Întrebări şi răspunsuri despre schimbările climatice
- Schimbările climatice nu erau cunoscute sub numele de „încălzirea globală”? Există o diferenţă între aceşti termeni?
- Este posibil să ne înşelăm asupra schimbărilor climatice? Putem avea încredere în dovezile ştiinţifice care demonstrează faptul că schimbările climatice se datorează activităţilor umane?
- O încălzire uşoară nu va avea un impact general pozitiv, mai ales în nordul Europei?
- Schimbările climatice mă vor afecta personal?
- Nu este prea târziu ca să mai facem ceva?
- O singură persoană poate face o diferenţă?
- Ce face mediul de afaceri?
- Industria UE nu suferă de pe urma restricţiilor de emisii, în timp ce în unele ţări precum SUA sau China, dezvoltarea industrială este permisă fără nicio reglementare?
- Nu ar fi mai justificat din punct de vedere economic să lăsăm schimbările climatice să se manifeste şi să ne adaptăm la ele, decât să cheltuim resursele financiare luptând împotriva lor?
- Ce se întâmplă după expirarea obiectivelor Protocolului de la Kyoto în 2012?
- Are UE un plan pe termen lung pentru a combate schimbarile climatice?
Schimbările climatice nu erau cunoscute sub numele de „încălzirea globală”? Există o diferenţă între aceşti termeni?
Deşi conceptul de „încălzire globală” a fost folosit la început pentru a descrie creşterea temperaturii de suprafaţă a planetei, acesta nu a reuşit să înglobeze toate urmările acestei „încălziri”, precum furtunile, inundaţiile, seceta şi valurile de căldură. Astfel, conceptul de „schimbări climatice” este folosit în prezent pentru a descrie atât încălzirea, cât şi toate consecinţele acestei încălziri.
SusEste posibil să ne înşelăm asupra schimbărilor climatice? Putem avea încredere în dovezile ştiinţifice care demonstrează faptul că schimbările climatice se datorează activităţilor umane?
Conform celor mai recente şi mai solide date, încălzirea globală studiată începând de la Revoluţia industrială se datorează creşterii emisiilor de gaze cu efect de seră generate de activităţile umane. Evoluţia modelelor informatice, precum şi probele din ce în ce mai numeroase sub forma creşterii temperaturilor, a fenomenelor meteo extreme mai frecvente şi a altor efecte, corespund anticipărilor oamenilor de ştiinţă cu privire la efectele schimbărilor climatice. De asemenea, modelele arată că temperaturile vor continua să crească pe parcursul secolului XXI, cu consecinţe negative asupra naturii şi a omenirii.
Motorul colaborării dintre oamenii de ştiinţă din domeniul climatologiei a fost crearea de către ONU, în 1988, a Comitetului interguvernamental pentru schimbările climatice (IPCC). IPCC reuneşte sute de oameni de ştiinţă care evaluează şi fac o recenzie a studiilor şi a altor informaţii relevante şi urmăresc stabilirea unui consens ştiinţific internaţional cu privire la schimbările climatice.
Al patrulea raport major al IPCC a fost publicat la sfârşitul lui 2007, după şase ani de muncă. Raportul stabileşte, dincolo de orice dubiu, că emisiile de gaze de seră rezultate din activitatea umană generează încălzirea globală, o creştere a temperaturilor medii globale care ar putea avea un impact devastator asupra oamenilor, asupra economiilor noastre şi asupra mediului înconjurător.
Raportul confirmă că schimbările climatice sunt o realitate şi că temperaturile cresc din ce în ce mai repede, având impacturi din ce în ce mai grave, precum cicloni tropicali şi furtuni în nord de o intensitate crescută, niveluri mai ridicate ale mării şi extinderea deşertificării în emisfera sudică.
În ultimii 100 de ani, temperatura medie globală a crescut cu 0,74°C. IPCC prevede că, fără măsuri de limitare a emisiilor, media poate creşte cu 1,8°C până la 4°C în acest secol – sau în cel mai rău caz, cu cel mult 6,4°C.
Totuşi, acest raport susţine şi analiza Comisiei Europene, conform căreia mai există o marjă de manevră pentru a reduce emisiile la nivel global la un cost relativ scăzut. Există deja multe tehnologii care să ne ajute să reducem emisiile – prin măsuri precum o mai mare eficienţă energetică, surse de energie regenerabilă sau o mai bună gestionare a deşeurilor. Problema este că există bariere – precum conflictele, sărăcia sau lipsa informaţiilor – care împiedică adesea modul de exploatare a acestor tehnologii.
