comisia europeană > RJE > Termene procedurale > Grecia

Ultima actualizare: 16-11-2007
Versiune pentru tipărit Adaugă la preferinţe

Termene procedurale - Grecia

 

TABLE OF CONTENTS

1. Există diferite tipuri de termene limită aplicabile în cadrul diferitelor reguli  procedurale în materie civilă 1.
2. Lista diferitelor zile considerate ca nelucrătoare conform Regulamentului (CEE, Euratom) nr. 1182/71 din 3 iunie 1971 2.
3. Care sunt regulile generale aplicabile privind termenele în diferite proceduri civile? 3.
4. Când o anumită acţiune sau formalitate trebuie efectuată într-un anumit termen, care este momentul de începere - adică momentul iniţial de la care începe să curgă acel termen („terminus a quo”) – al acestei acţiuni sau formalităţi? 4.
4.a) Este posibil ca momentul iniţial al acelei perioade să fie influenţat sau modificat de metoda de transmitere sau comunicare a actelor (comunicare personală de către executorul judecătoresc sau prin poştă)? 4.a)
5. Din ce moment începe să curgă acest termen: 5.
5.a) Când acest termen este exprimat în zile, trebuie să se ţină seama de data reală a acţiunii, a evenimentului, a hotărârii sau comunicării şi/sau notificării de la care începe această perioadă? 5.a)
5.b) Când un termen este exprimat în zile, numărul de zile indicat include zile calendaristice sau doar zile lucrătoare? 5.b)
5.c) Când este exprimat acest termen în luni sau în ani? 5.c)
5.d) Când expiră astfel de termene limită? 5.d)
6. Dacă termenul expiră într-o sâmbătă, într-o duminică, într-o zi de sărbătoare naţională sau într-o zi nelucrătoare, este acesta prelungit până în prima zi lucrătoare următoare? Această prelungire se aplică chiar şi atunci când termenul în cauză are ca moment de începere un eveniment viitor? 6.
7. Când solicitarea s-a făcut la un organ jurisdicţional care îşi are sediul pe teritoriul principal al statului membru (pentru statele care cuprind teritorii separate de teritoriul central sau care au teritorii separate din punct de vedere geografic1), sunt termenele limită mai lungi pentru persoanele care locuiesc/îşi au reşedinţa într-unul dintre aceste teritorii sau pentru persoanele care locuiesc/îşi au reşedinţa în străinătate? Dacă da, cu cât sunt mai lungi? 7.
8. În caz contrar, când solicitarea s-a făcut la un organ jurisdicţional care îşi are sediul într-unul dintre teritoriile distincte din punct de vedere geografic de teritoriul central, sunt termenele limită mai lungi pentru persoanele care nu locuiesc/nu îşi au reşedinţa în aceste teritorii sau pentru persoanele care locuiesc/îşi au reşedinţa în străinătate? 8.
9. Există termene pentru căile de atac specifice anumitor cauze civile? 9.
10. În caz de urgenţă sau din orice alt motiv, pot instanţele să scurteze termenele de prezentare în instanţă sau să stabilească o dată specială pentru prezentare? În caz contrar, pot fi prelungite aceste perioade? 10.
11. Când un act destinat unei părţi care îşi are reşedinţa într-un loc în care ar putea beneficia de o prelungire a termenului este notificat într-un loc în care persoanele nu beneficiază de o astfel de prelungire, persoana destinatară îşi pierde posibilitatea de a obţine un astfel de termen prelungit? 11.
12. Care sunt sancţiunile în cazul în care nu se respectă termenele? 12.
13. Dacă termenul limită expiră, ce pot face părţile care nu s-au putut prezenta? 13.

 

1. Există diferite tipuri de termene limită aplicabile în cadrul diferitelor reguli  procedurale în materie civilă

Termenele reprezintă date limită până la care trebuie îndeplinit un act sau până la care trebuie primit un act în vederea audierii cauzei sau a îndeplinirii actului. Scopul stabilirii termenelor limită este de a accelera administrarea justiţiei şi de a proteja dreptul de a fi audiat. Termenele procedurale constituie termene a căror respectare sau nerespectare are consecinţe de ordin procedural. Există două tipuri principale de termene: 1) termenele de ACŢIUNE sunt termenele în care actul de procedură trebuie îndeplinit, cum ar fi termenele legale de exercitare a unei căi de atac [cf. articolului 318 alineatul (1) din Codul de procedură civilă], iar 2) termene PREGĂTITOARE sunt termenele după expirarea cărora trebuie îndeplinit actul de procedură. Aceste termene, precum termenul de citare a pârâtului (articolul 228 din Codul de procedură civilă) sunt, de obicei, favorabile pârâtului, în sensul că acestuia i se acordă timp pentru a se pregăti. Această diferenţiere este importantă deoarece termenele în care trebuie exercitată o acţiune pot fi prelungite prin acordul părţilor, în timp ce termenele pregătitoare nu pot fi prelungite. Termenele referitoare la o acţiune care cad într-o zi de sărbătoare legală expiră în ziua lucrătoare următoare, în timp ce termenele pregătitoare expiră la data expirării, indiferent dacă aceasta cade într-o zi nelucrătoare sau într-o zi de sărbătoare legală. Cele mai importante termene procedurale din Codul de procedură civilă sunt următoarele:

SusSus

  1. termenul de citare a părţilor de îndată ce procedurile au fost declanşate: şaizeci (60) de zile înainte de audiere, cu excepţia situaţiei în care partea locuieşte în străinătate sau dacă locul unde se află aceasta nu este cunoscut, caz în care termenul este de 90 de zile înainte de audiere (cf. articolului 228 din Codul de procedură civilă).
  2. termenul de depunere a cererii de anulare a hotărârii pronunţată din oficiu: cincisprezece (15) zile de la comunicarea hotărârii pentru părţile faţă de care hotărârea a fost pronunţată din oficiu şi care îşi au domiciliul în Grecia. În cazul în care partea faţă de care hotărârea a fost pronunţată din oficiu îşi are domiciliul în străinătate sau dacă locul în care aceasta se află nu este cunoscut, termenul este de şaizeci (60) de zile de la comunicarea hotărârii (cf. articolului 503 din Codul de Procedură civilă).
  3. termenul de declarare a apelului: treizeci (30) de zile de la comunicarea hotărârii definitive în cazul în care apelantul îşi are domiciliul în Grecia. În cazul în care apelantul locuieşte în străinătate sau dacă locul în care acesta se află nu este cunoscut, termenul este de 60 de zile de la comunicarea hotărârii definitive. În lipsa comunicării hotărârii, termenul de apel este de trei (3) ani de la publicarea hotărârii (cf. articolului 518 din Codul de Procedură civilă).
  4. termenul de desfăşurare a reaudierii: şaizeci (60) de zile în cazul în care solicitantul locuieşte în Grecia. În cazul în care solicitantul îşi are domiciliul în străinătate sau dacă locul unde acesta se află nu este cunoscut, termenul este de o sută douăzeci (120) de zile (cf. articolului 545 din Codul de Procedură civilă).
  5. termenul de recurs în anulare treizeci (30) de zile de la comunicarea hotărârii în cazul în care recurentul locuieşte în Grecia. În cazul în care recurentul locuieşte în străinătate sau dacă locul în care se află acesta nu este cunoscut, termenul este de nouăzeci (90) de zile de la comunicarea hotărârii. În lipsa comunicării hotărârii, termenul de recurs în anulare este de trei (3) ani de la publicarea hotărârii (cf. articolului 564 din Codul de procedură civilă).

Termenele procedurale sunt prevăzute în Codul de procedură civilă, precum şi în alte acte, cum ar fi termenele referitoare la conflictele de dreptul familiei (divorţul, anularea etc.), la notificările legate de faliment, cererile de anulare a anunţurilor de participare la procedura privind declararea în stare de faliment desfăşurată în lipsa părţii interesate (cf. articolului 632 din Codul de procedură civilă), precum şi cele referitoare la conflictele legate de salarizare, conflictele de muncă, măsurile provizorii, executarea silită şi cererile de anulare a executării silite dispusă din oficiu.

SusSus

2. Lista diferitelor zile considerate ca nelucrătoare conform Regulamentului (CEE, Euratom) nr. 1182/71 din 3 iunie 1971

Zilele nelucrătoare în Grecia sunt prevăzute în legea 1157/1981, însă lista nu este exhaustivă. Criteriul în conformitate cu care o zi este considerată nelucrătoare este reprezentat de faptul că, în general, în respectivele zile nu se efectuează nicio tranzacţie, zilele nelucrătoare fiind, în consecinţă, irelevante pentru anumite profesii sau servicii. Acestea pot fi naţionale, religioase sau alte zile de concediu, inclusiv concediile locale sau temporare. Sărbătorile legale constituie zile nelucrătoare pentru serviciile guvernamentale. Următoarele zile sunt considerate zile de sărbătoare legală: 25 martie (sărbătoare naţională), 28 octombrie (sărbătoare naţională), 1 ianuarie, Boboteaza (6 ianuarie), Vinerea Paştelui, Sâmbăta Paştelui, 1 mai, 15 august, Crăciunul şi Ziua cadourilor, Ziua cadourilor, Lunea Rusaliilor, Miercurea Cenuşii, Lunea Paştelui şi toate zilele de duminică.

3. Care sunt regulile generale aplicabile privind termenele în diferite proceduri civile?

Articolele 144 - 151 din Codul de procedură civilă fac referire la termenele procedurale. Se face distincţia, în funcţie de originea termenului, între termene legale (termene stabilite de lege, precum termenele de declanşare a procedurilor judiciare), termene judiciare (termenele stabilite de instanţa care audiază cauza, cum ar fi termenul pentru părţile care trebuie să se înfăţişeze personal, în conformitate cu articolul 245 din Codul de procedură civilă), termene de amânare (termenele care amână audierea şi constituie o sancţiune a nerespectării) şi termene obligatorii (termenele a căror nerespectare are drept rezultat pierderea dreptului). Punctul de plecare şi momentul expirării termenelor sunt discutate mai jos. Un termen se suspendă în cazul în care una din părţi decedează înainte de expirarea termenului. În cazul în care termenul suspendat a început să curgă din momentul comunicării unui act, noul termen curge de la comunicarea aceluiaşi act succesorilor legali ai persoanei decedate. În cazul în care termenul a început să curgă de la un alt eveniment, noul termen curge de la comunicarea unei menţiuni în acest sens persoanelor menţionate anterior. În cazul în care cauza este amânată înainte de expirarea unui termen, acesta se suspendă, iar noul termen începe să curgă de la reluarea cauzei. Perioada cuprinsă între 1 şi 31 august nu este luată în considerare în sensul termenelor înăuntrul cărora trebuie să se acţioneze prevăzute la articolul 147 alineatul (7) din Codul de procedură civilă (care includ termenele de declanşare a procedurilor şi termenele de depunere a cererilor de anulare a hotărârii pronunţate din oficiu).

SusSus

Legea permite prelungirea termenelor, atât prin acordul părţilor, cât şi prin încuviinţarea judecătorului. Pot fi prelungite atât termenele legale, cât şi cele judiciare, cu condiţia ca acest lucru să nu aducă atingere drepturilor părţilor terţe. Judecătorul nu este ţinut de cuprinsul unei cereri să prelungească acordul şi poate să admită cererea parţial sau să o respingă, în funcţie de modul de apreciere a circumstanţelor individuale. Cu alte cuvinte, părţile trebuie să citeze şi să prezinte motivele care justifică prelungirea, În sfârşit, termenele pot fi scurtate prin acordul părţilor şi prin hotărâre judiciară. Toate termenele legale pot fi scurtate, cu excepţia termenelor de declanşare a procedurilor.

4. Când o anumită acţiune sau formalitate trebuie efectuată într-un anumit termen, care este momentul de începere - adică momentul iniţial de la care începe să curgă acel termen („terminus a quo”) – al acestei acţiuni sau formalităţi?

Termenul începe să curgă în ziua următoare zilei în care s-a ivit momentul de începere (a momento ad momentum). În general, termenele expiră la ora 19.00 a zilei în care acesta expiră. Termenele în care trebuie să se acţioneze care se împlinesc într-o zi de sărbătoare legală se sfârşesc în ziua următoare. Termenele se prelungesc, de asemenea, în cazul în care acestea se împlinesc într-o zi de sâmbătă. În cazul în care ziua următoare zilei de împlinire a termenului este, de asemenea, o zi de sărbătoare legală, termenul se prelungeşte până în următoarea zi care nu este o zi de sărbătoare. Scopul începerii termenului în ziua următoare îl reprezintă evitarea pierderii unei zile atunci când momentul de începere (de obicei comunicare) se declanşează chiar înainte de ora 19.00. Nu este relevant dacă ziua următoare (adică ziua în care termenul începe să curgă) este o zi nelucrătoare, iar faptul că înăuntrul termenelor există zile nelucrătoare nu prezintă importanţă, cu excepţia cazului în care legea prevede în mod explicit altfel (cf. articolului 632 din Codul de procedură civilă privind cererile de anulare a anunţurilor de participare la procedura privind declararea în stare de faliment desfăşurată în lipsa părţii interesate).

SusSus

4.a) Este posibil ca momentul iniţial al acelei perioade să fie influenţat sau modificat de metoda de transmitere sau comunicare a actelor (comunicare personală de către executorul judecătoresc sau prin poştă)?

Nu există nicio dispoziţie în Codul de procedură civilă privind prelungirea sau scurtarea termenelor în cazul în care actele sunt transmise sau trimise prin poştă sau prin alt serviciu de transport.

5. Din ce moment începe să curgă acest termen:

5.a) Când acest termen este exprimat în zile, trebuie să se ţină seama de data reală a acţiunii, a evenimentului, a hotărârii sau comunicării şi/sau notificării de la care începe această perioadă?
[Data de începere a unui termen depinde într-un mod sau altul de comunicare sau de notificarea destinatarului în legătură cu acţiunea? Dacă da, în ce mod?]

Ziua în care este declanşat momentul de începere poate fi luată în calcul doar dacă acest lucru este admis în mod explicit prin lege sau prin hotărârea judecătorească ori în contract. Acest lucru nu se aplică dispoziţiei care prevede că termenul începe să curgă din momentul comunicării. În consecinţă, termenele importante de introducere a apelului, a recursului în anulare sau de depunere a cererii de anulare a hotărârii pronunţată din oficiu încep să curgă în ziua care a urmat comunicării sau publicării hotărârii. Cu toate acestea, în cazul în care se prevede că termenul începe să curgă dintr-o anumită zi, ziua respectivă este luată în calcul. În cazul în care momentul de începere al termenului este comunicarea, cunoaşterea conţinutului actului ce urmează să fie comunicat dobândită prin orice alte mijloace nu prezintă importanţă în sensul calculării termenului (a se vedea mai sus - răspunsul 4).

SusSus

5.b) Când un termen este exprimat în zile, numărul de zile indicat include zile calendaristice sau doar zile lucrătoare?

În majoritatea cazurilor, după cum s-a menţionat mai sus, faptul că termenul include zile nelucrătoare nu prezintă importanţă. Zilele lucrătoare intră în calcul doar atunci când o dispoziţie expresă este prevăzută în acest sens (cum ar fi pentru termenul de depunere a cererilor de anulare a anunţurilor de participare la procedura privind declararea în stare de faliment desfăşurată în lipsa părţii care, în general, se sfârşeşte luni, 18 aprilie (sic)).

5.c) Când este exprimat acest termen în luni sau în ani?

În acelaşi mod, în cazul în care termenul este exprimat în luni sau în ani, faptul că acesta include zile nelucrătoare este irelevant.

5.d) Când expiră astfel de termene limită?
[Există anumite momente de începere a termenelor care se aplică în mod excepţional sau special în anumite proceduri civile?]

Întrucât regula este că termenele stabilite de lege sau de către instanţă încep să curgă în ziua următoare momentului de începere, data finală a expirării este stabilită prin trimitere la ziua următoare momentului de începere.

În cazul în care termenul este exprimat în ani, acesta expiră la sfârşitul aceleiaşi zile din ultimul an. De exemplu, în cazul în care o hotărâre judecătorească este publicată pe 8 mai 2000, termenul de trei ani de introducere a apelului expiră pe 9 mai 2003 (prin aceasta nu prezintă importanţă, în vederea calculării, dacă un an este bisect).

SusSus

În cazul în care termenul este exprimat în luni, acesta expiră la sfârşitul aceleiaşi zile care corespunde zilei de începere din ultima lună. În cazul în care nu există o asemenea zi, termenul se sfârşeşte în ultima zi a lunii (prin aceasta nu prezintă importanţă numărul de zile al fiecărei luni).

