comisia europeană > RJE > Profesiuni juridice > Polonia

Ultima actualizare: 03-03-2008
Versiune pentru tipărit Adaugă la preferinţe

Profesiuni juridice - Polonia

 

TABLE OF CONTENTS

1. JUDECĂTORII 1.
2. PROCURORII 2.
3. EXECUTORII JUDECĂTOREŞTI 3.
4. NOTARII 4.
5. AVOCAŢII (AVOCAŢII PLEDANŢI) 5.
6. CONSILIERII JURIDICI (JURISCONSULŢII) 6.

 

1. JUDECĂTORII

Judecătorii reprezintă un grup special printre profesiunile juridice; pe lângă nivelul special de calificare necesar, statutul acestora se distinge, în special, prin aplicarea principiului independenţei.

Principiul independenţei judecătorilor este stabilit la articolul 178 alineatul (1) din Constituţia Poloniei, care stipulează că, în îndeplinirea atribuţiilor lor, judecătorii sunt independenţi şi se supun doar Constituţiei şi actelor legislative. Aceasta înseamnă că judecătorii sunt independenţi atât faţă de părţile litigiului, cât şi faţă de autorităţile statului. Pe de altă parte, totuşi, judecătorii au obligaţia de a fi imparţiali şi se supun prevederilor Constituţiei şi ale actelor legislative, pe baza şi conform cărora ar trebui să-şi desfăşoare activitatea.

Judecătorii sunt numiţi de către Preşedintele Republicii, la cererea Consiliului Naţional Judiciar, pe perioadă nedeterminată.

Pentru a fi numit judecător în cadrul instanţelor districtuale (instanţele de drept comun, aflate pe treapta cea mai joasă a ierarhiei), o persoană trebuie: să fie cetăţean polonez şi să aibă exerciţiul deplin al drepturilor civile şi de cetăţenie; să aibă un caracter integru; să fi absolvit studii universitare de drept în Polonia şi să aibă diplomă de master sau să fi absolvit în străinătate studii recunoscute în Polonia; să aibă o stare de sănătate compatibilă cu îndeplinirea îndatoririlor unui judecător; să aibă o vârstă de cel puţin 30 de ani, să fi promovat examenul pentru judecători sau procurori publici, să fi lucrat ca asistent al unui judecător sau al unui procuror public timp de cel puţin trei ani sau ca funcţionar în cadrul instanţei pentru o perioadă de cinci ani. Cerinţa de a avea o formare juridică şi de judecător nu se aplică persoanelor care au fost asistenţi ai unui judecător sau funcţionari ai instanţei timp de cel puţin şase ani şi care au promovat examenul pentru judecători. Cerinţele privind formarea juridică, formarea de judecător şi necesitatea unui anumit număr de ani de experienţă în muncă nu se aplică profesorilor şi lectorilor angajaţi ai unor instituţii ştiinţifice. În plus, o persoană care a lucrat ca avocat, consilier juridic sau notar timp de cel puţin trei ani poate fi numit în funcţia de judecător în cadrul instanţelor districtuale. În ceea ce priveşte numirea în funcţia de judecător în cadrul instanţelor superioare (instanţă regională, curte de apel), criteriile prezentate mai sus sunt completate de către cerinţa privind numărul relevant de ani lucraţi în sistemul judiciar sau în alte profesii juridice.

SusSus

Un judecător candidat trebuie mai întâi să fie aprobat de către organismul autonom al judecătorilor dintr-o anumită instanţă, de exemplu, în cadrul unei reuniuni generale, prin vot secret. Apoi candidatul este prezentat Consiliului Judiciar Naţional, prin intermediul Ministrului Justiţiei, care poate să îşi exprime opinia. Pe această baza, Consiliul Judiciar Naţional adoptă, prin vot secret, o rezoluţie privind recomandarea candidatului către Preşedinte, care numeşte judecătorii districtuali, regionali şi din cadrul curţilor de apel. Promovarea către o instanţă de grad mai înalt necesită aceeaşi procedură de aprobare şi o nouă numire.

Independenţa judecătorilor este garantată de faptul că un judecător nu poate fi demis. Un judecător poate fi revocat, suspendat sau transferat către o altă instanţă sau într-o altă funcţie împotriva dorinţei sale doar în urma unei decizii a unei instanţe (inclusiv o instanţă disciplinară) şi doar în cazurile stabilite prin lege (articolul 180 din Constituţie).

