pot intra în lanțul alimentar și pot fi găsite în peștii și fructele de mare pe care le consumăm, cu riscuri evidente pentru sănătate. Nutrienți precum nitrații pot duce la creșterea rapidă a algelor. Procesul de descompunere a algelor utilizează oxigenul din apă, ceea ce duce la dispariția multor specii.

Deșeurile marine sau „supa de plastic” reprezintă o amenințare la adresa vieții sălbatice, întrucât păsările marine le pot confunda din greșeală cu alimentele. De asemenea, se pot transforma în capcane pentru diverse vietăți, cum ar fi broaștele țestoase, care rămân agățate în uneltele de pescuit.

Speciile alogene sunt speciile care, deși nu sunt originare dintr-o anumită regiune, au fost introduse acolo accidental (de exemplu, din apa de balast a navelor) sau în mod deliberat. Unele dintre ele se înmulțesc și devin „invazive”, prevalând asupra speciilor indigene.

Un exemplu în acest sens îl constituie meduza-pieptene (Mnemiopsis leidyi). Acest animal carnivor a fost introdus în Marea Neagră în 1982 și de atunci s-a înmulțit foarte mult. Se hrănește cu zooplancton și larve de pește și se numără printre animalele de pradă aflate la capătul lanțului trofic.

Pe măsură ce clima europeană se încălzește, speciilor tropicale le va fi mai ușor să supraviețuiască aici, aducând cu ele noi amenințări la adresa mărilor noastre.