comisia europeană > RJE > Termene procedurale > Portugalia

Ultima actualizare: 08-04-2009
Versiune pentru tipărit Adaugă la preferinţe

Termene procedurale - Portugalia

 

TABLE OF CONTENTS

1. Diferite tipuri de termene aplicabile în cadrul diferitelor reguli procedurale în materie civilă 1.
2. Lista diferitelor zile considerate ca nelucrătoare în conformitate cu Regulamentul (CEE, Euratom) nr. 1182/71 din 3 iunie 1971 2.
3. Care sunt regulile generale aplicabile privind termenele în diferite proceduri civile? 3.
4. Când o anumită acţiune sau formalitate trebuie efectuată într-un anumit termen, care este momentul de începere – adică momentul iniţial de la care începe să curgă acel termen (terminus a quo) – al acestei acţiuni sau formalităţi? 4.
4.a) Este posibil ca momentul iniţial al perioadei să fie influenţat sau modificat de metoda de transmitere sau comunicare a actelor (notificare personală de către executorul judecătoresc sau prin poştă)? 4.a)
5. Din ce moment începe să curgă acest termen? 5.
5.a) Când acest termen este exprimat în zile, trebuie să se ţină seama de data reală a acţiunii, a evenimentului, a hotărârii sau de data notificării şi/sau a comunicării de la care începe această perioadă? 5.a)
5.a)1. Depinde data de începere a unui termen în vreun fel de primirea de către destinatar sau de înştiinţarea sa în legătură cu acţiunea? Dacă da, în ce mod ? 5.a)1.
5.b) Când un termen este exprimat în zile, include numărul de zile indicat zile calendaristice sau doar zile lucrătoare? 5.b)
5.c) Când este exprimat acest termen în luni sau în ani? 5.c)
5.d) Când expiră astfel de termene? Există vreo excepţie sau particularitate care se aplică momentelor de începere ale termenelor în anumite proceduri civile? 5.d)
6. Dacă termenul expiră într-o sâmbătă, într-o duminică, într-o zi de sărbătoare naţională sau într-o zi nelucrătoare, este acesta prelungit până în prima zi lucrătoare următoare? Se aplică această prelungire chiar şi atunci când termenul în cauză are ca moment de începere un eveniment viitor? 6.
7. Când solicitarea s-a făcut la o jurisdicţie care îşi are sediul pe teritoriul principal al statului membru (pentru statele care cuprind teritorii separate de teritoriul central sau care au teritorii separate din punct de vedere geografic), sunt termenele mai lungi pentru persoanele care locuiesc/îşi au reşedinţa într-unul dintre aceste teritorii sau pentru persoanele care locuiesc/îşi au reşedinţa în străinătate? Dacă da, care sunt aceste termene? 7.
8. În caz contrar, când solicitarea s-a făcut la o jurisdicţie care îşi are sediul în unul dintre teritoriile distincte din punct de vedere geografic de teritoriul central, sunt termenele mai lungi pentru persoanele care locuiesc/îşi au reşedinţa în aceste teritorii sau care locuiesc/îşi au reşedinţa în străinătate? 8.
9. Există termene pentru căile de atac, specifice anumitor cauze civile? 9.
10. În caz de urgenţă sau din orice alt motiv, pot instanţele să scurteze termenele de prezentare în instanţă sau să stabilească o dată specială pentru prezentare? În caz contrar, pot fi aceste perioade prelungite? 10.
11. Când un act destinat unei părţi care îşi are reşedinţa într-un loc în care ar putea beneficia de o prelungire a termenului este notificat într-un loc în care persoanele nu beneficiază de o astfel de prelungire, îşi pierde persoana destinatară posibilitatea de a obţine un astfel de termen prelungit? 11.
12. Care sunt sancţiunile în cazul în care nu se respectă termenele? 12.
13. Dacă termenul expiră, ce pot face părţile care nu s-au putut prezenta? 13.

 

1. Diferite tipuri de termene aplicabile în cadrul diferitelor reguli procedurale în materie civilă

Timpul are un impact incontestabil asupra aspectelor juridice. În materie civilă, situaţiile juridice sunt afectate şi constrânse de două tipuri diferite de termene: civile şi procedurale. Termenele sunt supuse propriilor reguli şi metode de calcul în funcţie de clasificarea acestora ca materiale sau procedurale.