Judecătorii sunt numiţi pe o perioadă nedeterminată (articolul 179 din Constituţie). Aceasta înseamnă că, atunci când ajung la vârsta de pensionare (stabilită în prezent la 65 de ani), aceştia devin judecători pensionari, păstrându-şi unele dintre drepturi şi obligaţii. Cu toate acestea, Consiliul Judiciar Naţional poate, la cererea judecătorului, să-i permită acestuia să-şi desfăşoare activitatea până la vârsta de 70 de ani.

Fără consimţământul prealabil al instanţei menţionate într-un act legislativ, un judecător nu poate să răspundă penal sau să fie privat de liberate (imunitatea judecătorului). Un judecător nu poate fi reţinut sau arestat cu excepţia cazului în care acesta este surprins în flagrant delict şi reţinerea sa este necesară în vederea asigurării desfăşurării corecte a procedurilor (articolul 181 din Constituţie). Judecătorii răspund doar în faţa instanţelor disciplinare, formate din judecători şi numite de către organismele autonome ale judecătorilor, pentru orice încălcare a îndatoririlor unui judecător sau pentru delicte minore.

SusSus

Un judecător nu poate fi membru al nici unui partid politic sau sindicat şi nu poate efectua nici o activitate publică incompatibilă cu principiul independenţei instanţelor şi judecătorilor (articolul 178 alineatul (3) din Constituţie). În plus, un judecător nu poate să aibă un alt loc de muncă plătit fără consimţământul autorităţilor competente.

Judecătorii sunt conduşi de către un consiliu autonom al judecătorilor. Organele consiliului independent al judecătorilor sunt: reuniunea generală a judecătorilor regionali şi reuniunea generală a judecătorilor curţii de apel.

Ministrul Justiţiei supervizează activităţile administrative ale instanţelor.

Prevederile referitoare la statutul judecătorilor şi garantarea independenţei judecătorilor sunt stabilite în Constituţia Poloniei şi în Legea comună a instanţelor din 27 iulie 2001.

2. PROCURORII

Principala sarcină a serviciului de urmărire penală este apărarea legii şi ordinii şi supravegherea urmăririi în justiţie a infracţiunilor, inclusiv coordonarea sau supravegherea procedurilor preliminare în cauzele penale şi înfăţişarea ca procuror public în faţa instanţelor, prin realizarea de cercetări asupra aspectelor referitoare la infracţiuni şi la combaterea şi prevenirea infracţiunilor, precum şi cooperarea cu alte organisme pentru prevenirea infracţiunilor şi a altor încălcări ale legii.

În plus, în cauzele civile, în conformitate cu articolul 7 din Codul polonez de procedură penală, un procuror poate să solicite începerea procedurilor în orice cauză, sau să participe la orice acţiune pendinte dacă, în opinia sa, acest lucru este necesar pentru protecţia legii şi ordinii, a drepturilor cetăţenilor sau a interesului public. În cauze care nu implică proprietatea, referitoare la dreptul familiei, un procuror poate începe procedurile doar în cazurile stabilite prin lege.

SusSus

În cauze de dreptul familiei, un procuror poate declanşa o acţiune în special dacă o persoană eligibilă, ca rezultat al incompetenţei sau pentru alte motive întemeiate, este incapabilă să-şi continue solicitările sau se abţine de la continuarea acestor solicitări în detrimentul interesului public. Participarea procurorului este recomandabilă în special în cauze referitoare la: anularea sau stabilirea existenţei sau inexistenţei căsătoriei, negarea paternităţii sau maternităţii, anularea recunoaşterii unui copil şi stabilirea nulităţii absolute a recunoaşterii unui copil, o hotărâre privind adopţia de către cetăţenii străini sau de către cetăţenii polonezi cu domiciliul în străinătate, o hotărâre privind anularea adopţiei sau privind eliberarea unei persoane aflate sub autoritatea părinţilor sau a unui tutore.

În cauze administrative, sarcina serviciului de urmărire penală este de a introduce un apel în instanţă împotriva oricăror hotărâri administrative ilegale şi să participe la acţiunile judiciare privind legalitatea acestor hotărâri.

