Cale de navigare

Extinderea UE

În anii '90, după căderea Zidului Berlinului şi democratizarea ţărilor din Europa Centrală şi de Est, extinderea a devenit o prioritate fundamentală a Uniunii Europene.

În prezent, există cinci ţări candidate la aderare: Croaţia, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, Islanda, Muntenegru şi Turcia. De asemenea, Consiliul European le-a oferit tuturor ţărilor din Balcanii de Vest - Albania, Bosnia şi Herţegovina, Serbia şi Kosovo (cf. rezoluţiei 1244 a Consiliului de Securitate al ONU) - perspectiva aderării la UE, într-un viitor mai mult sau mai puţin îndepărtat.

Etapele extinderii

Până acum, au avut loc şase etape de extindere a Comunităţii care era formată, inţial, din şase state membre:

  • 1 ianuarie 1973: Danemarca, Irlanda şi Regatul Unit
  • 1 ianuarie 1981: Grecia
  • 1 ianuarie 1986: Spania şi Portugalia
  • 1 ianuarie 1995: Austria, Finlanda şi Suedia
  • 1 mai 2004: Republica Cehă, Estonia, Cipru, Letonia, Lituania, Ungaria, Malta, Polonia, Slovenia şi Slovacia
  • 1 ianuarie 2007: Bulgaria şi România (care au completat cel de-al cincilea val de extindere iniţiat în mai 2004).

Datele la care ţările candidate şi-au depus cererea de aderare la UE

  • Turcia: 14 aprilie 1987
  • Croaţia: 21 februarie 2003
  • Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei: 22 martie 2004
  • Muntenegru: 15 decembrie 2008
  • Islanda: 16 iulie 2009.

Procesul de extindere: situaţia la zi

În prezent, există şapte ţări care şi-au depus cererea de aderare la UE:

  • cele cinci ţări recunoscute oficial ca ţări candidate: Croaţia, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, Islanda, Muntenegru şi Turcia
  • Albania şi Serbia, cărora nu li s-a acordat încă statutul de ţări candidate.

Ţările candidate

Turciei i-a fost deja recunoscut statutul de ţară candidată în decembrie 1999, cu ocazia Consiliului European de la Helsinki.

Croaţia a primit statutul de ţară candidată la reuniunea Consiliului European din iunie 2004. UE a demarat negocierile de aderare cu Croaţia şi Turcia la 3 octombrie 2005, în cadrul reuniunii Consiliului Afaceri Generale de la Luxemburg.

Consiliul European i-a acordat Fostei Republicii Iugoslave a Macedoniei statutul de ţară candidată la reuniunea Consiliului European din decembrie 2005. În octombrie 2009, Comisia a recomandat demararea negocierilor cu această ţară, însă Consiliul nu a luat încă nicio o hotărâre în acest sens.

Ultima ţară care şi-a depus cererea de aderare a fost Islanda, la 16 iulie 2009. Consiliul European i-a acordat statutul de ţară candidată în iunie 2010, negocierile fiind deschise oficial în iulie 2010.

Muntenegru şi-a depus cererea în 2008 şi a primit statutul de ţară candidată la reuniunea Consiliului European din decembrie 2010. Cu toate acestea, negocierile vor demara numai după îndeplinirea, la un nivel satisfăcător, a unui set de condiţii politice.

Cereri recente de aderare

Atât Albania, cât şi Serbia şi-au depus cererea de aderare la UE în anul 2009. În avizul său din noiembrie 2010 asupra Albaniei, Comisia nu a recomandat acordarea statutului de ţară candidată şi a identificat o serie de criterii politice pe care Albania ar trebui să le îndeplinească înaintea acestei etape. Consiliul a solicitat avizul Comisiei cu privire la cererea Serbiei, o hotărâre în acest sens urmând să fie luată către sfârşitul lui 2011.

Negocierile de aderare

Negocierile de aderare se desfăşoară în conformitate cu un cadru de negocieri care stabileşte metoda şi principiile pe care se bazează negocierile, în conformitate cu concluziile Consiliului European din decembrie 2004.

Negocierile se desfăşoară în cadrul unei conferinţe interguvernamentale la care participă toate statele membre, pe de o parte şi ţările candidate, pe de altă parte.

Pentru ca negocierile să avanseze, ţările candidate trebuie să îndeplinească condiţiile de aderare, în special criteriile de la Copenhaga descrise mai jos.

Examinarea gradului de însuşire a acquis-ului comunitar

Pentru a deveni state membre, ţările candidate trebuie să accepte acquis-ul comunitar, un set de norme şi reglementări în vigoare în UE. Se poate conveni asupra unor dispoziţii specifice, ceea ce s-a şi întâmplat în cazul tuturor negocerilor precedente. Examinarea analitică, denumită „screening”, reprezintă prima etapă a negocierilor de aderare. Acest proces, care durează câteva luni, le permite ţărilor candidate să se familiarizeze cu acquis-ul, iar Comisiei şi statelor membre să evalueze gradul de pregătire a ţărilor candidate, înainte de deschiderea negocierilor. Screeningul şi negocierile ulterioare sunt organizate pe capitole, fiecare acoperind un anumit domeniu politic.

Evaluarea economică a gradului de pregătire a ţărilor candidate

Comisia răspunde de evaluarea periodică a gradului de pregătire a ţărilor candidate la aderare publicând, de obicei în fiecare toamnă, rapoarte privind progresele înregistrate. La nivelul Comisiei, Direcţia Generală Afaceri Economice şi Financiare se ocupă de:

  • evaluarea respectării criteriilor economice de aderare adoptate de Consiliul European la Copenhaga, în 1993, care, împreună cu alte criterii de aderare, sunt cunoscute drept criteriile de la Copenhaga (a se vedea pagina dedicată acestei teme)
  • monitorizarea strictă a perspectivelor economice şi fiscale pe termen mediu ale ţărilor candidate, în primul rând printr-o procedură anuală de supraveghere economică şi fiscală, destinată să pregătească ţările candidate pentru aderarea la Uniunea Economică şi Monetară.