comisia europeană > RJE > Ordinea juridică > Republica Cehă

Ultima actualizare: 27-04-2009
Versiune pentru tipărit Adaugă la preferinţe

Ordinea juridică - Republica Cehă

 

TABLE OF CONTENTS

1. Izvoarele de drept 1.
2. Ierarhia izvoarelor de drept 2.
3. Procesul legislativ 3.
4. Validitatea legilor 4.

 

1. Izvoarele de drept

Ordinea juridică a Republicii Cehe este alcătuită din întreaga legislaţie şi instrumentele conexe. Cele mai importante instrumente legislative sunt legile (zakony), reprezentând colecţiile de norme comportamentale care guvernează principalele domenii din viaţa persoanelor fizice şi a societăţii. Actele mai cuprinzătoare („coduri” zakoniky) cuprind un întreg domeniu al dreptului şi prevăd dispoziţii detaliate într-un mod sistematic. Legile care cuprind întregul domeniu al dreptului procedural şi prevăd dispoziţii procedurale detaliate sunt denumite coduri de procedură (řády). Legile privind aspectele cele mai importante referitoare la stat şi cele privind cetăţenii şi drepturile omului (inclusiv Constituţia Republicii Cehe şi Carta Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale) sunt cunoscute sub denumirea de legi constituţionale (ústavní zákony), acestea fiind adoptate printr-o procedură specială.

Legile sunt susţinute prin regulamente de punere în aplicare: regulamente guvernamentale, ordine din partea ministerelor şi a organelor guvernamentale centrale, precum şi a entităţilor regionale autonome.

Ordinea juridică include, de asemenea, acordurile internaţionale care au fost ratificate de către Parlament şi care sunt, în consecinţă, obligatorii pentru Republica Cehă. Acordurile internaţionale au prioritate faţă de alte dispoziţii legislative în sensul că acestea au prioritate faţă de dreptul intern în cazul în care există o diferenţă între cele două cu privire la un anumit aspect.

Alături de tipurile de legislaţie menţionate mai sus, începând cu aderarea sa la Uniunea Europeană, dreptul european se aplică, de asemenea, în Republica Cehă, în acelaşi mod ca în celelalte state membre.

SusSus

Cutuma nu este un izvor de drept în Republica Cehă. Cu toate acestea, în anumite cazuri, legea permite luarea în considerare a cutumei în anumite domenii juridice. În acest caz, în legea în cauză se menţionează acest lucru, iar instanţele pot dispune executarea acestor dispoziţii. Punctul de vedere predominant este, în consecinţă, că sursa de drept nu este principiul juridic sau cutuma în sine, ci legea care face referire la acestea. O hotărâre a instanţei nu este, de asemenea, un izvor de drept. Pe de altă parte, instanţa poate refuza să pronunţe o hotărâre pentru că legea este incompletă sau ambiguă. Adesea, aceasta trebuie să ofere propria interpretare cu privire la chestiunea în cauză, pe baza căreia, ulterior, alte instanţe îşi vor întemeia, într-o mare măsură, hotărârile lor, transformând hotărârea într-un precedent juridic automat. În cazul în care hotărârea este publicată în Sbírka soudních rozhodnutí a stanovisek (Jurnalul Oficial al hotărârilor şi avizelor judecătoreşti) şi dacă este vorba despre publicarea, în general, a hotărârilor fundamentale ale instanţei supreme, acestea sunt, în realitate, considerate drept izvor de drept, chiar dacă, în mod oficial, nu sunt privite astfel.

2. Ierarhia izvoarelor de drept

Ordinea juridică cehă este structurată în mod ierarhic. În vârf se află Constituţia şi alte legi constituţionale; acestea deţin cea mai mare autoritate juridică şi pot fi modificate doar printr-o altă lege constituţională. După acestea urmează legile ordinare, regulamentele de punere în aplicare, acestea având o importanţă juridică mai redusă. Legile cu o importanţă juridică mai redusă trebuie să respecte legile care ocupă o poziţie superioară în ierarhia juridică. Legislaţia poate fi abrogată sau modificată doar prin dispoziţii care au aceeaşi forţă juridică sau o forţă juridică superioară. Acordurile internaţionale au o situaţie specială. Astfel cum s-a menţionat anterior, acestea fac parte din ordinea juridică şi au prioritate chiar faţă de legea constituţională, în cazul existenţei unui conflict între dispoziţii.

