comisia europeană > RJE > Jurisdicţia tribunalelor > Drept internaţional

Ultima actualizare: 28-03-2007
Versiune pentru tipărit Adaugă la preferinţe

Jurisdicţia tribunalelor - Drept internaţional

EJN logo

Această pagină nu mai este de actualitate. Actualizarea este în curs şi va fi publicată pe portalul european e-justiţie.


Regulile comunitare cu privire la competenţa judiciară sunt de asemenea aplicabile litigiilor în care sunt implicate statele membre şi anumite state din afara Uniunii Europene.

În cazul în care sunteţi implicat într-un litigiu cu o companie, o persoană care îşi exercită profesia pe cont propriu, cu angajatorul dumneavoastră sau cu oricine altcineva din afara Uniunii Europene, este necesar să aflaţi care este statul ale cărui instanţe sunt competente. Răspunsul la această întrebare poate avea consecinţe considerabile. În situaţia în care procesul se desfăşoară în străinătate, este posibil să vă confruntaţi cu dezavantaje şi costuri suplimentare, cauzate de exemplu de necesitatea traducerii declaraţiilor dumneavoastră, a angajării unui avocat în statul unde are loc procesul, sau de necesitatea unor deplasări pentru a asista la audieri.

Convenţia de la Lugano

În 1988, statele membre ale Uniunii Europene şi alte câteva state au încheiat Convenţia de la Lugano English - français cu privire la competenţa judiciară şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materie civilă şi comercială . În prezent, pe lângă statele membre ale UE, sunt părţi contractante la această convenţie şi Elveţia, Norvegia, Islanda şi Polonia. Convenţia de la Lugano a extins sfera de aplicare, în afara frontierelor Uniunii Europene, a regulilor care guvernează competenţa judiciară între statele membre, reguli care au fost prevăzute de Convenţia de la Bruxelles, din 1968, privind competenţa judiciară şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materie civilă şi comercială. În martie 2002, Convenţia de la Bruxelles a fost înlocuită cu Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materie civilă şi comercială. Regulamentul a modificat anumite dispoziţii referitoare la competenţa judiciară. Din acest motiv, Convenţia de la Lugano va fi modificată în curând, pentru ca aceasta să fie în concordanţă deplină cu regulile care se aplică în cadrul Uniunii Europene.

SusSus

Care sunt principiile cele mai importante ale Convenţiei de la Lugano referitoare la competenţa judiciară?

În general, factorul care determină competenţa instanţelor este reprezentat de domiciliul pârâtului. Împotriva persoanelor care îşi au domiciliul pe teritoriul unui stat contractant poate fi introdusă o acţiune la instanţele judecătoreşti ale acelui stat, indiferent de naţionalitatea acelor persoane. Cu toate acestea, convenţia cuprinde anumite dispoziţii care se depărtează de acest principiu şi permit introducerea unor acţiuni în justiţie în alt stat contractant decât cel în care domiciliază pârâtul. Principalele cazuri în care se aplică aceste reguli speciale sunt următoarele:

  • cu privire la aspectele legate de obligaţiile contractuale o persoană poate fi acţionată în justiţie la instanţa locului în care trebuia executată acea obligaţie. De exemplu, o persoană de naţionalitate franceză care vinde un camion poate fi adusă în faţa instanţei în Norvegia, în cazul în care vehiculul trebuia să fie livrat în acea ţară.
  • în ceea ce priveşte acţiunile în despăgubiri, sunt competente instanţele judecătoreşti în circumscripţia cărora a fost săvârşită fapta prejudiciabilă. Astfel, în cazul unui accident de circulaţie care s-a produs în Elveţia, între un turist domiciliat în Regatul Unit şi un localnic, reclamantul elveţian poate sesiza instanţele judecătoreşti din ţara sa. Uneori locul în care s-a săvârşit fapta care antrenează răspunderea delictuală (de exemplu, deversarea de substanţe toxice într-un râu din Polonia) şi locul în care s-a produs prejudiciul (de exemplu, prejudiciul cauzat plantelor din Germania irigate cu apa râului poluat) nu se află în acelaşi stat contractant. În acest caz, reclamantul este liber să sesizeze instanţele oricăruia dintre aceste state contractante.
  • în materia obligaţiilor de întreţinere, creditorul întreţinerii se poate adresa instanţelor din statul contractant în care îşi are el domiciliul.
  • în cadrul anumitor raporturi contractuale caracterizate printr-un dezechilibru net de forţe între părţi, precum raporturile care rezultă din contractele încheiate cu consumatorii şi din contractele de asigurări, se consideră că partea aflată în dezavantaj are nevoie de protecţie specială. Ca regulă generală, împotriva părţilor aflate în dezavantaj (consumatorul, asiguratul) poate fi introdusă o acţiune în justiţie doar în statul contractant unde domiciliază acestea. Pe de altă parte, în anumite condiţii, părţile aflate în avantaj (comerciantul, societatea de asigurare) pot fi, de asemenea, acţionate în justiţie în statul contractant în care domiciliază partea aflată în dezavantaj.

