comisia europeană > RJE > Termene procedurale > România

Ultima actualizare: 18-05-2007
Versiune pentru tipărit Adaugă la preferinţe

Termene procedurale - România

 

TABLE OF CONTENTS

1. Există diferite tipuri de termene limită aplicabile în cadrul diferitelor reguli procedurale în materie civilă 1.
2. Lista diferitelor zile considerate ca nelucrătoare conform Regulamentului (CEE, Euratom) nr. 1182/71 din 3 iunie 1971. 2.
3. Care sunt regulile generale aplicabile privind termenele în diferite proceduri civile? 3.
4. Când o anumită acţiune sau formalitate trebuie efectuată într-un anumit termen, care este momentul de începere - adică momentul iniţial de la care începe să curgă acel termen (“terminus a quo”) – al acestei acţiuni sau formalităţi? 4.
4.1. Este posibil ca momentul iniţial al acelei perioade să fie influenţat sau modificat de metoda de transmitere sau comunicare a actelor(comunicare personală de către executorul judecătoresc sau prin poştă)? 4.1.
5. Din ce moment începe să curgă acest termen? 5.
5.1. Când acest termen este exprimat în zile, trebuie să se ţină seama de data reală a acţiunii, a evenimentului, a hotărârii sau notificării de la care începe această perioadă ? 5.1.
5.2. Când un termen este exprimat în zile, numărul de zile indicat include zile calendaristice sau doar zile lucrătoare? 5.2.
5.3. Când este exprimat acest termen în luni sau în ani? 5.3.
5.4. Când expiră astfel de termene limită? 5.4.
6. Dacă termenul expiră într-o sâmbătă, într-o duminică, într-o zi de sărbătoare naţională sau într-o zi nelucrătoare, este aceasta prelungită până în prima zi lucrătoare următoare? Această prelungire se aplică chiar şi când termenul în cauză are ca moment de începere un eveniment viitor? 6.
7. Când solicitarea s-a făcut la un organ jurisdicţional care îşi are sediul pe teritoriul principal al statului membru (pentru statele care cuprind teritorii separate de teritoriul central sau care au teritorii separate din punct de vedere geografic 1), termenele sunt mai lungi pentru persoanele care locuiesc/îşi au reşedinţa într-unul dintre aceste teritorii sau în străinătate? Dacă da, cu cât sunt mai lungi? 7.
8. În caz contrar, când solicitarea s-a făcut la un organ jurisdicţional care îşi are sediul în unul dintre teritoriile distincte din punct de vedere geografic de teritoriul central, termenele sunt mai lungi pentru persoanele care nu locuiesc/nu îşi au reşedinţa în aceste teritorii sau care locuiesc/îşi au reşedinţa în străinătate? 8.
9. Există termene pentru căile de atac specifice anumitor cauze civile? 9.
10. În caz de urgenţă sau din orice alt motiv, pot instanţele să scurteze termenele de prezentare în instanţă sau să stabilească o dată specială pentru prezentare? În caz contrar, pot fi aceste perioade prelungite? 10.
11. Când un act destinat unei părţi care îşi are reşedinţa într-un loc în care ar putea beneficia de o prelungire a termenului este notificat într-un loc în care persoanele nu beneficiază de o astfel de prelungire, persoana destinatară îşi pierde posibilitatea de a obţine un astfel de termen prelungit? 11.
12. Care sunt sancţiunile în cazul în care nu se respectă termenele? 12.
13. Dacă termenul limită expiră, ce pot face părţile care nu s-au putut prezenta? 13.

 

1. Există diferite tipuri de termene limită aplicabile în cadrul diferitelor reguli procedurale în materie civilă

de exemplu, termene procedurale, termene de prescripţie sau limitare, termene prestabilite etc.

Termenul reprezintă din punctul de vedere al dreptului civil unul dintre modalităţile actului juridic civil, lato sensu.