În cazul în care nu se prevede altfel în mod expres, termenele stabilite de lege sunt civile.

În privinţa termenelor în materie civilă, legislaţia portugheză se referă în mod specific la termene de decădere, prescripţie şi neutilizare (articolul 298 din Codul civil).

Dreptul de a invoca termenul de decădere apare atunci când persoana care are un anumit drept nu şi-a exercitat dreptul pe parcursul unei perioade prevăzute, cu condiţia ca acest drept să fie disponibil în mod liber celui care îl deţine şi să nu fie exceptat prin lege. Importanţa certitudinii şi siguranţei raporturilor juridice este astfel reconfirmată nelăsând posibilitatea exercitării drepturilor pe o perioadă nedeterminată. Termenul de decădere trebuie să fie invocat de persoana care beneficiază de acesta; acesta nu poate fi invocat de instanţă prin moţiune proprie.

Strict vorbind, decăderea înseamnă că un drept sau o situaţie juridică încetează automat să se aplice; trecerea unei perioade înseamnă încetarea, fără efect retroactiv, după ce perioada respectivă a curs.

Dacă este stabilită în aspecte care nu sunt la latitudinea părţilor, curgerea unei perioade este invocată de instanţă prin moţiune proprie şi poate fi solicitată în orice etapă a procedurii. Dacă este stabilită în aspecte care sunt la latitudinea părţilor, aceasta trebuie invocată în interiorul sau în afara instanţei pentru a avea efect.

SusSus

Neutilizarea înseamnă neexercitarea unui drept de utilizare totală sau parţială a unui bun, şi anume de a se bucura de beneficiile sau de avantajele sale economice, pe parcursul unei anumite perioade. Aceasta are drept urmare anularea dreptului corespunzător.

Neutilizarea nu poate fi invocată de instanţă prin moţiune proprie.

Termenele procedurale sunt prevăzute de lege pentru a produce un anumit efect asupra unei acţiuni procedurale (de exemplu, termenele de instituire a acţiunilor procedurale sau de opoziţie).

În cazul în care dreptul de a efectua acţiunea se stinge, termenul procedural este obligatoriu. Dacă posibilitatea efectuării unei acţiuni sau momentul de început al unei alte perioade pot fi amânate la un anumit moment, atunci termenul poate fi prelungit.

Un termen procedural poate fi stabilit prin lege sau prin hotărâre judecătorească.

2. Lista diferitelor zile considerate ca nelucrătoare în conformitate cu Regulamentul (CEE, Euratom) nr. 1182/71 din 3 iunie 1971

Zilele nelucrătoare în Portugalia în conformitate cu regulamentul menţionat anterior sunt:

1 ianuarie, Vinerea Mare (data variază de la an la an; în 2005, a căzut pe 25 martie), 25 aprilie, 1 mai, Corpus Christi (data variază de la an la an; în 2005, a căzut pe 26 mai), 10 iunie, 15 august, 5 octombrie, 1 noiembrie, 1 decembrie, 8 decembrie, 25 decembrie

3. Care sunt regulile generale aplicabile privind termenele în diferite proceduri civile?

Regula generală în codul de procedură civilă din Portugalia este că, în lipsa unei dispoziţii specifice, termenul este de 10 zile pentru ca părţile să înainteze orice acţiune sau procedură judiciară, să invoce nulitatea, să formuleze o cerere incidentală sau să exercite orice alt drept procedural, termenul fiind tot de 10 zile pentru ca partea să răspundă la solicitarea celeilalte părţi [articolul 153 alineatul (1) din Codul de procedură civilă].

SusSus

4. Când o anumită acţiune sau formalitate trebuie efectuată într-un anumit termen, care este momentul de începere – adică momentul iniţial de la care începe să curgă acel termen (terminus a quo) – al acestei acţiuni sau formalităţi?

De regulă, momentul de început al oricărui răspuns este întotdeauna notificarea acţiunii respective [articolul 153 alineatul (2)].

