comisia europeană > RJE > Ordinea juridică > Belgia

Ultima actualizare: 03-04-2009
Versiune pentru tipărit Adaugă la preferinţe

Ordinea juridică - Belgia

 

TABLE OF CONTENTS

1. Care sunt instrumentele juridice sau „sursele de drept” care stabilesc normele de drept? 1.
2. Care este statutul juridic al principiilor generale de drept, al cutumei şi al jurisprudenţei? 2.
3. Ierarhia acestor diferite surse de drept 3.
4. Modalităţile de intrare în vigoare pe teritoriul propriu a normelor conţinute în instrumentele supranaţionale 4.
5. Diferitele autorităţi care sunt competente să adopte norme de drept 5.
6. Procesul de adoptare a acestor norme de drept 6.
7. Modalităţile de intrare în vigoare a normelor de drept naţionale 7.
8. Modalităţile de soluţionare a conflictelor care pot apărea între diferite surse de drept în cadrul aceluiaşi stat membru 8.

 

1. Care sunt instrumentele juridice sau „sursele de drept” care stabilesc normele de drept?

Sursele de drept reprezintă izvoarele care stabilesc ceea ce înseamnă dreptul. Se face o distincţie între izvoare formale şi izvoare materiale. Spre deosebire de izvoarele formale, cele materiale nu conţin de fapt norme de drept. Exemple de izvoare materiale includ buna credinţă, echitatea şi comportamentul rezonabil.

Există cinci categorii distincte de izvoare formale. Trei dintre acestea sunt izvoare formale obligatorii – legislaţia, dreptul cutumiar şi principiile generale ale dreptului. Celelalte două categorii nu sunt obligatorii ci doar „persuasive” – jurisprudenţa şi doctrina.

Legislaţia este examinată în detaliu în cadrul secţiunii de mai jos privind ierarhia normelor. Prin definiţie, legislaţia reprezintă normele scrise adoptate de către o autoritate. Dreptul cutumiar este, prin definiţie, legea nescrisă care ia forma cutumelor şi a uzanţelor populaţiei în general şi a comercianţilor în particular. Principiile generale de drept exprimă valorile superioare pe care o anumită societate doreşte să le respecte, cum ar fi principiile egalităţii tuturor cetăţenilor, proporţionalitatea normelor şi a măsurilor luate şi principiul potrivit căruia autorităţile trebuie să acţioneze în conformitate cu legea. Multe dintre aceste principii sunt încorporate în ceea ce este cunoscut ca maxime de drept cum ar fi „non bis in idem” în dreptul penal şi principiul „lex posterior derogat legi priori”.

SusSus

Jurisprudenţa şi doctrina reprezintă izvoare de drept persuasive. O hotărâre este obligatorie numai faţă de părţile cauzei; în Belgia nu există sistemul precedentului judiciar. Singurele hotărâri care sunt obligatorii în mod universal sunt hotărârile pronunţate de Curtea de Arbitraj (Curtea Constituţională). Celelalte instanţe superioare sunt Consiliul de Stat (instanţa administrativă cu cel mai înalt grad de jurisdicţie) şi Curtea de Casaţie (instanţa de drept comun cu cel mai înalt grad de jurisdicţie).

2. Care este statutul juridic al principiilor generale de drept, al cutumei şi al jurisprudenţei?

A se vedea întrebarea nr.1.

3. Ierarhia acestor diferite surse de drept

Persoanele care au reşedinţa în Belgia sunt supuse unor diferite tipuri de norme de drept. Acestora li se aplică nu numai normele adoptate de către autorităţile federale belgiene, ci şi normele adoptate de unităţile de un nivel inferior cum ar fi provinciile şi comunele (1). Belgia este, de asemenea, membră a diferite organizaţii internaţionale şi supranaţionale precum Organizaţia Naţiunilor Unite, Uniunea Europeană, Consiliul Europei şi NATO. Normele adoptate de către aceste organizaţii se aplică, de asemenea, autorităţilor şi populaţiei belgiene.

Nu toate autorităţile care adoptă legi au domenii de competenţă delimitate în mod strict şi nu toate categoriile de norme au acelaşi statut, astfel încât pot apărea conflicte de legi. În consecinţă, există o ierarhie a normelor, principiul fiind că normele de rang inferior nu pot intra niciodată în conflict cu normele de un rang superior.

SusSus

În ceea ce priveşte dreptul belgian intern, Constituţia reprezintă norma cu cel mai înalt rang. Într-o hotărâre pronunţată la 27 mai 1971, Curtea de Casaţie a decis că toate instrumentele internaţionale şi supranaţionale au un rang ierarhic superior faţă de orice instrument intern şi, prin urmare, un rang mai mare decât Constituţia. În cazul în care un regulament european ar veni în conflict cu Constituţia, regulamentul ar avea prioritate.