Un termen de jumătate de an este de şase (6) luni, iar un termen de două săptămâni este de cincisprezece (15) zile.

În cazul în care termenul este exprimat în ore, sărbătorile legale existente nu intră în calcul. Ultima oră se calculează prin trimitere la momentul de începere al termenului care este reprezentat de prima oră de după momentul de începere. De exemplu, dacă o depunere de jurământ a fost programată la ora 10.00, se consideră că citaţia de înfăţişare a fost emisă la timp dacă a fost comunicată la ora 9.40.

6. Dacă termenul expiră într-o sâmbătă, într-o duminică, într-o zi de sărbătoare naţională sau într-o zi nelucrătoare, este acesta prelungit până în prima zi lucrătoare următoare? Această prelungire se aplică chiar şi atunci când termenul în cauză are ca moment de începere un eveniment viitor?

În cazul în care termenul expiră într-o zi de sărbătoare publică sau într-o sâmbătă, acesta este prelungit până în ziua următoare care nu este zi de sărbătoare legală, chiar şi atunci când termenul are ca moment de începere un eveniment viitor.

7. Când solicitarea s-a făcut la un organ jurisdicţional care îşi are sediul pe teritoriul principal al statului membru (pentru statele care cuprind teritorii separate de teritoriul central sau care au teritorii separate din punct de vedere geografic1), sunt termenele limită mai lungi pentru persoanele care locuiesc/îşi au reşedinţa într-unul dintre aceste teritorii sau pentru persoanele care locuiesc/îşi au reşedinţa în străinătate? Dacă da, cu cât sunt mai lungi?

Nu există nicio dispoziţie în Codul de procedură civilă privind prelungirea termenelor pentru rezidenţii din teritorii îndepărtate sau din părţi separate din punct de vedere geografic ale Greciei. Cu toate acestea, dacă partea nu locuieşte în Grecia sau locul în care aceasta se află nu este cunoscut, Codul de procedură civilă prevede un termen mai lung, în funcţie de procedură.

SusSus

8. În caz contrar, când solicitarea s-a făcut la un organ jurisdicţional care îşi are sediul într-unul dintre teritoriile distincte din punct de vedere geografic de teritoriul central, sunt termenele limită mai lungi pentru persoanele care nu locuiesc/nu îşi au reşedinţa în aceste teritorii sau pentru persoanele care locuiesc/îşi au reşedinţa în străinătate?

În acelaşi mod, nu există nicio dispoziţie legală privind prelungirea termenelor pe motive de distanţă, indiferent dacă sediul instanţei este sau nu la distanţă mare faţă de locul de reşedinţă al părţii. Termenul este, în general, acelaşi pentru toate părţile. Cu toate acestea, există o dispoziţie specială pentru părţile care nu îşi au reşedinţa în Grecia.

9. Există termene pentru căile de atac specifice anumitor cauze civile?

Termenele pentru recursuri sunt reglementate de articolul 518 alineatul (1) din Codul de Procedură Civilă. În cazul în care apelantul are domiciliul in Grecia, termenul este de treizeci (30) de zile, iar dacă domiciliul acestuia este în străinătate sau are domiciliul necunoscut, termenul este de şaizeci (60) de zile. Termenul de şaizeci (60) de zile nu se aplică în cazul persoanelor care se află temporar în străinătate (în concediu sau o absenţă de câteva zile pentru un anume scop), însă există un termen a cărui durată este stabilită în funcţie de situaţia profesională sau de familie invocată.

10. În caz de urgenţă sau din orice alt motiv, pot instanţele să scurteze termenele de prezentare în instanţă sau să stabilească o dată specială pentru prezentare? În caz contrar, pot fi prelungite aceste perioade?