Regulile menţionate anterior referitoare la competenţa specială constituie o opţiune suplimentară pentru reclamant, care poate, de asemenea, alege să sesizeze o instanţă din statul contractant în care domiciliază pârâtul. Există însă şi anumite reguli de competenţă exclusivă, care nu completează, ci înlocuiesc regulile care prevăd competenţa întemeiată pe domiciliul pârâtului. De exemplu,

SusSus

  • în materia drepturilor reale imobiliare şi a contractelor de locaţiune de imobile , sunt competente doar instanţele judecătoreşti ale statului contractant în care se situează acele bunuri imobile.
  • în materia drepturilor care presupun obligaţia de înregistrare, precum brevetele de invenţie sau mărcile înregistrate, sunt exclusiv competente instanţele judecătoreşti ale statului contractant în care s-a realizat înregistrarea.
  • sub rezerva anumitor condiţii, părţile au, de asemenea, posibilitatea de a alege liber statul contractant ale cărui instanţe să aibă competenţă judiciară. Un astfel de acord privind alegerea instanţei competente atrage, de obicei, competenţa exclusivă a instanţelor statului contractant ales, cu excepţia cazului în care părţile nu au convenit altfel.

Sub rezerva anumitor excepţii, simplul fapt că pârâtul compare în faţa instanţei poate justifica competenţa instanţelor unui stat contractant, chiar dacă acestea nu ar fi fost competente în mod obişnuit.

Vă rugăm să observaţi că descrierea de mai sus a regulilor prevăzute de convenţie cu privire la competenţă nu este nici exhaustivă şi nici suficient de detaliată pentru a permite o evaluare fiabilă a problematicii competenţei într-un caz concret.

Ce se întâmplă în cazul în care se intentează o acţiune în justiţie privind acelaşi litigiu, în două state contractante diferite?

Se poate întâmpla ca ambele părţi aflate în litigiu să iniţieze o acţiune în justiţie având acelaşi obiect, în două state contractante diferite. De exemplu, în urma unui accident de circulaţie în care sunt implicate două persoane care domiciliază în Islanda şi, respectiv, în Finlanda, există posibilitatea ca fiecare dintre cele două persoane să introducă o acţiune în despăgubire împotriva celeilalte în statul contractant în care îşi are domiciliul cealaltă parte. În acest caz, regulamentul prevede aplicarea principiului „primul venit, primul servit”. Cea de-a doua instanţă sesizată trebuie să suspende procedura şi să aştepte ca prima instanţă sesizată să decidă asupra competenţei sale. În cazul în care prima instanţă sesizată se consideră competentă, cealaltă instanţă trebuie să respingă cererea în cauză. Numai în cazul în care prima instanţă sesizată apreciază că nu este competentă, va putea cea de-a doua instanţă sesizată să judece litigiul.

SusSus

Cum se stabileşte competenţa judiciară internaţională în cazul implicării într-un litigiu a unui stat membru şi a unui stat nemembru al Uniunii Europene, care nu este semnatar al Convenţiei de la Lugano?

În cazul în care pârâtul domiciliază într-un stat membru al Uniunii Europene, iar reclamantul nu domiciliază în alt stat membru sau într-un stat care este parte la Convenţia de la Lugano, instanţele judecătoreşti ale statelor membre determină competenţa internaţională pe baza dispoziţiilor Regulamentului (CE) nr. 44/2001 al Consiliului privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materie civilă şi comercială.

În cazul în care pârâtul domiciliază în afara sferei de aplicare a acestui regulament şi a Convenţiei de la Lugano, dreptul procesual naţional al fiecărui stat membru prevede condiţiile în care sunt competente instanţele sale. Pentru informaţii suplimentare privind dispoziţiile de drept procesual ale fiecărui stat membru referitoare la competenţa internaţională, vă rugăm să faceţi clic pe drapelul respectivului stat membru.

Sub auspiciile Conferinţei de la Haga privind dreptul internaţional privat English - français, o organizaţie internaţională, sunt întreprinse actualmente eforturi în vederea negocierii unei convenţii aplicabile la nivel mondial privind competenţa judiciară internaţională şi recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materie civilă şi comercială.

Documente de referinţă

  • Convenţia de la Lugano English - français din 16 septembrie 1988 privind competenţa judiciară şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materie civilă şi comercială.
  • Convenţia de la Bruxelles din 1968 privind competenţa judiciară şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materie civilă şi comercială.
  • Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materie civilă şi comercială.

« Jurisdicţia tribunalelor - Informaţii generale | Drept internaţional - Informaţii generale »

SusSus

Ultima actualizare: 28-03-2007

 
  • Drept comunitar
  • Drept internaţional

  • Belgia
  • Bulgaria
  • Republica Cehă
  • Danemarca
  • Germania
  • Estonia
  • Irlanda
  • Grecia
  • Spania
  • Franţa
  • Italia
  • Cipru
  • Letonia
  • Lituania
  • Luxemburg
  • Ungaria
  • Malta
  • Ţările de Jos
  • Austria
  • Polonia
  • Portugalia
  • România
  • Slovenia
  • Slovacia
  • Finlanda
  • Suedia
  • Regatul Unit