Profesiuni juridice - Republica Cehă

TABLE OF CONTENTS 1. JUDECĂTORI  2. AVOCAŢI  3. EXECUTORI JUDECĂTOREŞTI  4. NOTARI  5. PROCURORII

 

1. JUDECĂTORI

Statut juridic

Judecătorul este un funcţionar public, un angajat al statului care contribuie la îndeplinirea activităţilor sistemului judecătoresc. Principalele activităţi ale judecătorului sunt de a audia şi de a pronunţa hotărâri cu privire la litigiile din cadrul acţiunilor civile, administrative şi penale, precum şi de a pronunţa sentinţe în alte cauze introduse în faţa instanţelor.

Eligibilitatea de a fi numit în funcţia de judecător în Republica Cehă depinde de următoarele condiţii: naţionalitate cehă, capacitate juridică, bună reputaţie, studii universitare, experienţă personală şi calităţi morale care să garanteze faptul că judecătorul îşi va îndeplini pe deplin funcţiile, trecerea unui examen de verificare a cunoştinţelor profesionale juridice, precum şi depunerea jurământului de către judecător în faţa preşedintelui Republicii.

Procesul de numire şi mandatul

După îndeplinirea tuturor condiţiilor, judecătorul este numit de către Preşedintele Republicii şi îşi începe mandatul prin depunerea jurământului.

Pregătirea pentru a deveni judecător presupune efectuarea unui stagiu de trei ani ca judecător stagiar, acesta fiind efectuat la instanţe. La sfârşitul stagiului pregătitor, judecătorul stagiar trebuie să susţină un examen de verificare a cunoştinţelor profesionale juridice.

Nu există niciun termen în ceea ce priveşte numirea unui judecător; cu toate acestea, judecătorii îşi pot suspenda activitatea în cazul în care aceştia sunt eliberaţi temporar de sarcinile lor de către ministrul Justiţiei. Mandatul unui judecător se sfârşeşte la încheierea anului în care judecătorul a împlinit vârsta de 70 de ani, dacă acesta decedează sau este declarat în mod oficial decedat, pe baza unei hotărâri prin care se dispune că un judecător nu are capacitatea de a-şi îndeplini funcţiile, precum şi ca urmare a demisiei din partea judecătorului.

Sus

Independenţa judiciară

Judecătorilor nu li se permite să se implice în nicio altă activitate oneroasă (cu excepţia funcţiei de preşedinte sau de vicepreşedinte al instanţei), cu excepţia activităţii de administrare a patrimoniului propriu şi a activităţilor academice, de predare, literare, publicistice şi artistice sau a activităţilor desfăşurate în cadrul organelor consultative ale unui minister sau ale guvernului ori în cadrul organelor parlamentare.

Remunerare

Siguranţa materială a judecătorilor este reglementată prin lege.

Drepturile şi obligaţiile judecătorilor în timpul îndeplinirii funcţiilor lor

Printre drepturile şi obligaţiile de bază ale judecătorilor în timpul exercitării funcţiilor lor se numără obligaţia de a-şi păstra independenţa şi de a se baza în pronunţarea hotărârilor doar pe lege, pe care trebuie să o interpreteze în deplinătatea cunoştinţelor şi potrivit conştiinţei acestora; aceştia nu trebuie să se lase influenţaţi, de exemplu, de interesele partidelor politice, ale opiniei publice sau de mass-media. Încălcarea sau punerea în pericol a independenţei şi a imparţialităţii judecătorilor este interzisă.

Judecătorii trebuie să pronunţe hotărârile în termene rezonabile şi fără întârziere, precum şi să ofere părţilor în proces şi reprezentanţilor acestora posibilitatea de a-şi exercita drepturile; cu toate acestea, aceştia nu trebuie să discute cu părţile conţinutul cauzei în curs sau chestiunile procedurale care ar putea afecta cauza.

În momentul în care judecătorii îşi încetează funcţia, aceştia trebuie să păstreze confidenţialitatea cu privire la toate faptele de care au avut cunoştinţă în timpul exercitării funcţiilor lor; judecătorii pot fi eliberaţi de această obligaţie doar în cazuri excepţionale.