Notificările către părţi pe parcursul acţiunilor procedurale se efectuează către reprezentanţii legali ai acestora. Atunci când notificarea are drept scop invitarea unei părţi de a se prezenta personal, în afara notificării reprezentantului, se va trimite de asemenea o copie a bonului de livrare prin poştă către partea respectivă, indicând data, locul şi scopul prezentării în persoană. Reprezentanţii sunt notificaţi printr-o scrisoare recomandată, trimisă la sediul acestora sau la adresa selectată de serviciu. De asemenea, aceştia pot fi notificaţi personal de către executorul judecătoresc în cazul în care se află în clădirea instanţei. Notificarea prin poştă ar trebui efectuată în a treia zi de la data înregistrării scrisorii sau în prima zi următoare acestei date, în cazul în care această zi nu este zi lucrătoare. Notificarea prin e-mail ar trebui efectuată la data expedierii, atestată în mod corespunzător.

Astfel, în cazurile menţionate mai sus, termenul curge de la momentul în care se presupune că a fost efectuată notificarea. Cu toate acestea, persoana notificată poate în orice situaţie să demonstreze că notificarea nu s-a realizat la momentul respectiv din motive care nu ţin de controlul părţilor (articolele 253 şi 254).

SusSus

Notificarea printr-o scrisoare recomandată, cu confirmare de primire, se consideră că a fost efectuată la data la care a fost semnată confirmarea de primire, de către persoana căreia îi este destinată, chiar dacă această confirmare de primire a fost semnată de un terţ [articolul 238 alineatul (1) din Codul de procedură civilă].

În cazul în care persoana notificată refuză să semneze confirmarea de primire sau să primească scrisoarea, poştaşul va nota incidentul înainte de returnarea scrisorii. În această situaţie, momentul relevant de la care termenul începe să curgă este data înregistrării incidentului [articolul 237 alineatul (3) din Codul de procedură civilă].

În cazul în care scrisoarea este returnată deoarece destinatarul nu a ridicat scrisoarea de la poştă în termenul prevăzut sau deoarece o persoană, alta decât destinatarul, refuză să semneze confirmarea de primire sau să primească scrisoarea, notificarea se repetă, trimiţându-se altă scrisoare recomandată cu confirmare de primire către persoana notificată, avertizând-o cu privire la consecinţele legale. În acest caz, scrisoarea însăşi, într-o formă aprobată oficial, este depusă, conţinând o copie a tuturor informaţiilor obligatorii, iar poştaşul trebuie să înregistreze data şi locul exact al depunerii scrisorii şi trebuie să înainteze imediat aceste date instanţei. Dacă nu este posibilă depunerea scrisorii în cutia poştală a destinatarului, poştaşul va lăsa o notificare pentru acesta. În această situaţie, se consideră că notificarea a fost efectuată la data înregistrată de poştaş sau, în cazul în care a fost lăsată o notificare, în a opta zi de la această dată, din acest moment începând să curgă termenul procedural iniţiat odată cu notificarea (articolele 237 şi 238 din Codul de procedură civilă).

SusSus

Atunci când notificarea se efectuează printr-un reprezentant legal, un executor judecătoresc sau un grefier (, termenul începe să curgă din momentul în care destinatarul semnează confirmarea de primire (articolele 239 şi 245 din Codul de procedură civilă).

Codul de procedură civilă prevede o prelungire (o perioadă suplimentară acordată de legiuitor) pentru a reflecta distanţa geografică dintre locul expedierii şi instanţa la care este audiată cauza sau faptul că destinatarul nu a primit notificarea personal. În aceste circumstanţe, termenul obligatoriu începe să curgă numai de la sfârşitul perioadei de prelungire.

Notificarea se efectuează prin notificări publice şi anunţuri atunci când nu se ştie cu precizie unde se află destinatarul. În aceste circumstanţe, se consideră că notificarea a fost efectuată la data publicării ultimului anunţ sau, în cazul în care nu există anunţuri, la data afişării notificărilor publice; termenul de înaintare a apărării curge de la sfârşitul perioadei de prelungire legală a termenului (articolele 248 şi 250 din Cod).

4.a) Este posibil ca momentul iniţial al perioadei să fie influenţat sau modificat de metoda de transmitere sau comunicare a actelor (notificare personală de către executorul judecătoresc sau prin poştă)?

Da. A se vedea răspunsul la întrebarea anterioară.

5. Din ce moment începe să curgă acest termen?

5.a) Când acest termen este exprimat în zile, trebuie să se ţină seama de data reală a acţiunii, a evenimentului, a hotărârii sau de data notificării şi/sau a comunicării de la care începe această perioadă?

În cazul în care această perioadă este exprimată în zile, termenul începe din prima zi următoare datei la care are loc comunicarea sau notificarea sau zilei în care a avut loc evenimentul de la care trebuie calculat termenul.

