comisia europeană > RJE > Jurisdicţia tribunalelor > Ungaria

Ultima actualizare: 03-03-2008
Versiune pentru tipărit Adaugă la preferinţe

Jurisdicţia tribunalelor - Ungaria

EJN logo

Această pagină nu mai este de actualitate. Versiunea lingvistică originală a fost actualizată şi transferată pe portalul european e-justiţie.


Dacă doriţi să iniţiaţi proceduri juridice în materie civilă sau comercială, va trebui să identificaţi instanţa care este competentă să judece cauza dumneavoastră, sau, cu alte cuvinte, care deţine jurisdicţie. Dacă vă adresaţi unei instanţe nepotrivite, sau dacă există un conflict de jurisdicţie riscaţi întârzierea considerabilă a procedurilor sau respingerea cauzei dumneavoastră din cauza lipsei de competenţă.

Dispoziţiile aplicabile jurisdicţiei şi competenţei instanţelor judecătoreşti sunt executorii în toate procedurile declanşate în temeiul legii, indiferent dacă părţile aflate în litigiu sunt resortisanţi sau persoane fizice ori juridice străine, cu excepţia cazului în care într-un acord internaţional se prevede altfel.



 

TABLE OF CONTENTS

A. Ar trebui să mă adresez unei instanţe civile de drept comun sau unei instanţe specializate? A.
B. În cazul în care instanţele de drept comun sunt competente, cum pot afla căreia dintre ele ar trebui să mă adresez? B.
I. Există o distincţie între jurisdicţiile civile inferioareşi superioare, şi dacă există, care este instanţa competentă pentru cazul meu? I.
II. Competenţă teritorială (este instanţa din oraşul/localitatea A sau cea din oraşul/localitatea B competentă pentru cazul meu?) II.
1. Regula generală privind competenţa teritorială 1.
2. Excepţii de la regula generală 2.
a) Când pot alege între instanţa de la domiciliul pârâtului (instanţă determinată prin aplicarea regulii generale) şi o altă instanţă? a)
b) Când am obligaţia să aleg o altă instanţă decât cea de la domiciliul pârâtului (instanţă determinată prin aplicarea regulii generale)? b)
c) Pot părţile însele să atribuie competenţă unei instanţe care altfel nu ar fi competentă? c)
C. În cazul în care o jurisdicţie specializată este competentă, cum pot afla cărei instanţe trebuie să mă adresez? C.

 

A. Ar trebui să mă adresez unei instanţe civile de drept comun sau unei instanţe specializate?

În conformitate cu articolul 16 din Actul LXVI din 1997 privind organizarea şi administrarea instanţelor judecătoreşti, în Ungaria funcţionează un singur tribunal specializat: Tribunalul muncii care judecă, în special, cauze privind contractele de muncă.

Ca instanţă de fond, Tribunalul muncii judecă:

  1. litigii care precedă încheierea contractelor de muncă şi referitoare la drepturi care rezultă dintr-o relaţie de muncă după încetarea acesteia;
  2. litigii privind acordurile colective dintre părţile autorizate să încheie un asemenea acord sau dintre acestea şi o parte terţă referitoare la drepturi care rezultă din acordul colectiv;
  3. executarea cererilor întemeiate pe o conduită ilegală referitoare la greve şi alte tipuri de conflicte de muncă sau la libertatea de asociere.

cererile, în temeiul legii care reglementează relaţiile dintre angajator şi angajat şi care sunt direct legate de angajarea în muncă pot fi, de asemenea, puse în executare în anumite litigii de muncă.

Competenţa Tribunalului muncii cuprinde inspecţia muncii, decizii administrative privind protecţia muncii, decizii administrative pronunţate de centre departamentale (sau ale Capitalei) ale muncii, în temeiul Legii privind promovarea ocupării forţei de lucru şi ajutoarele de şomaj, precum şi revizuirea judecătorească a deciziilor privind securitatea socială, care sunt soluţionate în conformitate cu normele referitoare la instrumentarea cauzelor administrative.

SusSus

În litigiile de muncă, competenţa exclusivă revine tribunalului muncii din circumscripţia în care este situat sediul principal al angajatorului sau locul unde angajatul îşi desfăşoară sau şi-a desfăşurat activitatea.