Sus

Răspunderea legată de exerciţiul funcţiilor unui judecător

Statul este răspunzător pentru orice prejudiciu cauzat prin hotărârea ilegală pronunţată de un judecător sau de hotărârea privind acordarea tutelei, impunerea unei pedepse sau a unei măsuri de protecţie, precum şi de prejudiciul cauzat printr-o procedură administrativă ilegală; statul se poate întoarce împotriva judecătorului cu o acţiune în regres numai în cazul în care acesta a fost găsit vinovat în cadrul unor proceduri disciplinare sau penale. Judecătorii trebuie să dea dovadă de profesionalism în îndeplinirea funcţiilor lor juridice.

Categorii şi specializări ale judecătorilor

Alături de activităţile legate de pronunţarea hotărârilor, judecătorii pot, de asemenea, să fie numiţi în funcţia de preşedinte sau de vicepreşedinte al instanţelor judecătoreşti. Aceştia sunt numiţi într-o astfel de funcţie de către Preşedintele Republicii (în cazul Curţii Supreme şi al Curţii Supreme Administrative) sau de către ministrul Justiţiei (la instanţele superioare, regionale şi districtuale). Una dintre sarcinile specifice acestor funcţionari o constituie îndeplinirea funcţiei de administrare publică a instanţelor.

Judecătorii pot fi, de asemenea, numiţi la preşedinţia colegiului Curţii Supreme sau a colegiului Curţii Supreme Administrative, precum şi la preşedinţia unei camere a instanţei de judecată.

Organizarea internă a instanţelor districtuale, regionale şi superioare este structurată în departamente ale instanţei, care sunt specializate în domenii specifice ale activităţii judecătoreşti penale, civile şi administrative pentru tipuri individuale de acţiuni.

Sus

Asociaţii profesionale

Judecătorii din Republica Cehă se pot înscrie la Uniunea judiciară din Republica Cehă (Soudcovská unie ČR), o asociaţie profesională benevolă; reuniunea generală a acesteia a adoptat codul deontologic al judecătorilor care cuprinde principiile morale aplicabile activităţilor judiciare.

2. AVOCAŢI

Statut juridic

Avocaţii sunt specialişti în drept care au competenţa de a oferi servicii juridice, inclusiv (fără limitări) reprezentare în procesele care au loc în faţa instanţelor şi a altor autorităţi, apărare în cauzele penale, oferirea de consultanţă juridică, întocmirea de documente juridice, efectuarea de analize juridice şi alte forme de asistenţă juridică prevăzute în mod sistematic şi funizate în schimbul unei retribuţii. Avocaţii sunt persoane care desfăşoară activităţi independente, a căror activitate este practicarea dreptului, aceasta fiind reglementată de către stat.

Condiţiile care trebuie îndeplinite pentru a desfăşura profesia de avocat sunt următoarele: înregistrarea în lista publică accesibilă a avocaţilor păstrată de către Baroul ceh (Česká advokátní komora), îndeplinirea condiţiilor privind capacitatea juridică, dobândirea de studii superioare în domeniul dreptului, cel puţin trei ani de experienţă în domeniul dreptului ca avocat stagiar, bună reputaţie, susţinerea cu succes a unui examen profesional pentru exercitarea profesiei de avocat, precum şi depunerea unui jurământ în faţa preşedintelui Baroului ceh.

Procesul de numire şi mandatul

Sus

O persoană devine avocat în momentul înregistrării pe lista avocaţilor.

Pregătirea pentru exercitarea acestei profesii necesită efectuarea unei practici juridice ca avocat stagiar, sub îndrumarea unui alt avocat.

Nu există niciun termen în ceea ce priveşte înregistrarea unui avocat pe lista avocaţilor; cu toate acestea, un avocat poate fi suspendat în conformitate cu legea sau pe baza unei hotărâri a Baroului ceh.

Autorizaţia de practicare a activităţii încetează în momentul în care avocatul este exclus de pe lista avocaţilor, lucru care are loc în conformitate cu dispoziţiile legale. Principalele motive pentru excluderea de pe lista avocaţilor sunt decesul avocatului, cazurile în care se declară decesul avocatului, incapacitatea sau impunerea unor restricţii asupra capacităţii juridice a acestuia, precum şi în cazul impunerii unei măsuri disciplinare de excludere de pe lista avocaţilor, în cazul unei declaraţii de faliment efectuată împotriva unui avocat sau a unei cereri din partea avocatului de a fi îndepărtat de pe listă. Baroul ceh, de asemenea, poate decide excluderea unui avocat de pe listă.