Peste tot în lume, guvernele trebuie să aibă ca prioritate înlăturarea acestor obstacole, spune IPCC, adăugând că, dacă nu controlăm schimbările climatice, toate celelalte obiective privind progresul şi dezvoltarea durabilă pot fi în pericol.
O încălzire uşoară nu va avea un impact general pozitiv, mai ales în nordul Europei?
Deşi o creştere uşoară ar putea avea un efect pozitiv asupra agriculturii din nordul Europei, creşterile ulterioare ale temperaturii ar neutraliza aceste efecte. Conform estimărilor, producţia agricolă europeană ar înregistra creşteri doar în cazul unei ridicări de până la 2°C a temperaturii, în afara acestui interval, producţiile ar intra în declin. În plus, tensiunea crescută a apelor şi temperaturile mai ridicate din sudul Europei vor contrabalansa tendinţa pozitivă. Pe durata valului de căldură din 2003, multe ţări din sudul Europei au suferit scăderi de până la 30% ale producţiei agricole!
La nivel global, efectele schimbărilor climatice vor fi în marea lor majoritate negative. Creşterea nivelului mărilor va pune milioane de locuitori ai zonelor costiere în pericol, iar schimbările climatice vor creşte atât frecvenţa, cât şi severitatea fenomenelor meteo extreme, precum seceta, inundaţiile, valurile de căldură şi vijeliile. Deficitul de apă se va intensifica în multe zone unde deja apa este deficitară şi va însoţi crizele de hrană. În unele regiuni, bolile tropicale se vor răspândi. Această situaţie va putea declanşa conflicte pentru resursele tot mai diminuate şi valuri de migraţie. Creşterile de temperatură de peste 2°C peste nivelul perioadei preindustriale va mări, de asemenea, riscul de fenomene catastrofice ireversibile, precum topirea rapidă a stratului de gheaţă din Groenlanda, ceea ce va cauza creşterea nivelului mărilor.
SusSchimbările climatice mă vor afecta personal?
Dacă locuiţi în Europa, probabil aţi simţit valul de căldură din 2003, unele incendii care au afectat pădurile din sudul Europei, sau inundaţiile care au avut loc pe continent în ultimii ani. Deşi este imposibil să afirmăm că aceste fenomene au fost provocate de schimbările climatice, ele corespund efectelor schimbărilor climatice, conform oamenilor de ştiinţă. În următorii ani, aceste fenomene meteo vor fi mai frecvente şi veţi putea observa o creştere a primelor de asigurare a proprietăţilor împotriva daunelor provocate de furtuni.
În ceea ce priveşte viitorul, se estimează că, în ţările din sudul Europei, se vor înregistra tot mai puţine precipitaţii, iar temperaturile vor creşte (de exemplu cu până la 4,5°C în plus în Spania, până în 2080), în timp ce în ţările din nordul Europei, temperaturile vor creşte mai încet (cu aproximativ 1,5°C-2,0°C până în 2080), iar precipitaţiile se vor intensifica. Dacă locuiţi într-o zonă costieră, este posibil să observaţi creşterea nivelului mării.
De asemenea, este posibil să fiţi afectat de alte efecte ale schimbării climatice, dacă lucraţi în agricultură, silvicultură şi natură, pe măsură ce speciile vegetale şi animale îşi vor părăsi habitatele istorice şi vor migra spre zone mai reci. Dacă schiaţi, veţi putea observa, pe parcursul anilor, dispariţia locurilor de schi şi a gheţarilor. Dacă doriţi să vă alegeţi o nouă destinaţie de vacanţă, este posibil să optaţi în viitor pentru alte locuri decât cele din prezent, deoarece multe destinaţii turistice actuale ar putea deveni prea calde sau prea instabile. De asemenea, veţi putea observa măsuri de adaptare la schimbările climatice implementate de autorităţi, precum fortificarea barajelor antiinundaţii, introducerea unor noi norme în construcţii sau convingerea fermierilor să treacă la alte culturi.
Dacă lucrurile se înrăutăţesc, dacă societatea nu ia măsurile necesare pentru a limita schimbările climatice sau dacă situaţia va fi mai dezastruoasă decât estimările ştiinţifice actuale, atunci veţi putea fi afectat de o scădere generală a activităţii economice, iar ţara dumneavoastră va trebui să ia în considerare o posibilă intervenţie în cadrul conflictelor pentru hrană sau pentru resursele de apă din ţările terţe, oferirea de ajutor umanitar sau accesul refugiaţilor în interiorul ţării.
SusNu este prea târziu ca să mai facem ceva?
