comisia europeană > RJE > Notificarea actelor judiciare > România

Ultima actualizare: 18-05-2007
Versiune pentru tipărit Adaugă la preferinţe

Notificarea actelor judiciare - România

EJN logo

Această pagină nu mai este de actualitate. Actualizarea este în curs şi va fi publicată pe portalul european e-justiţie.


 

TABLE OF CONTENTS

1. Ce înseamnă termenul juridic „comunicarea actelor” în termeni practici? 1.
2. Ce acte trebuie comunicate oficial? 2.
3. Cine este responsabil de comunicarea unui act? 3.
4. Cum este actul comunicat în mod normal în practică? 4.
5. Ce se întâmplă când în cazuri excepţionale comunicarea nu se poate face către destinatarul însuşi (de exemplu pentru că nu este acasă)? 5.
6. Există vreo dovadă scrisă în sensul că actul a fost comunicat? 6.
7. Ce se întâmplă dacă ceva nu merge bine şi destinatarul nu primeşte actul sau comunicarea este efectuată încălcând legea (de exemplu actul este notificat unei persoane terţe)? Se poate totuşi ca să fie valabilă comunicarea actelor (de exemplu, se pot remedia încălcările legii) sau trebuie să se facă o nouă încercare de comunicarea actului? 7.
8. Trebuie să plătesc pentru comunicarea unui act, şi dacă da, cât? 8.

 

1. Ce înseamnă termenul juridic „comunicarea actelor” în termeni practici?

Comunicarea de acte judiciare şi extrajudiciare în şi din străinătate este formalitatea care are drept scop aducerea acestora la cunoştinţă destinatarilor: părţi, martori sau participanţi într-un proces civil ori comercial în statul solicitant.

De ce există reguli specifice privind „comunicarea actelor”?

Aceste aspecte răspund atât unei nevoi crescute a autorităţilor de a asigura o eficientă şi rapidă  administrare a justiţiei în cadrul procedurilor care prezintă un element de extraneitate, cât şi asigurării unei mai bune coordonări a sistemelor juridice în ordinea juridică internaţională.

2. Ce acte trebuie comunicate oficial?

Actele judiciare sunt cele care se emit pe parcursul soluţionării unui proces civil sau comercial: cereri de chemare în judecată, citaţii, hotărâri, cereri privind căi de atac şi alte asemenea comunicări.

Actele extrajudiciare sunt cele care nu emană de la instanţele judecătoreşti, însă pot fi folosite în cadrul unui proces civil sau comercial.

3. Cine este responsabil de comunicarea unui act?

(reclamantul, avocatul, grefierul, profesiile specializate, precum „huissier de justice”, funcţionarul public, poliţia, poşta etc.)?

  • Agentul de procedură.

    Codul de procedură civilă stabileşte detaliat modul în care trebuie să procedeze agentul procedural cu prilejul înmânării citaţiei.

    SusSus

    Astfel, înmânarea citaţiei şi a tuturor actelor de procedură se face la domiciliul/reşedinţa celui citat. Când acesta are o aşezare agricolă, comercială, industrială sau profesională în altă parte, înmânarea se poate face şi la locul acestor aşezări. Înmânarea se poate face oriunde, când cel citat primeşte citaţia. Pentru cei ce se găsesc sub arme, citaţia se înmânează la comandamentul superior cel mai apropiat. Pentru cei care alcătuiesc echipajul unui vas de comerţ, înmânarea se face, în lipsa unui domiciliu cunoscut, la căpitănia portului unde se găseşte înregistrat vasul. Pentru deţinuţi, înmânarea se face la administraţia închisorii. Pentru bolnavii aflaţi în spitale, ospicii ori sanatorii, la direcţia aşezământului. Înmânarea citaţiilor şi a tuturor actelor de procedură se poate face funcţionarului sau persoanei însărcinate cu primirea corespondenţei, care îşi va arăta în clar numele şi prenumele, precum şi calitatea, iar apoi va semna dovada.