Incompatibilitatea funcţiilor

Legea prevede că avocaţii nu pot fi parte într-un alt contract de muncă sau într-o altă relaţie similară în acelaşi timp în care exercită activitatea de avocat (o excepţie este activitatea de predare într-o instituţie de învăţământ superior) şi nici nu trebuie să se implice în nicio altă activitate care este incompatibilă cu practicarea dreptului.

Remunerare

Ca regulă, avocaţii oferă servicii juridice în schimbul unui onorariu plătit de către client; avocaţii au dreptul de a solicita un avans rezonabil din plata onorariului. Metoda utilizată pentru a stabili onorariul avocatului plătit pentru serviciile juridice oferite, precum şi rambursarea cheltuielilor în numerar şi a timpului consumat este prevăzută într-un regulament în general obligatoriu. Onorariul avocatului pentru serviciile juridice oferite este reglementat, în principal, prin contractul încheiat între avocat şi client (un onorariu contractual); în cazurile în care nu s-a stabilit un onorariu contractual, remunerarea se stabileşte în conformitate cu baremul onorariilor necontractuale. În cazul în care un avocat este numit de către stat cu scopul de a oferi servicii juridice, statul plăteşte remuneraţia cuvenită avocatului.

Sus

Drepturile şi obligaţiile avocaţilor în exercitarea activităţii

În exercitarea activităţii, avocaţii trebuie să respecte dispoziţiile legale şi, în limitele impuse de aceste reglementări, instrucţiunile clientului, aceştia având obligaţia de a proteja drepturile şi interesele garantate ale clientului, prin utilizarea tuturor mijloacelor pe care le consideră eficiente. Avocaţii nu sunt ţinuţi de instrucţiunile clientului în cazul în care acestea încalcă legea sau normele profesionale; aceştia sunt obligaţi să informeze clientul cu privire la acest lucru.

Indiferent de specializarea lor, avocaţii au obligaţia de a oferi servicii juridice în toate materiile; cu toate acestea, ei au dreptul de a refuza să ofere servicii juridice, cu excepţia cazului în care sunt desemnaţi sau numiţi de către barou pentru a oferi servicii juridice. Avocaţii au obligaţia de a refuza să ofere servicii juridice în cazul în care aceştia au oferit deja, într-o cauză specifică sau într-o cauză conexă, servicii juridice unui alt client care prezintă interese diferite. În anumite condiţii, avocaţii pot rezilia un contract care are ca obiect oferirea de servicii juridice.

Avocaţii au, de asemenea, obligaţia de a păstra confidenţialitatea cu privire la toate circumstanţele de care au cunoştinţă în legătură cu furnizarea de servicii juridice; doar clientul sau moştenitorul legal al acestuia îl pot scuti pe avocat de această obligaţie, în caz contrar, aceasta rămânând în vigoare chiar şi după ce avocatul este retras de pe lista avocaţilor. Această obligaţie poate fi încălcată în condiţiile îndeplinirii obligaţiei legale de a împiedica săvârşirea unei infracţiuni.

Sus

Avocaţii au, de asemenea, obligaţia de a păstra registre corespunzătoare care să dovedească modul de îndeplinire a serviciilor juridice.

Răspunderea profesională

Avocatul este răspunzător faţă de client pentru prejudiciul pe care acesta l-a cauzat clientului, angajatului sau reprezentantului acestuia şi care are legătură cu activitatea de oferire de servicii juridice. Avocaţii trebuie să încheie un contract de asigurare pentru răspunderea profesională.

Avocaţii sunt, de asemenea, pasibili de sancţiuni disciplinare (încălcare gravă şi repetată a obligaţiilor lor).

