Există numeroşi factori care pot contribui la perceperea unei inflaţii mai ridicate decât valoarea măsurată prin Indicele armonizat al preţurilor de consum (IAPC):

• Concentrarea asupra articolelor cumpărate în mod frecvent. O cafea, o pâine, un bilet de autobuz – toate acestea sunt articole care pot fi pe lista zilnică de cumpărături, influenţându-ne astfel mai puternic impresia asupra inflaţiei generale. În ultimii ani, preţurile pentru asemenea produse şi servicii cumpărate frecvent au crescut semnificativ, în special la categorii precum alimentele (atât la supermarket, cât şi în restaurante), transportul (biletele de autobuz, de exemplu), combustibilii, tutunul şi divertismentul (biletele de cinematograf), îngrijirea personală (salonul de coafură) şi serviciile de reparaţii şi curăţenie.
  Astfel, deşi preţurile unor bunuri mai puţin frecvent cumpărate, cum ar fi maşinile noi sau primele de asigurare, nu au crescut aproape deloc sau chiar au scăzut în ultimii ani – aşa cum s-a întâmplat în cazul echipamentelor IT – inflaţia poate fi percepută totuşi ca fiind mai ridicată decât este cazul.
• Amintirea mai puternică a majorărilor decât a reducerilor preţurilor. Oamenii tind să îşi amintească experienţele neplăcute, pentru a le putea evita în viitor. Când preţul unui produs creşte, acest lucru rămâne, în general, mai mult timp în memorie decât o reducere de preţ. Rezultă astfel o percepţie subiectivă a schimbării în ansamblu a preţurilor.
• Percepţiile asupra inflaţiei sunt persistente. Percepţiile ratelor mai mari ale inflaţiei tind să persiste mai mult în amintirea oamenilor. Adoptarea monedei euro din 2002 este un bun exemplu: deşi rata reală a inflaţiei IAPC la nivelul UE nu a indicat schimbări semnificative în momentul introducerii euro, numeroşi cetăţeni din zona euro au considerat că noua monedă a adus majorări de preţ relativ mari. Această convingere persistă şi azi, iar în unele ţări din zona euro nu a dispărut încă divergenţa dintre ratele măsurate ale inflaţiei şi inflaţia percepută.
• Ignorarea schimbărilor calitative. Adesea, preţul poate creşte ca urmare a unei îmbunătăţiri a calităţii unui produs – de exemplu, ecrane de televizor mai bune sau ambalaje alimentare mai practice. Pe pieţele concurenţiale, fabricanţii încearcă să ofere clienţilor caracteristici şi avantaje tot mai atractive. Aceste schimbări îşi au însă preţul lor. În asemenea cazuri, preţul creşte datorită creşterii calităţii, nu din cauza inflaţiei.
• Influenţa mass-mediei. Televiziunea şi presa scrisă din întreaga UE acordă atenţie cifrelor inflaţiei, deoarece acestea sunt de interes pentru publicul lor. Totuşi, titlurile care raportează costuri de trai mai ridicate se bazează uneori pe date limitate adunate chiar de organizaţiile de ştiri. Din acest motiv, deşi reportajele mass-media pot reflecta cu adevărat anumite modificări individuale ale preţurilor, ele nu redau întotdeauna imaginea de ansamblu a inflaţiei.

Grafic: Diferitele rate ale inflaţiei din zona euro pentru micile achiziţii frecvente şi pentru achiziţiile mai puţin frecvente

Percepţiile asupra inflaţiei sunt importante pentru că ele contribuie la comportamentul oamenilor în postura de consumatori, angajaţi, investitori şi persoane care fac economii. În funcţie de aceste percepţii, oamenii decid ce şi dacă să cumpere şi dacă să economisească sau să cheltuiască (Consecinţele inflaţiei).

Cum percepţiile oamenilor asupra inflaţiei tind să le afecteze comportamentul economic, este important ca ele să rămână apropiate de ratele măsurate ale inflaţiei. Guvernele naţionale şi instituţiile UE fac eforturi de a informa regulat cetăţenii cu privire la situaţia inflaţiei. Printre exemple se numără comunicarea regulată a datelor actualizate oferite de biroul statistic al Comisiei Europene, Eurostat, şi „tabloul de bord al inflaţiei” de pe site-ul Băncii Centrale Europene.

Atunci când un stat membru îşi pregăteşte aderarea la zona euro, este nevoie în special de o bună comunicare privind schimbarea. Din experienţa dobândită în cadrul adoptării iniţiale a monedei euro din 2002 se vede că pot apărea divergenţe considerabile şi persistente între ratele de inflaţie măsurate şi cele percepute. Lecţiile învăţate din 2002 – în special nevoia de campanii de comunicare extinse privind schimbarea monedei şi preţurile – contribuie semnificativ la pregătirile pentru adoptarea monedei unice în ţările candidate la zona euro.

De exemplu, atunci când Slovacia a trecut la euro, în 1 ianuarie 2009, guvernul ţării, Comisia Europeană şi Banca Centrală Europeană au depus eforturi susţinute pentru a răspunde la temerile consumatorilor cu privire la creşterile preţurilor. Numeroase companii au semnat în mod voluntar un cod de etică privind preţurile, angajându-se să transforme în mod corect preţurile şi să nu exploateze schimbarea pentru a obţine profit. De asemenea, companiile au fost obligate să afişeze preţurile atât în coroane, cât şi în euro cu aproximativ patru luni înainte de schimbare, continuând să le afişeze astfel până la 1 ianuarie 2010. Aceste măsuri de protecţie a consumatorilor au fost evidenţiate printr-o campanie extinsă de informare şi comunicare.