    Înmânarea citaţiei se va face personal celui citat, care va semna adeverinţa de primire, iar agentul însărcinat cu înmânarea va certifica identitatea şi semnătura persoanei. Dacă cel citat, aflându-se la domiciliu, nu vrea să primească citaţia sau, primind-o, nu voieşte ori nu poate să semneze adeverinţa de primire, agentul va lăsa citaţia în mâna celui citat sau, în cazul refuzului de primire, o va afişa pe uşa locuinţei acestuia, încheind despre acestea proces-verbal. Dacă cel citat nu se găseşte la domiciliu agentul va înmâna citaţia unei persoane din familie, sau, în lipsă, oricărei alte persoane care locuieşte cu dânsul, sau care, în mod obişnuit, primeşte corespondenţa. În cazul hotelurilor/clădirilor compuse din mai multe apartamente, dacă cel citat nu a indicat camera sau apartamentul în care locuieşte, agentul va înmâna citaţia administratorului, portarului, ori celui ce în mod obişnuit îl înlocuieşte. Persoana care primeşte citaţia va semna adeverinţa de primire, agentul certificându-i identitatea şi semnătura şi încheind proces-verbal despre cele urmate. Dacă aceste persoane nu voiesc ori nu pot să semneze adeverinţa de primire, agentul va încheia proces-verbal, lăsând citaţia în mâna lor. Dacă cei arătaţi nu voiesc să primească citaţia sau sunt lipsă, agentul va afişa citaţia, fie pe uşa locuinţei celui citat, fie dacă nu are indicaţia apartamentului sau camerei locuite, pe uşa principală a clădirii, încheind de asemenea proces-verbal despre toate acestea.

    SusSus

    Înmânarea citaţiei nu se poate face unui minor sub 14 ani împliniţi sau unei persoane lipsită de judecată. Puterea de judecată este presupusă până la dovada contrarie.

    Comunicarea citaţiei şi a altor acte de procedură nu se poate realiza prin afişare în cazul persoanelor juridice, precum şi al asociaţiilor sau societăţilor care, potrivit legii, pot sta în judecată, cu excepţia cazurilor în care se refuză primirea sau dacă se constată lipsa oricărei persoane la sediul acestora.

    În caz de alegere de domiciliu, dacă partea a arătat şi persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face la acea persoană, iar în lipsa unei asemenea arătări, la domiciliul părţii.

    Când comunicarea actelor de procedură nu se poate face din cauză că s-a dărâmat clădirea, a devenit de nelocuit sau din alt motiv asemănător, agentul va depune actul la grefa instanţei, care va înştiinţa din timp partea despre această împrejurare.

    Când reclamantul învederează că, deşi a făcut tot ce i-a stat în putinţă, nu a izbutit să afle domiciliul pârâtului, preşedintele instanţei va dispune citarea acestuia prin publicitate. Citarea prin publicitate se face afişându-se citaţia la uşa instanţei. Citaţia se publică şi în Monitorul Oficial al României sau într-un ziar mai răspândit, în cazurile în care preşedintele judecătoriei sau completul de judecată apreciază că o asemenea măsură este necesară. Afişarea, precum şi publicarea citaţiei în Monitorul Oficial sau într-un ziar mai răspândit se fac cu cel puţin 15 zile înainte de data fixată pentru judecată. În cazurile urgente, preşedintele judecătoriei sau completului de judecată va putea reduce acest termen la 5 zile. Dacă pârâtul se înfăţişează şi dovedeşte că a fost citat prin publicitate cu rea-credinţă, toate actele de procedură ce au urmat încuviinţării acestei citări vor fi anulate, reclamantul putând fi sancţionat cu amendă şi obligat la despăgubiri, potrivit legii.

    SusSus

    Partea prezentă în instanţă, în persoană sau prin mandatar, nu poate refuza primirea actelor de procedură şi a înscrisurilor care i se comunică în şedinţă. În acest caz, instanţa poate încuviinţa, la cerere, un termen pentru a lua cunoştinţă de acte.

