comisia europeană > RJE > Responsabilitatea părinţilor > Drept comunitar

Ultima actualizare: 22-04-2009
Versiune pentru tipărit Adaugă la preferinţe

Responsabilitatea părinţilor - Drept comunitar

EJN logo

Această pagină nu mai este de actualitate. Actualizarea este în curs şi va fi publicată pe portalul european e-justiţie.


Cooperarea în domeniul protecţiei copiilor în Uniunea Europeană

Scopul Uniunii Europene este de a crea un cadru juridic sigur pentru copii prin asigurarea liberei circulaţii a hotărârilor judecătoreşti privind răspunderea părintească în Uniunea Europeană. Acest scop este stabilit în Programul de recunoaştere reciprocă a hotărârilor judecătoreşti. Primul pas spre recunoaşterea reciprocă a hotărârilor în domeniul dreptului familiei a fost Regulamentul 1347/2000 al Consiliului, care a stabilit reguli armonizate privind competenţa, recunoaşterea şi executarea anumitor hotărâri privind răspunderea părintească. De atunci, în urma unei propuneri a Comisiei, s-a luat o nouă măsură prin adoptarea Regulamentului 2201/2003 al Consiliului, care înlocuieşte Regulamentul 1347/2000 al Consiliului din 1 martie 2005. Un Ghid practic English PDF File (PDF 652 KB) este disponibil pentru punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului (“noul Regulament Bruxelles II”), care a intrat în vigoare la data de 1 martie 2005. Ghidul practic a fost elaborat de către serviciile Comisiei în colaborare cu Reţeaua Judiciară Europeană în materie civilă şi comercială.

Cum cetăţenii se deplasează din ce în ce mai mult dintr-un stat membru în altul, există un număr sporit de cazuri în care membrii familiei nu sunt de aceeaşi naţionalitate şi/sau nu locuiesc în acelaşi stat membru. Această realitate socială creează nevoia de a stabili reguli uniforme privind competenţa, recunoaşterea şi executarea hotărârilor referitoare la răspunderea părintească.

Ca primă etapă, Consiliul a adoptat Regulamentul nr. 1347/2000 al Consiliului la data de 29 mai 2000. Regulamentul a intrat în vigoare la data de 1 martie 2001 şi se aplică hotărârilor judecătoreşti pronunţate după acea dată. Acesta se aplică hotărârilor privind răspunderea părintească, pronunţate într-un stat membru cu ocazia unui proces de divorţ. Dacă o hotărâre nu a fost legată de un proces de divorţ, aceasta nu intră sub incidenţa Regulamentului. Regulamentul s-a aplicat hotărârilor care stabileau, de exemplu, cu care dintre părinţi urmau să locuiască copiii (drepturi de custodie) şi dacă celălalt părinte avea dreptul de a vizita copiii (drepturi de acces). (Vezi „Răspunderea părintească - Informaţii generale” ). Acesta nu s-a aplicat hotărârilor privind obligaţiile de întreţinere, care au fost abordate într-un Regulament al Consiliului privind competenţa, recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materie civilă şi comercială. În cele din urmă, Regulamentul s-a aplicat doar hotărârilor privitoare la copiii ambilor soţi.

SusSus

A fost aplicat în toate statele membre, cu excepţia Danemarcei.

Principalele obiective ale noului Regulament Bruxelles II

Regulamentul garantează că o hotărâre judecătorească privind răspunderea părintească poate fi recunoscută şi executată într-un alt stat membru printr-o procedură simplă şi uniformă. Acesta stabileşte, de asemenea, reguli uniforme privind competenţa şi oferă răspunsuri la următoarele întrebări:

  • în care stat membru instanţele sunt competente să hotărască asupra divorţului şi asupra problemei răspunderii părinteşti şi
  • cum este recunoscută şi executată într-un alt stat membru o hotărâre privind răspunderea părintească .

Care sunt instanţele competente?

Instanţele competente să hotărască asupra răspunderii părinteşti sunt cele din statul membru în care locuieşte, de obicei, copilul.

