comisia europeană > RJE > Profesiuni juridice > Ţările de Jos

Ultima actualizare: 28-02-2008
Versiune pentru tipărit Adaugă la preferinţe

Profesiuni juridice - Ţările de Jos

 

TABLE OF CONTENTS

1. Judecătorii 1.
2. Grefierii 2.
3. Procurorii 3.
4. Avocaţii 4.
5. Notarii (notaris5.
6. Executorul judecătoresc (gerechtsdeurwaarder6.

 

1. Judecătorii

Sarcina judecătorului este de a pronunţa o hotărâre justă în litigiile juridice, chiar şi în cauzele în care una dintre părţi este statul. Pentru a garanta imparţialitatea faţă de stat, a fost pus în aplicare un sistem special de selecţie şi de numire, statutul juridic al judecătorilor fiind diferit de statutul altor funcţionari ai statului.

Orice persoană care doreşte să devină judecător trebuie să aibă cel puţin şapte ani de experienţă profesională. Această experienţă poate fi obţinută printr-un curs intern de pregătire la un organ jurisdicţional sau poate fi dobândită în altă parte. Sistemul magistraţilor asigură formarea profesională necesară.

Judecătorii sunt numiţi de către Coroană, sub egida Ministerului Justiţiei. Numai resortisanţii olandezi pot fi numiţi în funcţia de judecător. În plus, candidaţii trebuie să fie licenţiaţi în drept la o universitate din Ţările de Jos.

Persoanele fizice pot fi desemnate pentru a fi numite în funcţia de magistrat în urma recomandării din partea unui comitet naţional de selecţie, alcătuit din membrii proveniţi de la diferite instanţe, membri ai biroului procurorului şi persoane fizice care participă la societatea civilă. Judecătorul are misiunea de a administra justiţia la o anumită instanţă. O astfel de numire nu este posibilă, cu excepţia cazului în care instanţa în cauză a numit viitorul judecător. Datorită acestor condiţii, sistemul de numire este cât se poate de obiectiv. Judecătorul este un funcţionar al statului cu un statut special. După numirea iniţială, judecătorul nu are voie să accepte o numire în altă parte.

SusSus

Judecătorii rămân în funcţie până la vârsta de 70 de ani. Înainte de împlinirea acestei vârste, aceştia pot fi revocaţi din funcţie împotriva voinţei lor de către instanţa de cel mai înalt grad din Ţările de Jos, Curtea Supremă olandeză (Hoge Raad der Nederlanden), în urma cercetării efectuate de procurorul general (procureur-general) al acestei instanţe. Acest sistem garantează protecţia corespunzătoare faţă de influenţa politică la numirea şi revocarea din funcţie a judecătorilor.

Constituţia Ţărilor de Jos însărcinează magistraţii cu pronunţarea hotărârilor în litigii şi cuprinde dispoziţii privind statutul juridic al membrilor corpului magistraţilor.

Cu respectarea legislaţiei curente, judecătorii pot, la propria latitudine, să audieze cauze; aceştia stabilesc, într-o mare măsură, evoluţia practică a procedurilor, cum ar fi întinderea anumitor părţi ale procedurilor. În cazul în care una din părţile care este parte la proceduri are îndoieli asupra imparţialităţii judecătorului în timpul desfăşurării procedurilor, legea prevede posibilităţi de a ridica obiecţiuni împotriva judecătorului respectiv care audiază cauza.

Uneori, una dintre părţile la proces nu este mulţumită de activitatea judecătorului. Se face o distincţie între hotărârea pronunţată de către instanţă şi comportamentul judecătorului. În cazul în care nemulţumirea este legată de hotărâre, partea care reclamă acest lucru are, de obicei, posibilitatea de a introduce apel. Plângerile privind comportamentul unui judecător pot fi depuse la consiliul instanţei unde îşi exercită funcţia judecătorul în cauză. Fiecare instanţă prevede o procedură privind plângerile, stabilind regulile referitoare la modul de soluţionare a acestora.