Serviciul de urmărire penală cuprinde Procurorul general şi procurorii din unităţile organizatorice obişnuite şi militare ale serviciului de urmărire penală, care sunt subordonaţi acestuia, precum şi procurorii din cadrul Institutului Memoriei Naţionale - Comisia pentru urmărirea în justiţie a crimelor împotriva naţiunii poloneze. Procurorul General reprezintă autoritatea supremă în cadrul serviciilor de urmărire penală. Funcţia de Procuror General este deţinută de către Ministrul Justiţiei. Procurorii din unităţile organizatorice obişnuite ale serviciului de urmărire penală sunt procurorii Serviciului naţional de urmărire penală şi ai serviciilor de urmărire penală de apel, regionale şi districtuale.

SusSus

Serviciul de urmărire penală are o structură ierarhică. Aceasta înseamnă că, deşi procurorul este independent în îndeplinirea atribuţiilor sale stabilite în actele legislative, acesta este obligat să respecte ordinele, orientările şi instrucţiunile procurorului căruia îi este subordonat.

Procurorii din cadrul unităţilor organizatorice obişnuite ale serviciului de urmărire penală sunt numiţi de către Procurorul General.

Pentru a fi numit procuror, o persoană trebuie: să fie cetăţean polonez şi să aibă exerciţiul deplin al drepturilor civile şi de cetăţenie, să aibă un caracter integru, să fi absolvit studii universitare de drept în Polonia şi să aibă diplomă de master sau să fi absolvit în străinătate studii recunoscute în Polonia; să aibă o stare de sănătate compatibilă cu îndeplinirea îndatoririlor unui procuror; să aibă o vârstă de cel puţin 26 de ani, să fi promovat examenul pentru procurori sau judecători publici, să fi lucrat ca asistent al unui procuror sau al unui judecător timp de cel puţin un an sau să fi efectuat, în cadrul unităţilor organizatorice militare ale serviciului de urmărire penală, un stagiu cu o durată specificată în prevederile privind serviciul militar al soldaţilor profesionişti.

Următoarele persoane pot fi de asemenea numite, fără a trebui să promoveze examenul şi să aibă formare de procuror: profesorii şi lectorii de ştiinţe juridice din cadrul universităţilor poloneze, al Academiei Poloneze de Ştiinţe şi al instituţiilor ştiinţifice, judecătorii, judecătorii militari, avocaţii, consilierii şi consultanţii juridici din cadrul Serviciului general de urmărire penală al Trezoreriei statului, care şi-au exercitat profesia sau au ocupat o astfel de funcţie timp de cel puţin trei ani, precum şi notarii, după promovarea examenului, dar fără necesitatea formării de procuror.

SusSus

Procurorii sunt numiţi pe o perioadă nedeterminată, ceea ce înseamnă că atunci când ajung la vârsta pensionării, devin procurori pensionari, păstrându-şi unele dintre drepturi şi obligaţii.

Un procuror poate fi mutat în altă funcţie numai cu acordul său. În ceea ce priveşte orice abatere profesională, inclusiv orice încălcare evidentă şi gravă a prevederilor legii şi a demnităţii funcţiei de procuror, acesta trebuie să răspundă în cadrul procedurilor disciplinare în faţa unei instanţe formate din procurori.

Procurorii publici, la fel ca şi judecătorii, au dreptul la imunitate. Aceasta înseamnă că un procuror public nu poate răspunde penal fără consimţământul instanţei disciplinare competente şi nu poate fi reţinut fără consimţământul unui superior pe scara ierarhică. Aceste dispoziţii nu se aplică în cazul în care un procuror este surprins în flagrant delict.

Pe perioada în care îndeplineşte această funcţie, un procuror nu poate fi membru al niciunui partid politic şi nu poate lua parte la nici o activitate politică.

Un procuror nu poate avea alt loc de muncă, cu excepţia posturilor din învăţământ, învăţământ şi cercetare sau a posturilor ştiinţifice şi nu poate să aibă o altă ocupaţie sau activitate aducătoare de profit care ar putea veni în conflict cu atribuţiile sale profesionale şi care ar putea afecta negativ încrederea în imparţialitatea acestuia sau dăuna demnităţii funcţiei de procuror, inclusiv desfăşurarea unei activităţi comerciale sau deţinerea unei funcţii în organele de conducere ale unei societăţi comerciale.

