comisia europeană > RJE > Notificarea actelor judiciare > Letonia

Ultima actualizare: 15-02-2008
Versiune pentru tipărit Adaugă la preferinţe

Notificarea actelor judiciare - Letonia

EJN logo

Această pagină nu mai este de actualitate. Actualizarea este în curs şi va fi publicată pe portalul european e-justiţie.


 

TABLE OF CONTENTS

1. Ce înseamnă termenul „comunicarea actelor” în termeni practici? De ce există norme specifice privind comunicarea actelor? 1.
2. Ce acte trebuie comunicate oficial? 2.
3. Cine este responsabil de comunicarea unui act? 3.
4. Cum este actul comunicat în mod normal în practică? 4.
5. Ce se întâmplă când comunicarea nu se poate face către destinatarul însuşi (de exemplu pentru că nu este acasă)? 5.
6. Există vreo dovadă scrisă în sensul că actul a fost comunicat? 6.
7. Ce se întâmplă dacă destinatarul nu primeşte actul sau comunicarea este efectuată încălcând legea (de exemplu actul este comunicat unei persoane terţe)? Se poate considera că a avut loc şi este valabilă comunicarea actelor (de exemplu, pot fi prevenite încălcări ale dispoziţiilor legislative) sau trebuie ca actele să fie emise din nou? 7.
8. Trebuie să plătesc pentru comunicarea unui act şi, dacă da, cât? 8.

 

1. Ce înseamnă termenul „comunicarea actelor” în termeni practici? De ce există norme specifice privind comunicarea actelor?

Comunicarea actelor reprezintă formalitatea prin care destinatarul este înştiinţat cu privire la un document scris sau la o procedură în conformitate cu legislaţia naţională, permiţându-i acestuia să afle despre act în timp util.

Există norme specifice privind comunicarea anumitor documente scrise, care au ca scop asigurarea drepturilor procedurale ale părţilor într-o cauză şi a egalităţii de şanse a părţilor de a beneficia de drepturile lor. De exemplu, Codul de procedură civilă prevede drepturi şi obligaţii ale părţilor, inclusiv dreptul de a le fi comunicate acestora copii ale hotărârilor judecătoreşti, ale deciziilor şi ale altor acte care ţin de o cauză.

2. Ce acte trebuie comunicate oficial?

O persoană fizică sau juridică care îşi apără drepturile încălcate sau contestate formulează o pretenţie prin intermediul unei cereri în scris prin care petentul sesizează instanţa cu privire la obiectul reclamaţiei sale. Aceasta se face sub forma unei cereri care se depune la grefă sau se transmite instanţei prin poştă.

Codul de procedură civilă prevede, în egală măsură, obligaţia instanţei de a comunica acte părţilor unui proces prin următoarele modalităţi:

  1. trimiterea de citaţii părţilor;
  2. trimiterea de copii ale petiţiilor şi ale documentelor anexate la acestea pârâtului şi, la primirea răspunsului acestuia, transmiterea de copii ale răspunsului către petent şi către terţi;
  3. comunicarea unei hotărâri udecătoreşti sau trimiterea de copii ale hotărârii părţilor unui proces;
  4. emiterea de titluri executorii şi transmiterea lor către executorii judecătoreşti în cazurile în care bunurile care trebuie recuperate se virează la bugetul de stat.

3. Cine este responsabil de comunicarea unui act?

În general, actele sunt comunicate de către instanţă. Cu toate acestea, în cazuri singulare prevăzute de lege şi cu acordul judecătorului, una dintre părţile unei cauze poate primi o citaţie în vederea transmiterii acesteia unei alte persoane invitate sau citate să participe la proces. În cazuri de acest gen, persoana invitată sau citată să participe la proces trebuie să semneze citaţia, în scopul confirmării primirii acesteia, dovada de primire semnată trebuind trimisă înapoi instanţei.

