comisia europeană > RJE > Termene procedurale > Suedia

Ultima actualizare: 08-05-2009
Versiune pentru tipărit Adaugă la preferinţe

Termene procedurale - Suedia

 

TABLE OF CONTENTS

1. Care sunt diferitele tipuri de termene limită în materie civilă? 1.
2. Care sunt zilele considerate ca nelucrătoare în conformitate cu Regulamentul (CEE, Euratom) nr. 1182/71 din 3 iunie 1971 de stabilire a normelor aplicabile perioadelor, datelor şi termenelor? 2.
3. Care sunt normele generale aplicabile privind termenele în diferite proceduri civile? 3.
4. Când începe să curgă un termen? 4.
5. Când expiră un termen? 5.
6. Prelungirea termenelor în anumite cazuri 6.
7. Există termene pentru căile de atac specifice anumitor cauze civile? 7.
8. În caz de urgenţă sau din orice alt motiv, instanţele pot să scurteze termenele de prezentare în instanţă sau să stabilească o dată specială pentru prezentare? În caz contrar, aceste perioade pot fi prelungite? 8.
9. Atunci când un act destinat unei părţi cu reşedinţa într-un loc în care ar putea beneficia de o prelungire a termenului este notificat într-un loc în care persoanele care au reşedinţa în locul respectiv nu beneficiază de o astfel de prelungire, persoana destinatară nu mai beneficiază de posibilitatea de a obţine prelungirea termenului? 9.
10. Care sunt sancţiunile în cazul în care nu se respectă termenele? 10.
11. Dacă termenul limită expiră, ce pot face părţile care nu s-au putut prezenta? 11.

 

1. Care sunt diferitele tipuri de termene limită în materie civilă?

Există câteva tipuri diferite de termene în materie civilă, precum şi termene prevăzute în Constituţie. Acestea prevăd, de exemplu, termenele de introducere a unei căi de atac, de depunere a unei plângeri şi termene pentru redeschiderea unei cauze (termenul înăuntrul căruia o cauză trebuie prezentată în faţa instanţei). Există, de asemenea, dispoziţii care prevăd pur şi simplu că o măsură trebuie îndeplinită, urmând ca instanţa să stabilească termenul înăuntrul căruia acest lucru trebuie efectuat; de exemplu, termenele în care trebuie să se prezinte informaţii suplimentare, probe sau o întâmpinare.

2. Care sunt zilele considerate ca nelucrătoare în conformitate cu Regulamentul (CEE, Euratom) nr. 1182/71 din 3 iunie 1971 de stabilire a normelor aplicabile perioadelor, datelor şi termenelor?

Zilele de sâmbătă, de duminică şi sărbătorile legale sunt considerate ca zile nelucrătoare.

Sărbătorile legale sunt următoarele (Legea (1989:253 privind sărbătorile naţionale):

  • Anul Nou (1 ianuarie)
  • Boboteaza (6 ianuarie)
  • Vinerea Mare (ultima zi de vineri înaintea Paştelui)
  • Duminica Paştelui (prima duminică după noaptea cu lună plină din 21 martie sau ulterior acesteia)
  • Lunea Paştelui (ziua următoare Duminicii Paştelui)
  • 1 mai
  • Înălţarea (a şasea joi de după Duminica Paştelui)
  • Duminica Rusaliilor (duminica a şasea de după Paşte)
  • Ziua naţională a Suediei (6 iunie)
  • Sânziene (sâmbăta dintre 20 şi 26 iunie)
  • Ziua tuturor sfinţilor (sâmbăta dintre 31 octombrie şi 6 noiembrie)
  • Ziua Crăciunului (25 decembrie)
  • Ziua Cadourilor (26 decembrie).

3. Care sunt normele generale aplicabile privind termenele în diferite proceduri civile?

Principiul de bază care guvernează termenele prevede că în momentul în care instanţa solicită unei persoane ca aceasta să îndeplinească un anumit act în cadrul procedurilor, persoanei respective trebuie să i se acorde un timp rezonabil pentru a putea executa actul respectiv (capitolul 32 articolul 1 din Codul suedez de procedură civilă). În majoritatea cazurilor, timpul acordat este stabilit de către instanţă, care în momentul respectiv trebuie să fixeze un termen care să-i ofere părţii o perioadă de timp acceptabilă pentru a se conforma.

SusSus

Într-un număr redus de cazuri, Codul de procedură civilă suedez prevede un termen expres . Acest lucru este valabil, în special, în cazul termenelor de introducere a unei căi de atac împotriva unei hotărâri sau a unei decizii judecătoreşti, prin care se solicită redeschiderea unei cauze clasate sau, în unele cazuri, modificarea termenului.

