comisia europeană > RJE > Ordinea juridică > Polonia

Ultima actualizare: 03-03-2008
Versiune pentru tipărit Adaugă la preferinţe

Ordinea juridică - Polonia

Constituţia poloneză prevede o distincţie între dreptul cu caracter obligatoriu universal şi dreptul intern.

Dreptul cu caracter obligatoriu universal este obligatoriu pentru toate persoanele din ţară, reglementează situaţia juridică a cetăţenilor şi a altor entităţi (persoanele juridice, operatorii economici, asociaţiile, organizaţiile etc.) şi stabileşte drepturile şi obligaţiile acestora.

Actele de drept intern se referă doar la situaţia juridică a persoanelor din cadrul structurii organizatorice a organismului care emite astfel de acte.

Capitolul III din Constituţie (articolele 87-94) menţionează izvoarele de drept cu caracter obligatoriu universal. Acestea sunt:

  • Constituţia;
  • statutele;
  • acordurile internaţionale ratificate;
  • regulamentele, şi
  • actele de drept local (sub rezerva prevederii că acestea sunt obligatorii doar în domeniul de competenţă a organismului care le-a emis şi în limitele atribuţiilor stabilite prin lege).

În plus, articolul 234 din Constituţie stabileşte următorul tip de drept cu caracter obligatoriu universal - regulamente cu putere de statut polski emise de către Preşedintele Republicii, numai în cazuri strict definite de către Constituţie (de exemplu, pe durata aplicării unei legi marţiale sau în cazurile în care Sejm-ul nu se poate reuni într-o şedinţă).

Un alt izvor de drept cu caracter obligatoriu universal este reprezentat de către legislaţia organizaţiilor internaţionale în cazul în care acordul internaţional de instituire a acestor organizaţii prevede ca legislaţia stabilită de către acestea să se aplice în dreptul naţional (articolul 91 alineatul (3) din Constituţie). Acest articol vizează legislaţia comunitară secundară.

Publicarea textului integral al legilor, regulamentelor şi actele de drept local este condiţionată de reproducerea lor integrală într-una dintre publicaţiile oficiale ale Poloniei (articolul 88 din Constituţie). În prezent există trei astfel de publicaţii: Jurnalul Legilor din Republica Polonă, Monitorul Oficial al Republicii Polone (Monitorul Polonez) şi Monitorul Oficial al Republicii Polone (Monitorul Polonez B). Manifestările dreptului cu caracter obligatoriu universal sunt publicate în Jurnalul Legilor.

SusSus

Constituţia Poloneză (datată 2 aprilie 1997) reprezintă cel mai important izvor de drept cu caracter obligatoriu universal din Polonia. Constituţia este o lege, adică aparţine dreptului cu caracter obligatoriu universal. Aceasta este adoptată şi modificată printr-o procedură diferită de cea aplicată legilor obişnuite (articolul 235 din Constituţie). Constituţia este considerată ca fiind legea fundamentală având în vedere conţinutul, forma şi puterea sa juridică specială. Aceasta reglementează sistemul politic, social şi economic al Poloniei şi stabileşte drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor polonezi. Constituţia ocupă cea mai înaltă poziţie în ierarhia izvoarelor de drept în Polonia. Aceasta indică celelalte izvoare de drept, domeniul lor de aplicare şi natura lor autonomă sau executivă. Toate celelalte acte normative trebuie să respecte Constituţia. Curtea Constituţională aprobă conformitatea celorlalte acte normative cu prevederile constituţionale, precum şi conformitatea actelor normative subordonate cu legislaţia superioară. În plus, conform articolului 79 din Constituţie, orice persoană ale cărei drepturi şi libertăţi constituţionale au fost încălcate are dreptul de a trimite o plângere Curţii Constituţionale în ceea ce priveşte compatibilitatea cu prevederile Constituţiei a unei legi sau a unui act normativ, pe baza cărora o instanţă sau un organism public a emis o hotărâre definitivă privind drepturile, libertăţile şi obligaţiile constituţionale ale persoanei respective.

Acordurile internaţionale sunt ratificate de către Preşedintele Republicii. Cu toate acestea, în cazul în care un acord internaţional se referă la probleme fundamentale, cum ar fi: pacea, înţelegerile politice sau militare, libertăţile, drepturile şi responsabilităţile cetăţenilor, calitatea de membru al organizaţiilor internaţionale, angajamentele financiare importante ale statului şi aspectele reglementate prin lege sau pentru care Constituţia cere existenţa unei legislaţii, ratificarea depinde de existenţa unui acord anterior inclus în acea lege (articolul 89 din Constituţie). După ce un acord internaţional ratificat a fost publicat în Jurnalul Legilor, acesta devine parte din dreptul naţional şi este direct aplicabil cu excepţia cazurilor în care aplicarea necesită promulgarea unei legi. În plus, un acord internaţional ratificat, pentru care a existat un consimţământ anterior stipulat într-o lege are întâietate faţă de o altă lege dacă aceasta este incompatibilă cu acordul. Legislaţia adoptată de către o organizaţie internaţională este de asemenea aplicată în mod direct şi are întâietate în cazul unui conflict de legi, dacă acest lucru este stipulat în acordul de instituire a respectivei organizaţii care a fost ratificat de către Polonia (articolul 91 din Constituţie).