Sistemul juridic din Grecia admite faptul că acţiunea prin care se urmăreşte protecţia juridică include atât protecţia juridică definitivă, cât şi protecţia juridică temporară, indiferent de natura conflictului. Procedura măsurilor provizorii (cf. articolelor 682-738 din Codul de procedură civilă) reglementează cazurile în care, pentru a ţine seama de urgenţa cauzei sau pentru a preveni un pericol iminent, instanţa poate dispune luarea unor măsuri care să protejeze sau să menţină un drept ori să reglementeze o situaţie, măsuri pe care ulterior le poate modifica sau revoca. Întrucât aceste cazuri sunt urgente, judecătorul trebuie să prevadă data şi locul unde va avea loc audierea cererii de luare a măsurilor provizorii şi trebuie să acţioneze în mod neîntârziat, ţinând seama în mod corespunzător de dreptul părţilor de a fi audiate. În consecinţă, judecătorul poate alege, la libera sa apreciere, modalitatea de citare şi termenul de convocare în faţa instanţei a părţilor, chiar şi în cazul în care părţile îşi au reşedinţa în străinătate sau locul unde acestea se află nu este cunoscut, iar audierea poate fi fixată într-o duminică sau într-o zi de sărbătoare legală. Cu excepţia măsurilor provizorii, termenele menţionate anterior se aplică în alte proceduri civile şi nu există nicio dispoziţie privind prelungirea acestora.

SusSus

11. Când un act destinat unei părţi care îşi are reşedinţa într-un loc în care ar putea beneficia de o prelungire a termenului este notificat într-un loc în care persoanele nu beneficiază de o astfel de prelungire, persoana destinatară îşi pierde posibilitatea de a obţine un astfel de termen prelungit?

Acest lucru nu există în sistemul juridic din Grecia.

12. Care sunt sancţiunile în cazul în care nu se respectă termenele?

Nu există consecinţe procedurale în cazul nerespectării termenelor pentru desfăşurarea acţiunii în instanţă. În cazul în care un termen înăuntrul căruia părţile trebuie să îndeplinească un act se împlineşte fără ca părţile să acţioneze în vreun fel, acestea îşi pierd drepturile. În ceea ce priveşte termenele pregătitoare, rezultatul este diferit, de exemplu cauza poate fi respinsă [cf. articolului 271a alineatul (1) din Codul de procedură civilă].

13. Dacă termenul limită expiră, ce pot face părţile care nu s-au putut prezenta?

Restabilirea situaţiei anterioare reprezintă o cale de atac prevăzută de Constituţie care permite unei părţi care nu a respectat un termen din cauze de forţă majoră sau a relei credinţe din partea părţii adverse să solicite restabilirea situaţiei anterioare expirării termenului.

Cu toate acestea, cererea prin care se solicită restabilirea situaţiei anterioare nu poate fi depusă dacă este întemeiată pe a) vina avocatului solicitantului căruia i-a fost încredinţat procesul sau a agentului procedural sau b) circumstanţele în temeiul cărora judecătorul a luat hotărârea în timpul examinării unei cereri de prelungire a termenului sau a unei suspendări pentru a acorda prelungirea relevantă sau amânarea. În cererea trebuie să se precizeze motivul nerespectării termenului, mijloacele de probă care permit stabilirea adevărului şi actul care nu a fost îndeplinit sau starea căreia i s-a adus deja atingere. Cererea de restabilire a situaţiei anterioare trebuie audiată în termen de treizeci (30) de zile din ziua în care impedimentul care constituie forţa majoră a încetat sau din ziua în care s-a luat cunoştinţă de reaua credinţă a părţii adverse, iar în cazul nerespectării termenului menţionat anterior, nu mai poate fi depusă o nouă cerere (cf. articolelor 152-158 din Codul de procedură civilă).

Informaţii suplimentare

1 De exemplu: Insulele Azore sau Insulele Madeira pentru Portugalia, departamentele şi teritoriile de peste mări pentru Franţa, Insulele Canare pentru Spania etc.).

« Termene procedurale - Informaţii generale | Grecia - Informaţii generale »

SusSus

Ultima actualizare: 16-11-2007

 
  • Drept comunitar
  • Drept internaţional

  • Belgia
  • Bulgaria
  • Republica Cehă
  • Danemarca
  • Germania
  • Estonia
  • Irlanda
  • Grecia
  • Spania
  • Franţa
  • Italia
  • Cipru
  • Letonia
  • Lituania
  • Luxemburg
  • Ungaria
  • Malta
  • Ţările de Jos
  • Austria
  • Polonia
  • Portugalia
  • România
  • Slovenia
  • Slovacia
  • Finlanda
  • Suedia
  • Regatul Unit