comisia europeană > RJE > Termene procedurale > Ungaria

Ultima actualizare: 31-10-2007
Versiune pentru tipărit Adaugă la preferinţe

Termene procedurale - Ungaria

 

TABLE OF CONTENTS

1. Diversele tipuri de termene limită aplicabile potrivit regulilor procedurale în materie civilă: 1.
2. Lista zilelor nelucrătoare conform Regulamentului (CEE, Euratom) nr. 1182/71 din 3 iunie 1971. 2.
3. Care sunt regulile generale aplicabile privind termenele în diferite proceduri civile? 3.
4. Care este momentul de începere a curgerii termenului („dies a quo”) pentru efectuarea unei acţiuni sau formalităţi, când aceasta trebuie efectuată într-un anumit termen? 4.
4.a) Este posibil ca momentul iniţial al acelei perioade să fie influenţat sau modificat de metoda de transmitere sau comunicare a actelor (comunicare personală de către executorul judecătoresc sau prin poştă)? 4.a)
5. Din ce moment începe să curgă acest termen: 5.
5.a) Când acest termen este exprimat în zile, se ţine seama de data în care a avut loc efectiv acţiunea, evenimentul, hotărârea sau data comunicării şi/sau notificării, de la care începe calcularea acestui termen? (Depinde data de începere a unui termen într-un mod sau altul de primirea sau luarea la cunoştinţă de către destinatar a comunicării privind acţiunea? Dacă da, în ce mod?) 5.a)
5.b) Când un termen este exprimat în zile, se ţine seama de zilele calendaristice sau doar de zilele lucrătoare? 5.b)
5.c) Când acest termen este exprimat în luni sau în ani? 5.c)
5.d) Când expiră astfel de termene limită? (Există anumite momente de începere a termenelor care se aplică în mod excepţional sau special în anumite proceduri civile?) 5.d)
6. Dacă termenul expiră într-o sâmbătă, într-o duminică, într-o zi de sărbătoare legală sau într-o zi nelucrătoare, este aceasta prelungită până în prima zi lucrătoare următoare? Se aplică această prelungire chiar şi când termenul în cauză are ca moment de începere un eveniment viitor? 6.
7. Când solicitarea s-a făcut la un organ jurisdicţional care îşi are sediul pe teritoriul principal al statului membru (pentru statele care cuprind teritorii separate de teritoriul central sau care au teritorii separate din punct de vedere geografic), sunt termenele mai lungi pentru persoanele care locuiesc/îşi au reşedinţa într-unul dintre aceste teritorii sau în străinătate? Dacă da, cu cât sunt mai lungi? 7.
8. În caz contrar, când solicitarea s-a făcut la un organ jurisdicţional care îşi are sediul în unul dintre teritoriile distincte din punct de vedere geografic de teritoriul central, sunt termenele mai lungi pentru persoanele care nu locuiesc/nu îşi au reşedinţa în aceste teritorii sau care locuiesc/îşi au reşedinţa în străinătate? 8.
9. Există termene pentru căile de atac specifice anumitor cauze civile? 9.
10. În caz de urgenţă sau din orice alt motiv, pot instanţele să scurteze termenele de prezentare în instanţă sau să stabilească o dată specială pentru prezentare? În caz contrar, pot fi aceste perioade prelungite? 10.
11. Când un act destinat unei părţi care îşi are reşedinţa într-un loc în care ar putea beneficia de o prelungire a termenului este notificat într-un loc în care persoanele care îşi au reşedinţa în locul respectiv nu beneficiază de o astfel de prelungire, îşi pierde persoana destinatară posibilitatea de a obţine un astfel de termen prelungit? 11.
12. Care sunt sancţiunile în cazul în care nu se respectă termenele? 12.
13. Dacă termenul limită expiră, ce pot face părţile care nu s-au putut prezenta? 13.