SusSus

Există dispoziţii legale privind comportamentul judecătorilor. Obiectivul acestor dispoziţii este garantarea faptului că judecătorii îşi exercită activitatea în mod imparţial.

Judecătorii îşi desfăşoară activitatea în tribunale regionale (rechtbanken). Acestea cuprind patru secţii: secţia civilă, secţia penală, secţia administrativă şi secţia sub-regională. Judecătorii care îşi desfăşoară activitatea la cea din urmă secţie sunt denumiţi kantonrechter, ceilalţi purtând denumirea de rechter. Judecătorii care îşi desfăşoară activitatea la instanţele de apel şi la Curtea Supremă sunt denumiţi raadsheer.

Judecătorii au, de obicei, misiunea de a audia cauze dintr-un anumit domeniu pentru o perioadă de timp, iar apoi îşi schimbă domeniul. Aceştia trebuie să fie specializaţi în cel puţin două domenii. Această dispoziţie are drept scop de a împiedica judecătorii să se concentreze o perioadă de timp prea mare şi prea mult asupra unui domeniu de specialitate.

Kantonrechters sunt competenţi să judece cauze din proprie iniţiativă. Judecătorii de la tribunalele regionale judecă, de obicei, cauze din proprie iniţiativă, însă anumite cauze trebuie judecate de un complet de trei judecători. Judecătorii de la instanţele de apel sunt competenţi să judece cauze în complet de trei, cu excepţia cazului în care o asemenea cauză poate fi judecată de un singur judecător. Legea prevede dispoziţii în acest sens. Curtea Supremă judecă toate cauzele în complet de cinci judecători.

2. Grefierii

Judecătorii sunt întotdeauna asistaţi de un grefier (griffier). O parte a grefierilor se ocupă cu întocmirea documentelor cauzelor. O altă parte, alcătuită din grefierii cu pregătire juridică mai temeinică, asistă judecătorul în pregătirea audierii, întocmeşte raportul oficial al audierii şi proiectele de decizii pe baza instrucţiunilor primite de la judecător.

SusSus

Mai multe informaţii privind corpul magistraţilor pot fi găsite pe site-ul www.rechtspraak.nl English - Nederlands. Acesta este site-ul oficial al sistemului corpului magistraţilor şi conţine date referitoare la locul unde trebuie trimisă corespondenţa, adresa poştală a instanţei, detalii privind adresa de e-mail, orele de lucru, modul în care se poate ajunge în locul respectiv, procedura privind plângerile etc.

3. Procurorii

Principala sarcină a procurorului (Officier van Justitie) este declanşarea procedurilor penale împotriva persoanelor. Cu toate acestea, procurorul poate, de asemenea, acţiona în cazuri civile, de exemplu în ceea ce priveşte petiţiile privind plasarea unei persoane sub protecţie, admiterea obligatorie a unei persoane într-un spital psihiatric sau cererile privind modificarea documentelor oficiale din registrul de naşteri, de căsătorii şi de decese. Procurorul face parte din biroul procurorilor. Ministerul Justiţiei este responsabil. Departamentul procuraturii (Openbaar Ministerie sau OM) are un birou naţional (parket-generaal) care constituie consiliul naţional, iar fiecare instanţă are propriul birou al procurorilor (parket), unde îşi desfăşoară activitatea procurorii. La instanţele de apel şi la Curtea Supremă, procurorii sunt denumiţi Advocaat-Generaal. Biroul procurorului de la Curtea Supremă este independent, iar administratorul acestuia este denumit Procureur-Generaal.

SusSus

A se vedea, de asemenea, www.om.nl Nederlands (disponibil doar în limba neerlandeză).

4. Avocaţii

Sarcina avocatului este de a garanta faptul că situaţia juridică a clienţilor acestora nu este prejudiciată. În acest scop, avocaţii oferă avize juridice şi îşi reprezintă clienţii în litigiile juridice şi în instanţă.