    Nici un act de procedură nu se poate îndeplini în zilele de sărbătoare legală, afară de cazuri grabnice, după încuviinţarea preşedintelui.

    Schimbarea domiciliului uneia din părţi în timpul judecăţii trebuie, sub pedeapsa neluării ei în seamă, să fie adusă la cunoştinţa instanţei prin petiţie la dosar, iar părţii potrivnice prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar o dată cu petiţia prin care se înştiinţează instanţa despre schimbarea domiciliului.

  • Executorul judecătoresc are în atribuţii notificarea actelor judiciare şi extrajudiciare şi comunicarea actelor de procedură (Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti). Onorariul este cuprins între 20 şi 400 lei. (situaţia în martie 2007)
  • Notarul public are în atribuţii notificarea şi comunicarea actelor extrajudiciare în cadrul procedurii succesorale şi de somare (Legea nr. 36/1995 notarilor publici şi a activităţii notariale şi Regulamentul de punere în aplicare a Legii notarilor publici şi a activităţii notariale)

4. Cum este actul comunicat în mod normal în practică?

Dacă există metode alternative, vă rugăm descrieţi toate metodele.

(comunicarea personală, serviciul poştal: scrisoare simplă sau recomandată, fax, mijloace electronice etc.).

SusSus

A se vedea răspunsul la întrebările 3 şi 5.

5. Ce se întâmplă când în cazuri excepţionale comunicarea nu se poate face către destinatarul însuşi (de exemplu pentru că nu este acasă)?

Dacă există metode alternative, vă rugăm descrieţi toate metodele.

(comunicarea personală către alte persoane decât destinatarul, depunerea (de exemplu în cutia poştală la domiciliu sau la locul de muncă), depunerea la autoritatea publică competentă precum „remise au parquet” sau depunere la oficiul poştal, aviz public, scrisoare la ultima adresă cunoscută etc.)

Judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, afară numai dacă legea nu dispune altfel.

Comunicarea cererilor şi a tuturor actelor de procedură se va face, din oficiu, prin agenţii procedurali ai instanţei sau prin orice alt salariat al acesteia, precum şi prin agenţi ori salariaţi ai altor instanţe, în ale căror circumscripţii se află cel căruia i se comunică actul.”

Persoanele fizice şi juridice care pot fi citate sunt următoarele:

  • statul, judeţul, comuna şi celelalte persoane juridice de drept public, în persoana capului autorităţii la contenciosul sediului central al administraţiei respective sau, în lipsă de contencios, la sediul administraţiei;
  • persoanele juridice de drept privat, prin reprezentanţii lor, la sediul principal sau la cel al sucursalei ori, după caz, al reprezentanţei.
  • asociaţiile şi societăţile care nu au personalitate juridică, prin organele lor de conducere, la sediul administraţiei lor;
  • cei supuşi procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului prin administratorul judiciar ori, după caz, lichidatorul judiciar;
  • incapabilii, prin reprezentanţii lor legali;
  • în caz de numire a unui curator special, citarea se va face prin acest curator;
  • personalul misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare ale României, cetăţenii români trimişi ca funcţionari la organizaţii internaţionale, precum şi membrii lor de familie care locuiesc cu ei, aflaţi în străinătate, prin Ministerul Afacerilor Externe;
  • cetăţenii români, alţii decât cei prevăzuţi în alineatul precedent, aflaţi în străinătate în interes de serviciu, prin organele centrale care i-au trimis sau în subordinea cărora se află cei care i-au trimis;
  • în cazul în care prin tratate sau convenţii internaţionale la care este parte România sau prin acte normative speciale nu se prevede o altă procedură, cei care se află în străinătate, având domiciliul sau reşedinţa cunoscută, printr-o citaţie scrisă trimisă cu scrisoare recomandată cu dovadă de primire. Dacă pârâtul locuieşte în străinătate, preşedintele va putea fixa un termen mai îndelungat. Prin citaţie pârâtul va fi informat că are obligaţia de a-şi alege domiciliul în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul. În cazul în care pârâtul nu se conformează acestei obligaţii, comunicările se vor face prin scrisoare recomandată, recipisa de predare la poşta română a scrisorii, în cuprinsul căreia vor fi menţionate actele ce se expediază, ţinând loc de dovadă de îndeplinire a procedurii.
  • dacă domiciliul sau reşedinţa celor aflaţi în străinătate nu sunt cunoscute, citarea se face prin publicitate;
  • în toate cazurile, dacă cei aflaţi în străinătate au mandatar cunoscut în ţară, va fi citat şi acesta;
  • cei cu domiciliul sau reşedinţa necunoscută, prin publicitate;
  • moştenitorii, până la intervenirea lor în proces, printr-un curator special, numit de instanţă.