Cu siguranţă nu! De fapt, trebuie să acţionăm acum dacă dorim să limităm schimbările climatice. În primul rând, va fi nevoie de timp pentru a pune în aplicare măsurile de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, iar în al doilea rând, gazele cu efect de seră au o viaţă lungă, astfel că emisiile actuale vor afecta schimbările climatice în următoarele decade.
Pe baza dovezilor ştiinţifice, UE afirmă că creşterea medie a temperaturii globale trebuie limitată la nu mai mult de 2°C peste nivelurile perioadei preindustriale. Acest lucru ne va permite să facem faţă schimbărilor şi efectelor acestora. Menţinerea unei limite de 2°C va impune stoparea creşterii emisiilor globale de gaze cu efect de seră până în 2020, apoi reducerea lor la jumătatea nivelului din 1990, până în 2050. Acest lucru va necesita schimbări substanţiale ale sistemelor energetice şi de transport, precum şi contribuţia tuturor sectoarelor societăţii şi a cetăţenilor.
SusO singură persoană poate face o diferenţă?
Schimbările climatice sunt într-adevăr problema fiecăruia şi fiecare este o parte a soluţiei. Dacă dorim să câştigăm războiul împotriva schimbărilor climatice, fiecare sector al societăţii şi fiecare cetăţean trebuie să-şi aducă contribuţia.
De exemplu, gospodăriile utilizează o treime din consumul de energie al UE (prin urmare sunt responsabile de aproximativ 20% din emisiile de gaze cu efect de seră din UE). 70% din energie este utilizată pentru încălzirea locuinţelor, 14% pentru încălzirea apei şi 12% pentru iluminat şi aparate electrocasnice. Maşinile personale sunt responsabile de alte 10% de emisiile de gaze cu efect de seră din UE. De asemenea, indivizii cumpără produse care utilizează energie în procesul de fabricaţie, zboară cu avionul, generează deşeuri, mănâncă carne etc. Toate aceste activităţi generează indirect emisii de gaze cu efect de seră.
Fiecare dintre noi poate influenţa aceste emisii, iar acest site prezintă peste 50 de sfaturi practice privind lucrurile pe care le putem face fără a compromite calitatea vieţii noastre. De fapt, acestea ne pot ajuta să economisim bani. Cu participarea tuturor, cetăţenii pot realiza reduceri semnificative ale emisiilor de gaze cu efect de seră.
Într-un context mai larg, societatea are nevoie de o varietate de modalităţi de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră. Printre acestea se află: creşterea utilizării surselor de energie regenerabilă, îmbunătăţirea eficienţei energetice, modalităţi mai ecologice de a produce energie din combustibili fosili, o mai bună izolare a clădirilor şi, pe termen lung, noi tehnologii ecologice, precum tehnologia hidrogenul sau a pilelor de combustie (cu condiţia ca hidrogenul să fie produs folosind energie ecologică) şi tehnologii de captare şi depozitare a carbonului.
SusCe face mediul de afaceri?
Mediul de afaceri, sau sectorul industrial, începe să înţeleagă că reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră nu se referă doar la lupta împotriva schimbărilor climatice, ci este o cale de a face economii, de a îmbunătăţi competitivitatea şi de a câştiga o publicitate favorabilă. Un număr tot mai mare de companii şi-au asumat responsabilitatea de a-şi reduce emisiile.
De exemplu, o mare companie multinaţională care produce o varietate largă de produse în diferite regiuni ale lumii, începând din 1990, a economisit 1,5 miliarde € prin reducerea consumului de energie şi instalarea unor tehnologii noi, ecologice în fabricile sale. În plus, compania economiseşte între 7-11 milioane € anual prin utilizarea energiei regenerabile. Datorită acestor măsuri, începând din 1990, emisiile de gaze cu efect de seră ale companiei s-au redus cu 67%.
Aproximativ 10 500 de locaţii industriale mari consumatoare de energie din UE participă la schema de comerţ cu emisii a UE (a se vedea întrebarea următoare). În cadrul acestei scheme, lor li se permite să emită doar o cantitate limitată de CO2, fără costuri. Această schemă încurajează companiile să-şi îmbunătăţească eficienţa energetică şi să investească în noi tehnologii ecologice.
De asemenea, dezvoltarea tehnologiilor ecologice contribuie la crearea de noi locuri de muncă şi la deschiderea unor noi pieţe. Schemele de sprijinire a energiei eoliene din mai multe ţări ale UE au transformat Europa în liderul mondial în acest domeniu, companiile europene deţinând o cotă de 90% din piaţa mondială, aflată în expansiune, a echipamentelor pentru energie eoliană.