SusSus

Dacă agentul procedural însărcinat cu înmânarea citaţiei nu îl găseşte pe destinatar la domiciliul său, citaţia este înmânată unei alte persoane adulte care locuieşte cu acesta. În cazul în care agentul procedural nu îl găseşte pe destinatar la locul de muncă al acestuia, citaţia este înmânată unui responsabil, în vederea transmiterii citaţiei către destinatar. În cazurile sus menţionate, persoana căreia îi este înmânată citaţia îşi va indica, pe dovada de primire destinată semnăturii primitorului, numele şi prenumele, precum şi tipul relaţiei cu destinatarul sau funcţia pe care o deţine la locul de muncă al acestuia din urmă, cu obligaţia de a-i transmite actul destinatarului cât mai curând posibil.

Atunci când o citaţie a fost înmânată în conformitate cu procedurile judecătoreşti, se consideră că persoana invitată sau citată a fost înştiinţată cu privire la ora şi locul procesului, excepţie făcând cazul în care destinatarul nu se află la domiciliul său şi nu se ştie unde poate fi găsit. În această situaţie, agentul procedural consemnează situaţia pe dovada de primire destinată semnăturii primitorului, împreună cu o menţiune referitoare la locul unde se află destinatarul şi la data la care se presupune că se întoarce acesta, dacă aceste informaţii au putut fi confirmate (secţiunea 56 din Codul de procedură civilă).

4. Cum este actul comunicat în mod normal în practică?

Modalitatea cel mai des utilizată de comunicare a unui act judiciar este prin serviciu poştal sau prin înmânarea, în mod direct, persoanei participante la proces (în cazul hotărârilor judecătoreşti, al citaţiilor, al altor acte judiciare), persoana căreia îi este înmânată citaţia semnând o dovadă de primire care să certifice primirea actului. Conform legislaţiei letone, citaţiile pot fi transmise şi prin telegramă, mesaj telefonic, fax sau curier.

SusSus

5. Ce se întâmplă când comunicarea nu se poate face către destinatarul însuşi (de exemplu pentru că nu este acasă)?

Dacă agentul procedural însărcinat cu înmânarea citaţiei nu îl găseşte pe destinatar la domiciliul acestuia, citaţia este înmânată unei alte persoane adulte care locuieşte împreună cu acesta. În cazul în care agentul procedural nu îl găseşte pe destinatar la locul de muncă al acestuia, citaţia este înmânată unui responsabil, în vederea transmiterii citaţiei către destinatar. În cazurile sus menţionate, persoana căreia îi este înmânată citaţia îşi va indica, pe dovada de primire destinată semnăturii primitorului, numele şi prenumele, precum şi tipul relaţiei cu destinatarul sau funcţia pe care o deţine la locul de muncă al acestuia din urmă, cu obligaţia de a-i transmite actul destinatarului cât mai curând cu putinţă.

6. Există vreo dovadă scrisă în sensul că actul a fost comunicat?

Atunci când o citaţie este comunicată prin intermediul unui curier sau a unui alt participant la proces, aceasta trebuie înmânată direct, persoana invitată sau citată trebuind să certifice primirea citaţiei printr-o semnătură. Dovada de primire cu semnătura destinatarului trebuie trimisă înapoi instanţei.

Atunci când o citaţie este comunicată în circumstanţele descrise la întrebarea 5, persoana căreia îi este înmânată citaţia îşi va indica, pe dovada de primire destinată semnăturii primitorului, numele şi prenumele, precum şi tipul relaţiei cu destinatarul sau funcţia pe care o deţine la locul de muncă al acestuia din urmă, cu obligaţia de a-i transmite actul destinatarului cât mai curând cu putinţă.

SusSus

Următoarele elemente reprezintă dovezi ale comunicării/primirii unui act:

  1. dovada de expediere sau transmitere (în cazul persoanelor fizice şi juridice);
  2. confirmare din partea destinatarului că actele judiciare au fost primite;
  3. semnătura destinatarului şi data primirii citaţiei pe o recipisă poştală;
  4. semnătura destinatarului pe o adeverinţă de primire, un formular special sau un proces-verbal de şedinţă.