 

1. Diversele tipuri de termene limită aplicabile potrivit regulilor procedurale în materie civilă:

Acţiunile procedurale necesare pentru a produce efectele juridice dorite pot fi, în general, exercitate sub rezerva respectării anumitor termene stabilite prin lege. Aceste dispoziţii se aplică atât în domeniul dreptului material, cât şi în domeniul dreptului procedural.

  1. Condiţiile relevante referitoare la dreptul material sunt stabilite, pe de o parte de normele privind căile de atac judiciare, iar pe de altă parte, de normele privind prescripţia, delimitând astfel termenele care se aplică procedurii de declanşare a acţiunilor civile. O derogare de la aceste restricţii poate fi acordată doar prin lege, cu condiţia ca aceasta să aibă drept scop garantarea executării necondiţionate a creanţelor (prin urmare, de exemplu, în legătură cu creanţele legate de dreptul de proprietate).
  2. Codul de procedură civilă reglementează durata acţiunilor întreprinse în cursul procedurilor. Acesta prevede doar termene limită în contextul procedurilor speciale, adică procesele de revizuire a hotărârilor administrative (securitatea socială) [articolele 330 alineatul (1) şi 341 alineatul (1) din Actul III din 1952 privind Codul de procedură civilă], precum şi procesele de calomnie [articolul 343 alineatul (3) din Actul privind Codul de procedură civilă].

Acţiuni procedurale:

  • unele dintre aceste acţiuni pot fi exercitate în mod legal numai dacă se respectă un anumit termen (termen limită). Durata termenului este definită în anumite cazuri în mod expres de lege, cum ar fi în cazul exercitării unei căi de atac (termen legal), în timp ce în alte cazuri - de exemplu atunci când este vorba despre remedierea unor neregularităţi - acesta depinde de hotărârea instanţei (termen judiciar).
  • exercitarea acestor acţiuni este limitată în alte cazuri prin Codul de procedură doar, făcându-se trimitere la faza procedurii - de exemplu în cazul cererilor reconvenţionale [articolul 147 alineatul (1) din Actul privind Codul de procedură civilă] sau cererile de intervenţie [articolul 51 alineatul (1) din Actul privind Codul de procedură civilă].
  • anumite tipuri de acţiuni pot fi exercitate numai la o anumită dată. Stabilirea acestor date intră în competenţa instanţei sau, dacă este cazul, a unui expert (de exemplu audieri, verificări de specialitate).

Metoda de calcul utilizată în dreptul material pentru a stabili termenele diferă, în mod substanţial, de metoda care se aplică în dreptul procedural. În acelaşi fel diferă şi consecinţele legale ale nerespectării acestor două tipuri de termene limită.

SusSus

Termenele în dreptul material

Termenele aplicabile dreptului material expiră în mod strict la data prevăzută de lege. Calcularea acestora este reglementată de dispoziţiile prevăzute la articolele 3-4 din Decretul de lege nr. 11 din 1960.

Nerespectarea termenului în dreptul material atrage după sine decăderea, fapt care nu poate fi remediat prin justificarea nerespectării acestuia. „Scuze” pot fi prezentate numai în cazul termenelor de prescripţie, sub rezerva dispoziţiilor aplicabile din dreptul material.

Termenele în dreptul procedural

Termenele în dreptul procedural sunt reglementate de Codurile de procedură. Acestea pot fi stabilite în zile, luni sau ani sau pot face trimitere la o anumită dată sau o perioadă prestabilită. Prima zi este, în general, ziua în care acţiunea sau un alt eveniment care justifică stabilirea termenului au loc. În cazul în care acţiunea procedurală supusă termenului se întemeiază pe o hotărâre judecătorească (rectificare etc.), prima zi este considerată a fi data comunicării.

În conformitate cu practica judiciară, atunci când se examinează respectarea termenului care se împlineşte într-o sâmbătă sau o duminică, cele două zile de odihnă săptămânale, acestea sunt considerate zile nelucrătoare, dacă termenul expiră într-una din aceste zile.