În teoria dreptului civil, termenul este definit ca fiind un eveniment viitor şi sigur ca realizare, până la care este amânată fie începerea, fie încetarea exerciţiului drepturilor subiective şi al executării obligaţiilor civile.

Sediul materiei este reglementat pe de o parte prin dispoziţiile art.1022-1025 Cod civil, respectiv art.101-104 Cod procedură civilă.

După criteriul efectului său, termenul este de 2 feluri, suspensiv şi extinctiv, primul fiind acela care amână începerea exerciţiului unui drept subiectiv şi al executării obligaţiei corelative, iar cel de-al doilea este acela care amână stingerea exerciţiului dreptului subiectiv şi al executării obligaţiei corelative.

Principiul dominant al efectelor termenului este acela că termenul afectează doar executarea actului, nu şi existenţa sa.

Când vorbim de existenţa diverselor tipuri de termene aplicabile conform procedurii civile, acestea sunt toate clasificate ca fiind termene legale, judecătoreşti sau convenţionale, fie că este vorba de termene de procedură, termene de prescripţie, termene limită de îndeplinire a unor acte. Termenele legale sunt acelea pe care legea le stabileşte în mod expres, acestea fiind în principiu fixe, astfel că nu pot fi scurtate sau prelungite de judecător sau de către părţi. Termenele judecătoreşti sunt acelea pe care le fixează instanţa în cursul soluţionării proceselor, pentru înfăţişarea părţilor, pentru audierea martorilor, pentru administrarea celorlalte probe – înscrisuri, expertize, etc. Termenele convenţionale sunt acelea care pot fi fixate de către părţi, în cursul judecării litigiilor. (de exemplu termenul prevăzut de art.341 alin.2 C.pr.civ., în materia arbitrajului).

SusSus

Din punct de vedere pur procedural, termenul de procedură, ca definiţie generală este catalogat ca fiind intervalul de timp înăuntrul căruia trebuie îndeplinite anumite acte de procedură sau dimpotrivă, este interzisă îndeplinirea unor acte de procedură.

În funcţie de caracterul lor, termenele procedurale sunt imperative, respectiv prohibitive, primele fiind acelea în interiorul cărora trebuie îndeplinit un anumit act de procedură (de exemplu, termenele înăuntrul cărora trebuie exercitată o anumită cale de atac – apel, recurs, etc.), iar cele prohibitive sunt acelea în interiorul cărora legea interzice efectuarea oricărui act de procedură.

Un alt criteriu de clasificare al termenelor este legat de sancţiunea aplicabile în cazul nerespectării lor, în acest caz fiind vorba de termene absolute şi termene relative. Termenele absolute, în caz de nerespectare afectează în cele din urmă validitatea actelor de procedură, iar în cazul nerespectării termenelor relative, chiar dacă nu atrag în mod necesar o invalidare a actelor de procedură, pot determina impunerea unor sancţiuni disciplinare sau pecuniare pentru cei vinovaţi (termene de pronunţare, termene de redactare, etc.)

În sfârşit, în raport cu durata lor, termenele pot fi pe ore, pe zile, pe săptămâni, pe luni şi pe ani, această clasificare fiind prezentă şi în textul art.101 Cod procedură civilă. În plus, există situaţii particulare în care legea nu determină în mod concret un anumite tip de termen (minut, oră, zi, etc.) ci un moment până la care se poate face actul de procedură (de exemplu, cazul contestaţiei la executare, care se poate face până la ultimul act de executare) ori prevederi care indică faptul că actul trebuie îndeplinit „neîntârziat” sau „de îndată” ori „de urgenţă”, ca în cazul articolelor 383, 448 sau 579 Cod procedură civilă .

SusSus

2. Lista diferitelor zile considerate ca nelucrătoare conform Regulamentului (CEE, Euratom) nr. 1182/71 din 3 iunie 1971.