7. Ce se întâmplă dacă destinatarul nu primeşte actul sau comunicarea este efectuată încălcând legea (de exemplu actul este comunicat unei persoane terţe)? Se poate considera că a avut loc şi este valabilă comunicarea actelor (de exemplu, pot fi prevenite încălcări ale dispoziţiilor legislative) sau trebuie ca actele să fie emise din nou?

În cazul în care o persoană juridică nu a primit un act, însă există dovezi că actul în cauză a fost trimis la sediul legal al acesteia, se consideră că s-a făcut comunicarea.

O citaţie adresată unei persoane fizice este considerată comunicată dacă a fost înmânată unui membru adult al familiei care locuieşte împreună cu destinatarul. În cazul în care reşedinţa persoanei fizice în cauză este necunoscută sau dacă respectiva persoană lipseşte de la domiciliu, se consideră că aceasta din urmă a fost notificată, în condiţiile în care citaţia de prezentare în instanţă este publicată în Monitorul Oficial Latvijas Vēstnesis cu cel puţin o lună înainte de data procesului. Absenţa pârâtului de la domiciliu sau faptul că locul de reşedinţă al acestuia este necunoscut pot fi constatate de către autorităţile serviciului poştal sau de către un executor judecătoresc.

SusSus

Cu toate acestea, dacă una dintre părţile unui proces nu a fost notificată cu privire la data şi la locul procedurilor judiciare, procesul trebuie amânat.

Dacă prima instanţă nu ţine seama de dispoziţiile legale referitoare la notificarea datei şi a locului procesului, demarând audierile, hotărârea judecătorească este anulată, şi se fixează o nouă audiere.

(A se vedea întrebarea 5)

8. Trebuie să plătesc pentru comunicarea unui act şi, dacă da, cât?

Conform secţiunii 40 din Codul de procedură civilă, plata costurilor pentru procedurile judiciare trebuie efectuată, înaintea procesului, de către partea reclamantă, exceptând cazul în care se aplică scutirea de cheltuieli de judecată. Cheltuielile de judecată reflectă întocmai costurile.

În cazul în care actele au fost comunicate prin intermediul unui notar public sau al unui executor judecătoresc, remunerarea se efectuează ţinându-se cont de onorariile practicate de către notar sau de către executorul judecătoresc pentru îndeplinirea actelor procedurale.

Nu se impun cheltuieli de judecată pentru emiterea primului extras de hotărâre judecătorească. O taxă administrativă de 2 LVL se aplică numai pentru copiile suplimentare; dacă se demonstrează că o persoană care ar fi trebuit să pună în aplicare o hotărâre judecătorească a pierdut, distrus sau furat un titlu executoriu, emiterea unui duplicat se face contra unei taxe de 5 LVL; emiterea unui document care să certifice intrarea în vigoare a unei sentinţe judecătoreşti, atunci când aceasta se adresează unei autorităţi străine, se face în schimbul achitării unei taxe de 3 LVL.

« Notificarea actelor judiciare - Informaţii generale | Letonia - Informaţii generale »

SusSus

Ultima actualizare: 15-02-2008

 
  • Drept comunitar
  • Drept internaţional

  • Belgia
  • Bulgaria
  • Republica Cehă
  • Danemarca
  • Germania
  • Estonia
  • Irlanda
  • Grecia
  • Spania
  • Franţa
  • Italia
  • Cipru
  • Letonia
  • Lituania
  • Luxemburg
  • Ungaria
  • Malta
  • Ţările de Jos
  • Austria
  • Polonia
  • Portugalia
  • România
  • Slovenia
  • Slovacia
  • Finlanda
  • Suedia
  • Regatul Unit