Ordinea juridică
Organizarea justiţiei
Profesiuni juridice
Asistenţă juridică
Jurisdicţia tribunalelor
Introducerea unui caz în justiţie
Termene procedurale
Legea aplicabilă
Notificarea actelor judiciare
Strângerea probelor şi mijloace de probă
Măsuri provizorii şi măsuri preventive
Executarea sentinţelor
Proceduri simplificate şi de urgenţă
Divorţul
Responsabilitatea părinţilor
Stabilirea dreptului de întreţinere
Falimentul
Căi alternative de soluţionare a conflictelor
Despăgubiri pentru victimele infracţiunilor
Prelucrarea automată
Codul de procedură civilă prevede următoarele tipuri de costuri în acţiunile civile: deconturile părţilor şi ale reprezentanţilor acestora (de exemplu transportul, masa şi cazarea), taxele judiciare, pierderile de venit ale părţilor şi ale reprezentanţilor lor legali, cheltuielile legate de obţinerea probelor, onorariul notarului pentru executarea actelor unui împuternicit legal şi deconturile acestuia (în acţiunile în materie succesorală), onorariul executorului în cadrul procedurii succesorale şi deconturile acestuia, costurile legate de interpretare şi reprezentare. Lista nu este exhaustivă; alte cheltuieli pot fi, de asemenea, considerate drept costuri. Cu toate acestea, trebuie să fie cheltuieli impuse în legătură cu procesul. Acest lucru înseamnă că, de exemplu, costurile legate de avertismentele adresate unui debitor înainte de introducerea unei acţiuni sau cheltuielile ocazionate de încercarea de a ajunge la o soluţionare amiabilă extrajudiciară nu pot fi clasificate drept costuri legate de proces.
În principiu, o parte în proces achită cheltuielile de judecată care îi revin în mod personal acesteia şi reprezentantului său, chiar dacă aceasta este scutită de la plata taxelor judiciare. Statul acoperă deconturile unui reprezentant în cazul în care acesta este desemnat din oficiu de către instanţă (articolul 30 din Codul de procedură civilă). În cazul în care un avocat este numit în calitate de reprezentant, statul acoperă, de asemenea, onorariul de reprezentant al acestuia.
Plata taxelor judiciare este reglementată prin dispoziţii legislative separate, şi anume Legea privind taxele judiciare. În cazul procedurii contencioase obişnuite, cheltuielile de judecată sunt plătite, de obicei, de către reclamant. Legea prevede acţiunile judiciare care sunt scutite de la plata taxelor judiciare (de exemplu cauzele privind tutela, asistenţa legală a minorilor, acţiunile privind întreţinerea copiilor sau a părinţilor, acţiunile în materie succesorală în faţa instanţei de fond).
În temeiul dreptului ceh, următoarele pot fi considerate drept asistenţă juridică în acţiunile civile:
În ceea ce priveşte acordarea de asistenţă juridică în cadrul litigiilor transfrontaliere, se aplică o lege diferită, şi anume Legea privind acordarea de asistenţă juridică în cadrul litigiilor transfrontaliere de pe teritoriul Uniunii Europene. Acordarea de asistenţă juridică înseamnă:
Asistenţa juridică poate fi, de asemenea, acordată în afara procesului, sub forma serviciilor juridice în conformitate cu Legea privind practicile legale. Persoanele care nu îşi pot permite aceste servicii au dreptul de a se adresa baroului ceh în vederea desemnării unui avocat, cu condiţia îndeplinirii de către acestea a condiţiilor prevăzute de lege.
Instanţa poate, la cerere, scuti una dintre părţile în proces (sau un coparticipant) de la plata taxelor judiciare:
Atât persoanele fizice cât şi persoanele juridice pot beneficia de scutire.
Părţile în proces nu trebuie să fie împiedicate a-şi revendica sau a-şi apăra un drept în faţa instanţei pentru simplul motiv că acestea se află într-o situaţie financiară nefavorabilă. Instanţa ţine seama, în special, de statutul financiar al solicitantului în ansamblu, de nivelul taxei judiciare, costul probabil legat de prezentarea probelor, precum şi de natura pretenţiei care face obiectul acţiunii. În cazul persoanelor fizice, instanţa ia în considerare situaţia socială a acestora, starea de sănătate, etc. În ceea ce priveşte persoanele juridice şi persoanele fizice care sunt întreprinzători, trebuie să se ţină, de asemenea, seama de natura afacerii sau a altor activităţi, cantitatea şi structura bunurilor acestora şi solvabilitatea bunurilor.