Avocaţii au obligaţia de a păstra confidenţialitatea faţă de clienţii lor şi pot pretinde privilegii. Cu alte cuvinte: avocaţii nu trebuie să dezvăluie instanţei nicio informaţie obţinută de la clienţii lor. Avocaţii îşi desfăşoară activitatea, în principal, în cadrul districtului în care sunt înregistraţi, dar aceştia sunt autorizaţi să lucreze în orice tribunal regional şi instanţă de apel.

Persoanele care au cauze civile care sunt judecate de instanţa sub-regională (kantonrechter) nu sunt obligaţi să fie asistate de un avocat. În toate celelalte cauze civile (în faţa unui tribunal regional, unei instanţe de apel sau a Curţii Supreme), cetăţenii trebuie să fie reprezentaţi de un avocat. Acest lucru este cunoscut sub denumirea de reprezentare juridică obligatorie (verplichte procesvertegenwoordiging).

Cetăţenii care dispun de venituri relativ reduse pot solicita asistenţă juridică (a se vedea fişa de informare privind asistenţa juridică). Acestora li se va pune la dispoziţie un avocat. Acest lucru înseamnă că onorariile avocatului sunt plătite de către stat. Persoanele care doresc să li se facă dreptate plătesc o taxă foarte redusă, suma fiind în funcţie de venitul persoanei şi de alte bunuri.

SusSus

Orice persoană licenţiată în drept la o universitate din Olanda poate fi admisă în baroul avocaţilor.

În primii trei ani de activitate în cadrul baroului, avocaţii sunt obligaţi să practice dreptul ca stagiari sub supravegherea unui alt avocat. Acest lucru înseamnă că o persoană nu poate deveni avocat dacă nu găseşte un alt avocat care are deja pregătirea necesară pentru a-i asigura formarea. Avocaţii din alte ţări pot solicita să fie admişi în baroul din Olanda dacă aceştia îndeplinesc dispoziţiile directivelor europene relevante. Avocaţii din alte state membre care oferă ocazional servicii într-un alt stat membru pot face acest lucru, cu condiţia să lucreze împreună cu un avocat local.

Avocatul este un profesionist independent (vrije beroepsbeoefenaar).

Normele care reglementează profesia de avocat, atribuţiile acestora, numirea şi revocarea din barou sunt prevăzute în Actul olandez privind avocaţii (Advocatenwet) şi în alte câteva decrete şi legi secundare, inclusiv legea secundară din 1998 privind contabilitatea (Boekhoudverordening 1998), legea secundară privind contribuţia financiară (Verordening op de financiële bijdrage) şi legea secundară privind practica profesională (Verordening op de praktijkuitoefening).

Conform legii, fiecare avocat care practică avocatura în Olanda este membru al Asociaţiei baroului avocaţilor (Nederlandse Orde van Advocaten sau NOvA). Avocaţii se supun procedurilor disciplinare.

Atribuţiile organizaţiei profesionale prevăzute de lege sunt de a asigura calitatea serviciilor oferite de către membrii acesteia. Acestea includ:

SusSus

  • un program de pregătire extensiv pentru membrii baroului
  • elaborarea de legi secundare şi de alte norme obligatorii pentru avocaţi
  • procedurile disciplinare
  • informaţii şi servicii oferite membrilor săi
  • recomandări oferite guvernului privind planurile şi actele politice.

Pe lângă apartenenţa la Asociaţia baroului avocaţilor din Olanda, mulţi avocaţi sunt, de asemenea, membri ai unei organizaţii profesionale specializate într-un anumit domeniu juridic. Aceşti avocaţi s-au specializat într-un anumit domeniu al dreptului, cum ar fi dreptul familiei, dreptul securităţii sociale, dreptul penal sau dreptul privind închirierea.

Aceşti specialişti se unesc de obicei într-o asociaţie, care poate fi găsită pe site-ul www.advocatenorde.nl/advocaten/adressen_en_ledenlijst.asp Nederlands.