Termenele procedurale sunt grupate, de asemenea, în termene subiective şi termene obiective. Termenele subiective cuprind acele termene care încep să curgă din momentul în care partea în cauză a fost înştiinţată şi în privinţa cărora, în general, se poate depune o cerere de prelungire, în timp ce termenele obiective sunt independente de luarea la cunoştinţă, iar nerespectarea acestora nu poate fi remediată prin depunerea unei cereri de prelungire.

SusSus

2. Lista zilelor nelucrătoare conform Regulamentului (CEE, Euratom) nr. 1182/71 din 3 iunie 1971.

Lista zilelor nelucrătoare este stabilită la articolul 125 alineatul (3) din Actul XXII din 1992 privind Codul muncii:

Astfel, zilele nelucrătoare sunt următoarele: 1 ianuarie, 15 martie, a doua zi de Paşte, 1 mai, Lunea de Rusalii, 20 august, 23 octombrie, 1 noiembrie şi 25 şi 26 decembrie.

3. Care sunt regulile generale aplicabile privind termenele în diferite proceduri civile?

Regulile generale privind termenele în procedurile civile sunt prevăzute la articolele 103-111 din Actul III din 1952 privind Codul de procedură civilă.

4. Care este momentul de începere a curgerii termenului („dies a quo”) pentru efectuarea unei acţiuni sau formalităţi, când aceasta trebuie efectuată într-un anumit termen?

Momentul de începere al acestor termene este reglementat de articolul 103 alineatul (2) din Acul privind Codul de procedură civilă:

„Termenele exprimate în zile nu iau în considerare prima zi. Aceasta este data la care are loc acţiunea sau orice alt eveniment (de exemplu comunicarea, afişarea) care justifică începerea termenului.”

Momentul de începere al termenului înăuntrul căruia trebuie depusă cererea de revizuire a unei hotărâri - cu excepţia cazului în care termenul începe să curgă din momentul luării la cunoştinţă sau al înlăturării obstacolului - este ziua în care decizia ilegală a rămas definitivă (articolul 261 din Actul privind Codul de procedură civilă).

SusSus

Cu toate acestea, termenul pentru exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor rămase definitive în urma sentinţelor instanţelor de al doilea grad de jurisdicţie (cerere de rejudecare sau revizuire) începe să curgă din ziua în care decizia instanţei de apel a fost comunicată părţii respective (a fost transmisă părţii în cauză).

4.a) Este posibil ca momentul iniţial al acelei perioade să fie influenţat sau modificat de metoda de transmitere sau comunicare a actelor (comunicare personală de către executorul judecătoresc sau prin poştă)?

Actul privind Codul de procedură civilă nu face o distincţie între diferitele metode de transmitere.

5. Din ce moment începe să curgă acest termen:

5.a) Când acest termen este exprimat în zile, se ţine seama de data în care a avut loc efectiv acţiunea, evenimentul, hotărârea sau data comunicării şi/sau notificării, de la care începe calcularea acestui termen? (Depinde data de începere a unui termen într-un mod sau altul de primirea sau luarea la cunoştinţă de către destinatar a comunicării privind acţiunea? Dacă da, în ce mod?)

Data de începere a acestor termene este reglementată de articolul 103 alineatul (2) din Actul privind Codul de procedură civilă. În consecinţă, termenele exprimate în zile nu iau în calcul prima zi, adică data efectivă a acţiunii, evenimentului, hotărârii sau data comunicării şi/sau a notificării. Nu se face nici o distincţie, în aceasta privinţă, asupra modului în care destinatarul a luat cunoştinţă de acţiunea respectivă.

SusSus

5.b) Când un termen este exprimat în zile, se ţine seama de zilele calendaristice sau doar de zilele lucrătoare?