Revendicarea sau apărarea, în mod evident fără succes, a unui bun intervine, în special, în cauzele în care nu există nicio îndoială, din faptele prezentate de reclamant cu privire la faptul că cererea acestuia nu poate fi susţinută în situaţia respectivă. Exemple principale de revendicări sau apărări în mod arbitrar ale unui drept cuprind exercitarea unui drept în scopul hărţuirii sau al provocării unei întârzieri evidente în îndeplinirea obligaţiilor care incumbă în mod clar asupra debitorului.
În cazul în care instanţa hotărăşte că una dintre părţi este scutită de la plata taxelor judiciare, părţii respective nu i se poate solicita să achite un avans din costurile legate de prezentarea probelor sau să ramburseze statului costurile acoperite de către acesta.
La cerere, instanţa desemnează un reprezentant al părţii care îndeplineşte condiţiile privind scutirea de la plata taxelor judiciare, în cazul în care acest lucru este necesar în vederea protejării intereselor părţii. Cu toate acestea, nu există un drept automat cu privire la desemnarea unui reprezentant în cazul în care acţiunea sau partea sunt scutite de la plata taxelor judiciare ex lege (adică pe baza Legii privind taxele judiciare). Chiar şi în aceste cazuri, trebuie îndeplinite condiţiile menţionate mai sus cu privire la scutirea de la plata taxelor judiciare, astfel cum acestea sunt prevăzute în Codul de procedură civilă. Orice persoană fizică care are capacitate juridică şi este eligibilă pentru a oferi reprezentarea cuvenită poate fi desemnată drept reprezentant; este necesar consimţământul persoanei respective în vederea desemnării. Un avocat va fi desemnat drept reprezentant în cazul în care acest lucru este necesar în vederea protejării intereselor părţii sau în cauzele în care reprezentarea prin avocat este obligatorie (introducerea unei căi de atac la Curtea Supremă). Deconturile avocatului desemnat şi onorariile legate de reprezentare sunt acoperite de către stat. Instanţa poate desemna un reprezentant înainte de începerea procesului în cazul în care una dintre părţi intenţionează să introducă o acţiune cu ajutorul unui reprezentant.
În cazul în care instanţa respinge cererea privind desemnarea unui reprezentant, solicitantul se poate adresa baroului ceh şi poate solicita desemnarea unui avocat. În acest caz, baroul poate desemna un avocat dacă solicitantul dovedeşte că cel puţin doi avocaţi au refuzat să îi ofere servicii juridice. Desemnarea unui avocat nu este un drept garantat prin lege. Este necesar ca din cauza specifică să rezulte că reprezentarea prin avocat este absolut esenţială sau că reprezentarea este cerută de lege în vederea protejării dreptului solicitantului. În cazul în care baroul consideră că cererea privind numirea unui avocat este întemeiată, aceasta desemnează un avocat care îi va oferi un serviciu juridic specific; nu se solicită niciodată unui avocat să trateze mai multe probleme ale solicitantului.
Asistenţa juridică descrisă la întrebările 2 şi 3 poate fi obţinută în acţiunile civile, de dreptul muncii, al familiei sau de drept comercial.
Asistenţa juridică poate fi, de asemenea, acordată în acţiunile administrative în conformitate cu legea contenciosului administrativ.
Nu există o procedură specială în astfel de cauze.
Nu există un formular model specific pentru introducerea cererilor. Cererea ar trebui să cuprindă următoarele informaţii:
În cauzele transfrontaliere, cererea trebuie prezentată sub forma unui formular tipizat. Formularul poate fi completat direct pe site-ul web al Atlasului Judiciar European în materie civilă.
Certificarea situaţiei financiare a solicitantului ar trebui însoţită de acte prin care să se dovedească venitul solicitantului şi cheltuielile menţionate în cerere (a se vedea punctul 6).
Cererea privind scutirea de la plata taxelor judiciare poate fi depusă la instanţa care soluţionează cauza în privinţa căreia se solicită scutirea de la plată. Instanţa de fond este cea care se pronunţă cu privire la cereri, chiar şi în cazul în care cererea se referă la scutirea de la plata cheltuielilor de judecată după introducerea unei căi de atac.
Cererea privind desemnarea unui reprezentant înainte de începerea procesului poate fi, în general, depusă în faţa instanţei districtuale în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul solicitantul sau a unei alte instanţe districtuale.
Cererea privind desemnarea de către baroului ceh a unui avocat (a se vedea punctul 3) se depune la baroul ceh, la adresa Brno Branch, nám. Svobody 84/15, 602 00 Brno.
Instanţa are obligaţia de a informa părţile cu privire la dreptul lor de a depune o cerere privind scutirea de la plata taxelor judiciare în cazul în care nu sunt reprezentate de un avocat sau un notar. Instanţei îi revine, de asemenea, obligaţia de a informa părţile cu privire la dreptul acestora de a solicita desemnarea unui reprezentant.