Modalităţile de comunicare destinatarului sau altei persoane sunt menţionate la menţionate la art. 92 din C.pr.civ. Dacă cel citat nu se găseşte la domiciliu sau dacă nu a indicat apartamentul în care locuieşte, agentul va înmâna citaţia următoarelor persoane:

SusSus

  • unei persoane din familie;
  • oricărei alte persoane care locuieşte cu dânsul;
  • oricărei alte persoane care în mod obişnuit, primeşte corespondenţa; administratorului, portarului, ori celui ce în mod obişnuit îl înlocuieşte.

Modalitatea de înmânare destinatarului sau altei persoane este următoarea:

  • personal;
  • în mână (se va lăsa citaţia, cu încheierea unui proces-verbal de către agent, dacă primitorul nu vrea sau nu poate semna adeverinţa de primire);
  • prin afişare pe uşă sau pe uşa principală,(cu încheierea unui proces-verbal, dacă primitorul nu vrea să primească citaţia sau lipseşte cu încheierea unui proces-verbal).

Înmânarea citaţiei nu se poate face unui minor sub 14 ani împliniţi sau unei persoane lipsită de judecată.

Procedura citării are ca finalitate încunoştinţarea părţilor despre existenţa procesului, despre data şi locul judecăţii. O atare finalitate se poate realiza şi prin luarea termenului în cunoştinţă de către partea prezentă la unul din termenele de judecată.

6. Există vreo dovadă scrisă în sensul că actul a fost comunicat?

(chitanţă poştală , declaraţie sub jurământ, ,”Zustellungsurkunde” etc. ).

DA

  • Dovada de înmânare (sau procesul verbal de înmânare) – constituie un act oficial care face dovadă, în privinţa constatărilor făcute personal de către agentul instrumentator, până la înscrierea în fals. Prin urmare, astfel cum s-a statornicit şi în practica noastră judiciară, dovada de înmânare a citaţiei şi procesul verbal întocmit de agentul de procedural în cazul în care cel citat nu a fost găsit la domiciliu sau a refuzat să primească citaţia sunt singurele acte prin care se poate proba că procedura citării a fost îndeplinită potrivit legii.
  • Recipisa poştală. Art. 87 pct. 8 din C.pr.civ. menţionează că, în cazul în care prin tratate sau convenţii internaţionale la care este parte România sau prin acte normative speciale nu se prevede o altă procedură, cei care se află în străinătate, având domiciliul sau reşedinţa cunoscută, vor fi citaţi printr-o citaţie scrisă trimisă cu scrisoare recomandată cu dovadă de primire. Dispoziţiile art. 1141 alin. 4 sunt aplicabile. Dacă domiciliul sau reşedinţa celor aflaţi în străinătate nu sunt cunoscute, citarea se face potrivit art. 95. În toate cazurile, dacă cei aflaţi în străinătate au mandatar cunoscut în ţară, va fi citat şi acesta;

Conform art. 8 din Legea nr. 189/2003, dovada comunicării de acte în străinătate se face astfel:

SusSus

  1. la comunicarea prin poştă, direct destinatarului actului - cu dovada de primire a scrisorii recomandate ce conţine citaţia şi documentele-anexă;
  2. la comunicarea prin intermediul autorităţii centrale competente a statului solicitat ori al misiunii diplomatice sau consulare a României din statul solicitat - cu formularul prevăzut la art. 6 alin. (3).

