Totul despre bani

Banii nu au provenit dintotdeauna de la automatele băncilor. Ei au o istorie lungă şi s-au dezvoltat de-a lungul a mii de ani. Pe măsură ce societatea noastră s-a dezvoltat, s-a dezvoltat în paralel şi nevoia noastră de forme tot mai sofisticate de bani, conform relatării de mai jos.

Ce sunt banii?

Istoria banilor ne arată că ei sunt folosiţi ca un mediu de schimb pentru comerţ. Ei pot fi un mediu de schimb, deoarece au o valoare clară, recunoscută de toată lumea.

De asemenea, ei reprezintă o modalitate de stocare a valorii pentru viitor. Prin urmare, de exemplu, putem economisi bani pentru a cumpăra în viitor un obiect scump.

În cele din urmă, banii reprezintă şi o unitate de cont. Ei pot fi număraţi cu uşurinţă şi ne permit să atribuim produselor o valoare clară.

Dar bancnotele?

Până nu demult, banii existau exclusiv sub forma monedelor. Acest lucru se datora faptului că o monedă conţinea o cantitate exactă de metal, precum aur sau argint, care avea o valoare cunoscută. Acest tip de bani este cunoscut sub numele de „bani metalici”, valoarea lor fiind garantată de metalul preţios pe care îl conţin.

Pe măsură ce comerţul s-a intensificat, era nevoie de tot mai mulţi bani ca mediu de schimb. Prin urmare, băncile şi guvernele au început să emită bancnote.
Bancnotele nu conţin valoarea pe care o reprezintă.
În schimb, emitentul unei bancnote garantează valoarea acesteia. Acest tip de bani este cunoscut sub numele de „bani fiduciari”.

Istoria banilor

Trocul



CĂLĂTOR ÎN TIMP
Ai ajuns în Epoca de piatră! Călătoreşte prin epocile primejdioase şi colectează monedele corespunzătoare pentru a reveni în prezent.

Cu mii de ani în urmă, strămoşii noştri europeni trăiau din vânat sau lucrau pământul.


Topor de piatră din
Epoca de piatră
Metalele încă nu fuseseră descoperite; prin urmare, oamenii vânau şi lucrau pământul folosind unelte de piatră – această perioadă a fost cunoscută sub numele de Epoca de piatră. Femeile şi bărbaţii din Epoca de piatră nu aveau bancnotele şi monedele pe care le utilizăm noi în prezent. În schimb, ei obişnuiau să facă schimb de bunuri între ei: de exemplu, un vânător putea să schimbe pieile de animale cu grâu de la un fermier sau un pescar putea să dea unui vânător scoici decorative în schimbul unui topor de piatră şlefuit. Acest schimb este cunoscut sub numele de troc. O caracteristică importantă a trocului este faptul că procedeul implica schimbul de bunuri de valoare.


Un mediu de schimb

În momentul în care strămoşii noştri au învăţat cum să prelucreze metalele, schimburile au devenit mai uşoare.


Pepită de argint

Acest lucru se datora faptului că metalele, precum aurul, argintul, cositorul şi fierul, reprezentau o valoare pentru toată lumea. Astfel, un fermier îşi putea schimba bovinele pentru o anumită cantitate de argint, iar ulterior, fermierul putea să utilizeze o parte din acest argint pentru a-şi plăti dările. În acest fel, metalele de valoare şi alte obiecte au devenit „o măsură a valorii”, „un mediu de schimb” şi o modalitate de „stocare a valorii” până în momentul în care aceasta era necesară.


Primele monede

Primele monede au apărut în Asia Mică, în urmă cu aproximativ 2 600 de ani.

Monedă din Grecia Antică

Grecii antici au adoptat rapid această idee nouă şi au început să fabrice monede de argint şi de bronz. Un exemplu îl constituie drahma de argint. Aceste monede antice conţineau o cantitate specifică de metal şi aveau o anumită valoare. Pentru a garanta greutatea, monedele erau marcate cu sigiliul regelui, al oraşului sau al ţării emitente.

Monedele erau convenabile, deoarece puteau fi mai degrabă numărate decât cântărite. Monedele au intensificat semnificativ comerţul din lumea antică, deoarece aceste monede noi prezentau încredere şi erau un „mijloc de schimb” eficient.

Primele monede europene

Pentru a garanta valoarea monedelor, regii şi guvernele ţineau producţia lor sub un control strict.


Dinar purtând efigia
Iunonei Monetal

În Roma Antică, fabricarea de monede era realizată în templul Iunonei Monetal, de unde şi originea cuvântului „monedă”.

Mai târziu, pe măsură ce Imperiul Roman s-a extins, au fost deschise alte monetării şi aceleaşi monede romane au fost acceptate pentru schimburi în toată Europa, din Insulele Britanice până în Turcia – prima monedă paneuropeană.



Ulterior, pe măsură ce Imperiul Roman s-a destrămat şi au început să apară naţiunile din Europa, fiecare ţară şi-a menţinut controlul asupra propriului sistem monetar.



Templu roman
Majoritatea monedelor care au existat înaintea monedei euro le-am moştenit de la aceste naţiuni europene. Deseori, acestea erau denumite după unităţi de măsură, precum lira italiană şi marca finlandeză, deoarece, iniţial, monedele conţineau o cantitate fixă de aur sau de argint.

Problema care apare într-un context cu multe monede este că, în funcţie de succesul economiilor individuale, cursul de schimb dintre monede poate varia semnificativ, transformând comerţul dintre ţări într-o afacere riscantă; prin urmare, comerţul exterior este descurajat.

Monede unice în istorie

Înainte de introducerea monedei euro, în Europa, s-a încercat realizarea de uniuni monetare cu monede unice.

În 1867, Uniunea Monetară Latină a reunit Franţa, Belgia, Elveţia, Grecia şi Bulgaria prin intermediul monedelor de aur şi de argint, iar în 1875, au fost puse bazele Uniunii Monetare Scandinave. Unul dintre motivele pentru care aceste uniuni nu au avut succes a fost variaţia preţului aurului faţă de cel al argintului, ceea ce a dus la destabilizarea monedelor.


Bancnotă veche germană de 100
Reichsmark
În schimb, Federaţia Germană a fost o uniune monetară care a avut succes. Până în 1834, a fost finalizată uniunea vamală şi au fost fixate cursurile de schimb ale monedei.

Apoi a apărut moneda unică, Reichsmark, precursorul mărcii germane (Deutschmark). Succesul înregistrat de Uniunea Monetară Germană s-a datorat parţial introducerii unor norme clare cu privire la fabricarea monedelor.


Monedele din Europa secolului al XX-lea

Înainte de introducerea monedei euro, majoritatea ţărilor europene aveau propriile lor bancnote şi monede – monedele lor naţionale.


Pentru călătorii şi activităţi de comerţ, deplasarea în altă ţară presupunea şi schimbarea banilor. În Germania, plăteai în mărci germane. Dacă părăseai Germania şi călătoreai în Franţa, trebuia să-ţi schimbi mărcile germane în franci francezi ş.a.m.d.

Numele vechilor monede europene dezvăluiau deseori ceva despre originile lor: