comisia europeană > RJE > Termene procedurale > Republica Cehă

Ultima actualizare: 06-04-2009
Versiune pentru tipărit Adaugă la preferinţe

Termene procedurale - Republica Cehă

 

TABLE OF CONTENTS

1. Există diferite tipuri de termene limită aplicabile în cadrul diferitelor reguli procedurale în materie civilă; 1.
1.a) termene materiale 1.a)
1.b) termene procedurale 1.b)
1.c) termene de decădere din drepturi 1.c)
1.d) termene de prescripţie achizitivă 1.d)
2. Lista diferitelor zile considerate ca nelucrătoare conform Regulamentului (CEE, Euratom) nr. 1182/71 din 3 iunie 1971. 2.
3. Care sunt regulile generale aplicabile privind termenele în diferite proceduri civile? 3.
4. Când o anumită acţiune sau formalitate trebuie efectuată într-un anumit termen, care este momentul de începere – adică momentul iniţial de la care începe să curgă acel termen („terminus a quo”) – al acestei acţiuni sau formalităţi? 4.
4.a) Este posibil ca momentul iniţial al acelei perioade să fie influenţat sau modificat de metoda de transmitere sau comunicare a actelor (comunicare personală de către executorul judecătoresc sau prin poştă)? 4.a)
5. Din ce moment începe să curgă acest termen: 5.
5.a) Când acest termen este exprimat în zile, trebuie să se ţină seama de data reală a acţiunii, a evenimentului, a hotărârii sau notificării de la care începe această perioadă? 5.a)
5.b) Când un termen este exprimat în zile, numărul de zile indicat include zile calendaristice sau doar zile lucrătoare? 5.b)
5.c) Când este exprimat acest termen în luni sau în ani? 5.c)
5.d) Când expiră astfel de termene limită? 5.d)
6. Dacă termenul expiră într-o sâmbătă, într-o duminică, într-o zi de sărbătoare naţională sau într-o zi nelucrătoare, este aceasta prelungită până în prima zi lucrătoare următoare? 6.
7. Când solicitarea s-a făcut în faţa unui organ jurisdicţional care îşi are sediul pe teritoriul statului membru (pentru statele care cuprind teritorii separate de teritoriul principal sau care au teritorii separate din punct de vedere geografic 1), termenele sunt mai lungi pentru persoanele care locuiesc/îşi au reşedinţa într-unul dintre aceste teritorii sau în străinătate? Dacă da, în ce măsură? 7.
8. În caz contrar, când solicitarea s-a făcut în faţa unui organ jurisdicţional care îşi are sediul în unul dintre teritoriile distincte din punct de vedere geografic de teritoriul central, termenele sunt mai lungi pentru persoanele care nu locuiesc/nu îşi au reşedinţa în aceste teritorii sau care locuiesc/îşi au reşedinţa în străinătate? 8.
9. Există termene pentru căile de atac specifice anumitor cauze civile? 9.
10. În caz de urgenţă sau din orice alt motiv, pot instanţele să scurteze termenele de prezentare în instanţă sau să stabilească o dată specială pentru prezentare? Dimpotrivă, pot fi aceste perioade prelungite? 10.
11. Când un act destinat unei părţi care îşi are reşedinţa într-un loc în care ar putea beneficia de o prelungire a termenului este notificat într-un loc în care persoanele nu beneficiază de o astfel de prelungire, persoana destinatară îşi pierde posibilitatea de a obţine un astfel de termen prelungit? 11.
12. Care sunt sancţiunile în cazul în care nu se respectă termenele? 12.
13. Dacă termenul limită expiră, ce pot face părţile care nu s-au putut prezenta? 13.

 

1. Există diferite tipuri de termene limită aplicabile în cadrul diferitelor reguli procedurale în materie civilă;

Termenele de prescripţie şi de decădere sunt guvernate de dreptul material al Republicii Cehe. Articolul 122 din Codul civil menţionat mai jos cuprinde regulile generale privind calcularea termenelor (acestea aplicându-se, de asemenea, prescripţiei şi decăderii din drepturi, însă nu şi termenelor procedurale). În Constituţie nu există nicio dispoziţie cu privire la termenele aplicabile în cadrul diferitelor reguli procedurale în materie civilă.

Există o diferenţă în ceea ce priveşte conceptul de prescripţie al termenului material (în temeiul căruia o obligaţie trebuie executată până în ultima zi a termenului, în caz contrar aceasta fiind prescrisă), în opoziţie faţă de termenul procedural, în cazul căruia o cale de atac trebuie depusă la poştă nu mai târziu de ultima zi a termenului.

1.a) termene materiale

Codul civil (Legea nr. 40/1964 Coll.), articolul 122 - reguli generale privind calcularea termenelor

  1. Un termen exprimat în zile începe să curgă din ziua în care s-a produs evenimentul decisiv care a determinat începerea curgerii termenului. Jumătate de lună este definită ca cincisprezece zile.
  2. Un termen exprimat în săptămâni, luni sau ani se sfârşeşte în ziua a cărei denumire sau număr sunt identice cu ziua în care s-a produs evenimentul de la care se socoteşte termenul. În cazul în care nu există o astfel de zi în ultima lună, termenul expiră în ultima zi a lunii.
  3. În cazul în care termenul expiră într-o sâmbătă, într-o duminică sau într-o zi de sărbătoare naţională, termenul expiră în ziua lucrătoare cea mai apropiată.
1.b) termene procedurale

Codul de procedură civilă (Legea nr. 99/1963 Coll.), articolul 55 şi următoarele

SusSus

Termene limită

Articolul 55

În cazul în care prezentul act nu prevede un termen limită înăuntrul căruia trebuie îndeplinită o sarcină, preşedintele Senatului stabileşte termenul limită, dacă este cazul. Preşedintele Senatului poate prelungi termenul pe care acesta l-a stabilit.

Articolul 56

  1. Un termen nu începe să curgă faţă de o persoană care şi-a pierdut calitatea procesuală sau capacitatea de a acţiona în faţa instanţei, precum şi faţă de persoana cu privire la care instanţa a hotărât că trebuie să-i fie numit un reprezentant legal (articolul 23).
  2. În cazul în care, în cadrul procedurilor, un alt participant, un reprezentant legal sau un tutore al participantului participă la proceduri, termenul limită începe să curgă faţă de persoana respectivă din momentul în care persoana a început să participe la proceduri.

Articolul 57

  1. Ziua în care s-au produs circumstanţele care au determinat începerea curgerii termenului nu intră în durata termenului; acest lucru nu se aplică în cazul în care termenul este fixat în număr de ore.
  2. Termenele limită exprimate în săptămâni sau ani expiră în ziua cu aceeaşi dată ca şi ziua în care s-au produs circumstanţele care au determinat declanşarea momentului de începere a curgerii termenului, iar în cazul în care în luna respectivă nu există o astfel de zi, în ultima zi a lunii. În cazul în care perioada se sfârşeşte într-o sâmbătă, într-o duminică sau într-o sărbătoare legală, ultima zi a termenului este prima zi lucrătoare următoare. Termenele exprimate în ore expiră la ora care este identică ca şi denumire cu ora în care s-a produs evenimentul care a determinat declanşarea momentului de începere a curgerii termenului.
  3. Se consideră că un termen este respectat dacă în ultima zi a perioadei, sarcina este îndeplinită în instanţă sau dacă cererea este transmisă organului care are misiunea de a o comunica.

Articolul 58

SusSus

  1. Instanţa va scuza nerespectarea termenului de către un participant în cazul în care acesta sau reprezentantul său nu l-au putut respecta din motive întemeiate, aceştia fiind, drept urmare, excluşi de la exercitarea unui act la care ar fi fost îndreptăţiţi. Cererea trebuie depusă în termen de cincisprezece zile de la încetarea existenţei motivului, aceasta trebuind să fie însoţită de actul care lipseşte.
  2. Instanţa poate recunoaşte prezentarea cu întârziere a unui participant, astfel încât nerespectarea termenului este scuzată.
1.c) termene de decădere din drepturi

Codul civil (Legea nr. 40/1964 Coll.), articolul 101 şi următoarele

Articolul 101

Cu excepţia cazului în care în dispoziţiile următoare se prevede altfel, perioada de decădere din drepturi este de trei ani şi începe să curgă din ziua în care dreptul ar putea fi exercitat pentru prima dată.

Articolul 102

 În ceea ce priveşte drepturile care urmează să fie apărate faţă de o persoană fizică sau o persoană juridică, perioada de decădere din drepturi va începe să curgă din ziua în care dreptul a fost afirmat în acest mod.

Articolul 103

În cazul în care părţile cad de acord asupra executării unei plăţi în rate, termenul în ceea ce priveşte ratele individuale va începe să curgă din ziua scadenţei. În cazul în care întreaga datorie devine scadentă datorită nerespectării plăţii unei rate (articolul 565), termenul va începe să curgă din ziua în care rata care nu a fost plătită a devenit scadentă.

SusSus

Articolul 104

abrogat

Articolul 105

În ceea ce priveşte dreptul moştenitorului legal de a cere renunţarea la succesiune (articolul 485), termenul va începe să curgă din momentul în care hotărârea privind închiderea succesiunii a rămas definitivă şi irevocabilă.

Articolul 106

  1. Dreptul la plata de despăgubiri se prescrie legal în termen de doi ani din ziua în care persoana vătămată a avut cunoştinţă despre prejudiciu şi despre persoana responsabilă.
  2. Dreptul la plata de despăgubiri se prescrie legal într-un termen de maxim trei ani, iar în ceea ce priveşte prejudiciile cauzate cu intenţie, în termen de zece ani din ziua în care s-a produs evenimentul care a dus la apariţia prejudiciului; această regulă nu se aplică prejudiciilor cauzate sănătăţii.
  3. În cazul în care prejudiciul a fost cauzat prin încălcarea obligaţiei legale ca urmare a unui act de corupţie, dreptul la plata de despăgubiri se prescrie legal într-un termen de cel mult trei ani din momentul în care persoana vătămată a avut cunoştinţă despre prejudiciu şi despre persoana responsabilă şi într-un termen maxim de zece ani din ziua în care s-a produs actul de corupţie.

Articolul 107

  1. Dreptul de a solicita înapoierea unei îmbogăţiri fără justă cauză se prescrie legal în termen de doi ani din ziua în care persoana îndreptăţită a avut cunoştinţă despre îmbogăţirea obţinută pe nedrept şi despre persoana care s-a îmbogăţit.
  2. Dreptul de a solicita înapoierea unei îmbogăţiri fără justă cauză se prescrie legal în termen de maxim trei ani, iar în cazul unei îmbogăţiri fără justă cauză obţinute cu intenţie, în termen de zece ani din ziua în care s-a ajuns la aceasta.
  3. În cazul în care participanţii la un acord nevalabil sau anulat au obligaţia de a înapoia unul altuia tot ceea ce aceştia au primit în temeiul acordului, instanţa ţine seama de plângerea privind decăderea numai dacă celălalt participant ar putea recurge, de asemenea, la termenele de decădere.

Articolul 108

SusSus

Drepturile care rezultă din transport se prescriu în termen de un an, cu excepţia drepturilor la plata de despăgubiri pentru prejudiciile rezultate din transportul de persoane.

Articolul 109

Dreptul care corespunde unei servituţi se prescrie legal, cu excepţia cazului în care este exercitat timp de zece ani.

Articolul 110

  1. Un drept care a fost acordat printr-o hotărâre definitivă şi irevocabilă a instanţei sau a unei alte instituţii se prescrie legal în termen de zece ani din ziua în care persoana responsabilă trebuia să acţioneze conform hotărârii. Un drept care a fost recunoscut de către debitor în scris, în ceea ce priveşte titlul şi suma, se prescrie în termen de zece ani din ziua în care a intervenit recunoaşterea; cu toate acestea, în cazul în care o perioadă de executare a fost menţionată în recunoaştere, perioada de decădere începe să curgă de la expirarea perioadei respective de executare.
  2. Aceeaşi perioadă de limitare se aplică ratelor individuale de plată, în sensul că executarea a fost divizată prin hotărâre sau recunoaştere; termenul în ceea ce priveşte plăţile individuale începe să curgă din ziua de scadenţă a acestora. În cazul în care întreaga datorie devine scadentă ca urmare a nerespectării unei plăţi (articolul 565), termenul de limitare de zece ani începe să curgă din ziua în care rata neplătită a devenit scadentă.
  3. Dobânzile şi executările repetate se prescriu în termen de trei ani; cu toate acestea, în cazul în care acestea au fost acordate sau recunoscute, în mod definitiv şi irevocabil, în scris, acest termen de decădere se aplică doar dobânzilor şi executărilor repetate care au devenit scadente după rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii sau după efectuarea recunoaşterii.

Codul comercial (Legea nr. 519/1991 Coll.), articolul 397 prevede termene de prescripţie de 4 ani pentru cazurile care intră sub incidenţa acestui cod.

SusSus

Cu excepţia cazului în care prezentul cod prevede altfel cu privire la drepturile individuale, termenele legale de decădere sunt de patru ani.

1.d) termene de prescripţie achizitivă

Codul civil (Legea nr. 40/1964 Coll.), articolul 134

  1. Un posesor legal devine proprietar asupra unui lucru în cazul în care acesta deţine lucrul în mod neîntrerupt timp de cel puţin trei ani pentru bunurile mobile şi cel puţin zece ani pentru un drept real de proprietate.
  2. Proprietatea bunurilor care nu pot fi avute în posesie sau a bunurilor care se pot afla doar în posesia statului sau a entităţilor juridice prevăzute printr-un act (articolul 125) nu poate fi dobândită în acest mod.
  3. Termenul menţionat la alineatul (1) cuprinde perioada în timpul căreia moştenitorul legal a deţinut bunul în mod legal.
  4. Dispoziţiile care reglementează modul de curgere al termenului de prescripţie se aplică, în mod corespunzător, momentului de începere şi duratei termenului, în temeiul alineatului (1).

2. Lista diferitelor zile considerate ca nelucrătoare conform Regulamentului (CEE, Euratom) nr. 1182/71 din 3 iunie 1971.

Legea nr. 245/2000 Coll., privind sărbătorile legale:

01.01. restabilirea zilei independenţei Republicii Cehe; Anul nou

lunea Paştelui

01.05 ziua muncii

08.05 ziua eliberării

05.07 ziua Sf. Chiril şi Metodiu

06.07 ziua lui Jan Hus

28.09 ziua Sf. Wenceslas (ziua statului ceh)

28.10 ziua independenţei de stat a Cehoslovaciei

17.11 ziua luptei pentru libertate şi democraţie

SusSus

24.12 Ajunul Crăciunului

25.12 Crăciunul

26.12 ziua cadourilor

3. Care sunt regulile generale aplicabile privind termenele în diferite proceduri civile?

A se vedea răspunsul 1 b).

4. Când o anumită acţiune sau formalitate trebuie efectuată într-un anumit termen, care este momentul de începere – adică momentul iniţial de la care începe să curgă acel termen („terminus a quo”) – al acestei acţiuni sau formalităţi?

De obicei, momentul de începere este ziua următoare zilei în care s-a produs un anumit eveniment.

4.a) Este posibil ca momentul iniţial al acelei perioade să fie influenţat sau modificat de metoda de transmitere sau comunicare a actelor (comunicare personală de către executorul judecătoresc sau prin poştă)?

Nu.

5. Din ce moment începe să curgă acest termen:

5.a) Când acest termen este exprimat în zile, trebuie să se ţină seama de data reală a acţiunii, a evenimentului, a hotărârii sau notificării de la care începe această perioadă?

A se vedea răspunsul nr. 4.

[Data de începere a unui termen depinde într-un mod sau altul de comunicare sau de înştiinţarea destinatarului în legătură cu acţiunea? Dacă da, în ce mod?]

În ceea ce priveşte termenul privind acordarea de despăgubiri pentru prejudicii a se vedea articolul 106 din Codul civil (Legea nr. 40/1964 Coll.)

SusSus

Articolul 106

  1. Dreptul la plata de despăgubiri se prescrie legal în termen de doi ani din ziua în care persoana vătămată a avut cunoştinţă despre prejudiciu şi despre persoana responsabilă.
  2. Dreptul la plata de despăgubiri se prescrie legal într-un termen de maxim trei ani, iar în ceea ce priveşte prejudiciile cauzate cu intenţie, în termen de zece ani din ziua în care s-a produs evenimentul care a dus la apariţia prejudiciului; această regulă nu se aplică prejudiciilor cauzate sănătăţii.
  3. În cazul în care prejudiciul a fost cauzat prin încălcarea obligaţiei legale ca urmare a unui act de corupţie, dreptul la plata de despăgubiri se prescrie legal într-un termen de cel mult trei ani din momentul în care persoana vătămată a avut cunoştinţă despre prejudiciu şi despre persoana responsabilă şi într-un termen maxim de zece ani din ziua în care s-a produs actul de corupţie.

În ceea ce priveşte termenul de introducere a unei căi de atac, în conformitate cu articolul 106 din Codul de procedură civilă (Legea nr. 99/1963 Coll.), acesta este de cincisprezece zile din momentul comunicării hotărârii.

Articolul 204

  1. Calea de atac poate fi introdusă în termen de cincisprezece zile de la transmiterea hotărârii, în faţa instanţei a cărei hotărâre este atacată prin introducerea apelului. În cazul în care instanţa a pronunţat o hotărâre rectificativă cu privire la sentinţa pronunţată prin hotărâre, acest termen începe să curgă din nou după ce hotărârea rectificată a devenit definitivă şi irevocabilă.
  2. Calea de atac este considerată ca fiind introdusă în termen dacă a fost depusă după expirarea termenului de cincisprezece zile, datorită faptului că apelantul a urmat instrucţiunile greşite ale instanţei cu privire la introducerea căii de atac. În cazul în care hotărârea nu cuprinde nicio instrucţiune cu privire la calea de atac, la termenul de introducere a acestuia, cu privire la instanţa în faţa căreia trebuie să fie introdus sau dacă hotărârea cuprinde instrucţiuni greşite potrivit cărora calea de atac nu este admisibilă, aceasta poate fi formulată în termen de trei luni de la comunicare.
  3. Instanţa de fond decide cu privire la temeinicia nerespectării termenului de introducere a căii de atac. Nerespectarea termenului de introducere a căii de atac nu este scuzabilă cazul unui atacării unei hotărâri prin care s-a hotărât faptul că o căsătorie a fost desfăcută, este nulă sau inexistentă; dispoziţiile alineatului (2) a doua teză nu se aplică în aceste cauze.

Hotărârea pronunţată din oficiu în conformitate cu articolul 153b din Codul de procedură civilă (Legea nr. 99/1963 Coll.)

SusSus

Articolul 153b

  1. În cazul în care procesul şi cererea de chemare în judecată au fost comunicate în mod corespunzător şi personal (articolul 45) pârâtului în termen de cel puţin zece zile sau, în cauzele menţionate la articolul 118b, în termen de treizeci de zile, înaintea zilei în care urmează să se desfăşoare şedinţa şi dacă pârâtul a fost avertizat în privinţa consecinţelor în caz de neprezentare la şedinţă, iar acesta nu se prezintă la prima şedinţă care urmează să aibă loc în cauză fără a prezenta o justificare temeinic întemeiată în timp util, declaraţiile participantului la proces cu privire la circumstanţele de fapt ale litigiului vor fi considerate ca fiind de necontestat; pe această bază, instanţa poate soluţiona litigiul prin pronunţarea unei hotărâri din oficiu, în cazul în care acest lucru este propus de către participantul la proces.

Ordinul de plată în conformitate cu articolul172 Codul de procedură civilă (Legea nr. 99/1963 Coll.)

Articolul 172

  1. Instanţa poate emite o somaţie de plată chiar şi în lipsa cererii exprese a reclamantului şi în lipsa audierii pârâtului în cazul în care plângerea include dreptul la o plată în bani, iar dreptul ia naştere din faptele menţionate de către reclamant. În somaţia de plată, pârâtului i se cere să plătească creanţa pretinsă şi costurile legate de proceduri în termen de cincisprezece zile de la primirea ordinului de plată sau în termenul similar celui în care se poate contesta ordinul în faţa instanţei care l-a emis.
  2. Emiterea unui ordin de plată nu este posibilă în cazul în care:
    1. obiectul în cauză este un obiect care ar trebui audiat şi soluţionat de Senat;
    2. reşedinţa pârâtului nu este cunoscută;
    3. ordinul de plată ar trebui comunicat pârâtului în străinătate.
  3. instanţa nu emite un ordin de plată, ci dispune audierea.

Este posibil, de asemenea, să se introducă o acţiune în justiţie prin care se cere rejudecarea în conformitate cu articolul 233 din Codul de procedură civilă (Legea nr. 99/1963 Coll.), termenul fiind de trei luni din ziua în care persoana care introduce acţiunea a aflat motivul pentru care se solicită rejudecarea sau din momentul în care persoana ar fi putut invoca motivul respectiv; cu toate acestea, durata acestei perioade nu se sfârşeşte înainte de trecerea a trei luni din ziua în care hotărârea contestată a rămas definitivă şi irevocabilă.

