Cale de navigare

Uniunea economică și monetară

Uniunea economică și monetară (UEM) reprezintă un pas important în procesul de integrare a economiilor UE. Ea presupune coordonarea politicilor economice și bugetare, aplicarea unei politici monetare comune și utilizarea unei monede unice, euro. Toate cele 28 de state membre ale UE fac parte din uniunea economică, iar unele dintre ele și-au consolidat integrarea și au adoptat moneda euro. Împreună, aceste țări alcătuiesc zona euro.

După izbucnirea crizei economice și financiare, Uniunea Europeană a luat măsuri fără precedent pentru îmbunătățirea cadrului de guvernanță economică al UEM (precum consolidarea Pactului de stabilitate și de creștere sau adoptarea unor noi mecanisme pentru prevenirea dezechilibrelor economice și pentru o mai bună coordonare a politicilor economice).

Istoricul evoluției guvernanței economice a UE

Aceste măsuri de urgență trebuie să fie totuși consolidate și completate pe termen lung astfel încât să se evite o nouă criză care să afecteze UEM la fel de puternic. Prin urmare, președinții a patru instituții europene (ai Comisiei Europene, Parlamentului European, Băncii Centrale Europene și Consiliului European, acesta din urmă în calitate de președinte al summit-ului zonei euro), împreună cu președintele Eurogrupului, au prezentat, în „Raportul celor cinci președinți”, o foaie de parcurs în două etape menită să aprofundeze uniunea economică și monetară începând din iulie 2015 și să o finalizeze cel târziu în 2025.

  • Etapa 1 sau „aprofundarea prin practică” (1 iulie 2015 - 30 iunie 2017): utilizarea instrumentelor existente și a tratatelor în vigoare pentru a stimula competitivitatea și convergența structurală, pentru a realiza politici bugetare responsabile la nivel național și la nivelul zonei euro, pentru a finaliza uniunea financiară și pentru a consolida răspunderea democratică.
  • Etapa 2 sau „finalizarea UEM” (până în 2025): vor fi lansate acțiuni mai ambițioase pentru a spori caracterul obligatoriu al procesului de convergență, de exemplu, printr-un set de criterii de referință privind convergența, stabilite de comun acord, care ar fi de natură juridică, precum și pentru a institui o trezorerie a zonei euro.

În octombrie 2015, Comisia a început să pună în aplicare „Raportul celor cinci președinți” prin adoptarea unui pachet de măsuri. Mai multe informații detaliate, inclusiv raportul complet, au fost publicate pe site-ul dedicat celor 10 priorități ale Comisiei: O Uniune economică și monetară mai profundă și mai echitabilă

Consultări cu statele membre

În continuarea pachetului de măsuri, Comisia a lansat o consultare a părților interesate la nivelul UE. În statele membre au fost organizate peste 60 de evenimente pentru a dezbate ce trebuie făcut pentru aprofundarea uniunii economice și monetare.

Decizia de a forma o uniune economică și monetară a fost luată de Consiliul European în decembrie 1991, în orașul olandez Maastricht. Ulterior, a fost înscrisă în Tratatul privind Uniunea Europeană (Tratatul de la Maastricht). Uniunea economică și monetară reprezintă pentru UE un pas înainte pe drumul integrării economice, proces care a început în 1957, odată cu întemeierea acesteia. Prin integrare economică, atât economia UE, cât și economiile statelor membre luate separat, capătă dimensiuni sporite, devin mai eficiente pe plan intern și mai robuste. Astfel, apar mai multe oportunități pentru asigurarea stabilității economice, accelerarea creșterii și crearea unui număr mai mare de locuri de muncă, lucruri de care beneficiază direct cetățenii UE. Concret, UEM înseamnă:

  • coordonarea politicilor economice între statele membre
  • coordonarea politicilor fiscale, în special prin limitele pe care deficitul și datoria publică a țărilor membre nu trebuie să le depășească
  • o politică monetară independentă gestionată de Banca Centrală Europeană (BCE)
  • norme unice și supravegherea instituțiilor financiare din zona euro
  • o monedă unică și zona euro

Guvernanța economică în UEM

În UEM nu există o instituție unică responsabilă de politica economică. Această responsabilitate este împărțită între statele membre și instituțiile UE. Principalii actori din cadrul UEM sunt:

  • Consiliul European - stabilește principalele orientări politice
  • Consiliul UE („Consiliul”) - coordonează elaborarea politicilor economice la nivelul UE și decide cu privire la aderarea statelor membre aspirante
  • „Eurogrupul” - coordonează politicile de interes comun pentru statele membre din zona euro
  • statele membre - își alcătuiesc bugetul național în limitele convenite ale deficitului și datoriilor și își stabilesc propriile politici structurale privind forța de muncă, sistemul de pensii și piețele de capital
  • Comisia Europeană - monitorizează performanțele și respectarea normelor
  • Banca Centrală Europeană (BCE) - stabilește politica monetară, având ca obiectiv principal stabilitatea prețurilor și acționează ca autoritate centrală de supraveghere a instituțiilor financiare în zona euro
  • Parlamentul European - elaborează legislația împreună cu Consiliul și exercită un control democratic asupra guvernanței economice, în special în cadrul noului dialog economic.