SusIndustria UE nu suferă de pe urma restricţiilor de emisii, în timp ce în unele ţări precum SUA sau China, dezvoltarea industrială este permisă fără nicio reglementare?
Nu. Sectorul industrial este doar unul dintre sectoarele care, în perioada 2008-2012, trebuie să-şi reducă emisiile pentru ca UE să-şi atingă obiectivele Protocolului de la Kyoto privind emisiile. Transportul, gospodăriile şi agricultura sunt alte sectoare unde emisiile trebuie reduse, astfel că responsabilitatea este împărţită. În plus, guvernele statelor UE pot îndeplini o parte a cerinţelor de reducere a emisiilor prin investiţii în proiecte de reducere a emisiilor în ţări terţe (în cadrul mecanismelor flexibile prevăzute de Protocolul de la Kyoto), prin urmare efortul de reducere a emisiilor nu se limitează doar la teritoriul UE.
În ianuarie 2005, UE a lansat Schema UE de comerţ cu emisii care urmăreşte maximizarea oportunităţilor de reducere şi minimizarea costurilor pentru industrie. Cum funcţionează? Guvernele statelor UE au stabilit limite privind cantitatea de CO2 pe care cele 10 500 de centrale electrice şi unităţi mari consumatoare de energie o pot emite anual. Aceste unităţi sunt responsabile pentru aproape jumătate din cantitatea de emisii de CO2 din UE. Unităţile care emit mai puţin CO2 decât cotele alocate îşi pot vinde cotele de emisii neutilizate către alte fabrici care nu au rezultate foarte bune. Această metodă le furnizează un stimulent financiar pentru a reduce emisiile. De asemenea, sistemul garantează existenţa cumpărătorilor de drepturi de emisii, acele companii care depăşesc limitele de emisii şi care aleg să nu le acopere cu drepturi de emisii achiziţionate vor trebui să plătească penalităţi substanţiale. Conform unor estimări, Schema UE de comerţ cu emisii garantează reducerea emisiilor acolo unde este mai eficient din punct de vedere economic şi diminuează costurile generale ale reducerii emisiilor cu aproximativ o treime.
În plus, reducerea emisiilor aduce alte beneficii, precum o mai mare eficienţă energetică, costuri reduse cu energia (un fapt foarte important pentru perioadele de timp marcate de creşteri ale preţului petrolului) şi o calitate mai bună a aerului.
Dar UE nu poate rezolva problema schimbărilor climatice de una singură. Emisiile UE reprezintă aproximativ 14% din emisiile globale, prin urmare este nevoie de eforturi de reducere a emisiilor din partea tuturor marilor emiţători, pentru a aborda problema schimbărilor climatice în mod eficient. UE face presiuni pentru începerea unor negocieri formale pentru un nou acord al ONU privind schimbările climatice pentru a garanta luarea de măsuri la nivel mondial după 2012, când obiectivele Protocolului de la Kyoto expiră.
SusNu ar fi mai justificat din punct de vedere economic să lăsăm schimbările climatice să se manifeste şi să ne adaptăm la ele, decât să cheltuim resursele financiare luptând împotriva lor?
Conform dovezilor ştiinţifice din ce în ce mai numeroase, beneficiile economice ale limitării creşterii temperaturii globale la o valoare de maxim 2°C (ceea ce reprezintă şi obiectivul UE) vor depăşi costurile reducerii emisiilor necesare pentru a nu depăşi acest prag. Deşi iniţial vor exista cheltuieli pentru transformarea sectorului energetic şi reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, veniturile se vor înregistra sub forma economiilor de bani provenite din evitarea pagubelor produse de creşterea nivelului mărilor, de fenomenele meteo extreme, de deficitul de apă şi hrană şi de ecosistemele disfuncţionale.
Raportul cu cea mai mare influenţă asupra costurilor schimbărilor climatice realizat până în prezent este Stern Review on the Economics of Climate Change (Raportul Stern privind aspectele economice ale schimbărilor climatice) care a fost redactat pentru guvernul Regatului Unit şi publicat în octombrie 2006. Raportul concluzionează că, pe termen lung, acţiunile preventive de limitare a schimbărilor climatice vor fi mult mai ieftine decât costul pagubelor asupra economiilor cauzate de schimbările climatice ignorate. Conform raportului, costul măsurilor de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră la un nivel care să evite cele mai devastatoare efecte ale schimbărilor climatice este de aproximativ 1% din PIB-ul mondial anual, în timp ce costurile generate de schimbările climatice necontrolate vor ajunge la cel puţin 5% din PIB-ul global anual, existând posibilitatea creşterii acestora la 20% din PIB.