SusSus

Se poate introduce, de asemenea, o acţiune în anulare în conformitate cu articolul 234 din Codul de procedură civilă (Legea nr. 99/1963 Coll.), termenul de trei luni începând să curgă de la comunicarea hotărârii contestate.

O cale de atac se poate introduce în conformitate cu articolul 240 din Codul de procedură civilă (Legea nr. 99/1963 Coll.), termenul fiind de două luni din momentul comunicării hotărârii pronunţată de instanţa de apel.

5.b) Când un termen este exprimat în zile, numărul de zile indicat include zile calendaristice sau doar zile lucrătoare?

Acesta cuprinde zile calendaristice, însă, în cazul în care termenul urmează să expire într-o sâmbătă sau duminică, a se vedea răspunsul nr. 6.

De exemplu, dacă o persoană trebuie să acţioneze sau i se comunică un act luni, pe data de 4 aprilie 2005 şi i se cere să răspundă în termen de 14 zile de la notificare, aceasta înseamnă că va trebui să răspundă înainte de:

i) luni, 18 aprilie (zile calendaristice)

14 zile pot fi considerate ca 2 săptămâni, în consecinţă, se aplică articolul menţionat mai jos.

Articolul 57 din Codul de procedură civilă (Legea nr. 99/1963 Coll.)

(2) Termenele limită exprimate în săptămâni sau ani expiră în ziua cu aceeaşi dată ca şi ziua în care s-au produs circumstanţele care au determinat declanşarea momentului de începere a curgerii termenului, iar în cazul în care în luna respectivă nu există o astfel de zi, în ultima zi a lunii. În cazul în care perioada se sfârşeşte într-o sâmbătă, într-o duminică sau într-o zi de sărbătoare, ultima zi a termenului este prima zi lucrătoare următoare. Termenele exprimate în ore expiră la ora care este identică ca şi denumire cu ora în care s-a produs evenimentul care a determinat declanşarea momentului de începere al termenului.

SusSus

5.c) Când este exprimat acest termen în luni sau în ani?

Prin interpretarea articolului 122/2 din Codul civil, termenul începe să curgă în ziua următoare producerii evenimentului (definit, în mod expres, este doar momentul când acesta expiră) - a se vedea răspunsul 1 a).

5.d) Când expiră astfel de termene limită?

A se vedea răspunsul 1 a), articolul 122/2 din Codul civil.

Există anumite momente de începere a termenelor care se aplică în mod excepţional sau special în anumite proceduri civile?

Nu.

6. Dacă termenul expiră într-o sâmbătă, într-o duminică, într-o zi de sărbătoare naţională sau într-o zi nelucrătoare, este aceasta prelungită până în prima zi lucrătoare următoare?

Da (articolul 122/3 din Codul civil).

Această prelungire se aplică chiar şi când termenul în cauză are ca moment de începere un eveniment viitor?

Da.

7. Când solicitarea s-a făcut în faţa unui organ jurisdicţional care îşi are sediul pe teritoriul statului membru (pentru statele care cuprind teritorii separate de teritoriul principal sau care au teritorii separate din punct de vedere geografic 1), termenele sunt mai lungi pentru persoanele care locuiesc/îşi au reşedinţa într-unul dintre aceste teritorii sau în străinătate? Dacă da, în ce măsură?

Prezenta situaţie nu se aplică Republicii Cehe.

SusSus

8. În caz contrar, când solicitarea s-a făcut în faţa unui organ jurisdicţional care îşi are sediul în unul dintre teritoriile distincte din punct de vedere geografic de teritoriul central, termenele sunt mai lungi pentru persoanele care nu locuiesc/nu îşi au reşedinţa în aceste teritorii sau care locuiesc/îşi au reşedinţa în străinătate?

Prezenta situaţie nu se aplică Republicii Cehe.

9. Există termene pentru căile de atac specifice anumitor cauze civile?

Nu. În ceea ce priveşte termenele obişnuite de introducere a unei căi de atac, a se vedea răspunsul 5 a).

