În interiorul zonei euro, moneda unică, euro, reprezintă mijlocul prin care guvernele, întreprinderile şi persoanele fizice efectuează şi încasează plăţi pentru bunuri şi servicii. Ea este folosită, de asemenea, pentru a stoca şi crea bogăţie pentru viitor sub forma economiilor şi a investiţiilor. Dimensiunile, stabilitatea şi puterea economiei zonei euro – a doua ca mărime pe plan mondial după Statele Unite – contribuie la creşterea atractivităţii monedei unice şi în afara frontierelor zonei euro.

Sectoarele publice şi private din ţări terţe primesc şi folosesc moneda euro în scopuri diverse, inclusiv ca monedă de schimb şi de rezervă. Din acest motiv, în prezent, euro este a doua monedă internaţională ca importanţă după dolarul american.

Utilizarea extinsă a monedei euro în sistemul monetar şi financiar internaţional demonstrează importanţa acesteia pe scena mondială:

• Moneda euro este din ce în ce mai utilizată în cazul emisiunii de titluri de datorie publică şi titluri de datorie pentru întreprinderi. La sfârşitul anului 2006, euro reprezenta aproximativ o treime din volumul total de datorii de pe piaţa internaţională, iar dolarul american 44%.
• Băncile mondiale acordă împrumuturi semnificative denominate în euro în toată lumea.
• Euro ocupă locul al doilea printre cele mai comercializate monede pe pieţele de schimb valutar, fiind utilizată în aproximativ 40% din tranzacţiile zilnice.
• Euro este folosit din ce în ce mai mult pentru facturare şi plată în comerţul internaţional, nu numai între zona euro şi ţări terţe ci chiar, la o scară mai mică, între ţări terţe.
• Alături de dolarul american, euro este utilizat foarte mult ca o importantă monedă de rezervă pentru urgenţele monetare. La sfârşitul anului 2006, mai mult de un sfert din rezervele de valută externă existente la nivel mondial erau în euro, faţă de 18% în 1999. Ţările în curs de dezvoltare se numără printre cele care şi-au mărit cel mai mult rezervele în euro, de la 18% în 1999 la aproximativ 30% în 2006.
• Mai multe ţări îşi gestionează monedele naţionale prin corelarea acestora cu moneda euro luată ca monedă de referinţă.

Statutul monedei euro ca monedă mondială, la care se adaugă mărimea şi puterea economică a zonei euro, determină din ce în ce mai mult organizaţiile economice internaţionale, precum FMI şi G8, să considere economia zonei euro o entitate de sine stătătoare. Acest lucru asigură Uniunii Europene o poziţie mai puternică la nivel mondial.

Pentru a beneficia de pe urma acestei poziţii puternice şi pentru a contribui efectiv la stabilitatea financiară internaţională, zona euro se exprimă din ce în ce mai des ca o singură voce în cadrul unor importante forumuri economice. Acesta este rezultatul strânsei coordonări dintre statele membre ale zonei euro, precum şi al colaborării dintre Banca Centrală Europeană şi Comisia Europeană în timpul reuniunilor internaţionale pe teme economice.

O serie de ţări şi regiuni din afara Uniunii Europene sunt încă şi mai strâns legate de moneda euro. Datorită stabilităţii sistemului monetar pe care se sprijină, euro a devenit o monedă „ancoră” extrem de atractivă pentru aceste ţări, în special pentru cele care au încheiat acorduri instituţionale speciale cu UE, cum sunt acordurile comerciale preferenţiale. Prin raportarea monedelor naţionale la euro, aceste state aduc o mai mare siguranţă şi stabilitate economiilor naţionale.

Moneda euro este folosită pe scară largă şi în ţările şi regiunile aflate în vecinătatea zonei euro, ca de exemplu în sud-estul Europei, în timp ce alte state – Monaco, San Marino şi Vatican – folosesc moneda euro ca monedă oficială în baza unor acorduri monetare specifice încheiate cu UE, putând emite propriile monede euro în anumite limite cantitative.