Alături de Constituţie există trei categorii de norme: legi, dispoziţii de punere în aplicare şi pseudo-legi, legile având prioritate faţă de dispoziţiile de aplicare. Pseudo-legile, care cuprind, în principal, circulare, sunt obligatorii numai pentru autorităţi, nu şi pentru cetăţeni.

Instrumentele legislative interne din Belgia se găsesc, în special, la două niveluri paralele: nivelul federal (în principal nivelul naţional) şi nivelul unităţilor administrativ-teritoriale componente (comunităţi şi regiuni). Fiecare este independent faţă de celălalt. Instrumentele legislative federale sunt cunoscute drept legi, în timp ce instrumentele adoptate de către cele trei comunităţi - comunitatea flamandă, franceză şi germanofonă - precum şi de către regiunea flamandă şi regiunea valonă sunt denumite decrete. Instrumentele de punere în aplicare adoptate de regiunea capitalei Bruxelles sunt denumite ordonanţe. Instrumentele de punere în aplicare a legilor sunt decretele regale sau ministeriale, în timp ce instrumentele de punere în aplicare a decretelor şi ordonanţelor sunt decretele guvernamentale sau ministeriale.

Belgia are şi alte unităţi teritoriale în afara comunităţilor şi a regiunilor. Cele mai importante sunt provinciile şi comunele. Acestea nu sunt independente. Instrumentele pe care acestea le adoptă sunt regulamentele şi deciziile, care nu au statut legislativ deplin (articolul 159 din Constituţie).

SusSus

4. Modalităţile de intrare în vigoare pe teritoriul propriu a normelor conţinute în instrumentele supranaţionale

Regulamentele Uniunii Europene sunt direct aplicabile, iar legislaţia belgiană nu este implicată în mod direct în punerea în aplicare a acestora. Cu toate acestea, este necesară adoptarea de legi interne pentru a aproba şi ratifica tratatele internaţionale. În anumite domenii, toate organele legislative din Belgia trebuie să aprobe şi să ratifice tratatele, ceea ce poate implica proceduri împovărătoare şi care necesită mult timp. Entităţile legislative interne sunt, de asemenea, implicate în procesul de punere în aplicare a directivelor Uniunii Europene, întrucât acestea necesită întotdeauna adoptarea de legislaţie internă.

5. Diferitele autorităţi care sunt competente să adopte norme de drept

Iniţiativa de a adopta legi federale poate reveni unuia sau mai multor membri ai Camerei reprezentanţilor, unuia sau mai multor membri ai Senatului sau regelui (în practică acest lucru înseamnă miniştrii sau secretarii de stat ai acestuia). Acestea, în orice caz, reprezintă cele trei componente ale autorităţii legislative din Belgia.

Legile se bazează fie pe o propunere legislativă din partea unui membru al Camerei sau al Senatului (wetsvoorstel/proposition de loi), fie pe un proiect de lege guvernamental iniţiat de rege (wetsontwerp/projet de loi). Instrumentele de punere în aplicare a legislaţiei federale sunt pregătite de către autoritatea executivă, condusă de către rege. Atribuţiile pot fi delegate unui ministru. De aici rezultă distincţia între ordinele regale şi ordinele ministeriale.

SusSus

Decretele şi ordonanţele propuse sau în stadiu de proiect sunt iniţiate de către unul sau mai mulţi membri ai consiliului relevant sau de către guvernul unei sub-unităţi de stat, după caz. Instrumentele de punere în aplicare sunt adoptate de către guvernul unei sub-unităţi sau de către unul dintre miniştrii acestuia.

6. Procesul de adoptare a acestor norme de drept

A se vedea întrebarea nr. 5.

7. Modalităţile de intrare în vigoare a normelor de drept naţionale

Legislaţia federală intră în vigoare în momentul adoptării şi promulgării acesteia de către rege. În principiu, aceasta intră în vigoare în termen de zece zile de la publicarea în Belgische Staatsblad/Moniteur belge (Monitorul Oficial belgian), cu excepţia cazului în care se prevede altfel (2).

Legislaţia adoptată de sub-unităţile de stat - decretele şi ordonanţele - intră în vigoare şi este publicată de către administraţia sub-unităţii relevante. Aceasta intră în vigoare în termen de zece zile de la publicarea în Belgische Staatsblad/Moniteur belge (Monitorului Oficial belgian), cu excepţia cazului în care se prevede altfel.

