Cale de navigare

Convergenţă

Rapoartele de convergenţă verifică dacă statele membre îndeplinesc condiţiile necesare pentru a adopta moneda unică. Conform Tratatului CE, Comisia şi Banca Centrală Europeană trebuie să prezinte aceste rapoarte cel puţin o dată la doi ani sau la cererea unui stat membru care ar dori să adere la zona euro.

Condiţiile pe care statele membre trebuie să le îndeplinească şi care sunt evaluate în rapoartele de convergenţă sunt următoarele:

  • criteriile de convergenţă (stabilitatea preţurilor, finanţe publice sănătoase, stabilitatea cursului de schimb şi convergenţa ratelor dobânzilor pe termen lung);
  • compatibilitatea legislaţiei naţionale cu acquis-ul comunitar (legislaţia în vigoare a UE) în ceea ce priveşte banca centrală naţională, în special independenţa sa şi cea a membrilor organelor sale de decizie, obiectivele sale şi integrarea în Sistemul European al Băncilor Centrale.

În baza articolului 122 alineatul (2) din Tratatul CE, cel puţin o dată la doi ani sau la cererea unui stat membru care face obiectul unei derogări (nu aparţine zonei euro), Comisia şi BCE prezintă Consiliului un raport privind progresele realizate în materie de convergenţă.

În prezent, există 11 state membre ale UE care nu fac parte din zona euro – Bulgaria, Republica Cehă, Danemarca, Estonia, Letonia, Lituania, Ungaria, Polonia, România, Suedia şi Regatul Unit.

Danemarca şi Regatul Unit au negociat clauze de neparticipare şi, prin urmare, nu sunt supuse evaluării de convergenţă până în momentul în care solicită acest lucru.

Rapoartele de convergenţă există din 1996. Rapoartele din 1998 ale Comisiei şi Institutului Monetar European (predecesorul Băncii Centrale Europene) au servit drept bază pentru decizia Consiliului cu privire la introducerea monedei euro în primele unsprezece state membre.

În urma rapoartelor prezentate în 2000 de către Comisie şi BCE privind Suedia şi Grecia (cea din urmă înaintase o cerere pentru evaluarea convergenţei), Grecia îndeplinea condiţiile necesare pentru adoptarea monedei unice. Consiliul a decis ulterior ca moneda euro să fie introdusă în Grecia în ianuarie 2001.

În 2002, evaluarea convergenţei a fost realizată numai pentru Suedia, concluzionând că această ţară nu îndeplineşte condiţiile necesare.

Cele zece ţări care au aderat la Uniunea Europeană la 1 mai 2004 au fost evaluate pentru prima dată în octombrie 2004. Deşi perioada maximă de doi ani prevăzută în Tratat nu se împlinise în 2004 pentru aceste ţări, reevaluarea obligatorie a Suediei a reprezentat o ocazie de a analiza şi starea de convergenţă din noile state membre. Raportul a concluzionat că niciuna din cele 11 ţări evaluate nu îndeplinea condiţiile necesare pentru adoptarea monedei unice.

În 2006, au avut loc două serii de evaluări ale convergenţei. La cererea Lituaniei şi Sloveniei, au fost realizate rapoarte de convergenţă, care au fost emise în mai 2006. În baza concluziilor acestor rapoarte, Slovenia îndeplinea criteriile de convergenţă, fiind pregătită să adopte moneda euro în ianuarie 2007, iar Lituania a rămas cu statutul de stat membru care beneficiază de o derogare. Cele nouă ţări rămase (Republica Cehă, Estonia, Cipru, Letonia, Ungaria, Malta, Polonia, Slovacia şi Suedia) au fost evaluate în decembrie 2006. Deşi raportul a indicat în multe ţări progrese în direcţia convergenţei, niciuna nu a îndeplinit condiţiile necesare pentru adoptarea monedei unice.

Cipru şi Malta urmează să adopte moneda euro în 2008. În primăvara anului 2007, aceste două ţări au înaintat cereri pentru reexaminare. Rapoartele de convergenţă emise de Comisie şi BCE în mai 2007 au concluzionat că atât Cipru, cât şi Malta îndeplinesc condiţiile necesare pentru adoptarea monedei unice. În consecinţă, Consiliul a decis ca moneda euro să fie introdusă în cele două ţări la 1 ianuarie 2008.

Următoarea evaluare a convergenţei, care include toate statele membre care beneficiază de o derogare, este prevăzută pentru 2008.

Alte instrumente

  • Versiune imprimabilă 
  • Micşorare text 
  • Mărire text