SusSus

Articolul 91 din Constituţie defineşte locul legislaţiei comunitare în ordinea juridică naţională. Legislaţia comunitară primară sub forma acordurilor internaţionale face parte din ordinea juridică internă, este direct aplicabilă şi are întâietate în faţa legilor. Legislaţia comunitară secundară este direct aplicabilă şi are întâietate în cazul unui conflict cu legile interne.

Legile sunt subordonate Constituţiei şi acordurilor internaţionale polski ratificate pe baza unui consimţământ anterior stipulat într-o lege, însă sunt superioare regulamentelor polski. O lege poate fi emisă cu privire la orice subiect, însă aspectele cele mai importante pot fi reglementate doar printr-o lege (de exemplu, Legea bugetului polski, legislaţia care stabileşte statutul juridic al cetăţenilor, reglementările privind sistemele de administraţie publică locală polski şi mandatul acestora). Actele normative emise de către organele guvernamentale pot fi emise doar pe baza unei autorizaţii menţionate într-o lege în vederea punerii sale în aplicare. Constituţia polski cere uneori adoptarea legii corespunzătoare, subliniind soluţiile pe care le propune aceasta.

Procedura Legislativă este reglementată prin Constituţie (articolele 118 - 124) şi prin Regulamentul de procedură al Parlamentului (Sejm) şi al Senatului.

Dreptul de a introduce iniţiative legislative polski revine Cabinetului, un grup format din cel puţin 15 membri ai Parlamentului, Senatul polski, Preşedintele Republicii polski şi un grup de cel puţin de 100 000 de cetăţeni. Proiectele de legi sunt supuse aprobării Sejm-ului, unde acestea trec prin trei lecturi. În cursul acestui proces, Sejm-ul analizează proiectul de lege şi îl trimite comitetelor parlamentare adecvate pentru modificări. Apoi proiectul este retrimis către Sejm, care votează modificările şi proiectul în ansamblu. Sejm-ul aprobă proiectul de lege printr-o majoritate simplă, ceea ce înseamnă că cel puţin jumătate din numărul statutar de membri trebuie să fie prezenţi. După ce a trecut de Sejm, proiectul este trimis Senatului, care, în termen de o lună, trebuie să îl adopte fără amendamente, să îl modifice sau să îl respingă. Dacă un proiect este modificat sau respins de către Senat, acesta trebuie reanalizat de către Sejm. În acest caz, Sejm-ul are nevoie de o majoritate absolută, ceea ce înseamnă că cel puţin jumătate din numărul statutar de membri trebuie să fie prezenţi, pentru a respinge o recomandare a Senatului. Dacă Parlamentul încheie procesul legislativ, proiectul este trimis Preşedintelui care ar trebui să îl semneze în termen de trei săptămâni şi care ordonă publicarea sa în Jurnalul Legilor. Înainte de a semna un proiect de lege, Preşedintele poate să îl trimită Curţii Constituţionale pentru o analiză constituţională. Daca Curtea Constituţională consideră că proiectul de lege este în conformitate cu prevederile constituţionale, preşedintele nu poate refuza să-l semneze. Preşedintele are, de asemenea, opţiunea de a nu trimite proiectul de lege Curţii Constituţionale, ci de a-l înapoia Parlamentului pentru o nouă lectură („dreptul de veto al Preşedintelui”). Cu toate acestea, Sejm-ul poate respinge dreptul de veto al Preşedintelui cu o majoritate de 3/5, cu condiţia ca cel puţin jumătate din numărul statutar de membri să fie prezent. Dacă proiectul este din nou adoptat de către Sejm, Preşedintele trebuie să îl semneze şi să ordone publicarea acestuia în termen de o săptămână.