Dar există multe „efecte secundare” ale luptei împotriva schimbărilor climatice care au o justificare economică: reducerea consumului de energie şi de alte resurse naturale permite economii de capital şi diversificarea surselor de energie, inclusiv intensificarea utilizării surselor de energie regenerabilă, care va face economiile mai puţin vulnerabile faţă de creşterea preţului petrolului. Un studiu estimează că jumătate din costul atingerii obiectivelor Protocolului de la Kyoto va fi recuperată din economiile realizate din controlul poluării aerului.
În plus, actorii pieţei, lideri în dezvoltarea tehnologiilor ecologice, vor avea un avans competitiv semnificativ. Iar UE are ocazia de a deveni un lider mondial în acest domeniu, aşa cum este cazul echipamentelor pentru energia eoliană, unde companiile europene deţin o cotă de 90% din piaţa globală.
SusCe se întâmplă după expirarea obiectivelor Protocolului de la Kyoto din 2012?
Este nevoie de un nou acord global care să garanteze continuarea măsurilor internaţionale de combatere a schimbărilor climatice după 2012. UE solicită începerea negocierilor formale pe această temă cu ocazia următoarei conferinţe a ONU privind clima care va avea loc în decembrie 2007.
Stabilizarea schimbărilor climatice necesită reduceri drastice ale emisiilor de gaze cu efect de seră. În acest domeniu UE a preluat conducerea: în martie 2007, liderii UE au căzut de acord cu reducerea emisiilor cu cel puţin 20% faţă de nivelul din 1990 până în 2020. Astfel, UE este primul grup de ţări care şi-a luat angajamentul unor măsuri de combatere a schimbărilor climatice pe termen lung. De asemenea, ţările UE promit să ridice nivelul la 30%, dacă alte ţări dezvoltate vor urma modelul lor.
Multe dintre politicile UE puse deja în aplicare, inclusiv Schema de comerţ cu emisii, vor avea un impact important după 2012. Măsurile existente, cum ar fi Schema UE de comerţ cu emisii, vor fi suplimentate de noi măsuri care vizează, în special, intensificarea eficienţei energetice cu 20% până în 2020, creşterea ponderii surselor de energie regenerabilă la 20% până în 2020 şi dotarea noilor centrale electrice cu tehnologii de captare şi stocare a carbonului.
SusAre UE un plan pe termen lung pentru a combate schimbările climatice?
Da, are. La sfârşitul lui 2008, statele membre ale UE au adoptat o strategie pe termen lung privind clima şi mediul înconjurător, cu o serie de obiective. Acestea includ un angajament de a reduce, până în 2020, emisiile de gaze cu efect de seră cu cel puţin 20% faţă de nivelurile din 1990. În plus, au fost de acord să crească această reducere la 30%, dacă şi celelalte ţări industrializate sunt de acord să facă acelaşi lucru.
Pentru atingerea acestui nivel de reducere, s-au stabilit alte obiective – creşterea eficienţei energetice cu 20% până în 2020, creşterea cotei energiei regenerabile în consumul de energie la o medie de 20% până în 2020 pe teritoriul UE şi 10% din combustibilii folosiţi la transport să fie biologici, până în 2020.
Pachetul are la bază măsurile existente, pe care le intensifică, inclusiv schimbări de întărire a Schemei UE de comerţ cu emisii (ETS) pentru uzinele mari consumatoare de energie, de a include mai multe gaze cu efect de seră pentru a acoperi marii emiţători industriali şi de a introduce mai multă activitate de licitaţie. În sectoarele neacoperite de ETS, precum construcţiile, transporturile, agricultura şi deşeurile, pachetul propune reducerea emisiilor din toată UE cu 10% faţă de nivelul din 2005, până în 2020.
Alte măsuri se concentrează asupra întăririi tehnologiilor de captare şi stocare a carbonului, reducerea emisiilor de CO2 de la autovehicule şi dezvoltarea de noi standarde privind calitatea combustibililor.
Comisia Europeană a propus măsuri la nivel internaţional pentru a se ajunge la un nou acord global de abordare a schimbărilor climatice şi de finanţare a trecerii la economii cu puţine emisii de carbon. Acestea includ crearea unei pieţe internaţionale a carbonului până în 2015, surse inovatoare de finanţare pentru toate ţările şi acţiuni către adaptarea la efectele schimbărilor climatice.
