comisia europeană > RJE > Notificarea actelor judiciare > Republica Cehă

Ultima actualizare: 30-04-2009
Versiune pentru tipărit Adaugă la preferinţe

Notificarea actelor judiciare - Republica Cehă

EJN logo

Această pagină nu mai este de actualitate. Actualizarea este în curs şi va fi publicată pe portalul european e-justiţie.


 

TABLE OF CONTENTS

1. Ce înseamnă termenul juridic „comunicarea actelor” în practică? De ce există reguli specifice privind „comunicarea actelor”? 1.
2. Ce acte trebuie comunicate oficial? 2.
3. Cine este responsabil de comunicarea unui act? 3.
4. Cum este actul comunicat în mod normal în practică? 4.
5. Ce se întâmplă când în cazuri excepţionale comunicarea nu se poate face către destinatarul însuşi (de exemplu pentru că nu este acasă)? 5.
6. Există vreo dovadă scrisă în sensul că actul a fost comunicat? 6.
7. Ce se întâmplă dacă intervine o problemă şi destinatarul nu primeşte actul sau comunicarea este efectuată cu încălcarea legii (de exemplu actul este comunicat unei persoane terţe)? 7.
8. Trebuie să plătesc pentru comunicarea unui act şi, dacă da, cât? 8.

 

1. Ce înseamnă termenul juridic „comunicarea actelor” în practică? De ce există reguli specifice privind „comunicarea actelor”?

Comunicarea actelor judiciare este una dintre etapele procedurale parcurse de o instanţă în cadrul procedurilor judiciare generale. În contextul procedurilor, instanţa notifică diferite documente (cum ar fi cererea, citaţia, hotărârea scrisă etc.) părţilor cauzei, persoanelor implicate în proceduri şi altor persoane.

Pentru a garanta siguranţa juridică şi protecţia părţilor, comunicarea şi notificarea actelor are consecinţe procedurale importante. De exemplu, numai o hotărâre care a fost comunicată corespunzător poate deveni definitivă şi poate produce efecte cu caracter obligatoriu cu privire la raporturile juridice la care se referă aceasta.

2. Ce acte trebuie comunicate oficial?

În conformitate cu Legea nr. 99/1963 Coll. şi Codul de procedură civilă, actele sunt comunicate fie personal destinatarului, fie prin poşta obişnuită, în funcţie de tipul acestora. Actele sunt comunicate personal destinatarului în cazul în care acest lucru este impus prin lege (de exemplu comunicarea cererii către pârât sau a hotărârii către părţile implicate în proceduri) sau în cazul în care judecătorul care prezidează decide astfel într-o anumită cauză. Alte acte sunt comunicate prin poşta obişnuită.

3. Cine este responsabil de comunicarea unui act?

Organismele responsabile de comunicarea actelor judiciare sunt instanţele şi organismele care efectuează comunicarea actelor (funcţionarii judiciari care notifică acte, organele Gărzii Judiciare, executorii judecătoreşti, operatorii serviciilor poştale, organisme ale Poliţiei Republicii Cehe, organisme ale Gărzilor închisorilor din Republica Cehă, unităţile de asistenţă instituţionalizată sau cele însărcinate cu protecţia sub supraveghere, administraţia militară regională, Ministerul de Interne şi Ministerul Justiţiei).

SusSus

4. Cum este actul comunicat în mod normal în practică?

În cazul în care actul nu a fost comunicat de instanţă în cadrul procedurilor sau al unui alt act judiciar, acesta este comunicat de organismele care efectuează comunicarea actelor prin intermediul unei reţele publice de date sau prin afişarea acestuia la un avizier oficial de notificare.

Actele pot fi comunicate personal destinatarului sau prin intermediul poştei obişnuite; comunicarea alternativă nu este posibilă în unele cazuri specificate prin lege, în cazul actelor care trebuie comunicate personal destinatarului sau în cazul în care instanţa a dispus astfel.

Destinatarul poate alege o adresă de notificare în Republica Cehă, pe care trebuie apoi s-o aducă la cunoştinţa instanţei în mod corespunzător.

Actele pot fi comunicate reprezentanţilor părţilor (în temeiul unei procuri) sau curatorilor părţilor (în cazul în care aceştia au fost numiţi). În cazul apariţiei de dificultăţi în procesul de comunicare a actelor, judecătorul care prezidează poate solicita părţii să numească un reprezentant în scopul comunicării; această măsură nu se aplică în cazul în care documentele trebuie comunicate în străinătate.