Statutul procurorilor, precum şi drepturile şi obligaţiile acestora sunt stabilite în Legea din 20 iunie 1985 privind serviciul de urmărire penală.

SusSus

3. EXECUTORII JUDECĂTOREŞTI

Un executor judecătoresc este un funcţionar public de pe lângă o instanţă districtuală. Executorul judecătoresc îndeplineşte atribuţii de executare în cauze civile şi alte atribuţii care îi sunt încredinţate conform unor prevederi legislative speciale (de exemplu, pregăteşte inventarul polski şi, dacă i se cere de către instanţă polski sau de către procuror polski, pregăteşte un raport privind faptele cauzei înainte de iniţierea acţiunii în instanţă sau înainte de pronunţarea hotărârii). În plus, executorul are dreptul de a notifica avize emise de instanţă, anunţuri, contestaţii şi plângeri, precum şi alte documente care necesită confirmarea primirii şi respectarea unei anumite date; acesta poate supraveghea în mod oficial licitaţiile publice voluntare, confirmând cea mai mică şi cea mai mare ofertă. Pentru îndeplinirea atribuţiilor de executare şi pentru alte atribuţii menţionate în actele legislative, executorul percepe taxe de executare.

Executorii judecătoreşti îşi au sediul şi îşi îndeplinesc atribuţiile în cadrul zonei care le-a fost alocată, cu condiţia ca un creditor să aibă dreptul de a alege orice executor din cadrul jurisdicţiei curţii de apel. Zona executorului reprezintă zona de competenţă a instanţei districtuale, o parte din acea zonă sau zona de competenţă a mai multor instanţe districtuale. În fiecare an, Ministrul Justiţiei anunţă lista zonelor şi a sediilor executorilor judecătoreşti.

SusSus

În îndeplinirea atribuţiilor sale, executorul judecătoresc se supune doar prevederilor legislative şi hotărârilor instanţei. Controlul corectitudinii formale a activităţilor desfăşurate de către executori este realizat de către preşedintele instanţei districtuale la care este afiliat executorul respectiv. Supravegherea oficială a activităţilor desfăşurate de către executori şi de către organismul autonom al executorilor judecătoreşti este realizată de către Ministrul Justiţiei.

Executor judecătoresc poate fi orice persoană care: este cetăţean polonez şi are exerciţiul deplin al drepturilor civile şi de cetăţenie; are un caracter integru; a absolvit studii universitare de drept sau de administraţie; are formare de executor judecătoresc; a promovat examenul pentru executorii judecătoreşti şi are o vârstă de cel puţin 25 de ani. Judecătorii, procurorii, avocaţii, consilierii juridici, notarii şi persoanele care au formare de judecător, procuror, avocat, consilier juridic sau notar, precum şi persoanele care au titlul de doctor în ştiinţe juridice sunt scutiţi de la cerinţa de a urma cursurile de formare şi de a promova examenul.

Executorii îşi aleg organismele autonome, care cuprind: Conferinţa naţională a executorilor judecătoreşti; Consiliul naţional al executorilor judecătoreşti; reuniunea generală a executorilor judecătoreşti din camerele executorilor; camerele executorilor.

Atribuţiile executorilor şi structura organismelor autonome ale executorilor sunt stabilite în Legea din 29 august 1997 privind executorii judecătoreşti şi procedura de executare.

4. NOTARII

Serviciul notarial reprezintă un organism care asigură siguranţa tranzacţiilor juridice şi respectarea legilor aflate în vigoare. Serviciul notarial este reprezentat de notar, o persoană care beneficiază de încrederea publică, numită pentru a efectua acte juridice pe care părţile trebuie sau doresc să le încheie sub formă notarială.

SusSus

Principalele atribuţii ale unui notar sunt: întocmirea de acte notariale şi procese verbale, certificarea şi legalizarea notarială, pregătirea de contestaţii referitoare la bilete la ordin şi cecuri, primirea de declaraţii privind acceptarea sau renunţarea la o moştenire, acceptarea diferitor depozite. În sfera acestor atribuţii, notarul acţionează ca reprezentant al încrederii publice şi beneficiază de protecţia acordată funcţionarilor publici. Actele notariale întocmite de notar în conformitate cu legea au caracter de documente oficiale.