Dispoziţii legislative speciale privind garantarea dreptului avocaţilor de a oferi servicii plătite pe teritoriul UE

Legea privind practicile juridice oferă persoanelor fizice, care sunt resortisanţi ai unui stat membru al Uniunii Europene sau al unui stat membru care este parte la Acordul privind Spaţiul Economic European şi care a obţinut în statul respectiv autorizaţia de a oferi servicii juridice (adică statul de domiciliu), dreptul de a practica dreptul în Republica Cehă în calitate de „avocat european” în temeiul titlului profesional ce i-a fost conferit de către statul de domiciliu, întocmit în limba statului respectiv. Avocatul european este autorizat să ofere servicii juridice care implică reprezentare în procese în faţa instanţelor sau a altor organe, inclusiv apărare în procese penale, chiar şi în cauzele în care printr-o dispoziţie legală distinctă se prevede că una dintre părţile la proces trebuie să fie reprezentată de către un advokát [denumirea unui avocat în limba cehă] sau că reprezentantul părţii la proces poate fi doar un advokát.

Sus

Un avocat european poate exercita profesia de avocat în Republica Cehă, în mod temporar sau ocazional, în calitate de avocat european invitat sau ca un avocat european domiciliat şi înregistrat pe lista avocaţilor europeni, care este păstrată de către Baroul ceh. Avocaţii europeni au obligaţia de a respecta obligaţiile care revin avocaţilor naţionali şi obligaţiile impuse asupra lor de către statul de domiciliu.

Asociaţii profesionale

Baroul ceh, care îşi are sediul în Praga şi are o filială în Brno, reprezintă o organizaţie profesională autonomă a tuturor avocaţilor; aceasta are propriile sale organe şi adoptă dispoziţii profesionale obligatorii pentru avocaţi, care sunt publicate în Jurnalul Baroului ceh.

Una dintre aceste reglementări o constituie normele de etică profesională şi normele concurenţiale pentru avocaţii din Republica Cehă.

3. EXECUTORI JUDECĂTOREŞTI

Statut juridic

Executorii judecătoreşti sunt persoane care desfăşoară activităţi independente, fiind însărcinate de către stat cu misiunea de a îndeplini funcţii de executare; sarcina acestora este de a pune în aplicare titlurile executorii în favoarea persoanelor care l-au autorizat pe executor cu îndeplinirea acestei activităţi. În plus, aceştia pot, de exemplu, să ofere asistenţă juridică, să întocmească documente (în special rapoarte de executare), să asigure protecţia banilor în numerar, a instrumentelor şi a altor bunuri mobile şi să comunice actele judiciare.

În Republica Cehă, executorii judecătoreşti sunt funcţionari publici, iar activităţile lor sunt considerate drept activităţi judiciare. O persoană poate deveni executor judecătoresc dacă are cetăţenie cehă, dispune de capacitate juridică, are studii universitare în domeniul dreptului, are o bună reputaţie, are cel puţin trei ani de experienţă în domeniul activităţilor de executare şi a fost declarată admisă la examenul profesional pentru exercitarea funcţiei de executor judecătoresc.

Sus

Procesul de numire şi mandatul

După depunerea jurământului, executorii sunt numiţi în funcţie de către Ministrul Justiţiei în conformitate cu o procedură de selecţie publicată. În ziua numirii lor, aceştia devin membri ai Camerei executorilor judecătoreşti (Exekutorská komora). Pregătirea necesară pentru a deveni executor judecătoresc necesită o experienţă ca executor stagiar (sub îndrumarea unui executor); persoanele care ating nivelul ridicat de pregătire sunt executori candidaţi, aceştia trebuind să aibă cel puţin trei ani de experienţă în domeniul activităţilor de executare şi să fie declaraţi admişi la examenul pentru executori înainte de a fi înregistraţi pe lista executorilor judecătoreşti.

Numirile nu sunt supuse unor termene; cu toate acestea, Ministrul Justiţiei poate suspenda un executor. În cazul în care sunt suspendaţi din funcţie, executorii judecătoreşti nu au voie să îndeplinească activităţile de executare, numindu-se un înlocuitor; se numeşte, de asemenea, un înlocuitor pentru perioada în care executorii judecătoreşti se află în imposibilitate de a-şi îndeplini activităţile de executare din alte motive (de exemplu, boală, concediu).

Mandatul unui executor judecătoresc ia sfârşit în momentul în care acesta încetează să mai fie membru al Camerei executorilor judecătoreşti; acest lucru se poate datora decesului executorului, în cazul în care se declară decesul acestuia în mod oficial, al pensionării obligatorii al executorului, a pierderii de către executor a cetăţeniei cehe sau în caz de incapacitate ori de capacitate juridică redusă a executorului.