10. În caz de urgenţă sau din orice alt motiv, pot instanţele să scurteze termenele de prezentare în instanţă sau să stabilească o dată specială pentru prezentare? Dimpotrivă, pot fi aceste perioade prelungite?

Nu.

Instituţia citaţiei este guvernată de următoarele dispoziţii din Codul de procedură civilă (Legea nr. 99/1963 Coll.):

Articolul 115

(2) Citaţia trebuie comunicată participanţilor în aşa fel încât aceştia să aibă suficient timp pentru a se pregăti, ca regulă, în termen de cel puţin zece zile în cauzele menţionate la articolul 118b şi în termen de cel puţin treizeci de zile înainte de data la care urmează să aibă loc audierea.

Articolul 118b

(1) În cauzele privind protecţia personalităţii în conformitate cu Codul civil, în cauzele legate de protecţia împotriva publicării informaţiilor precum încălcarea libertăţii de expresie, a cuvântului şi a presei, precum şi, posibil, protecţia drepturilor părţilor terţe în conformitate cu legile privind media, în litigiile care rezultă din faliment şi tranzacţii, în cauzele privind faptele din litigiile privind protecţia concurenţei economice, faptele din litigii privind protecţia drepturilor încălcate sau puse în primejdie prin concurenţa neloială, faptele din litigii care iau naştere în urma încălcării sau a punerii în pericol a drepturilor la păstrarea secretului comercial, precum şi în alte cauze prevăzute de lege, participanţii pot prezenta fapte cu privire la cauza însăşi care sunt relevante în vederea pronunţării hotărârii şi pot prezenta probe pentru a face dovada acestora cel mai târziu până la sfârşitul primei audieri care are loc cu privire la acestea; faptele şi mijloacele de probă prezentate ulterior nu sunt luate în considerare. Acest lucru nu se aplică în cazul în care faptele sau probele în cauză urmăresc punerea la îndoială a credibilităţii aspectelor mijloacelor de probă prezentate şi dacă acestea s-au produs (au luat naştere) după prima audiere sau în cazul în care participantul nu a putut să le prezinte la timp şi acest lucru nu s-a datorat din vina acestuia.

(2) Participanţii trebuie informaţi, prin citaţia pentru prima audiere, cu privire la obligaţii, în conformitate cu alineatul (1) şi cu privire la consecinţele în caz de neîndeplinire a acestor obligaţii.

11. Când un act destinat unei părţi care îşi are reşedinţa într-un loc în care ar putea beneficia de o prelungire a termenului este notificat într-un loc în care persoanele nu beneficiază de o astfel de prelungire, persoana destinatară îşi pierde posibilitatea de a obţine un astfel de termen prelungit?

Prezenta situaţie nu se aplică Republicii Cehe.

12. Care sunt sancţiunile în cazul în care nu se respectă termenele?

Nerespectarea (de obicei) a termenelor materiale are drept urmare faptul că dreptul este supus prescripţiei sau decăderii, ceea ce înseamnă că dreptul nu mai poate fi pus în executare în temeiul legii.

În cazul termenelor procedurale, nerespectarea duce la stingerea dreptului legal.

13. Dacă termenul limită expiră, ce pot face părţile care nu s-au putut prezenta?

În ceea ce priveşte termenele procedurale a se vedea răspunsul 1 b), articolul 58 din Codul de procedură civilă (Legea nr. 99/1963 Coll.). În ceea ce priveşte termenele materiale (definite în Codul civil) nu există căi de atac.

Informaţii suplimentare

________________________

1 De exemplu, Insulele Azore sau Madeira pentru Portugalia, departamentele şi teritoriile de peste ocean pentru Franţa, Insulele Canare pentru Spania etc…)

« Termene procedurale - Informaţii generale | Republica Cehă - Informaţii generale »

SusSus

Ultima actualizare: 06-04-2009

 
  • Drept comunitar
  • Drept internaţional

  • Belgia
  • Bulgaria
  • Republica Cehă
  • Danemarca
  • Germania
  • Estonia
  • Irlanda
  • Grecia
  • Spania
  • Franţa
  • Italia
  • Cipru
  • Letonia
  • Lituania
  • Luxemburg
  • Ungaria
  • Malta
  • Ţările de Jos
  • Austria
  • Polonia
  • Portugalia
  • România
  • Slovenia
  • Slovacia
  • Finlanda
  • Suedia
  • Regatul Unit