SusSus

Regulamentele sunt emise de către organismele menţionate în Constituţie pe baza unei abilitări detaliate incluse într-o lege în vederea punerii în aplicare a acesteia. Abilitarea trebuie să desemneze organismul împuternicit să emită regulamentul, sfera materiilor care trebuie reglementate şi orientări privind conţinutul legii (articolul 92 din Constituţie). Următoarele organisme sunt împuternicite prin Constituţie să emită regulamente: Preşedintele polski, Cabinetul polski, Preşedintele Cabinetului polski, Ministrul polski însărcinat cu administraţia guvernamentală, preşedintele comitetului numit de Cabinet şi Consiliul posturilor de radio şi televiziune naţionale polski. Organismul polski desemnat să emită regulamentul nu poate transfera această abilitare unui alt organism. Scopul unui regulament este de a pune în aplicare o lege şi, astfel, nu poate fi incompatibil cu legea respectivă şi nici nu poate depăşi sfera puterilor delegate.

Regulamentele fac obiectul verificărilor de către instanţe. De aceea, acestea pot fi contestate de către Curtea Constituţională, dar şi de către un tribunal judiciar sau administrativ. Dacă o instanţă hotărăşte în cadrul unei serii de proceduri specifice că un regulament sau prevederile acestuia încalcă legislaţia superioară (de exemplu, o lege), aceasta se poate abţine de la aplicarea regulamentului în cazurile relevante şi îl poate considera nul şi neavenit.

Actele de drept intern (de exemplu ordinele) au un caracter intern şi sunt obligatorii doar pentru entităţile organizatorice subordonate organismului care emite astfel de acte (articolul 93 din Constituţie). Printre actele de drept intern se află ordonanţele şi ordinele de cabinet emise de către Preşedinte şi Miniştri. Ordinele pot fi emise doar pe baza unei legi. Acestea nu pot forma temeiul unei decizii privind cetăţenii, persoanele juridice sau alte entităţi.

SusSus

Actele de drept local sunt emise de către organisme de administraţie publică locală (de exemplu rezoluţiile municipale) şi de către organismele administrative ale guvernului central pe baza şi în sfera abilitărilor stabilite într-o lege, de exemplu regulamentele şi ordinele puse în aplicare la nivel de regiune (articolul 94 din Constituţie). Aceste acte sunt obligatorii doar în domeniul de competenţă a organismelor care le emit, însă, având în vedere caracterul lor obligatoriu universal, acestea se pot adresa tuturor persoanelor, putând stabili drepturile şi obligaţiile lor.

Jurisprudenţa nu reprezintă un izvor de drept în Polonia. Conform articolului 178 alineatul (1) din Constituţie, judecătorii din Polonia se supun doar Constituţiei, legilor şi acordurilor internaţionale ratificate pe baza consimţământului anterior exprimat într-o lege. Aceasta înseamnă că instanţele au datoria de a aplica Constituţia, legile şi acordurile internaţionale menţionate anterior. Instanţele nu pot refuza să aplice aceste acte normative pe motiv că sunt neconstituţionale. Cu toate acestea, conform articolului 193 din Constituţie, acestea pot adresa o întrebare juridică Curţii Constituţionale în ceea ce priveşte compatibilitatea unui anumit act normativ cu prevederile constituţionale, acordurile internaţionale ratificate sau legile interne dacă rezultatul unei cauze pendinte în instanţă depinde de răspunsul la acea întrebare juridică. Totuşi, judecătorii nu sunt obligaţi să aplice actele subordonate legilor, cum ar fi regulamentele şi, atunci când analizează o anumită cauză, aceştia pot hotărî în mod independent dacă aceste acte sunt compatibile cu legile şi cu prevederile constituţionale. În cazul în care un act se dovedeşte incompatibil, instanţa poate refuza aplicarea sa şi, în consecinţă, nu va ţine seama de acel act când va pronunţa o hotărâre.

Cu toate acestea, jurisprudenţa şi, în special, jurisprudenţa Curţii Supreme, joacă un rol crucial în interpretările statutului de către instanţe.

Legături utile:

Constituţia poloneză:

http://www.sejm.gov.pl/prawo/konst/polski/kon1.htm Deutsch - English - français - polski

Sejm:

http://www.sejm.gov.pl English - polski

Senatul:

http://www.senat.gov.pl English - polski

Procesul legislativ:

http://www.sejm.gov.pl/prace/prace.html English - polski

Curtea Constituţională:

http://www.trybunal.gov.pl/index2.htm English - polski

« Ordinea juridică - Informaţii generale | Polonia - Informaţii generale »

SusSus

Ultima actualizare: 03-03-2008

 
  • Drept comunitar
  • Drept internaţional

  • Belgia
  • Bulgaria
  • Republica Cehă
  • Danemarca
  • Germania
  • Estonia
  • Irlanda
  • Grecia
  • Spania
  • Franţa
  • Italia
  • Cipru
  • Letonia
  • Lituania
  • Luxemburg
  • Ungaria
  • Malta
  • Ţările de Jos
  • Austria
  • Polonia
  • Portugalia
  • România
  • Slovenia
  • Slovacia
  • Finlanda
  • Suedia
  • Regatul Unit