Sus

Incompatibilitatea funcţiilor

Activităţile de executare ale executorului sunt incompatibile cu exercitarea oricărei alte activităţi oneroase, cu excepţia activităţii de administrare a bunurilor sale proprii. Cu toate acestea, executorii judecătoreşti pot desfăşura activităţi academice, publicistice, de predare, interpretare, de expertiză sau artistice, toate acestea în schimbul unei plăţi.

Remunerare

Executorii judecătoreşti îndeplinesc activităţi de executare şi alte activităţi în schimbul unei remuneraţii, care cuprinde, în principal, onorariul executorului, rambursarea cheltuielilor în numerar, rambursarea pentru timpul pierdut cu executarea şi rambursarea pentru comunicarea actelor. Onorariul executorului poate fi stabilit printr-un acord încheiat între acesta şi persoana îndreptăţită; în lipsa unui astfel de acord, nivelul onorariului se stabileşte în conformitate cu dispoziţiile legale general obligatorii. Executorul are dreptul de a solicita părţii îndreptăţite un avans rezonabil din cheltuielile legate de procedura de executare.

Drepturile şi obligaţiile executorilor judecătoreşti

Executorii judecătoreşti sunt independenţi în ceea ce priveşte îndeplinirea activităţilor de executare; aceştia trebuie să respecte doar Constituţia Republicii Cehe, legile, celelalte reglementări legale şi hotărârile judecătoreşti pronunţate în cadrul procedurilor de executare silită a sentinţelor şi procedurile de executare. În cazul în care acţiunea cu care a fost însărcinat ar reprezenta o încălcare a unei legii sau a unui regulament sau dacă solicitantul care urmăreşte executarea nu achită un avans rezonabil din cheltuielile legate de executare, executorul poate refuza ducerea la îndeplinire a acţiunii.

Sus

Executorii judecătoreşti sunt obligaţi să păstreze confidenţialitatea cu privire la toate circumstanţele de care au luat cunoştinţă în timpul îndeplinirii executării sau a altor activităţi. În cazuri excepţionale, un organ al Camerei executorilor judecătoreşti îi poate elibera pe executori de această obligaţie.

În temeiul legii, executorii sunt, de asemenea, supuşi unei serii de obligaţii privind păstrarea de dosare care să facă dovada activităţilor de executare.

Supravegherea

Ministerul Justiţiei este responsabil cu supravegherea din partea statului a executărilor şi a activităţilor executorilor judecătoreşti; Camera executorilor judecătoreşti supraveghează activităţile executorilor judecătoreşti şi activitatea de administrare a birourilor executorilor.

Răspundere

Executorii judecătoreşti sunt răspunzători pentru prejudiciile rezultate în cursul activităţilor de executare, cauzate de către ei înşişi sau de către angajaţii acestora. Executorii trebuie să se asigure împotriva prejudiciilor.

Executorii judecătoreşti şi candidaţii la funcţia de executor sunt, de asemenea, pasibili de a fi supuşi unor proceduri disciplinare în cazul încălcării obligaţiilor lor legale sau a unei încălcări grave sau repetate a demnităţii profesiei de executor judecătoresc.

Asociaţii profesionale

Asociaţia profesională a executorilor judecătoreşti este Camera executorilor judecătoreşti din Republica Cehă (Exekutorská komora ČR), care este o organizaţie autonomă înfiinţată în conformitate cu legea şi ai cărei membri sunt reprezentaţi de toţi executorii judecătoreşti; aceasta este o entitate juridică cu organe proprii şi care produce venituri.

Sus

Camera executorilor a elaborat şi a adoptat codul deontologic al executorilor judecătoreşti.

4. NOTARI

Statut juridic

Notarul este persoana fizică autorizată să conducă un birou notarial. Activităţile desfăşurate de notar cuprind pregătirea de acte publice şi a altor acte sau documente legale, autentificarea unor fapte şi declaraţii care prezintă importanţă din punct de vedere juridic, precum şi asigurarea protecţiei actelor şi a banilor în numerar; în ceea ce priveşte sarcinile lor notariale, notarii pot, de asemenea, să ofere consultanţă juridică, să asigure reprezentare legală în procedurile în care hotărârile sunt pronunţate de autorităţi administrative sau în procedurile legate de moştenire, să administreze bunuri sau să acţioneze în calitate de administrator în caz de faliment.

