comisia europeană > RJE > Responsabilitatea părinţilor

Ultima actualizare: 21-03-2007
Versiune pentru tipărit Adaugă la preferinţe

Responsabilitatea părinţilor - Informaţii generale

EJN logo

Această pagină nu mai este de actualitate. Actualizarea este în curs şi va fi publicată pe portalul european e-justiţie.


Îngrijirea copiilor

Toţi copiii trebuie să fie supravegheaţi şi îngrijiţi. În majoritatea cazurilor, aceasta este răspunderea părinţilor. De aceea, termenul „răspundere părintească” este folosit pentru a descrie îndatoririle şi drepturile în ceea ce priveşte îngrijirea unui copil.

Conceptul de „răspundere părintească” acoperă îndatoririle şi drepturile în îngrijirea unui copil şi a bunurilor sale. Acesta include răspunderea de a se asigura că acel copil are un adăpost, hrană şi îmbrăcăminte, precum şi pe aceea a educării sale. De asemenea, există şi răspunderea de protejare bunurilor copilului, dacă există astfel de bunuri, precum şi dreptul de a reprezenta copilul din punct de vedere legal.

Persoanele care au „răspunderea părintească” a unui copil pot fi numiţi „titularii răspunderii părinteşti”. În majoritatea cazurilor, părinţii copilului au această răspundere. Totuşi, dacă părinţii au decedat sau dacă nu mai sunt capabili sau autorizaţi să se îngrijească de copil, se poate numi un tutore pentru a reprezenta copilul. Tutorele poate fi o rudă, o terţă persoană sau o instituţie.

Atâta timp cât părinţii trăiesc împreună, îşi exercită de obicei în comun răspunderea părintească asupra copilului, conform legii. În cazul în care părinţii divorţează sau se despart, aceştia trebuie să hotărască cum va fi exercitată această răspundere pe viitor. Părinţii pot hotărî dacă minorul va locui la ambii părinţi în mod alternativ, sau dacă va locui la unul dintre aceştia. În cel de-al doilea caz, celălalt părinte are, de obicei, dreptul de a-şi vizita copilul la anumite intervale de timp. Părinţii pot hotărî aceste aspecte prin de comun acord sau în instanţă.

Când se apelează la o instanţă judecătorească, aceasta hotărăşte care dintre părinţi va primi dreptul de custodie asupra minorului. Părintele care deţine custodia hotărăşte, printre altele, unde va locui acesta. Instanţa poate decide ca ambii părinţi să aibă custodie asupra copilului (custodie comună) sau ca unul din părinţi să primească custodia (custodie unică). Când unul dintre părinţi primeşte custodie unică, celuilalt părinte i se acordă, de obicei, dreptul de a vedea copilul în anumite perioade (drept de acces sau drept de vizitare).

Regulile de custodie şi de acces diferă de la un stat membru la altul. Faceţi clic pe steagurile statelor membre pentru a obţine informaţii despre legile naţionale în cauză.

În unele cazuri, poate fi necesar ca hotărârea privind răspunderea părintească să fie recunoscută şi pusă în aplicare într-un alt stat membru. De la 1 martie 2001, există un Regulament al Consiliului care stabileşte regulile referitoare la acest aspect. Există, de asemenea, o propunere a Comisiei din data de 3 mai 2002 privind răspunderea părintească. Puteţi găsi informaţii pe această temă făcând clic pe icoana „Drept comunitar”.

Există mai multe convenţii internaţionale privind răspunderea părintească. Puteţi găsi informaţii referitoare la acest subiect făcând clic pe icoana „Drept internaţional”

SusSus

Ultima actualizare: 21-03-2007

 
  • Drept comunitar
  • Drept internaţional

  • Belgia
  • Bulgaria
  • Republica Cehă
  • Danemarca
  • Germania
  • Estonia
  • Irlanda
  • Grecia
  • Spania
  • Franţa
  • Italia
  • Cipru
  • Letonia
  • Lituania
  • Luxemburg
  • Ungaria
  • Malta
  • Ţările de Jos
  • Austria
  • Polonia
  • Portugalia
  • România
  • Slovenia
  • Slovacia
  • Finlanda
  • Suedia
  • Regatul Unit