În legislaţia română, zilele nelucrătoare sunt toate zilele de sâmbătă şi duminică, la care se adaugă zilele de sărbătoare naţională (Ziua Naţională – 1 decembrie, Sărbătoarea muncii – 1 Mai), plus sărbătorile religioase importante (Crăciunul – 25,26 decembrie, Paştele – 2 zile, în funcţie de datele calendaristice), Anul Nou – 1,2 ianuarie.

3. Care sunt regulile generale aplicabile privind termenele în diferite proceduri civile?

Prezentaţi referinţe la legislaţia aplicabilă

Regulile aplicabile în materie de termene sunt cele prevăzute de articolele 101-104 Cod de procedură civilă:

Art. 101.

  1. Termenele se înţeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârşit termenul.
  2. Termenele statornicite pe ore încep să curgă de la miezul nopţii zilei următoare.
  3. Termenele statornicite pe ani, luni sau săptămâni se sfârşesc în ziua anului, lunii sau săptămânii corespunzătoare zilei de plecare.
  4. Termenul care, începând la 29, 30 sau 31 ale lunii, se sfârşeşte într-o lună care nu are o asemenea zi, se va socoti împlinit în ziua cea din urmă a lunii.
  5. Termenul care se sfârşeşte într-o zi de sărbătoare legală, sau când serviciul este suspendat, se va prelungi până la sfârşitul primei zile de lucru următoare.

Art. 102.

SusSus

  1. Termenele încep să curgă de la data comunicării actelor de procedură dacă legea nu dispune altfel.
  2. Termenele încep să curgă şi împotriva părţii care a cerut comunicarea, de la data când a cerut-o.

Art. 103.

  1. Neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei.
  2. În acest din urmă caz, actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării; în acelaşi termen vor fi arătate şi motivele împiedicării.
Art. 104. - Actele de procedură trimise prin poştă instanţelor judecătoreşti se socotesc îndeplinite în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul poştal înainte de împlinirea lui.

4. Când o anumită acţiune sau formalitate trebuie efectuată într-un anumit termen, care este momentul de începere - adică momentul iniţial de la care începe să curgă acel termen (“terminus a quo”) – al acestei acţiuni sau formalităţi?

(de exemplu: data acţiunii, a evenimentului, a deciziei sau data de notificare şi/sau comunicare de la care începe perioada).

Fiecare termen are un punct de plecare şi un punct de împlinire, între care se situează durata.

În legătură cu punctul de plecare, art.102 alin.1 C.pr.civ. stabileşte că termenele încep să curgă de la data comunicării actelor de procedură, dacă legea nu dispune altfel.

SusSus

Există însă şi cazuri în care actul care este stabilit ca punct de plecare al termenelor poate fi înlocuit de alte acte echivalente. Astfel, art.102 alin.2 prevede, cu titlu general, că termenele încep să curgă şi împotriva părţii care a cerut comunicarea, de la data când a cerut această comunicare, în mod expres şi explicit. În plus, art.284 alin.2 şi 3 C.pr.civ., în materia apelului sunt deopotrivă aplicabile şi la recurs – aret.301 C.pr.civ., în sensul că termenul de apel sau de recurs curge chiar dacă comunicarea hotărârii a fost făcută o dată cu somaţia de executare, respectiv că, dacă o parte declară apel sau recurs înainte de comunicarea hotărârii, atunci hotărârea se consideră a fi comunicată la data cererii de apel sau de recurs. În concluzie, comunicarea actului care face să curgă termenul este înlocuită în aceste cazuri de alte acte, care constituie ele punctul de plecare al termenului (de exemplu, cererea de a se comunica actul către partea adversă, depunerea cererii de apel sau recurs ori comunicarea somaţiei de executare.

Prin derogare de la norma generală inserată la art.102 alin.1 C.pr.civ., există şi situaţii în care termenele încep să curgă de la alte momente decât comunicarea şi anume de la pronunţare ( art.22 al. ultim, art.252 ori art.281 C.pr.civ ); de la momentul încuviinţării probei (art.170 sau art.186 C.pr.civ.), de la momentul afişării unor acte (art.507 C.pr.civ.).