Informaţii suplimentare privind profesiunile juridice pot fi găsite pe site-ul www.advocatenorde.nl English - Nederlands.

În cazul în care locuiţi în străinătate şi aveţi dificultăţi privind găsirea unui avocat în Ţările de Jos, puteţi contacta Consiliul privind asistenţa juridică (Raad voor rechtsbijstand) din Haga. Detalii sunt menţionate în fişa privind asistenţa juridică la punctul 6.

SusSus

5. Notarii (notaris)

Sarcina notarului este de a întocmi documente, denumite acte (akten), pe care cetăţenii şi practica judiciară se pot baza în ceea ce priveşte acurateţea acestora. Notarul asigură faptul că aceste acte reprezintă în mod corespunzător faptele relevante şi reflectă în mod corect acordurile încheiate între părţi. În conformitate cu legea olandeză, actele întocmite de către un notar dispun de o forţă probatorie specială.

Notarii îşi desfăşoară activitatea, în special, în domeniile dreptului familiei, al dreptului societăţilor comerciale şi al dreptului bunurilor (imobile). Legea prevede că un mare număr de acte care urmează să producă efecte juridice pot fi elaborate doar printr-un act executat în faţa unui notar: încorporarea entităţilor juridice, precum asociaţii, fundaţii, societăţi private şi publice cu răspundere limitată şi modificarea statutelor asociaţiei/a cartei, transferul proprietăţii înregistrate, precum bunurile imobile şi navele înregistrate, întocmirea testamentelor şi a acordurilor pre/post nupţiale.

Notarul este custodele exemplarelor originale ale actelor întocmite de către acesta, astfel încât acestea pot fi oricând consultate ulterior. Părţile primesc de la notar copii certificate. Un exemplu bun este ultima voinţă şi testamentul. După moartea unei persoane, notarul înmânează moştenitorilor o copie a testamentului original. Notarul poate, de asemenea, să îndeplinească anumite sarcini în ceea ce priveşte soluţionarea litigiilor privind proprietăţile imobiliare.

Notarul deţine o funcţie publică, în virtutea căreia are dreptul de a întocmi acte oficiale autentice (authentieke akten). Asemenea acte au mai multă valoare probatorie decât actele sub semnătură privată. Deşi notarii care practică această funcţie în Ţările de Jos deţin o funcţie publică, ei sunt liberi să îşi stabilească tarifele percepute. Aceştia suportă riscul financiar al firmelor lor şi sunt, mai mult sau mai puţin, liber-profesionişti. În conformitate şi în temeiul legislaţiei olandeze, există norme care sunt menite să permită notarilor să-şi exercite funcţia în mod independent şi imparţial, promovând atent interesele părţilor interesate.

SusSus

Notarii sunt numiţi de către Coroană sub egida Ministerului Justiţiei. Doar cetăţenii olandezi pot fi numiţi în această funcţie. În plus, candidaţii trebuie să fie licenţiaţi în drept notarial la o universitate din Ţările de Jos şi trebuie să fi finalizat o pregătire considerată a fi similară în conformitate cu directivele UE puse în aplicare. Înainte ca o persoană să fie numită în funcţia de notar, juristul în drept notarial trebuie să fi efectuat cel puţin şase ani de pregătire ca notar stagiar pe lângă un birou notarial cu sediul în Ţările de Jos. În primii trei ani de stagiu, notarul stagiar trebuie să urmeze cursuri de formare profesională. Cererea de numire adresată Ministerului Justiţiei trebuie să fie însoţită de un plan de afaceri.

Normele privind funcţia, atribuţiile, numirea şi revocarea din funcţie sunt prevăzute în Legea privind notarii (Wet op het notarisambt or Wna) şi în alte diverse decrete şi legi secundare, precum Decretul privind cerinţele profesionale ale notarului stagiar (Besluit beroepsvereisten kandidaat-notaris), legea secundară privind normele profesionale şi normele de conduită (Verordening beroeps- en gedragsregels), precum şi colaborarea dintre diferite discipline de drept secundar (Verordening interdisciplinaire samenwerking).