Persoana care doreşte să atace o hotărâre a unei instanţe teritoriale într-o cauză civilă trebuie să facă acest lucru în termen de trei săptămâni de la pronunţarea hotărârii. Persoana care doreşte să atace o decizie a unei instanţe teritoriale într-o cauză civilă trebuie să facă acest lucru în acelaşi termen. Cu toate acestea, în cazul în care o decizie luată în cursul procedurilor nu a fost pronunţată în timpul audierii în instanţă şi nu a fost dată nicio declaraţie în faţa instanţei cu privire la data pronunţării deciziei, termenul de apel se calculează din ziua în care apelantul a primit decizia. În ceea ce priveşte căile de atac împotriva hotărârilor sau a deciziilor pronunţate de către instanţa de apel, termenul este de patru săptămâni (capitolul 50 articolul 1, capitolul 52 articolul 1, capitolul 55 articolul 1 şi capitolul 56 articolul 1 din Codul de procedură civilă suedez).

Partea împotriva căreia instanţa teritorială a pronunţat o hotărâre din oficiu, poate solicita redeschiderea cauzei, în termen de o lună de la data la care hotărârea i-a fost notificată (capitolul 44 articolul 9 din Codul de procedură civilă suedez).

În cazul în care o cale de atac a expirat pentru că apelantul nu a participat la procedurile desfăşurate la instanţa de apel, apelantul poate solicita instanţei, în termen de trei săptămâni de la data pronunţării hotărârii, rejudecarea cauzei (capitolul 50 articolul 22 din Codul de procedură civilă suedez).

SusSus

În cazul în care partea nu a respectat termenul de introducere a apelului sau de depunere a cererii privind rejudecarea sau redeschiderea cauzei, aceasta poate solicita repunerea în termen. Cererea trebuie depusă în termen de trei săptămâni de la încetarea circumstanţelor justificative şi în maxim de un an de la expirarea termenului (capitolul 58 articolul 12 din Codul de procedură civilă suedez).

Unele termene se aplică, de asemenea, în cazul procedurilor executive ale autorităţii suedeze de executare. Pârâtului i se va solicita să îşi exprime părerea cu privire la o cerere într-un anumit termen de la data notificării. Cu excepţia anumitor circumstanţe speciale, acest termen nu trebuie să fie mai mare de două săptămâni [articolul 25 din Legea (1990:746) cu privire la ordinele privind efectuarea plăţii şi acordarea de asistenţă]. În cazul în care pârâtul contestă cererea, reclamantul are la dispoziţie un termen de maxim patru săptămâni de la data la care i-a fost trimisă notificarea contestaţiei înăuntrul căruia acesta poate solicita transferul cauzei la o instanţă teritorială pentru a fi examinată în continuare (articolul 34). În cazul în care autoritatea suedeză de executare pronunţă o hotărâre într-o cauză care implică un ordin de plată sau acordarea de asistenţă generală, pârâtul poate solicita redeschiderea cauzei în termen de o lună de la data pronunţării hotărârii (articolul 53). Autoritatea de executare poate introduce o cale de atac împotriva altor tipuri de hotărâri, în termen de trei săptămâni de la data pronunţării hotărârii (articolele 55-57).

SusSus

4. Când începe să curgă un termen?

În cazul în care un act trebuie îndeplinit într-un anumit termen, acesta începe, de obicei, să curgă din ziua pronunţării hotărârii sau a deciziei. Cu toate acestea, în cazurile în care un act trebuie comunicat părţii, termenul nu începe să curgă decât în momentul în care partea a primit actul (data notificării).

5. Când expiră un termen?

În cazul în care data de începere este data pronunţării hotărârii sau a deciziei, termenul este adesea prevăzut sub forma unei date specifice până la care trebuie îndeplinită acţiunea care rezultă din hotărâre sau din decizie. Cu toate acestea, uneori se stabileşte, de asemenea, un termen în care se prevede că acţiunea trebuie executată într-un anumit număr de zile, săptămâni, luni sau ani, care încep întotdeauna cu o dată iniţială. În cazul în care momentul de începere este data notificării, se prevede întotdeauna că acţiunea trebuie îndeplinită într-un anumit număr de zile, de săptămâni, de luni sau de ani de la data notificării, aceasta fiind data la care partea primeşte actul în cauză.

În cazul care termenul este exprimat în zile, numărul de zile specificat cuprinde zile calendaristice, şi nu doar zile lucrătoare. Legea (1930:173) privind calcularea termenelor legale prevede că, în cazul în care termenele sunt exprimate în săptămâni, luni sau ani, data de expirare este data care, prin denumire sau ca şi număr al lunii, corespunde zilei în care termenul a început să curgă. În cazul în care nu există o zi corespunzătoare în ultima lună, ultima zi a termenului este considerată ca fiind ultima zi a lunii.

SusSus

În cazul în care ziua până la expirarea căreia trebuie executată acţiunea cade într-o zi de sâmbătă, de duminică sau o altă zi de sărbătoare legală (a se vedea punctul 2 de mai sus), în Ajunul zilei de Sânziene (ziua anterioară zilei de Sânziene), în ajunul Crăciunului (24 decembrie) sau în ajunul Anului Nou (31 Decembrie), termenul înăuntrul căruia trebuie executată acţiunea se prelungeşte până în ziua lucrătoare următoare. Acest lucru se aplică, de asemenea, în cazul în care termenul începe să curgă din ziua notificării.

În cazul în care se aplică Regulamentul nr. 1182/71 din 3 iunie 1971 al Consiliului de stabilire a normelor aplicabile perioadelor, datelor şi termenelor, se aplică, în schimb, dispoziţiile regulamentului.

