Pactul de stabilitate şi creştere (PSC) este un cadru de reglementare pentru coordonarea politicilor fiscale naţionale în cadrul uniunii economice şi monetare (UEM). Pactul a fost creat pentru a veghea la stabilitatea finanţelor publice, o cerinţă importantă pentru buna funcţionare a UEM. Pactul cuprinde o componentă preventivă şi o componentă corectivă.
Componenta preventivă
Conform dispoziţiilor componentei preventive, statele membre trebuie să
prezinte în fiecare an programe de stabilitate (convergenţă) care să arate cum
intenţionează să realizeze sau să asigure poziţii fiscale stabile pe termen
mediu, luând în considerare impactul iminent pe care îl va avea îmbătrânirea
populaţiei asupra bugetului. Aceste programe sunt evaluate de Comisie, iar
Consiliul emite un aviz pentru fiecare dintre ele. Componenta preventivă
include două instrumente politice care pot fi folosite pentru a se evita
apariţia unor deficite „excesive”.
Componenta corectivă
Viabilitatea finanţelor publice pe termen lung
Având în vedere că populaţia Europei îmbătrâneşte pe măsură ce oamenii
trăiesc mai mult şi au mai puţini copii, statele membre UE se confruntă cu
problema asigurării viabilităţii finanţelor publice pe termen lung, având în
vedere impactul pe care îl va avea acest fenomen asupra bugetului. Pentru a
face faţă acestei provocări şi având în vedere atenţia deosebită acordată
viabilităţii pe termen lung în varianta Pactului revizuită în 2005, sunt
elaborate previziuni bugetare comune pe termen lung la nivelul UE şi se
evaluează şi monitorizează situaţia individuală a statelor membre . Analiza
completă poate fi consultată în raportul privind viabilitatea. Viabilitatea
finanţelor publice pe termen lung este luată în considerare şi la evaluarea
programelor de stabilitate şi convergenţă.