Orice termen stabilit în Actul privind Codul de procedură civilă înseamnă zile calendaristice. Cu toate acestea, dacă ultima zi a termenului nu este o zi lucrătoare, termenul expiră în prima zi lucrătoare următoare. În conformitate cu jurisprudenţa, atunci când se examinează respectarea termenului care se împlineşte într-o sâmbătă sau într-o duminică, cele două zile de odihnă săptămânale, acestea sunt considerate ca zile nelucrătoare, dacă termenul expiră într-una din aceste zile. Permisiunea prevăzută la articolul 103 alineatul (4) din Actul privind Codul de procedură civilă se extinde, prin urmare, şi în privinţa zilelor de sâmbătă şi de duminică.

5.c) Când acest termen este exprimat în luni sau în ani?

Momentul de începere al termenelor exprimate în luni sau ani este identic cu cel al termenelor exprimate în zile, iar termenul expiră în ziua corespunzătoare datei de începere. În cazul în care, în ultima lună a termenului, nu există o zi corespunzătoare datei de începere, atunci data de expirare a termenului este considerată a fi ultima zi a lunii.

5.d) Când expiră astfel de termene limită? (Există anumite momente de începere a termenelor care se aplică în mod excepţional sau special în anumite proceduri civile?)

Termenele expiră la sfârşitul ultimei zile; cu toate acestea, termenele prevăzute pentru formularea petiţiilor în faţa instanţei sau a acţiunilor ce urmează să fie exercitate în instanţă expiră la sfârşitul orelor de program. Termenele exprimate în luni sau ani expiră în ziua corespunzătoare datei de începere. În cazul în care, în ultima lună a termenului, nu există o zi corespunzătoare datei de începere, atunci data de expirare a termenului este considerată a fi ultima zi a lunii. Nu există termene care se aplică în mod excepţional.

SusSus

6. Dacă termenul expiră într-o sâmbătă, într-o duminică, într-o zi de sărbătoare legală sau într-o zi nelucrătoare, este aceasta prelungită până în prima zi lucrătoare următoare? Se aplică această prelungire chiar şi când termenul în cauză are ca moment de începere un eveniment viitor?

Ca regulă generală şi, în consecinţă, aplicabilă tuturor evenimentelor (chiar şi celor viitoare menţionate anterior), atunci când ultima zi a termenului nu este o zi lucrătoare, termenul expiră în prima zi lucrătoare următoare. Conform jurisprudenţei, zilele de sâmbătă şi duminică, cele două zile săptămânale de odihnă, sunt considerate zile nelucrătoare, dacă termenul expiră într-o asemenea zi.

7. Când solicitarea s-a făcut la un organ jurisdicţional care îşi are sediul pe teritoriul principal al statului membru (pentru statele care cuprind teritorii separate de teritoriul central sau care au teritorii separate din punct de vedere geografic), sunt termenele mai lungi pentru persoanele care locuiesc/îşi au reşedinţa într-unul dintre aceste teritorii sau în străinătate? Dacă da, cu cât sunt mai lungi?

8. În caz contrar, când solicitarea s-a făcut la un organ jurisdicţional care îşi are sediul în unul dintre teritoriile distincte din punct de vedere geografic de teritoriul central, sunt termenele mai lungi pentru persoanele care nu locuiesc/nu îşi au reşedinţa în aceste teritorii sau care locuiesc/îşi au reşedinţa în străinătate?

Având în vedere caracteristicile geografice ale ţării, întrebările de la punctele 7 şi 8 sunt irelevante pentru dreptul de procedură civilă din Ungaria.

SusSus

9. Există termene pentru căile de atac specifice anumitor cauze civile?

Nu există dispoziţii speciale privind termene specifice anumitor cauze civile. Dispoziţiile generale prevăzute de Actul privind Codul de procedură civilă stabilesc termenele pentru exercitarea anumitor acţiuni procedurale, de la care se pot face derogări prin dispoziţiile legale din anumite domenii. În acelaşi timp, secţiunea din Actul de procedură civilă care reglementează anumite proceduri speciale prevede termene diferite faţă de dispoziţiile generale, în cazul anumitor instituţii juridice. Cu toate acestea, această secţiune priveşte doar durata termenului, metoda de calcul rămânând aceeaşi pentru toate procedurile civile.