6. Prelungirea termenelor în anumite cazuri

Nu există norme specifice cu privire la prelungirea termenelor în cazurile în care partea are reşedinţa sau locuinţa ori se află în afara teritoriului Suediei sau într-o regiune îndepărtată. Cu toate acestea, a;a cum s-a menţionat deja, instanţa va stabili, în multe cazuri, din proprie iniţiativă, durata fiecărui termen, garantând în momentul respectiv că partea dispune de o perioadă de timp rezonabilă înăuntrul căreia aceasta poate acţiona.

7. Există termene pentru căile de atac specifice anumitor cauze civile?

Nu.

8. În caz de urgenţă sau din orice alt motiv, instanţele pot să scurteze termenele de prezentare în instanţă sau să stabilească o dată specială pentru prezentare? În caz contrar, aceste perioade pot fi prelungite?

În cazul în care termenul este stabilit prin lege (de exemplu, termenele de introducere a unei căi de atac), termenul respectiv nu poate fi nici redus şi nici prelungit. În cazul în care una dintre părţi trebuie să se prezinte în instanţă sau trebuie să îndeplinească orice alt act, instanţa poate prelungi termenul prin stabilirea unui nou termen. În caz de urgenţă, nimic nu poate împiedica instanţa să anuleze o audiere planificată şi să stabilească o alt audiere la o dată mai recentă. Cu toate acestea, părţile trebuie să aibă la dispoziţie un timp rezonabil pentru a se pregăti.

SusSus

9. Atunci când un act destinat unei părţi cu reşedinţa într-un loc în care ar putea beneficia de o prelungire a termenului este notificat într-un loc în care persoanele care au reşedinţa în locul respectiv nu beneficiază de o astfel de prelungire, persoana destinatară nu mai beneficiază de posibilitatea de a obţine prelungirea termenului?

Nu (a se vedea punctul 6 de mai sus).

10. Care sunt sancţiunile în cazul în care nu se respectă termenele?

Termene de respectare a deciziilor etc.

În cazul în care reclamantul nu respectă o decizie prin care i se solicită să furnizeze informaţii suplimentare în sprijinul cererii sale de citare sau în cazul în care există orice altă piedică pentru judecarea cauzei, cererea este respinsă. În cazul în care pârâtul nu depune o întâmpinare, hotărârea poate fi pronunţată din oficiu împotriva acestuia . Nerespectarea unei decizii care trebuie pusă în executare într-un termen poate avea drept consecinţă, de asemenea, pronunţarea de către instanţă a unei hotărâri în cauză, fără a se ţine seama de acest lucru.

Neprezentarea în instanţă

În cauzele care pot fi soluţionate pe cale necontencioasă (de exemplu, litigiile comerciale) neprezentarea de către una dintre părţi în faţa instanţei teritoriale poate avea drept consecinţă pronunţarea din oficiu a hotărârii. În alte cauze se poate dispune plata unor amenzi. Cu toate acestea, în cauzele care nu pot fi soluţionate pe cale necontencioasă (de exemplu, litigiile în materie de dreptul familiei) neprezentarea de către reclamant în instanţă poate conduce la nejudecarea cauzei, în timp ce partea adversă care nu se prezintă în instanţă fie poate fi obligată la plata unei amenzi, fie se poate dispune aducerea acesteia în instanţă. În cazul în care reclamantul nu se prezintă la procedurile care se desfăşoară în faţa instanţei de apel, perioada în care se poate introduce apelul poate expira. În cazul neprezentării părţii adverse, se poate dispune plata unei amenzi.

Termenul de introducere a unei căi de atac

În cazul în care partea introduce calea de atac cu întârziere, aceasta va fi respinsă.

11. Dacă termenul limită expiră, ce pot face părţile care nu s-au putut prezenta?

În cazul în care termenul nu este prevăzut de lege, înainte de expirarea termenului, partea trebuie să prezinte instanţei o cerere de amânare şi să solicite prelungirea termenului. În cazul în care termenul a expirat, iar instanţa a luat ulterior măsuri, de exemplu a pronunţat o hotărâre, există o serie de măsuri ordinare şi extraordinare care pot fi luate la care poate să recurgă partea respectivă. Scopul acestor măsuri este fie de a determina rejudecarea cauzei, fie, în anumite circumstanţe, de a obţine modificarea termenului (a se vedea punctul 3 de mai sus).

« Termene procedurale - Informaţii generale | Suedia - Informaţii generale »

SusSus

Ultima actualizare: 08-05-2009

 
  • Drept comunitar
  • Drept internaţional

  • Belgia
  • Bulgaria
  • Republica Cehă
  • Danemarca
  • Germania
  • Estonia
  • Irlanda
  • Grecia
  • Spania
  • Franţa
  • Italia
  • Cipru
  • Letonia
  • Lituania
  • Luxemburg
  • Ungaria
  • Malta
  • Ţările de Jos
  • Austria
  • Polonia
  • Portugalia
  • România
  • Slovenia
  • Slovacia
  • Finlanda
  • Suedia
  • Regatul Unit