Comunicarea prin intermediul unei reţele publice de date este posibilă numai în cazul în care destinatarul actului are o semnătură electronică avansată, doreşte să comunice prin intermediul internetului şi a fost de acord cu acest tip de notificare. Pentru acest tip de notificare, destinatarului i se solicită de către instanţă să confirme primirea actului în termen de trei zile de la trimiterea acestuia prin intermediul unui mesaj informativ însoţit de semnătura sa electronică avansată. În caz contrar, o comunicare a unui astfel de act nu este valabilă.

SusSus

Codul de procedură civilă face o distincţie între comunicarea către persoanele fizice şi comunicarea către persoanele juridice.

Comunicarea către persoanele fizice: Documentele pot fi comunicate persoanelor fizice la adresa de domiciliu, la adresa la care îşi desfăşoară activitatea, la locul de muncă sau la adresa la care locuieşte persoana în cauză sau pe care aceasta a indicat-o ca adresă de comunicare. Organismul care efectuează comunicarea poate înmâna actul unei persoane fizice nu numai la adresele indicate ci oriunde se găseşte aceasta.

Comunicarea către persoanele juridice se efectuează la adresa sediului acestora specificată în Registrul Comerţului sau într-un alt registru public sau la adresa la care persoana juridică îşi are sediul efectiv. La cerere, instanţa poate comunica acte unei persoane juridice la o altă adresă de pe teritoriul Republicii Cehe specificată de persoana juridică în cauză. Actele adresate unei persoane juridice pot fi comunicate persoanelor şi organismelor autorizate să acţioneze în numele acesteia, angajaţilor (membrilor) acesteia desemnaţi pentru notificare sau altor persoane fizice împuternicite în acest scop de către persoana juridică. Dacă nu s-a putut contacta nicio persoană şi niciun organism autorizat pentru notificare, actul este depus în aceleaşi condiţii şi cu aceleaşi consecinţe ca şi în cazul comunicării actelor către persoanele fizice.

Comunicarea către alte persoane: În cazul avocaţilor, notarilor şi altor profesii juridice, există prevederi speciale care stabilesc care persoane din cadrul birourilor acestora sunt împuternicite să primească astfel de acte. În ceea ce priveşte comunicarea actelor pentru organismele de stat, municipalităţi şi autorităţi locale, există de asemenea prevederi speciale care precizează cine este autorizat să primească astfel de acte. Nu există prevederi privind comunicarea alternativă în cazul acestor persoane.

SusSus

O metodă specială de notificare este afişarea actelor la un avizier oficial de comunicare. Această metodă este aplicată în cazurile stipulate prin lege; o hotărâre sau un alt act sunt considerate ca fiind comunicate după cincisprezece zile de la afişarea acestuia.

În ultimul rând, dar nu mai puţin important, publicarea informaţiilor specificate prin lege se realizează de asemenea sub forma unor anunţuri judiciare publicate în Jurnalul comercial („Obchodní věstník”).

5. Ce se întâmplă când în cazuri excepţionale comunicarea nu se poate face către destinatarul însuşi (de exemplu pentru că nu este acasă)?

Trebuie să se facă o distincţie între comunicarea normală şi comunicarea personală către destinatar:

  • în cazul comunicării normale, actul este înmânat unei alte persoane fizice corespunzătoare care locuieşte sau lucrează la adresa indicată sau care este angajată la respectivul loc de muncă sau în apropiere, îl cunoaşte pe destinatar şi este de acord să transmită actul în cauză acestuia. Cu toate acestea, persoana menţionată nu poate fi o persoană cu interese contradictorii, în caz contrar comunicarea nefiind valabilă. În cazul în care nu există o astfel de persoană sau documentul nu poate fi comunicat unei astfel de persoane, documentul este returnat instanţei sau depus la un oficiu poştal, iar destinatarul este notificat în acest sens. În cazul în care destinatarul nu ridică actul în termen de trei zile, se aplică comunicarea teoretică, iar documentul este considerat ca fiind comunicat în ultima zi din perioada în care actul trebuia ridicat;
  • în cazul comunicării personale către destinatar, atunci când acesta nu a putut fi contactat, organismul care efectuează comunicarea depune documentul şi anunţă destinatarul să ridice actul. Dacă acesta nu ridică actul în termen de zece zile, actul este considerat ca fiind comunicat în ultima zi a perioadei în care trebuia ridicat.