Cum poate fi recunoscută şi executată o hotărâre într-un alt stat membru?

Orice parte interesată poate cere ca o hotărâre privind răspunderea părintească să fie recunoscută şi executată într-un alt stat membru.

Lista English PDF File (PDF 175 KB), comunicată de către statele membre, stabileşte instanţa căreia trebuie înaintată o astfel de cerere.

Instanţa va declara, fără întârziere, că hotărârea poate fi executată într-un alt stat membru. Instanţa va refuza totuşi să declare hotărârea executorie în următoarele cazuri:

  • hotărârea ar fi în mod evident în dezacord cu politica publică din acel stat membru;
  • copilului nu i-a fost oferită şansa de a fi audiat, cu excepţia cazurilor de urgenţă;
  • persoanei care pretinde că hotărârea îi încalcă răspunderea părintească nu i-a fost oferită şansa de a fi audiată;
  • hotărârea a fost pronunţată în absenţa unei părţi care nu a primit documentele la timp pentru a-şi pregăti apărarea;
  • hotărârea este incompatibilă cu o altă hotărâre (în anumite condiţii).

O persoană are dreptul la asistenţă judiciară în executarea unei hotărâri dacă a fost îndreptăţită să primească asistenţă judiciară în statul membru de origine.

Regimul european pentru protecţia copiilor cuplurilor despărţite

În 1999, Miniştrii de Justiţie au aprobat principiul recunoaşterii reciproce a hotărârilor ca fundament indispensabil pentru crearea unui adevărat spaţiu de justiţie şi au identificat drepturile de acces ca fiind o prioritate. În mai 2000, a fost adoptat Regulamentul 1347/2000 al Consiliului (vezi mai sus). Acesta a fost urmat de către o iniţiativă prezentată de către Franţa în iulie 2000 privind problema drepturilor de acces. În noiembrie 2000, a fost adoptat un program de recunoaştere reciprocă a hotărârilor, unul din domeniile sale de acţiune fiind hotărârile privind răspunderea părintească.

SusSus

În urma unei propuneri a Comisiei din mai 2002, s-a adoptat un regulament privind răspunderea părintească, la data de 27 noiembrie 2003. Acest regulament, care se aplică începând cu data de 1 martie 2005:

  • extinde regulile privind recunoaşterea reciprocă şi aplicarea Regulamentului 1247/2000 tuturor hotărârilor e referitoare la răspunderea părintească;
  • asigură dreptul copilului de a menţine contactul cu ambii părinţi şi
  • preîntâmpină răpirea copiilor de către părinţi în cadrul Comunităţii.

Libera circulaţie a tuturor hotărârilor judecătoreşti referitoare la răspunderea părintească

Aşa cum s-a menţionat mai sus, Regulamentul nr. 1347/2000 al Consiliului, aflat încă în vigoare, se aplică doar la o categorie limitată de hotărâri referitoare la răspunderea părintească. Acesta nu se aplică, de exemplu, dacă părinţii nu sunt căsătoriţi sau dacă hotărârea este pronunţată după încheierea procesului de divorţ. Pentru a asigura egalitatea de tratament pentru toţi copiii, domeniul de aplicare a acestui regulament include toate hotărârile referitoare la răspunderea părintească privind copiii cuplurilor căsătorite şi necăsătorite.

Garantarea dreptului copilului de a menţine contactul cu ambii părinţi

Regulamentul garantează posibilitatea copilului de a menţine contactul cu ambii părinţi după divorţ, chiar şi în cazul în care părinţii trăiesc în state membre diferite. În unele situaţii, părinţii pot să nu fie de acord să permită copilului să meargă într-un alt stat membru pentru a-şi vizita celălalt părinte, în ciuda existenţei unei hotărâri care-i acordă acestuia drepturi de acces. Noul text are ca obiectiv depăşirea acestui obstacol, permiţând ca hotărârile privitoare la drepturile de acces să fie automat recunoscute şi executate într-un alt stat membru. De exemplu, dacă mama nu-i permite copilului său să meargă într-un alt stat membru pentru a-şi vizita tatăl în baza unei hotărâri, tatăl copilului poate cere executarea hotărârii în celălalt stat membru ca şi cum aceasta ar fi fost pronunţată în statul membru respectiv. În acest caz, nu ar mai fi necesară o procedură suplimentară pentru a declara hotărârea executorie, aşa cum se menţionează mai sus, în Regulamentul nr. 1347/2000 al Consiliului.