O persoană este eligibilă să devină notar dacă are cetăţenie cehă, dispune de capacitate juridică, are o bună reputaţie, are studii universitare de drept, are cel puţin cinci ani de experienţă în exercitarea de activităţi notariale şi a fost declarată admisă la examenul profesional pentru exercitarea profesiei de notar.

Procesul de numire şi mandatul

Notarii sunt numiţi într-o funcţie notarială vacantă de către Ministrul Justiţiei, la propunerea Camerei, în conformitate cu o procedură de concurs publicată. Notarul îşi exercită funcţiile din momentul înregistrării pe lista notarilor, care este păstrată de Camera notarilor din Republica Cehă (Notářská komora ČR).

Notarii stagiari se pregătesc în vederea exercitării viitoare a profesiei lor prin dobândirea de experienţă notarială sub îndrumarea unui notar. În următoarea etapă de pregătire, aceştia au statutul de notari candidaţi, aceştia având nevoie de cel puţin trei ani de experienţă şi trebuind să fie declaraţi admişi la examenul pentru exercitarea profesiei de notar.

Sus

De îndată ce a fost numit, notarul nu este supus niciunui termen privind durata mandatului, deşi acesta poate fi suspendat din funcţie. Notarul îşi încetează funcţiile în momentul împlinirii vârstei de 70 de ani, al decesului sau al declarării oficiale a decesului său, în momentul înlăturării din funcţie, al pierderii cetăţeniei cehe, în caz de incapacitate sau dacă notarul numit refuză depunerea jurământului ori dacă starea de sănătate a acestuia îl împiedică să îşi exercite pe deplin atribuţiile sale notariale.

Incompatibilitatea funcţiilor

Funcţia de notar este incompatibilă cu exercitarea oricărei alte activităţi oneroase, cu excepţia activităţii de administrare a bunurilor sale proprii; cu toate acestea, notarii pot desfăşura activităţi academice, publicistice, de predare, interpretariat, de expertiză sau artistice în schimbul unei remuneraţii.

Remunerare

Normele notariale prevăd că notarul îşi desfăşoară activităţile în schimbul unei plăţi, care cuprinde, în principal, un onorariu, rambursarea timpului pierdut şi rambursarea cheltuielilor în numerar. Costurile sunt suportate de către partea care solicită actul notarial; notarii au dreptul de a solicita plata unui avans rezonabil din onorariu şi cheltuielile în numerar. Detaliile privind onorariile notarilor sunt prevăzute într-un regulament legal separat.

Drepturile şi obligaţiile notarilor

Notarii au dreptul de exercita activităţi notariale; aceştia au obligaţia de a respecta legile şi alte reglementări legale general obligatorii, iar în ceea ce priveşte oferirea de asistenţă juridică, ei trebuie să respecte, de asemenea, instrucţiunile clientului. Notarii au dreptul de a refuza executarea unor acte notariale numai în cazul în care asemenea acte ar încălca reglementările legale general obligatorii, în cazul în care notarul sau o rudă a acestuia este parte într-un anumită cauză, în cazul în care notarul a oferit deja asistenţă juridică într-o cauză unei alte persoane care are interese contradictorii sau dacă solicitantul, fără motive întemeiate, nu achită avansul din onorariul notarului. Notarii pot rezilia un contract încheiat cu un client sau o cerere privind acordarea de asistenţă juridică în cazul în care încrederea reciprocă a acestora a fost încălcată.

Sus

Notarii au obligaţia de a păstra confidenţialitatea cu privire la toate chestiunile de care au cunoştinţă în cursul exercitării activităţilor lor şi care ar putea afecta interesele garantate ale unui client sau ale solicitantului de a solicita asistenţă juridică; aceştia pot fi eliberaţi de această obligaţie numai de către persoanele la care actele fac referire.

Notarii sunt, de asemenea, supuşi unui număr mare de obligaţii privind păstrarea dosarelor.