8. Modalităţile de soluţionare a conflictelor care pot apărea între diferite surse de drept în cadrul aceluiaşi stat membru

În cazul în care instrumentele juridice deja adoptate în deplină legalitate intră în conflict, trebuie să se recurgă la tehnicile de soluţionare a conflictelor. Ierarhia normelor previne apariţia majorităţii conflictelor, însă în cazul în care apar totuşi conflicte, acestea vor trebui soluţionate.

SusSus

Articolul 142 din Constituţie conferă Curţii de Arbitraj competenţa unică de a revizui legislaţia în vederea compatibilităţii cu normele care guvernează atribuţiile statului, ale comunităţilor şi ale regiunilor. Aceste norme sunt cuprinse în Constituţie şi în legislaţia de reformare a instituţiilor din statul federal Belgia.

Curtea de Arbitraj este, de asemenea, competentă de a decide în cauzele în care se presupune că legislaţia încalcă drepturile şi libertăţile fundamentale garantate de către titlul II (articolele 8-32) din Constituţie. Acestea includ principiul egalităţii (articolul 10) şi interzicerea discriminării (articolul 11). Curtea de Arbitraj poate revizui, de asemenea, legislaţia cu privire la compatibilitatea cu articolul 170 (principiul legalităţii în faţa legislaţiei fiscale), articolul 172 (egalitatea în faţa legislaţiei fiscale) şi articolul 191 (protecţia resortisanţilor străini) din Constituţie.

A se vedea, de asemenea, Federale Overheidsdienst Justitie Deutsch - français - Nederlands şi Actul special din 6 ianuarie 1989 privind Curtea de Arbitraj în „geconsolideerde wetgeving/législation consolidée”.

Consiliul de stat (3), acţionând în temeiul articolului 159 din Constituţie, soluţionează toate conflictele care apar între instrumentele de punere în aplicare (ordine şi regulamente) şi instrumentele legislative. Există, de asemenea, un comitet parlamentar de revizuire care abordează conflictele de interese.

Informaţii suplimentare

(1) A se vedea Federale Overheidsdienst Justitie Deutsch - français - Nederlands, legislaţie consolidată, Constituţia din 1994 şi Legea specială privind reforma constituţională din 8 august 1980; a se vedea, de asemenea, Federal portal site Deutsch - English - français - Nederlands la rubrica „statul” din coloana din partea stângă.

Comunitatea flamandă şi Consiliul flamand (cunoscut, de asemenea, drept Parlamentul flamand)

Comunitatea franceză şi Consiliul comunităţii franceze

Comunitatea germanofonă şi Consiliul comunităţii germanofone

Regiunea flamandă şi acelaşi Consiliu flamand

Regiunea Valonia şi Consiliul regiunii Valonia

Regiunea capitalei Bruxelles şi Consiliul regiunii capitalei Bruxelles (organizată, de asemenea, în comitete flamande şi franceze pentru afaceri comunitare)

Comunităţile au atribuţii privind:

  1. afaceri culturale;
  2. educaţie cu excepţia (…);
  3. cooperarea dintre comunităţi şi cooperare internaţională, inclusiv atribuţii de adoptare de tratare în materiile de la punctele 1° şi 2°.

Consiliile comunităţilor flamande şi franceze, fiecare în zona sa respectivă, adoptă decrete cu privire la chestiuni de personal, precum şi, în astfel de materii, cu privire la cooperarea dintre comunităţi şi cooperarea internaţională, inclusiv atribuţii de adoptare a tratatelor. Consiliul comunităţii germanofone deţine atribuţii similare.

Consiliile regionale au atribuţii în materie de amenajarea teritoriului, monumente şi zone rurale, economie, agricultură etc.

(2) A se vedea în Federale Overheidsdienst Justitie Deutsch - français - Nederlands, legislaţie consolidată, Legea din 31 mai 1961 privind utilizarea limbilor în legislaţie, elaborarea, publicarea şi intrarea în vigoare a legilor şi regulamentelor.

(3) A se vedea în Federale Overheidsdienst Justitie Deutsch - français - Nederlands, legislaţie consolidată, legi consolidate privind Consiliul de Stat din 12 ianuarie 1973.

« Ordinea juridică - Informaţii generale | Belgia - Informaţii generale »

SusSus

Ultima actualizare: 03-04-2009

 
  • Drept comunitar
  • Drept internaţional

  • Belgia
  • Bulgaria
  • Republica Cehă
  • Danemarca
  • Germania
  • Estonia
  • Irlanda
  • Grecia
  • Spania
  • Franţa
  • Italia
  • Cipru
  • Letonia
  • Lituania
  • Luxemburg
  • Ungaria
  • Malta
  • Ţările de Jos
  • Austria
  • Polonia
  • Portugalia
  • România
  • Slovenia
  • Slovacia
  • Finlanda
  • Suedia
  • Regatul Unit