10. În caz de urgenţă sau din orice alt motiv, pot instanţele să scurteze termenele de prezentare în instanţă sau să stabilească o dată specială pentru prezentare? În caz contrar, pot fi aceste perioade prelungite?

Instanţele stabilesc, de obicei, o dată specială pentru prezentarea părţilor. În caz de urgenţă, acestea pot accelera desfăşurarea procesului, prin stabilirea unei date prin telefon sau prin comunicarea în timpul audierii.

În ceea ce priveşte scurtarea şi prelungirea termenelor, trebuie să se facă distincţie între termenele judiciare stabilite de instanţă în conformitate cu dispoziţiile legale relevante şi termenele legale stabilite prin lege.

Termenele stabilite de instanţă, prin hotărârea acesteia, pentru exercitarea acţiunilor în instanţă nu pot fi scurtate. Termenele legale pot fi scurtate doar în cazurile prevăzute de lege. Actul privind Codul de procedură civilă permite scurtarea termenelor într-un singur caz şi anume în privinţa termenului de 8 zile înăuntrul căruia se poate declara apel împotriva unei hotărâri [articolul 257 alineatul (1)].

SusSus

Prelungirea termenelor este reglementată de articolul 104 din Actul privind Codul de procedură civilă. În consecinţă, „instanţa poate, o singură dată, să prelungească termenul pe care l-a stabilit pentru motive temeinice; termenul - împreună cu prelungirea acestuia - nu pot depăşi 45 de zile, cu excepţia cazului în care prezentarea avizului unui expert necesită o perioadă mai lungă de timp. Termenele legale pot fi extinse doar în cazurile prevăzute de lege. În cazul în care o parte solicită prelungirea termenului, cererea aferentă trebuie depusă înainte de expirarea termenului; instanţa poate admite cererea fără audierea părţii adverse.”

Actul privind Codul de procedură civilă prevede, în consecinţă, termene judecătoreşti şi termene legale şi în ceea ce priveşte dispoziţiile privind prelungirea. În toate cazurile în care dispoziţiile legale prevăd o soluţionare imediată, poziţia generală în practica judiciară este că termenele judecătoreşti trebuie stabilite în aşa fel încât să nu depăşească perioada necesară părţii în cauză pentru a exercita acţiunea necesară.

Cererea de prelungire trebuie soluţionată de instanţă printr-o decizie oficială (hotărâre) care va fi comunicată solicitantului. Instanţa decide, după cum consideră adecvat, dacă doreşte să consulte partea adversă înainte de luarea unei hotărâri cu privire la cerere. Împotriva hotărârii nu se poate declara apel [articolul 233 alineatul (3) litera (b) din Actul privind Codul de procedură civilă]; cu toate acestea, părţile au dreptul de a formula o obiecţiune, drept pe care îl pot exercita prin apelul declarat împotriva hotărârii.

SusSus

Cererile de prelungire a termenului judecătoresc pot fi prezentate de oricare dintre părţi numai o singură dată. În cazul în care una dintre părţi nu respectă termenul stabilit pentru acţiunea respectivă, ca regulă generală, aceasta nu mai poate exercita acţiunea în mod valabil. Această sancţiune gravă poate fi evitată doar prin depunerea unei cereri de prelungire.

Termenele legale pot fi modificate doar dacă sunt permise prin lege. Actul privind Codul de procedură civilă nu cuprinde nici o regulă care să permită prelungirea în această privinţă.

11. Când un act destinat unei părţi care îşi are reşedinţa într-un loc în care ar putea beneficia de o prelungire a termenului este notificat într-un loc în care persoanele care îşi au reşedinţa în locul respectiv nu beneficiază de o astfel de prelungire, îşi pierde persoana destinatară posibilitatea de a obţine un astfel de termen prelungit?