Răspunderea

Notarii sunt răspunzători faţă de solicitanţi, clienţi sau alte părţi pentru prejudiciile cauzate acestor persoane în îndeplinirea activităţilor notariale şi sunt răspunzători faţă de personalul lor pentru orice prejudicii suportate de către aceştia în îndeplinirea sarcinilor lor de lucru. În acest sens, notarii au obligaţia de a încheia un contract de asigurare pentru răspunderea profesională.

Notarii pot face, de asemenea, obiectul unei proceduri disciplinare.

Supravegherea publică a activităţilor notarilor este responsabilitatea Ministerului Justiţiei, a Camerei notarilor din Republica Cehă şi a camerelor notariale.

Asociaţii profesionale

Camerele notariale, înfiinţate prin lege în circumscripţia fiecărei instanţe regionale şi în cea a tribunalului municipal din Praga, există pentru toţi notarii care îşi au sediul în circumscripţia relevantă. O cameră notarială reprezintă o entitate juridică care dispune de organe proprii şi care produce venituri.

Camera notarilor din Republica Cehă (Notářská komora ČR) este o organizaţie profesională autonomă alcătuită din camerele notariale. Fiind o entitate juridică cu organe şi venit proprii, una dintre atribuţiile acesteia este păstrarea şi administrarea registrelor privind testamentele; aceasta este o listă privată, electronică, a testamentelor, a actelor de dezmoştenire şi a documentelor de revocare a acestor acte, a documentelor privind numirea şi revocarea executorilor în procedurile legate de moştenire etc. Camera notarilor din Republica Cehă păstrează, de asemenea, un registru al gajurilor.

Sus

5. PROCURORII

Statut juridic

Procurorii sunt funcţionari publici a căror atribuţie este de a reprezenta statul în activitatea de protecţie a interesului public, în special prin declanşarea de acţiuni penale în procedurile penale, supravegherea respectării dispoziţiilor legale în centrele de arest preventiv sau de deţinere, precum şi în centrele de protecţie, centrele instituţionale de îngrijire şi cele de protecţie, ca şi exercitarea activităţilor de prevenire a săvârşirii de infracţiuni şi de acordare de asistenţă victimelor infracţiunii.

Eligibilitatea în vederea numirii unui procuror depinde de cetăţenia cehă, capacitatea juridică deplină, buna reputaţie, studii superioare în drept şi calităţi morale care să garanteze faptul că procurorul îşi va îndeplini pe deplin funcţiile sale.

Procesul de numire şi mandatul

După trecerea examenului scris, procurorii sunt numiţi de către Ministrul Justiţiei; la data numirii, aceştia trebuie să aibă vârsta de cel puţin 25 de ani şi trebuie să îşi dea consimţământul cu privire la numirea lor ca procuror şi la detaşarea lor la un anumit birou al procurorului. Ulterior, aceştia pot depune jurământul de procuror în faţa Ministrului Justiţiei.

Procurorii se pregătesc pentru profesia lor prin acumularea a trei ani de experienţă ca stagiari angajaţi în biroul unui procuror.

Procurorii sunt numiţi pe o perioadă nelimitată; cu toate acestea, ei pot fi eliberaţi temporar din funcţie printr-o hotărâre a Ministrului Justiţiei. Procurorii îşi încetează funcţiile în momentul în care ajung la vârsta de 70 de ani, în cazul decesului sau al declarării oficiale a decesului acestora, în caz de incapacitate totală sau parţială, în cazul în care refuză să depună jurământ, atunci când încetează a mai fi cetăţeni cehi, în cazul în care îşi asumă o funcţie incompatibilă cu funcţia de procuror, în cazul în care sunt condamnaţi penal pentru săvârşirea unei infracţiuni, atunci când se constată că le lipseşte capacitatea de a-şi exercita funcţiile sau în cazul în care starea de sănătate a acestora îi pune în imposibilitate de a-şi îndeplini atribuţiile pe termen lung. Procurorii pot fi, de asemenea, eliberaţi din funcţia lor în cadrul procedurilor disciplinare sau îşi pot prezenta demisia.