Avocaţii sunt, în general, autorizaţi să ofere consultanţă juridică.
Instanţei de judecată îi revine misiunea de a hotărî dacă una dintre părţi îndeplineşte sau nu condiţiile pentru a primi asistenţă juridică, pe baza cererii. Pentru informaţii cu privire la depunerea unei cereri, a se vedea răspunsurile la întrebările 6-8.
Instanţa desemnează un reprezentant la cererea uneia dintre părţi (a se vedea răspunsul la întrebarea nr. 2). Instanţa va desemna un avocat drept reprezentant în cazul în care acest lucru este necesar în vederea protejării intereselor părţii sau în acţiunile în care reprezentarea prin avocat este obligatorie. Instanţa alege un anumit avocat care are obligaţia de a oferi servicii juridice, cu excepţia cazului în care există temeiuri legitime pentru a refuza numirea (de exemplu în cazul unui conflict de interese). În cazul în care cel puţin doi avocaţi refuză să ofere servicii juridice, o altă soluţie este ca persoana să se adreseze baroului ceh, care poate desemna un avocat.
A se vedea răspunsul la întrebarea nr. 2.
Instanţa poate acorda scutire de la plata cheltuielilor de judecată doar parţial, doar pentru o fază a procesului (de exemplu numai pentru procedurile care au loc în faţa instanţei de fond) sau doar pentru anumite taxe judiciare. Restul taxelor judiciare trebuie plătit de către partea respectivă.
În cazul în care se desemnează un reprezentant al părţii care este scutită de la plata taxelor judiciare, partea respectivă nu plăteşte deconturile reprezentantului sau onorariul pentru reprezentare, în limitele scutirii acesteia de la plata cheltuielilor de judecată.
Trebuie să se facă distincţie în acest caz între acordarea de asistenţă juridică în procedurile strict naţionale şi acordarea de asistenţă în procedurile transfrontaliere de pe teritoriul Uniunii Europene.
În procedurile strict naţionale, în principiu, scutirea de la plata cheltuielilor de judecată încetează în momentul în care hotărârea care pune capăt procesului devine executorie. Acest lucru înseamnă că scutirea acordată în procedurile desfăşurate în faţa instanţei de fond se aplică şi în ceea ce priveşte căile de atac obişnuite, însă nu şi procedurilor privind căile extraordinare de atac (recursul în faţa Curţii Supreme, acţiunea privind redeschiderea procedurilor, recurs în anulare). Cu toate acestea, în astfel de proceduri extraordinare ale căilor de atac, este posibil să se depună o nouă cerere privind scutirea de la plata taxelor judiciare.
În procedurile cu privire la un litigiu transfrontalier, hotărârea pronunţată cu privire la acordarea de asistenţă juridică se aplică tuturor procedurilor ulterioare, inclusiv acţiunile care au ca obiect introducerea unei căi extraordinare de atac, recunoaşterea unei hotărâri, declararea caracterului executoriu şi punerea în executare.
În cazul în care statutul părţii se modifică astfel încât scutirea de la plata taxelor judiciare nu mai este justificată sau în cazul în care instanţa constată ulterior că statutul real al părţii nu justifica scutirea de la plată în momentul acordării acesteia, instanţa va revoca scutirea de la plată. Această măsură are efect retroactiv numai dacă instanţa hotărăşte în mod expres în acest sens. Instanţa poate revoca scutirea de la plată numai până în momentul închiderii procedurilor prin pronunţarea unei hotărâri definitive.
Cu toate acestea, modificarea regulilor aplicate în vederea evaluării situaţiei solicitantului sau modificarea opiniei instanţei dacă respectiva cauză implică revendicarea sau apărarea în mod arbitrar sau în mod evident greşită a unui drept, nu constituie prin ele însele un motiv de revocare a scutirii de la plata cheltuielilor de judecată.
În cazul în care cererea privind scutirea de la plata taxelor judiciare nu este aprobată în totalitate sau dacă scutirea este revocată, partea respectivă poate introduce apel împotriva unei astfel de hotărâri. Calea de atac introdusă în faţa Curţii Supreme împotriva unei hotărâri pronunţate de către instanţa de apel nu este admisibilă.
Preşedintele baroului ceh hotărăşte cu privire la desemnarea unui avocat de către barou în cadrul procedurilor administrative. O acţiune administrativă poate fi introdusă împotriva hotărârii.
« Asistenţă juridică - Informaţii generale | Republica Cehă - Informaţii generale »
Ultima actualizare: 24-04-2009