Pe de o parte, notarul este obligat şi îşi îndeplinească toate sarcinile care îi sunt atribuite prin lege sau care sunt solicitate de oricare dintre părţi, iar, pe de altă parte, acesta este, de asemenea, obligat să refuze prestarea de servicii atunci când acest lucru ar fi incompatibil cu legea sau cu ordinea publică, iar o astfel de prestare ar avea drept rezultat acte care au un scop sau o consecinţă aparent ilegale, precum şi atunci când aceştia au alte motive valabile să acţioneze în acest sens.

SusSus

Obligaţia de a presta servicii nu exclude posibilitatea ca notarii să se specializeze într-un anumit domeniu. Există câteva asociaţii ale notarilor şi notarilor stagiari care sunt specializate în unul sau mai multe aspecte ale practicii notariale: Asociaţia experţilor în drept notarial în domeniul societăţilor agricole (Vereniging voor Agrarisch Specialisten in het Notariaat sau VASN), Asociaţia planificatorilor în domeniul proprietăţii imobiliare (Vereniging van Estate Planners sau VEP), Asociaţia mediatorilor de drept civil (Vereniging van Mediators in het Notariaat sau VMSN) şi Asociaţia informaticienilor din dreptul civil (Vereniging voor Notariaat en Informatietechnologie or VNI).

În conformitate cu legea, fiecare notar şi notar stagiar care îşi desfăşoară activitatea în Ţările de Jos este membru al Organizaţiei profesionale notariale (Koninklijke Notariële Beroepsorganisatie sau KNB), un organism public care intră sub incidenţa dreptului olandez. Principala sarcină a acestei organizaţii este de a promova exercitarea corespunzătoare a funcţiei. În plus, organizaţia oferă membrilor acesteia o gamă largă de produse şi servicii.

Obligaţiile legale ale organizaţiei sunt:

  • elaborarea de legi secundare şi de regulamente;
  • promovarea exercitării corespunzătoare a funcţiei;
  • promovarea experienţei profesionale;
  • protejarea onoarei şi a prestigiului funcţiei.

Notarii şi notarii stagiari se supun normelor disciplinare legale care se aplică de către consiliile disciplinare (care acoperă aceeaşi zonă geografică ca şi tribunalele regionale), fiecare având cinci membri, al căror preşedinte este preşedintele tribunalului regional. Hotărârile transmise de aceste consilii disciplinare pot fi atacate prin exercitarea unei căi de atac la Curtea de apel din Amsterdam.

SusSus

Informaţii suplimentare privind practica notarială pot fi găsite pe site-ul: www.notaris.nl Nederlands.

6. Executorul judecătoresc (gerechtsdeurwaarder)

Executorul judecătoresc olandez este însărcinat cu misiuni oficiale care nu pot fi atribuite unei alte persoane. Acestora le revin, în principal, următoarele atribuţii:

Comunicarea ordinelor de citare şi a altor documente, în vederea declanşării acţiunilor în justiţie sau pentru a oferi instrucţiuni în procese;

Comunicarea ordinelor judecătoreşti, a notificărilor, contestaţiilor şi a altor ordine;

Evacuările, popririle, vinderea proprietăţii prin ordin judecătoresc, angajamentele privind nerespectarea unui ordin judecătoresc şi a altor acte care fac parte din sau sunt necesare pentru executarea mandatelor de executare sau pentru garantarea drepturilor;

Supravegherea oficială a vânzării voluntare a bunurilor mobile în cadrul unei licitaţii publice.

În temeiul legii, aceste sarcini, în măsura în care sunt legate de dreptul civil, trebuie îndeplinite de către executorii judecătoreşti.