7. Ce se întâmplă dacă ceva nu merge bine şi destinatarul nu primeşte actul sau comunicarea este efectuată încălcând legea (de exemplu actul este notificat unei persoane terţe)? Se poate totuşi ca să fie valabilă comunicarea actelor (de exemplu, se pot remedia încălcările legii) sau trebuie să se facă o nouă încercare de comunicarea actului?

Efecte:

  • amânarea judecăţii

    Înainte de a intra în dezbaterea cauzelor părţile pot cere instanţei „amânarea pricinilor care nu sunt în stare de judecată. „Amânările fără discuţii” se dispun în mod obişnuit pentru remedierea unor neregularităţi procedurale, cum ar fi şi ne-citarea martorilor sau experţilor.

  • nulitatea actelor de procedură întocmite ulterior ne-citării sau citării nelegale.
  • invocarea excepţiei procesuale.

    În faza preliminară a procesului, în şedinţă publică, un moment esenţial al dezbaterilor îl constituie prima zi de înfăţişare Potrivit art. 134 C.proc.civ. este socotită ca prima zi de înfăţişare aceea în care părţile, legal citate, pot pune concluzii. Prima zi de înfăţişare nu se confundă cu primul termen de judecată. Primul termen poate constitui însă şi prima zi de înfăţişare dar numai dacă sunt întrunite cumulativ cele două cerinţe esenţiale: părţile să fi fost legal citate şi ele să poată pune concluzii. Prima zi de înfăţişare prezintă importanţă deoarece pârâtul va putea invoca excepţiile şi nulităţile relative ivite până în acest moment procesual. Excepţiile de procedură propriu-zise sunt acelea care se referă la condiţiile formale ale judecăţii. În această categorie se încadrează cea mai mare parte a excepţiilor, cum sunt şi excepţia lipsei de citare sau a citării nelegale.

  • se poate corobora cu unul din motivele de refuz de recunoaştere şi executare  a unei hotărâri străine care astfel poate fi declarată neexecutorie în străinătate. Art. 171 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat menţionează că la cererea de recunoaştere a hotărârii străine se anexa, printre altele, şi copia dovezii de înmânare a citaţiei şi actului de sesizare, comunicate părţii care a fost lipsă în instanţa străină sau orice alt act oficial care să ateste că citaţia şi actul de sesizare au fost cunoscute, în timp util, de către partea împotriva căreia s-a dat hotărârea.

8. Trebuie să plătesc pentru comunicarea unui act, şi dacă da, cât?

NU, atunci când notificarea sau comunicarea are loc prin agentul de procedură.

Pentru serviciile prestate de executorii judecătoreşti, pentru notificarea şi comunicarea actelor de procedură onorariul este cuprins între 20 şi 400 lei. (situaţia în martie 2007) 

Informaţii suplimentare

(Link-uri către site-uri internet etc.)

http://www.just.ro/ 

http://www.executori.ro/

« Notificarea actelor judiciare - Informaţii generale | România - Informaţii generale »

SusSus

Ultima actualizare: 18-05-2007

 
  • Drept comunitar
  • Drept internaţional

  • Belgia
  • Bulgaria
  • Republica Cehă
  • Danemarca
  • Germania
  • Estonia
  • Irlanda
  • Grecia
  • Spania
  • Franţa
  • Italia
  • Cipru
  • Letonia
  • Lituania
  • Luxemburg
  • Ungaria
  • Malta
  • Ţările de Jos
  • Austria
  • Polonia
  • Portugalia
  • România
  • Slovenia
  • Slovacia
  • Finlanda
  • Suedia
  • Regatul Unit