În legătură cu punctul de împlinire, acesta este definit ca fiind acela în care efectul termenului se realizează, încetând astfel posibilitatea de a mai efectua actul în vederea căruia a fost acordat termenul (în cazul termenelor imperative) ori dimpotrivă, determină/marchează naşterea dreptului de a îndeplini anumite acte de procedură (cazul termenelor prohibitive).

SusSus

4.1. Este posibil ca momentul iniţial al acelei perioade să fie influenţat sau modificat de metoda de transmitere sau comunicare a actelor(comunicare personală de către executorul judecătoresc sau prin poştă)?

În intervalul cuprins între punctul de plecare şi punctul de împlinire termenele curg continuu, fără posibilitatea, de regulă, de a fi întrerupte ori suspendate. Legea de procedură civilă nu instituie, ca şi în cazul prescripţiei, un sistem general de întrerupere a termenelor procedurale, însă doctrina şi jurisprudenţa consideră că la toate termenele procedurale în care trebuie îndeplinit un act de procedură, cazul de împiedicare datorită unei împrejurări mai presus de voinţa părţii – la care se referă art.103 C.pr.civ. – constituie un motiv de întrerupere a termenelor. La acest caz se mai adaugă şi alte câteva situaţii speciale de întrerupere, a termenului de apel de exemplu (art.285-286 C.pr.civ.) sau al termenului de perimare (art.2249 C.pr.civ.). Totodată, , legea prevede că termenul procedural poate fi şi suspendat (ca în cazul termenului de perimare – art.250 C.pr.civ.). În toate cazurile de întrerupere, va începe să curgă un nou termen, fără a fi luat în considerare timpul scurs înainte de întrerupere. Dacă termenul s-a întrerupt potrivit art.103 alin.1 C.pr.civ., după încetarea împiedicării începe să curgă un termen invariabil de 15 zile, indiferent de durata termenului întrerupt. În caz de suspendare, cursul termenului va continua de la punctul la care s-a oprit, fiind inclus aici şi timpul scurs înaintea suspendării termenului.

SusSus

În concluzie, potrivit art.104 C.pr.civ., actele trimise prin poştă sau prin aprod, fie către instanţă, fie dinspre instanţă se socotesc a fi îndeplinite în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul poştal înainte de împlinirea acestui termen, astfel că, de regulă, nu este posibil ca momentul de la care începe să curgă termenul să fie afectat sau modificat de metoda de transmitere sau de notificare a documentelor (înmânare de către un aprod sau comunicare prin poştă), însă această procedură, în situaţii excepţionale, poate fi influenţată de împrejurări exterioare, străine părţii, caz în care se aplică regulile amintite în paragraful anterior.

5. Din ce moment începe să curgă acest termen?

5.1. Când acest termen este exprimat în zile, trebuie să se ţină seama de data reală a acţiunii, a evenimentului, a hotărârii sau notificării de la care începe această perioadă ?

Termenele pe zile se calculează, potrivit art.101 alin.1 C.pr.civ., după sistemul exclusiv, adică pe zile libere, nefiind luate în calcul nici ziua din care el începe să curgă – dies a quo – şi nici ziua în care se sfârşeşte – dies ad quem, fiind aplicabile regulile indicate în legătură cu punctul de plecare, astfel cum au fost prezentate la punctul 4.

[Data de începere a unui termen depinde într-un mod sau altul de comunicare sau de încunoştinţarea destinatarului în legătură cu acţiunea? Dacă da, în ce mod ?

Termenele pe zile se socotesc întotdeauna pe zile întregi, dar actul poate fi depus numai în orele în care serviciile instanţei sunt funcţionale. Acest neajuns poate fi însă înlăturat prin trimiterea actului de procedură prin poştă, agentul poştal menţionând data precum şi modalitatea comunicării efective către destinatar.