Această întrebare nu are relevanţă pentru Ungaria.

12. Care sunt sancţiunile în cazul în care nu se respectă termenele?

Sancţiunile în cazul în care nu se respectă termenele sunt prevăzute la articolul 105 din Actul privind Codul de procedură civilă. Acestea sunt următoarele:

„Dacă legea nu prevede altfel, părţile nu mai pot exercita în mod valabil acţiunea neîndeplinită la termen. Consecinţele neîndeplinirii - cu excepţia cazurilor prevăzute de lege - se aplică automat, fără notificare prealabilă. Dacă, în conformitate cu dispoziţiile legale, consecinţele neîndeplinirii se aplică doar în cazul unei notificări prealabile sau la cererea părţii adverse, acţiunea neîndeplinită poate fi exercitată în termenul menţionat în notificare sau până la prezentarea cererii sau, dacă această solicitare este făcută în timpul audierii, până în momentul pronunţării hotărârii aferente. În cazul în care una din părţi este împiedicată să exercite acţiunea din cauza unui eveniment natural cunoscut sau din cauza oricărui alt obstacol mai presus de voinţa sa, acţiunea nu este considerată ca neîndeplinită. Consecinţele nerespectării termenului nu se aplică dacă petiţia adresată instanţei a fost trimisă prin scrisoare recomandată prin poştă cel mai târziu în ultima zi a termenului.”

SusSus

Anumite dispoziţii legale reglementează termenele pentru acţiuni fără a preciza consecinţele legale ale neexercitării acţiunii. În aceste cazuri, instanţele stabilesc consecinţele legale ale neexercitării acţiunii, prin aplicarea regulilor generale.

Legea prevede la articolul 105 din Actul privind Codul de procedură civilă câteva excepţii de la regula generală:

Întârzierea unei părţi nu este considerată neîndeplinire, dacă aceasta a fost motivată printr-o cerere de prelungire [articolul 109 alineatul (3) din Actul privind Codul de procedură civilă] sau dacă întârzierea a rezultat ca urmare a unei împrejurări cunoscute sau al unui alt obstacol mai presus de voinţa părţii. În ceea ce priveşte acesta din urmă, criteriul „cunoscut” se aplică ambelor evenimente. În cazul în care neîndeplinirea nu este cauzată de o împrejurare cunoscută sau de un obstacol mai presus de voinţa părţii, consecinţele legale pot fi evitate doar printr-o cerere de prelungire.

În cazul anumitor neîndepliniri, legea exclude posibilitatea de aplicare a consecinţei legale aferente (de exemplu articolele 288 şi 265 din Actul privind Codul de procedură civilă).

Instanţa poate respinge o acţiune la cererea părţii adverse, dacă partea străină în cadrul procesului nu îşi respectă obligaţia de a furniza garanţia pentru plata cheltuielilor [articolul 157 litera (c) din Actul privind Codul de procedură civilă] sau dacă reclamantul nu se prezintă la prima audiere [articolul 157 litera (d) din Actul privind Codul de procedură civilă]. Consecinţele corespunzătoare ale neprezentării la o audiere se aplică la cererea părţii adverse, chiar dacă partea care nu s-a putut prezenta nu a dovedit dreptul la reprezentare [pp. 135. articolele (4)-(5)]. În acest caz, partea care nu şi-a îndeplinit obligaţiile poate remedia acest lucru până în momentul pronunţării hotărârii de către instanţă.

SusSus

13. Dacă termenul limită expiră, ce pot face părţile care nu s-au putut prezenta?

În cazul în care o parte sau reprezentantul acesteia nu se prezintă într-o zi în instanţă, fără a fi din vina lor, sau în cazul în care acestea nu respectă un termen din motive independente de voinţa lor, consecinţele neprezentării - cu excepţia cazurilor prezentate mai jos - pot fi remediate prin motivare. Nici o justificare nu poate fi prezentată în cazul în care:

  1. posibilitatea de a prezenta justificare este exclusă prin lege;
  2. consecinţele neprezentării pot fi evitate fără o justificare sau neprezentarea nu angajează nici un prejudiciu despre care se face menţiune într-o hotărâre judecătorească;
  3. partea nu respectă termenul stabilit ulterior în urma depunerii cererii de prelungire, precum şi în cazul în care
  4. reclamantul nu poate prezenta justificare într-o acţiune de scoatere a bunurilor de sub sechestru.