Executorul judecătoresc este un funcţionar public nesalariat numit de către Coroană. Aceştia suportă riscul financiar al societăţii lor. Pe lângă atribuţiile oficiale, executorii judecătoreşti sunt, de asemenea, autorizaţi să îndeplinească activităţi secundare, cu condiţia ca acest lucru să nu dăuneze sau să împiedice exercitarea corespunzătoare şi independentă a funcţiei lor sau reputaţia acestora. Executorilor judecătoreşti care îşi desfăşoară activitatea în Ţările de Jos li s-a acordat dreptul de a acţiona ca reprezentant ad litem în faţa tribunalului regional, ca destinatar sau ca administrator, de a face inventare şi evaluări, de a colecta bani pentru părţile terţe şi de a întocmi rapoarte oficiale care să confirme anumite fapte.

SusSus

Onorariile pentru activitatea oficială a executorului judecătoresc care trebuie plătite de către debitor sunt stabilite în Decretul privind onorariile executorilor judecătoreşti (Besluit tarieven ambtshandelingen gerechtsdeurwaarders). costurile pe care executorul le percepe de la clientul său sunt stabilite de către acesta şi trebuie prevăzute prin consultare reciprocă între executor şi client. Acest lucru se aplică pentru sarcinile pe care executorul le primeşte din străinătate.

Normele privind funcţia, atribuţiile, numirea şi revocarea din funcţie sunt prevăzute în Actul privind executorii judecătoreşti (Gerechtsdeurwaarderswet), precum şi în diverse decrete şi legi secundare, precum Decretul privind formarea profesională şi stagiatura executorului judecătoresc (Besluit opleiding en stage gerechtsdeurwaarder), Decretul privind planul de afaceri (Besluit ondernemingsplan), legea secundară privind contabilitatea (Administratieverordening), precum şi legea secundară privind normele profesionale şi normele de conduită (Verordening beroeps- en gedragsregels).

În conformitate cu legea, fiecare executor judecătoresc şi executor stagiar care îşi desfăşoară activitatea în Ţările de Jos este membru al Organizaţiei profesionale a executorilor judecătoreşti (Koninklijke Beroepsorganisatie van Gerechtsdeurwaarders sau KBvG). Principala sarcină a acestei organizaţii este de a promova exercitarea corespunzătoare a funcţiei şi îndeplinirea adecvată, precum şi experienţa membrilor săi. În aceste domenii, aceasta poate impune obligaţii sau norme asupra membrilor săi. Un comitet disciplinar adoptă măsuri disciplinare; împotriva hotărârilor acesteia, se poate formula apel la Curtea de apel din Amsterdam.

În cazul în care trebuie să apelaţi la serviciile unui executor, cel mai bine este să alegeţi una dintre circumscripţiile unde a avut loc activitatea. Atlasul judiciar european de pe acest site (http://ec.europa.eu/justice_home/judicialatlascivil) menţionează adresele tuturor executorilor judecătoreşti din toate ţările europene la titlul „comunicarea documentelor” şi la „executori judecătoreşti”.

Informaţii suplimentare şi adrese pot fi găsite pe site-ul Organizaţiei profesionale a executorilor judecătoreşti: www.kbvg.nl Deutsch - English - français - Nederlands.

« Profesiuni juridice - Informaţii generale | Ţările de Jos - Informaţii generale »

SusSus

Ultima actualizare: 28-02-2008

 
  • Drept comunitar
  • Drept internaţional

  • Belgia
  • Bulgaria
  • Republica Cehă
  • Danemarca
  • Germania
  • Estonia
  • Irlanda
  • Grecia
  • Spania
  • Franţa
  • Italia
  • Cipru
  • Letonia
  • Lituania
  • Luxemburg
  • Ungaria
  • Malta
  • Ţările de Jos
  • Austria
  • Polonia
  • Portugalia
  • România
  • Slovenia
  • Slovacia
  • Finlanda
  • Suedia
  • Regatul Unit