Sus

Incompatibilitatea funcţiilor

În afara excepţiilor prevăzute de lege, procurorii nu au voie să acţioneze ca arbitri sau mediatori în soluţionarea litigiilor juridice, să reprezinte participanţii la proceduri sau să acţioneze ca agent al unui reclamant sau al uneia dintre părţile la procedurile judiciare sau administrative. În plus, în afara exercitării funcţiei lor de procuror, de procuror şef sau de procuror şef-adjunct sau a exercitării activităţilor legate de numirea temporară la un minister sau la Academia Judiciară, procurorii nu au voie să deţină nicio altă funcţie plătită şi nici să desfăşoare orice altă activitate aducătoare de venit, cu excepţia activităţii de administrare a bunurilor proprii şi a activităţilor academice, de predare, literare, publicistice şi artistice, precum şi a activităţilor în cadrul Guvernului sau a organelor consultative ministeriale sau a organelor parlamentare.

Remunerare

Aceasta este reglementată printr-un regulament legal; statul plăteşte venitul procurorilor.

Drepturile şi obligaţiile procurorilor

În exercitarea atribuţiilor lor, procurorii au obligaţia de a respecta instrucţiunile superiorului lor, cu excepţia situaţiilor în care o astfel de instrucţie ar constitui o încălcare a legii într-un caz specific.

În temeiul legii, procurorii au, de asemenea, obligaţia de a-şi îndeplini atribuţiile în mod responsabil şi de a acţiona într-un mod profesional, conştiincios, imparţial şi corect, fără întârzieri nejustificate; aceştia au obligaţia de a refuza orice intervenţie exterioară sau orice altă influenţă care ar putea avea drept rezultat o încălcare a oricăreia dintre aceste obligaţii.

Sus

Procurorii au, de asemenea, obligaţia, potrivit legii, de a păstra confidenţialitatea tuturor chestiunilor de care au avut cunoştinţă în cursul exercitării activităţilor lor; procurorul general îi poate elibera de această obligaţie în cazul în care există motive convingătoare; procurorul general poate fi eliberat de obligaţia de confidenţialitate numai de către Ministrul Justiţiei.

Categorii şi specializări de procurori:

Structura ierarhică a funcţiilor procurorilor identifică funcţiile procurorilor şefi, şi anume procurorul general şi procurorii superiori, regionali, municipali şi districtuali.

Specializarea procurorilor este reglementată de instrucţiunile procurorului general; în principal, specializarea este în materie penală şi materie nepenală.

Asociaţii profesionale

Uniunea procurorilor din Republica Cehă (Unie státních zástupců ČR) este o organizaţie profesională voluntară a cărui obiectiv este de a oferi asistenţă în ceea ce priveşte îndeplinirea atribuţiilor pe care le implică funcţia de procuror şi de a promova legalitatea procesului de decizie politică, fără exercitarea a niciunui fel de influenţă. Uniunea contribuie, de asemenea, la pregătirea procurorilor şi a stagiarilor juridici şi reprezintă procurorii.

Codul de etică profesională al procurorilor reprezintă un regulament profesional.

Supravegherea activităţii procurorilor

Supravegherea acivităţii procurorilor are loc în cadrul procesului menit să garanteze conducerea şi să verifice relaţiile dintre diferitele nivele ale funcţiilor procurorului, precum şi în cadrul funcţiilor individuale ale procurorului în exercitarea activităţilor sale.

Scopul adminstrării biroului unui procuror public este de a asigura condiţiile în care acesta poate desfăşura activităţile în mod corespunzător, în special din punct de vedere al personalului, organizaţional, economic, financiar şi educaţional, precum şi de a supraveghea îndeplinirea pe deplin a atribuţiilor încredinţate biroului procurorului public. Autoritatea centrală însărcinată cu administrarea biroului procurorului public este Ministerul Justiţiei; alte organe sunt procurorii şef şi adjuncţii acestora. Procurorii şef sunt ţinuţi răspunzători faţă de Ministerul Justiţiei pentru administrarea biroului lor.

Răspundere profesională

În temeiul unei dispoziţii legale separate, statul este responsabil pentru prejudiciile cauzate de către un procuror ca urmare a unei hotărâri ilegale sau a unei proceduri oficiale incorecte.

De asemenea, procurorii sunt răspunzători pentru contravenţiile de natură disciplinară.

« Profesiuni juridice - Informaţii generale | Republica Cehă - Informaţii generale »

Sus

Ultima actualizare: 03-04-2009