Există în prezent în Polonia un organism notarial autonom şi birouri notariale private. Organismul notarial autonom este o organizaţie cu caracter obligatoriu, mai precis calitatea de membru al organismului autonom este o condiţie care trebuie să fie îndeplinită pentru a putea practica profesia de notar. Organismul notarial autonom include camerele notariale şi Consiliul notarial naţional.

Notarii sunt numiţi şi demişi de către Ministrul Justiţiei, după obţinerea avizului camerei notariale competente. Notar poate fi orice persoană care: este cetăţean polonez şi are exerciţiul deplin al drepturilor civile şi de cetăţenie, are un caracter integru, a absolvit studii universitare de drept în Polonia şi are diplomă de master sau a absolvit în străinătate studii recunoscute în Polonia, are formare de notar, a promovat examenul pentru notari, a lucrat ca asistent al unui notar timp de cel puţin trei ani şi are o vârstă de cel puţin 26 de ani. Profesorii şi lectorii de ştiinţe juridice, procurorii, avocaţii şi consilierii juridici care şi-au exercitat profesia timp de cel puţin trei ani, pot de asemenea fi numiţi notari.

SusSus

Structura serviciului notarial şi sarcinile notarilor sunt stabilite în Legea din 14 februarie 1991 – Legea privind serviciul notarial.

5. AVOCAŢII (AVOCAŢII PLEDANŢI)

Baroul a fost creat pentru a oferi asistenţă juridică, pentru a contribui la protecţia drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, precum şi la elaborarea şi aplicarea legilor. Profesia de avocat constă în furnizarea de asistenţă juridică, în special acordarea de consultanţă juridică, pregătirea avizelor juridice, elaborarea proiectelor legislative şi prezentarea în faţa instanţelor şi a instituţiilor oficiale. Acest tip de asistenţă juridică este oferit persoanelor, firmelor şi unităţilor organizatorice.

Baroul este organizat pe baza unui organism profesional autonom. Asociaţia profesională a Baroului din Polonia este formată din 24 de camere de avocaţi pledanţi. Camerele includ avocaţi (avocaţi pledanţi) şi avocaţi stagiari, care îşi au sediul în zona în care se găseşte camera notarială. Profesia de avocat poate fi practicată doar de către persoane înregistrate în registrul avocaţilor de către consiliul regional al Baroului aferent camerei Baroului în cadrul căreia îşi are sediul avocatul. Înregistrarea în acest registru este obligatorie. Organismul naţional autonom al Baroului este Consiliul Suprem al Baroului.

Poate fi înregistrată la Barou orice persoană care: are un caracter integru şi un comportament anterior care garantează că va practica profesia de avocat în mod corect, are drepturi publice depline şi capacitate de exerciţiu deplină, a absolvit studii universitare de drept în Republica Polonă şi are diplomă de master, sau a absolvit în străinătate studii de drept recunoscute în Republica Polonă, a urmat cursuri de formare a avocaţilor în Republica Polonă şi a promovat examenul de intrare în Barou. Ultimele două criterii nu se aplică profesorilor şi lectorilor de ştiinţe juridice, persoanelor care au promovat examenul pentru judecători, procurori, consilieri juridici sau notari, şi persoanelor care timp de cel puţin trei ani au fost consilieri în cadrul Serviciului general de urmărire penală al Trezoreriei statului. Următoarele persoane pot să se înscrie la examenul de intrare în Barou fără să trebuiască să efectueze cursurile de formare a avocaţilor: lectorii de ştiinţe juridice şi persoanele care au lucrat ca funcţionari ai instanţei sau asistenţi ai unui judecător timp de cel puţin cinci ani într-o perioadă de până la opt ani.

SusSus

Organizarea şi sarcinile Baroului au fost stabilite în Legea din 26 mai 1982 – Legea privind Baroul.

Furnizarea de asistenţă juridică de către avocaţii de altă cetăţenie în Republica Polonă a fost reglementată prin Legea din 5 iulie 2002.