SusSus

În ceea ce priveşte dreptul european, principiul UE privind supremaţia dreptului comunitar se aplică în acelaşi mod ca în celelalte state membre. În temeiul acestui principiu, legislaţia europeană are prioritate în cazul în care există un conflict între dreptul naţional (legi, ordonanţe, etc.) şi dreptul european. Acest lucru se aplică atât în cazul în care există un conflict între dreptul naţional şi legislaţia comunitară primară (tratate), cât şi în cazul în care conflictul este între dreptul naţional şi legislaţia comunitară secundară (regulamente, directive, etc.). În conformitate cu interpretarea privind supremaţia dreptului, instrumentele juridice naţionale cu rangul cel mai înalt nu sunt excluse - dreptul european are prioritate chiar şi faţă de constituţie şi legile constituţionale ale statelor membre.

Pentru ca acordurile internaţionale să devină parte a ordinii juridice, devenind, astfel, obligatorii pentru Republica Cehă, Parlamentul trebuie să le ratifice - bineînţeles, cu condiţia ca acestea să nu trebuiască a fi ratificate prin referendum în temeiul legii constituţionale. Preşedintele Republicii ratifică acordurile internaţionale. După ratificare, versiunea în limba cehă trebuie publicată în Sbírka mezinárodních smluv (Jurnalul Oficial al acordurilor internaţionale).

3. Procesul legislativ

Organul legislativ al Republicii Cehe este Parlamentul, acesta fiind alcătuit din două camere independente - Camera Deputaţilor (200 de membri) şi Senat (81 de senatori). Procesul legislativ începe prin exercitarea dreptului de iniţiativă. Membrii individuali ai Parlamentului sau grupuri de membri, Senatul, guvernul şi autorităţile regionale au dreptul de a propune noi legi şi modificări ale legilor existente. Doar guvernul poate propune legi privind bugetul de stat sau închiderea conturilor naţionale; doar Camera Deputaţilor poate lua decizii cu privire la aceste legi. Cu toate acestea, guvernul are dreptul de a-şi exprima punctul de vedere cu privire la orice lege propusă (proiect de lege). Camera Deputaţilor discută iniţial şi, dacă este cazul, modifică proiectul de lege în cursul a trei lecturi succesive. Adoptarea legii necesită o majoritate simplă a deputaţilor prezenţi.

SusSus

Preşedintele Camerei Deputaţilor transmite proiectul de lege către Senat cât mai curând posibil, iar Senatul are la dispoziţie 30 de zile pentru a-l discuta - spre deosebire de dezbaterile adesea prelungite din Camera Deputaţilor, care, uneori, durează luni de zile. Până la sfârşitul perioadei respective, Senatul trebuie să aprobe, să respingă sau să înapoieze o versiune modificată a proiectului către Camera Deputaţilor. Acesta poate decide, de asemenea, să nu discute deloc proiectul de lege. În cazul în care Senatul aprobă proiectul sau decide nediscutarea acestuia sau dacă acesta nu a exprimat niciun punct de vedere până la expirarea termenului, legea se consideră ca fiind adoptată şi este transmisă preşedintelui Republicii în vederea promulgării. În cazul în care Senatul respinge proiectul, Camera Deputaţilor supune din nou proiectul la vot. Legea este adoptată în cazul în care aceasta este aprobată de către o majoritate simplă a Camerei Deputaţilor. În cazul în care Senatul înapoiază proiectul de lege modificat Camerei Deputaţilor, camera inferioară supune la vot versiunea aprobată de către Senat. Proiectul este adoptat printr-o majoritate simplă a deputaţilor. În cazul în care Camera Deputaţilor nu aprobă proiectul modificat al Senatului, acesta supune din nou la vot versiunea originală a proiectului care a fost transmisă Senatului. Legea se consideră adoptată dacă este adoptată cu o majoritate simplă a tuturor deputaţilor (adică cel puţin 101 de voturi). Legile electorale şi anumite alte tipuri de legi trebuie adoptate atât de către Camera Deputaţilor, cât şi de către Senat.

Preşedintele Republicii are de, asemenea, un cuvânt de spus în rezultatul final. Acesta poate decide să nu semneze un proiect de lege adoptat, în termen de cincisprezece zile de la data când acesta i-a fost transmis, putând să înapoieze proiectul Camerei Deputaţilor pentru dezbateri ulterioare, cu precizarea motivelor sale. Acesta este denumit dreptul de veto prezidenţial. Camera Deputaţilor poate răsturna veto-ul prezidenţial printr-o majoritate simplă a membrilor săi, fără ca proiectul să sufere modificări, caz în care legea este adoptată. În caz contrar, legea nu este adoptată.