SusSus

Data propriu-zisă a acţiunii, evenimentului, hotărârii sau data notificării şi/sau a comunicării de la care începe termenul nu se ia în calcul.

5.a)1. Depinde data de începere a unui termen în vreun fel de primirea de către destinatar sau de înştiinţarea sa în legătură cu acţiunea? Dacă da, în ce mod ?

Da. Răspunsul de la întrebarea 4 se aplică şi în acest caz.

5.b) Când un termen este exprimat în zile, include numărul de zile indicat zile calendaristice sau doar zile lucrătoare?

Termenul procedural prevăzut de lege sau stabilit prin hotărâre judecătorească este continuu. Cu toate acestea, termenul este suspendat pe parcursul vacanţelor judecătoreşti, cu excepţia cazului în care acestea durează şase luni sau mai mult sau în cazul acţiunilor procedurale clasificate prin lege drept urgente. Atunci când termenele de îndeplinire a unei acţiuni procedurale se încheie într-o zi în care instanţele sunt închise, perioada se prelungeşte până la următoarea zi lucrătoare (articolul 144 din Codul de procedură civilă).

Prin urmare, cu excepţia perioadei vacanţelor judecătoreşti, termenul procedural cuprinde toate zilele calendaristice, chiar dacă acţiunea poate fi efectuată în următoarea zi lucrătoare de la sfârşitul perioadei, în cazul în care aceasta cade într-o zi în care instanţa este închisă.

Vacanţele judecătoreşti sunt cuprinse între 22 decembrie şi 3 ianuarie, între duminica Floriilor şi lunea Paştelui şi între 1 şi 31 august.

SusSus

Dacă, de exemplu, într-o acţiune procedurală, o persoană trebuie să reacţioneze în termen de 14 zile cu privire la un document notificat la 4 aprilie 2005, persoana respectivă trebuie să răspundă până la 18 aprilie.

5.c) Când este exprimat acest termen în luni sau în ani?

Atunci când acest termen este exprimat în luni sau în ani, momentul de început este determinat în acelaşi mod, cu alte cuvinte termenul începe să curgă din ziua următoare datei comunicării, notificării sau evenimentului relevant care declanşează termenul.

5.d) Când expiră astfel de termene? Există vreo excepţie sau particularitate care se aplică momentelor de începere ale termenelor în anumite proceduri civile?

Un termen exprimat în zile expiră după ce numărul de zile al termenului se adaugă la momentul iniţial, astfel cum este descris în răspunsul la întrebarea 5b).

Un termen exprimat în săptămâni, luni sau ani începând la o anumită dată expiră la ora 24.00 (miezul nopţii) a zilei corespunzătoare din ultima săptămână, lună sau din ultimul an, însă, dacă ziua corespunzătoare nu există în ultima lună, termenul expiră în ultima zi a lunii respective [articolul 279 litera (c) din Codul civil].

Prin urmare, nu există momente iniţiale care se aplică în mod excepţional sau specific.

6. Dacă termenul expiră într-o sâmbătă, într-o duminică, într-o zi de sărbătoare naţională sau într-o zi nelucrătoare, este acesta prelungit până în prima zi lucrătoare următoare? Se aplică această prelungire chiar şi atunci când termenul în cauză are ca moment de începere un eveniment viitor?

Instanţele sunt deschise numai în zilele lucrătoare.

SusSus

Regula de calcul a tuturor termenelor procedurale este ca sfârşitul perioadei de efectuare a acţiunii procedurale să fie prelungit la următoarea zi lucrătoare în cazul în care acesta cade într-o zi în care instanţele sunt închise.

7. Când solicitarea s-a făcut la o jurisdicţie care îşi are sediul pe teritoriul principal al statului membru (pentru statele care cuprind teritorii separate de teritoriul central sau care au teritorii separate din punct de vedere geografic), sunt termenele mai lungi pentru persoanele care locuiesc/îşi au reşedinţa într-unul dintre aceste teritorii sau pentru persoanele care locuiesc/îşi au reşedinţa în străinătate? Dacă da, care sunt aceste termene?

Aspectul relevant în această situaţie este locul notificării şi nu locul de reşedinţă.