SusSus

5.2. Când un termen este exprimat în zile, numărul de zile indicat include zile calendaristice sau doar zile lucrătoare?

De exemplu, dacă o persoană trebuie să acţioneze sau i se comunică un act luni, pe data de 4 aprilie 2005 şi i se cere să răspundă în termen de 14 zile de la notificare, aceasta înseamnă că va trebui să răspundă înainte de :

  1. luni, 18 aprilie (zile calendaristice) sau
  2. vineri, 22 aprilie (zile lucrătoare) ?

Răspunsul corect este acela că persoana trebuie să acţioneze efectiv până în data 18 aprilie, inclusiv.

5.3. Când este exprimat acest termen în luni sau în ani?

Potrivit art.101 alin.3-5 C.pr.civ., Termenele statornicite pe ani, luni sau săptămâni se sfârşesc în ziua anului, lunii sau săptămânii corespunzătoare zilei de plecare.

Termenul care, începând la 29, 30 sau 31 ale lunii, se sfârşeşte într-o lună care nu are o asemenea zi, se va socoti împlinit în ziua cea din urmă a lunii.

Termenul care se sfârşeşte într-o zi de sărbătoare legală, sau când serviciul este suspendat, se va prelungi până la sfârşitul primei zile de lucru următoare.

5.4. Când expiră astfel de termene limită?
Termenele pe săptămâni, pe luni şi pe ani se sfârşesc în ziua săptămânii, a lunii sau a anului corespunzător zilei de plecare. Potrivit art.101 alin.4 C.pr.civ., termenul care începând de la 29, 30 sau 31 ale lunii, se sfârşeşte într-o lună care nu are ca şi corespondent o asemenea zi, se va considera împlinit în ultima zi a lunii. Indiferent de modul de stabilire al termenelor, termenul care se sfârşeşte într-o zi de sărbătoare legală sau când serviciul este suspendat, se va prelungi până la sfârşitul primei zile de lucru imediat următoare. Rezultă deci că în acest caz, zilele de sărbătoare din cuprinsul termenului intră în calcul.
Există anumite momente de începere a termenelor care se aplică în mod excepţional sau special în anumite proceduri civile?

Da, există momente speciale legate de punctul de plecare, care nu sunt marcate de momentul comunicării actului, ci de momente anterioare, identificabile, atât în materia procedurii civile, cât şi în dreptul civil, în general.

SusSus

6. Dacă termenul expiră într-o sâmbătă, într-o duminică, într-o zi de sărbătoare naţională sau într-o zi nelucrătoare, este aceasta prelungită până în prima zi lucrătoare următoare? Această prelungire se aplică chiar şi când termenul în cauză are ca moment de începere un eveniment viitor?

Indiferent de modul de stabilire al termenelor, termenul care se sfârşeşte într-o zi de sărbătoare legală sau când serviciul este suspendat, se va prelungi până la sfârşitul primei zile de lucru imediat următoare. Rezultă deci că în acest caz, zilele de sărbătoare din cuprinsul termenului intră în calcul.

7. Când solicitarea s-a făcut la un organ jurisdicţional care îşi are sediul pe teritoriul principal al statului membru (pentru statele care cuprind teritorii separate de teritoriul central sau care au teritorii separate din punct de vedere geografic 1), termenele sunt mai lungi pentru persoanele care locuiesc/îşi au reşedinţa într-unul dintre aceste teritorii sau în străinătate? Dacă da, cu cât sunt mai lungi?

8. În caz contrar, când solicitarea s-a făcut la un organ jurisdicţional care îşi are sediul în unul dintre teritoriile distincte din punct de vedere geografic de teritoriul central, termenele sunt mai lungi pentru persoanele care nu locuiesc/nu îşi au reşedinţa în aceste teritorii sau care locuiesc/îşi au reşedinţa în străinătate?