SusSus

Alături de preşedintele Republicii, preşedintele Camerei Deputaţilor şi primul-ministru pot, de asemenea, semna legi, deşi acest lucru este doar o formalitate.

În cazul în care Camera Deputaţilor este dizolvată, este responsabilitatea Senatului să adopte măsuri esenţiale în anumite domenii care, altfel, ar necesita adoptarea unei legi. Doar guvernul poate propune Senatului măsuri, care trebuie aprobate de către Camera Deputaţilor la prima şedinţă a acesteia, în caz contrar acestea devin caduce.

Excepţiile în cadrul procesului legislativ sunt reprezentate de legile constituţionale. Pentru a fi adoptate, aceste legi trebuie să fie aprobate de o majoritate de trei cincimi a numărului total de deputaţi (o majoritate calificată) şi de o majoritate de trei cincimi a senatorilor prezenţi, iar nu de o majoritate simplă (jumătate) din numărul total al membrilor prezenţi ai Parlamentului, astfel cum se prevede pentru legile ordinare. Legile constituţionale pot fi modificate sau prelungite doar cu ajutorul altor legi constituţionale (adică în cazul în care Camera Deputaţilor este dizolvată, Senatul nu poate modifica astfel de legi prin procesul legislativ), iar preşedintele nu are drept de veto.

Ministerele, alte agenţii administative şi organismele regionale autonome pot emite norme detaliate de punere în aplicare (regulamente şi decrete) conform domeniului de activitate al acestora.

4. Validitatea legilor

Pentru ca un act legislativ să intre în vigoare, acesta trebuie să fie publicat. Legile constituţionale, legile şi alte dispoziţii legale (regulamente guvernamentale, ordine ministeriale etc.) sunt publicate în Sbírka zakonů (Buletinul legislativ), emis de Ministerul de Interne. Legile intră în vigoare şi devin parte a ordinii juridice cehe în ziua publicării acestora în Sbírka zakonů. Pentru fiecare act publicat în Buletin, se precizează, de asemenea, data intrării acestuia în vigoare. Aceasta este data la care oricărei persoane îi revine obligaţia legală de a respecta legea în cauză. În cazul în care nu se prevede o dată, legea intră în vigoare la cincisprezece zile de la publicarea acesteia. În cazuri excepţionale de necesitate publică urgentă, data intrării în vigoare poate fi scurtată, fără însă ca aceasta să preceadă data publicării. În consecinţă, data la care un act legislativ produce efecte juridice poate fi aceeaşi ca şi data intrării în vigoare, însă actul legislativ nu poate produce niciodată efecte juridice înainte de intrarea sa în vigoare. Legile adoptate de către Senat sunt publicate în Sbírka zakonů, la fel ca şi legile; acordurile internaţionale ratificate sunt publicate în Sbírka mezinárodních smluv (Buletinul acordurilor internaţionale). Regulamentele adoptate la nivel local sunt publicate în jurnale, iar legile locale sunt afişate timp de cincisprezece zile la avizierul consiliului oficial, după care sunt publicate conform procedurii obişnuite.

În cazul în care legile naţionale sau dispoziţii specifice de lege vin în conflict cu ordinea constituţională sau în cazul în care instrumentele juridice sau dispoziţii ale acestora intră în conflict cu ordinea constituţională sau cu o altă lege, Curtea Constituţională decide dacă acestea trebuie anulate.

« Ordinea juridică - Informaţii generale | Republica Cehă - Informaţii generale »

SusSus

Ultima actualizare: 27-04-2009

 
  • Drept comunitar
  • Drept internaţional

  • Belgia
  • Bulgaria
  • Republica Cehă
  • Danemarca
  • Germania
  • Estonia
  • Irlanda
  • Grecia
  • Spania
  • Franţa
  • Italia
  • Cipru
  • Letonia
  • Lituania
  • Luxemburg
  • Ungaria
  • Malta
  • Ţările de Jos
  • Austria
  • Polonia
  • Portugalia
  • România
  • Slovenia
  • Slovacia
  • Finlanda
  • Suedia
  • Regatul Unit