În temeiul codului de procedură civilă portughez, termenul normal este prelungit cu 15 zile atunci când documentul este comunicat destinatarului pe teritoriul regiunilor autonome, iar procesul se desfăşoară pe teritoriul principal sau pe o altă insulă sau invers, sau cu 30 de zile în cazul în care documentul este comunicat destinatarului în străinătate (articolul 252A din Codul de procedură civilă).

În anumite situaţii prevăzute de lege, aceleaşi reguli se aplică şi în cazul notificărilor (articolul 252 din cod).

8. În caz contrar, când solicitarea s-a făcut la o jurisdicţie care îşi are sediul în unul dintre teritoriile distincte din punct de vedere geografic de teritoriul central, sunt termenele mai lungi pentru persoanele care locuiesc/îşi au reşedinţa în aceste teritorii sau care locuiesc/îşi au reşedinţa în străinătate?

Din nou, nu este relevant locul de reşedinţă, ci locul notificării. Prelungirile menţionate în răspunsul la întrebarea anterioară se aplică şi circumstanţelor descrise aici dacă destinatarul primeşte notificarea în afara teritoriului insulei sau în străinătate.

SusSus

9. Există termene pentru căile de atac, specifice anumitor cauze civile?

Având în vedere interpretarea largă acordată cauzelor civile în contextul cooperării judiciare europene în materie civilă şi comercială, trebuie precizat că există astfel de termene specifice în dreptul portughez – de exemplu în domeniul muncii.

10. În caz de urgenţă sau din orice alt motiv, pot instanţele să scurteze termenele de prezentare în instanţă sau să stabilească o dată specială pentru prezentare? În caz contrar, pot fi aceste perioade prelungite?

Termenele legale nu pot fi scurtate. Termenul procedural stabilit prin lege poate fi prelungit în cazurile prevăzute. Cu acordul părţilor, termenul poate fi prelungit o dată şi pentru aceeaşi perioadă de timp (articolul 147 din Codul de procedură civilă).

11. Când un act destinat unei părţi care îşi are reşedinţa într-un loc în care ar putea beneficia de o prelungire a termenului este notificat într-un loc în care persoanele nu beneficiază de o astfel de prelungire, îşi pierde persoana destinatară posibilitatea de a obţine un astfel de termen prelungit?

Destinatarul căruia i-a fost comunicată o notificare de a răspunde la o anumită acţiune civilă are un termen pentru a depune o apărare. Termenul poate fi prelungit în funcţie de distanţa geografică dintre locul notificării şi sediul instanţei sau în funcţie de alţi factori stabiliţi de lege, care nu cuprind locul de reşedinţă a persoanei destinatare. Astfel, răspunsul la această întrebare este că beneficiul în cauză nu există în situaţia descrisă.

12. Care sunt sancţiunile în cazul în care nu se respectă termenele?

Expirarea termenului obligatoriu anulează dreptul de a introduce acţiunea în justiţie (articolul 145 din Codul de procedură civilă).

Nerespectarea anumitor termene poate avea ca efect o amendă.

13. Dacă termenul expiră, ce pot face părţile care nu s-au putut prezenta?

Acţiunea se poate efectua după expirarea termenului în cazul unui impediment justificat, cu alte cuvinte ca urmare a unui eveniment care nu poate fi pus pe seama persoanelor care fac obiectul termenului sau reprezentanţilor acestora şi care împiedică efectuarea la timp a unei anumite acţiuni. În această situaţie, partea care invocă impedimentul trebuie să furnizeze imediat dovezi justificative (articolul 146 din cod).

În cazuri altele decât impedimente justificate, acţiunea poate fi efectuată în primele trei zile lucrătoare de la sfârşitul termenului, fiind supusă plăţii unei amenzi (articolul 145 din cod).

« Termene procedurale - Informaţii generale | Portugalia - Informaţii generale »

SusSus

Ultima actualizare: 08-04-2009

 
  • Drept comunitar
  • Drept internaţional

  • Belgia
  • Bulgaria
  • Republica Cehă
  • Danemarca
  • Germania
  • Estonia
  • Irlanda
  • Grecia
  • Spania
  • Franţa
  • Italia
  • Cipru
  • Letonia
  • Lituania
  • Luxemburg
  • Ungaria
  • Malta
  • Ţările de Jos
  • Austria
  • Polonia
  • Portugalia
  • România
  • Slovenia
  • Slovacia
  • Finlanda
  • Suedia
  • Regatul Unit