Inflaţia şi UE
Glosar
- UEM se caracterizează printr-o inflaţie scăzută şi stabilă din punct de vedere istoric.
- Convergenţa economică a contribuit la combaterea ratelor de inflaţie anterioare, caracterizate printr-un nivel înalt şi volatilitate.
- Ratele inflaţiei variază între statele şi regiunile membre ale UE.
Economia UE din perioada Uniunii Economice şi Monetare (UEM) se caracterizează printr-o inflaţie scăzută şi stabilă din punct de vedere istoric. Această evoluţie generală pozitivă este rezultatul mai multor factori: cerinţele Tratatului UE pentru toate statele membre (cum sunt regulile de buget stabilite în Pactul de stabilitate şi creştere), politica monetară a Băncii Centrale Europene şi mediul global favorabil.
Tendinţa de convergenţă economică
Ratele de inflaţie ridicate şi volatile erau o caracteristică obişnuită înainte de introducerea monedei euro. La începutul anilor '90, în momentul în care statele membre UE au decis începerea pregătirilor pentru moneda euro, inflaţia a început să scadă constant. Eforturile în vederea convergenţei economice au contribuit la combaterea ratelor de inflaţie ridicate şi volatile constatate în anii '70 şi '80 şi au determinat ratele stabile ale inflaţiei care sunt esenţiale pentru protejarea valorii veniturilor cetăţenilor şi pentru a susţine creşterea durabilă şi crearea de locuri de muncă în UE.
Ca pregătire pentru introducerea monedei euro, statele membre trebuie să urmeze criteriile de convergenţă stabilite în Tratatul de la Maastricht. Criteriile includ cerinţa ca inflaţia respectivelor state membre să nu depăşească cu mai mult de 1,5% rata inflaţiei în statele membre situate pe primele trei locuri din punctul de vedere al performanţelor.
Grafic: Repere ale inflaţiei în ţările din zona euro: de la volatilitate la stabilitate
Graficul interactiv al inflaţiei preţurilor
Diferenţe ale ratelor inflaţiei
În ciuda convergenţei realizate în perioada premergătoare monedei euro şi în pofida funcţionării mai bune a pieţei interne, persistă încă diferenţe ale ratei inflaţiei între statele din zona euro şi chiar între regiuni diferite din cadrul ţărilor respective. Ce determină apariţia acestor diferenţe?
Variaţia ratelor inflaţiei reflectă condiţiile economice particulare de la nivel naţional şi regional.
Indivizii, familiile şi companiile pot constata diferenţe ale ratei inflaţiei, de exemplu, din cauza diferenţelor de venit, a preferinţelor şi a paradigmelor de consum variate, din cauza nivelului concurenţei preţurilor la nivel local, a diferitelor cote de impozitare şi a costurilor de transport.
Pentru a surprinde aceste diferenţe, serviciile statistice naţionale adună date despre preţuri astfel încât să ia în calcul toate diferenţele economice din cadrul teritoriilor lor (Măsurarea inflaţiei în UE).
Trebuie remarcat că diferenţele de inflaţie nu sunt semnificativ mai mari în zona euro decât în alte uniuni monetare mari, cum este SUA.
Inflaţia în ţările candidate la zona euro
Statele membre mai noi care îşi pregătesc în prezent economia pentru adoptarea monedei euro au, în general, rate ale inflaţiei mai ridicate decât statele din zona euro.
Pe măsură ce aceste ţări îşi restructurează economia astfel încât să întrunească criteriile de aderare la zona euro, PIB-ul poate să cunoască o creştere bruscă, aceasta conducând la creşterea cererii de consum şi a preţurilor. Acest fenomen este întru totul normal în cazul unei economii în curs de eliminare a decalajelor. Când economiile de acest tip se unesc cu cele din zona euro iar procesul de eliminare a decalajelor este încheiat, inflaţia acestor economii scade până la rate mai stabile.
Grafic: Convergenţa inflaţiei preţurilor de consum în perioada premergătoare adoptării monedei euro