SusSus

Descurajarea răpirii copiilor în Uniunea Europeană

Noul regulament stabileşte reguli care urmăresc să rezolve în mod eficient problema răpirii copiilor în cadrul Comunităţii. Pentru a crea un efect de descurajare, acest regulament dă putere de decizie definitivă instanţelor din statul membru unde locuia copilul înainte de răpire. În acest mod, părinţii nu vor mai fi tentaţi să recurgă la răpire pentru a-şi prezenta cazul în faţa unui judecător de aceeaşi naţionalitate, cu speranţa de a modifica o hotărâre pronunţată într-un alt stat membru. Instanţele statului membru în care a fost dus copilul răpit pot decide să nu trimită copilul înapoi imediat, dacă este necesar, fie deoarece sunt şanse mari de a pune copilul în pericol la întoarcere, fie deoarece copilul a împlinit a anumită vârstă şi a ajuns la un anumit grad de maturitate şi nu doreşte să se întoarcă. Cu toate acestea, instanţele statului membru în care locuia copilul înainte de a fi răpit au competenţa de a lua hotărârea definitivă privind locul în care copilul trebuie să rămână. Copilul trebuie audiat în timpul procedurii, acolo unde este adecvat, în funcţie de vârsta şi de gradul de maturitate ale acestuia. Autorităţile centrale vor avea obligaţia să se asigure de găsirea şi înapoierea copilului. Acestea trebuie, de asemenea, să sprijine părinţii care sunt victime ale răpirii, să promoveze medierea şi să sprijine comunicarea dintre instanţe.

Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene

Dreptul copilului de a fi audiat este un drept fundamental menţionat în articolul 24 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Trebuie să se ţină seama de dorinţele copilului în probleme care-l privesc, în funcţie de vârsta şi maturitatea sa. Se menţionează, de asemenea, că interesul copilului trebuie să fie principalul factor în toate acţiunile referitoare la copii, întreprinse fie de autorităţi publice, fie de instituţii private.

Documente de referinţă

  • Program de măsuri pentru punerea în aplicare a principiului recunoaşterii reciproce a hotărârilor judecătoreşti în materie civilă şi comercială
  • Regulamentul 1347/2000 a Consiliului din 29 mai 2000 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materie matrimonială şi în materia răspunderii părinteşti faţă de copiii comuni
  • Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materie civilă şi comercială
  • Propunere de Regulament al Consiliului privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materie matrimonială şi în materia răspunderii părinteşti, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000 şi de modificare a Regulamentului (CE) nr. 44/2001 în probleme referitoare la întreţinere
  • Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene
  • Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competenţa, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie matrimonială şi în materia răspunderii părinteşti, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000.
  • Ghid practic English PDF File (PDF 652 KB) pentru aplicarea Regulamentului (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului („noul Regulament Bruxelles II”)
  • Lista English PDF File (PDF 175 KB) instanţelor competente, publicată în JO C40 din 17 februarie 2005.

« Responsabilitatea părinţilor - Informaţii generale | Drept comunitar - Informaţii generale »

SusSus

Ultima actualizare: 22-04-2009

 
  • Drept comunitar
  • Drept internaţional

  • Belgia
  • Bulgaria
  • Republica Cehă
  • Danemarca
  • Germania
  • Estonia
  • Irlanda
  • Grecia
  • Spania
  • Franţa
  • Italia
  • Cipru
  • Letonia
  • Lituania
  • Luxemburg
  • Ungaria
  • Malta
  • Ţările de Jos
  • Austria
  • Polonia
  • Portugalia
  • România
  • Slovenia
  • Slovacia
  • Finlanda
  • Suedia
  • Regatul Unit