În conformitate cu Actul privind Codul de procedură civilă, numai neîndeplinirile obligaţiilor care sunt mai presus de voinţa unei persoane, adică neîndeplinirile neintenţionate ale obligaţiilor pot fi remediate prin justificare. Nevinovăţia înseamnă lipsa culpabilităţii, astfel încât chiar şi neîndeplinirile obligaţiilor din neglijenţă sau ca urmare a unui grad mai mic de imprudenţă sunt considerate a fi din culpă. Cu toate acestea, cerinţa privind soluţionarea echitabilă în temeiul articolului 109 alineatul (3) din Actul privind Codul de procedură civilă poate constitui, dacă este cazul, o excepţie de la această prevedere restrictivă.

SusSus

Cererile de prelungire pot fi prezentate în termen de cincisprezece zile. Acest termen începe să curgă de la data limită care nu a fost respectată sau de la ultima zi a termenului nerespectat. Cu toate acestea, dacă o parte sau reprezentantul acesteia iau cunoştinţă de faptul că un termen limită nu a fost respectat la o dată ulterioară sau dacă obstacolul este înlăturat ulterior, termenul pentru depunerea cererii de prelungire începe să curgă din momentul luării la cunoştinţă sau al înlăturării obstacolului. Nici o cerere de prelungire nu poate fi prezentată după trecerea a trei luni de la data neîndeplinirii. În cererea de prelungire trebuie să se precizeze cauzele care au determinat neîndeplinirea, precum şi circumstanţele care dovedesc faptul că neîndeplinirea a fost neintenţionată. În cazul în care termenul nu este respectat şi se depune o cerere de prelungire, acţiunea neîndeplinită trebuie, de asemenea, executată.

Cererile de prelungire nu au un efect suspensiv nici asupra procedurii şi nici asupra executării. Cu toate acestea, dacă există probabilitatea că cererea de prelungire va fi acceptată, instanţa poate dispune ex officio suspendarea procedurii sau executarea hotărârii fără audierea părţii adverse.

Cererea de prelungire este soluţionată de instanţa care a judecat cauza în care a intervenit neîndeplinirea obligaţiei, iar în cazul nerespectării termenului de apel, cererea este soluţionată de instanţa de al doilea grad de jurisdicţie. În cazul în care cererea de prelungire este aprobată de instanţă, se consideră că acţiunea exercitată de partea care nu s-a prezentat a fost îndeplinită în termenul nerespectat, iar audierea din ziua în care partea nu a fost prezentă în instanţă va fi reprogramată în mod corespunzător. Instanţa trebuie să hotărască, de asemenea, în funcţie de rezultatul audierii reprogramate, dacă hotărârea pronunţată pe baza unei audieri la care partea nu a fost prezentă trebuie menţinută sau trebuie anulată, total sau parţial.

« Termene procedurale - Informaţii generale | Ungaria - Informaţii generale »

SusSus

Ultima actualizare: 31-10-2007

 
  • Drept comunitar
  • Drept internaţional

  • Belgia
  • Bulgaria
  • Republica Cehă
  • Danemarca
  • Germania
  • Estonia
  • Irlanda
  • Grecia
  • Spania
  • Franţa
  • Italia
  • Cipru
  • Letonia
  • Lituania
  • Luxemburg
  • Ungaria
  • Malta
  • Ţările de Jos
  • Austria
  • Polonia
  • Portugalia
  • România
  • Slovenia
  • Slovacia
  • Finlanda
  • Suedia
  • Regatul Unit