9. Există termene pentru căile de atac specifice anumitor cauze civile?

Da, există termene speciale, particulare unor domenii ale dreptului, de exemplu în litigiile de muncă, un termenele de judecată şi de declarare a căilor de atac sunt scurtate, ori în cazul procedurilor judiciare instituite de L.248/2005 privind regimul liberei circulaţii a persoanelor.

SusSus

De asemenea, în anumite materii legate de procedura ordonanţei preşedinţiale, reglementată de art.581-582 C.pr.civ., există termene mai scurte decât cele generale.

10. În caz de urgenţă sau din orice alt motiv, pot instanţele să scurteze termenele de prezentare în instanţă sau să stabilească o dată specială pentru prezentare? În caz contrar, pot fi aceste perioade prelungite?

Răspunsul este afirmativ, în sensul că în anumite cazuri excepţionale, legea permite judecătorului fie prelungirea termenului (de ex. art.303 alin.5 C.pr.civ. – în materia recursului), fie scurtarea acestuia (de ex. art.89 alin.1 C.pr.civ. – în legătură cu termenul pentru înmânarea citaţiei), iar aceste termene sunt denumite termene legale imperfecte

11. Când un act destinat unei părţi care îşi are reşedinţa într-un loc în care ar putea beneficia de o prelungire a termenului este notificat într-un loc în care persoanele nu beneficiază de o astfel de prelungire, persoana destinatară îşi pierde posibilitatea de a obţine un astfel de termen prelungit?

Acest aspect de regulile procedurale aplicabile în „lex fori”, adică normele procedurale pe care le aplică instanţa competentă teritorial.

12. Care sunt sancţiunile în cazul în care nu se respectă termenele?

Aşa cum s-a arătat, termenele absolute, în caz de nerespectare afectează în cele din urmă validitatea actelor de procedură, iar în cazul nerespectării termenelor relative, chiar dacă nu atrag în mod necesar o invalidare a actelor de procedură, pot determina impunerea unor sancţiuni disciplinare sau pecuniare pentru cei vinovaţi (termene de pronunţare, termene de redactare, etc.)

Sistemul de sancţiuni aplicabile în caz de nerespectare a termenelor procedurale este compus din:

  • nulitatea actului de procedură;
  • decăderea din termenul prevăzut pentru îndeplinire actului;
  • perimarea cererii adresată instanţei;
  • prescripţia dreptului de a obţine executarea silită;
  • sancţiuni pecuniare;
  • sancţiuni disciplinare;
  • obligaţia de refacere sau completare a actului îndeplinit fără îndeplinirea formelor legale;
  • obligaţia de despăgubire a părţii vătămate prin încălcarea formelor procedurale

13. Dacă termenul limită expiră, ce pot face părţile care nu s-au putut prezenta?

În acest caz suntem în prezenţa sancţiunii decăderii, care poate fi remediată de judecător, potrivit art.103 C.pr.civ., iar partea trebuie să solicite repunerea în termen şi să prezinte şi să dovedească motivele de împiedicare, care obligatoriu trebuie să fie împrejurări insurmontabile, mai presus de voinţa părţii.

Informaţii suplimentare

[1] De exemplu, Insulele Azore sau Madeira pentru Portugalia, departamentele şi teritoriile de peste ocean pentru Franţa, Insulele Canare pentru Spania etc

« Termene procedurale - Informaţii generale | România - Informaţii generale »

SusSus

Ultima actualizare: 18-05-2007

 
  • Drept comunitar
  • Drept internaţional

  • Belgia
  • Bulgaria
  • Republica Cehă
  • Danemarca
  • Germania
  • Estonia
  • Irlanda
  • Grecia
  • Spania
  • Franţa
  • Italia
  • Cipru
  • Letonia
  • Lituania
  • Luxemburg
  • Ungaria
  • Malta
  • Ţările de Jos
  • Austria
  • Polonia
  • Portugalia
  • România
  • Slovenia
  • Slovacia
  • Finlanda
  • Suedia
  • Regatul Unit