În cazul în care o parte refuză să primească un act, actul este considerat ca fiind comunicat în ziua în care a fost refuzat; destinatarul trebuie să fie informat cu privire la această consecinţă. Aceeaşi măsură se aplică în cazul în care destinatarul refuză să facă dovada identităţii sale sau să acorde sprijinul necesar pentru a fi notificat în mod corespunzător. ?i în acest caz destinatarul trebuie să fie informat în mod corect cu privire la consecinţe.

SusSus

În cazul în care o parte şi-a delegat prin procură un reprezentant pentru desfăşurarea procedurilor, actele sunt comunicate numai reprezentantului în cauză (de exemplu un avocat). Actele care au fost comunicate reprezentantului nu trebuie comunicate şi părţii, cu excepţia cazului în care partea trebuie să se înfăţişeze personal în cadrul procedurilor (cum ar fi înfăţişarea persoanei pentru a fi audiată).

În cazul în care a fost numit un curator pentru una dintre părţi, actele sunt comunicate numai curatorului, cu excepţia cazului în care legea prevede altfel. Curatorul este numit, de exemplu, pentru o parte al cărei domiciliu nu este cunoscut, care nu a putut fi contactată la adresa din străinătate specificată pentru a-i putea fi comunicate actele, pentru o persoană juridică care nu are calitate procesuală în cadrul acţiunii judiciare etc.

Unei părţi care nu şi-a numit reprezentanţi i se poate cere să desemneze un reprezentant pentru comunicarea actelor, în cazul în care comunicarea personală a actelor către partea în cauză este prea complicată sau cauzează întârzieri (această solicitare nu se va face însă în cazul în care comunicarea trebuie efectuată în străinătate). Dacă partea în cauză nu numeşte un astfel de reprezentant, documentele care îi sunt adresate vor fi depuse în instanţă, iar comunicarea este considerată ca fiind efectuată.

6. Există vreo dovadă scrisă în sensul că actul a fost comunicat?

În cazul în care instanţa comunică un act în cadrul procedurilor sau al unui alt act judiciar, acest lucru este consemnat în transcrierea procedurilor sau în înregistrarea celuilalt act judiciar. În înregistrare se menţionează, pe lângă alte informaţii, modalitatea în care actul a fost comunicat. Înregistrarea este semnată de organismul care a efectuat comunicarea şi de către persoana care a primit actul.

În alte cazuri, dovada comunicării documentelor judiciare este confirmarea de primire, în care organismul care a efectuat comunicarea arată că actul a fost comunicat. Partea detaşabilă a plicului oficial este returnată instanţei după comunicarea actului şi completarea datelor. Datele consemnate în confirmarea de primire sunt considerate adevărate, dacă nu se dovedeşte altfel.

7. Ce se întâmplă dacă intervine o problemă şi destinatarul nu primeşte actul sau comunicarea este efectuată cu încălcarea legii (de exemplu actul este comunicat unei persoane terţe)?

Comunicările efectuate prin orice alte modalităţi decât cele stipulate prin lege nu sunt valabile şi nu au efecte obligatorii din punct de vedere juridic. Pentru posibilităţile de comunicare alternativă, a se consulta răspunsul nr. 5.

8. Trebuie să plătesc pentru comunicarea unui act şi, dacă da, cât?

Costurile comunicării actelor judiciare sunt incluse în costurile procedurilor judiciare. Prin urmare, părţile nu plătesc în mod direct pentru comunicarea documentelor.

Vă rugăm să luaţi la cunoştinţă faptul că dispoziţiile juridice de mai sus care reglementează comunicarea documentelor şi care fac parte din legislaţia cehă vor fi probabil modificate în mod substanţial în 2008. Veţi găsi pe acest site informaţii privind modificările aduse.

« Notificarea actelor judiciare - Informaţii generale | Republica Cehă - Informaţii generale »

SusSus

Ultima actualizare: 30-04-2009

 
  • Drept comunitar
  • Drept internaţional

  • Belgia
  • Bulgaria
  • Republica Cehă
  • Danemarca
  • Germania
  • Estonia
  • Irlanda
  • Grecia
  • Spania
  • Franţa
  • Italia
  • Cipru
  • Letonia
  • Lituania
  • Luxemburg
  • Ungaria
  • Malta
  • Ţările de Jos
  • Austria
  • Polonia
  • Portugalia
  • România
  • Slovenia
  • Slovacia
  • Finlanda
  • Suedia
  • Regatul Unit