6. CONSILIERII JURIDICI (JURISCONSULŢII)

Profesia de consilier juridic constă în furnizarea de asistenţă juridică în special furnizarea de consultanţă juridică, pregătirea avizelor juridice, elaborarea petiţiilor şi prezentarea în faţa instanţelor şi a instituţiilor oficiale.

Consilierii juridici pot furniza asistenţă juridică firmelor, unităţilor organizatorice şi altor persoane în afara firmelor, cu excepţia îndeplinirii rolului de avocat al apărării în acţiunile penale şi în acţiunile referitoare la infracţiunile fiscale.

Consilierii juridici au dreptul de a-şi exercita profesia ca profesie liberală şi de a o combina cu alte forme de angajare, de exemplu angajarea în virtutea unui contract de muncă.

Consilierii juridici sunt organizaţi pe baza unui organism profesional autonom. Organismul autonom al consilierilor juridici este independent în desfăşurarea activităţilor sale şi se supune doar prevederilor legii.

Unităţile organizatorice cu personalitate juridică sunt camerele regionale ale consilierilor juridici şi Consiliul naţional al consilierilor juridici. Supervizarea organismului autonom este realizată de către Ministrul Justiţiei.

Dreptul de a practica profesia de consilier juridic este condiţionat de înregistrarea în registrul consilierilor juridici şi de depunerea unui jurământ.

Poate fi înregistrată în registrul consilierilor juridici orice persoană care: a absolvit studii universitare de drept în Republica Polonă şi are diplomă de master sau are drepturi publice depline şi capacitate deplină de exerciţiu, are un caracter integru şi un comportament anterior care garantează că va practica profesia de consilier juridic în mod corect, a urmat cursurile de formare a consilierilor juridici în Republica Polonă şi a promovat examenul pentru consilieri juridici. Cerinţa de a urma cursurile de formare a consilierilor juridici şi de a promova examenul pentru consilierii juridici nu se aplică profesorilor şi lectorilor de ştiinţe juridice, persoanelor care au promovat examenul pentru procurori, judecători, avocaţi sau notari, sau persoanelor care au fost consilieri ai Serviciului general de urmărire penală al Trezoreriei statului. Următoarele persoane se pot înscrie la examenul pentru consilierii juridici fără a fi necesar să urmeze cursurile de formare a consilierilor juridici: lectorii de ştiinţe juridice şi persoanele care au lucrat ca funcţionari ai instanţei sau asistenţi ai unui judecător timp de cel puţin trei ani într-o perioadă de cel mult opt ani.

Organizarea şi sarcinile consilierilor juridici au fost stabilite în Legea din 6 iulie 1982 privind consilierii juridici.

Furnizarea de asistenţă juridică de către avocaţii de altă cetăţenie în Republica Polonă este reglementată prin Legea din 5 iulie 2002.

Informaţii suplimentare

Constituţia Republicii Polone

http://www.sejm.gov.pl/prawo/konst/konst.htm Deutsch - English - français - polski

Consiliul Suprem al Baroului

http://www.adwokatura.pl English - polski

Instanţe şi tribunale - Buletinul de anunţuri publice

http://www.bip.gov.pl/index.asp?fid=4590 polski

Camera naţională a consilierilor juridici

http://www.radca.prawny.lex.pl polski

Consiliul notarial naţional

http://www.krn.org.pl polski

Camera notarială din Varşovia

http://www.notariusze.pl English - français - polski

Organismul autonom al executorilor judecătoreşti

http://www.komornik.pl English - polski

Serviciul de urmărire penală al Curţii de apel din Varşovia

http://www.pa.waw.pl polski

« Profesiuni juridice - Informaţii generale | Polonia - Informaţii generale »

SusSus

Ultima actualizare: 03-03-2008

 
  • Drept comunitar
  • Drept internaţional

  • Belgia
  • Bulgaria
  • Republica Cehă
  • Danemarca
  • Germania
  • Estonia
  • Irlanda
  • Grecia
  • Spania
  • Franţa
  • Italia
  • Cipru
  • Letonia
  • Lituania
  • Luxemburg
  • Ungaria
  • Malta
  • Ţările de Jos
  • Austria
  • Polonia
  • Portugalia
  • România
  • Slovenia
  • Slovacia
  • Finlanda
  • Suedia
  • Regatul Unit