În cauzele privind relaţiile de muncă ale cadrelor forţelor armate, jurisdicţia revine tribunalului muncii competent în circumscripţia în care este situat organul în primă instanţă care a luat decizia preliminară, iar Tribunalul central al muncii instrumentează cauzele intentate de membrii sub acoperire ai serviciilor de securitate civilă, militară şi naţională precum şi de membrii poliţiei.

Căile de atac nu sunt judecate de către tribunalul specializat, ci de către o instanţă de drept comun, şi anume de către instanţa regională care are jurisdicţie în circumscripţia în care este situat tribunalul muncii.

B. În cazul în care instanţele de drept comun sunt competente, cum pot afla căreia dintre ele ar trebui să mă adresez?

I. Există o distincţie între jurisdicţiile civile inferioareşi superioare, şi dacă există, care este instanţa competentă pentru cazul meu?

Hotărârile în primă instanţă sunt pronunţate de către:

  • instanţele locale (instanţe municipale, instanţe de sector); şi
  • instanţe departamentale (şi Tribunalul Capitalei).

Hotărârile în al doilea grad de jurisdicţie sunt pronunţate de către:

  • instanţe departamentale (şi Tribunalul Capitalei) în materii care sunt de competenţa instanţelor locale (instanţe municipale, instanţe de sector);
  • instanţa superioară de apel în materii care sunt de competenţa instanţelor departamentale (şi Tribunalul Capitalei);
  • Curtea Supremă în materii care sunt de competenţa instanţei superioare de apel (articolul 233/A) şi în cauzele menţionate la articolul 235 alineatul (3).

Curtea Supremă judecă cauzele de revizuire (căi de atac speciale).

SusSus

Toate acţiunile legale, care prin lege un revin spre judecare instanţelor departamentale, sunt de competenţa instanţelor locale.

Litigiile de muncă menţionate la litera (A) sunt de competenţa tribunalelor muncii.

Instanţele departamentale sunt competente să judece în primă instanţă:

  1. acţiunile care au ca obiect dreptu(ri)l(e) de proprietate în care valoarea proprietăţii depăşeşte cinci milioane HUF, cu excepţia acţiunilor privind proprietatea introduse de soţi, odată cu sau în timpul procesului de divorţ;
  2. acţiunile introduse în vederea obţinerii de despăgubiri pentru prejudicii cauzate de persoane, care au acţionat în exerciţiul funcţiei oficiale, sub autoritatea unei administraţii publice;
  3. litigiile privind drepturile de autor şi drepturile conexe, inclusiv acţiunile devalorificare a drepturilor şi cererile privind cheltuielile care sunt conexate, acţiunile legale privind dreptul de proprietate industrială, precum şi cauzele privind drepturile prevăzute la articolul 86 alineatele (3)-(4) din Codul civil;
  4. acţiunile privind transportul internaţional de bunuri sau contractele de transport;
  5. unele dintre acţiunile privind societăţile comerciale:
    1. acţiunile de revocare a unei hotărâri judecătoreşti prin care s-a admis o cerere de înscriere;
    2. acţiunile în anulare sau în constatarea nulităţii actului constitutiv al unei societăţi comerciale sau ale modificărilor acestuia;
    3. acţiunile privind revizuirea de către instanţă a deciziilor luate de organele societăţii comerciale;
    4. acţiunile dintre societăţile comerciale şi mebrii acestora (sau foşti membrii) şi între membrii (sau foşti membrii) privind relaţiile de parteneriat ale acestora;
    5. acţiunile privind dobândirea de acţiuni ale societăţii comerciale; precum şi
    6. acţiunile privind modificarea răspunderii unui membru (acţionar), care are răspundere limitată privind datoriile societăţii, în vederea transformării acesteia în răspundere nelimitată.
  6. unele acţiuni privind organizaţii care nu îndeplinesc condiţiile pentru a fi considerate drept societăţi şi care sunt înregistrare de către instanţa departamentală:
    1. acţiunile introduse împotriva unor asemenea organizaţii de către organismul care le supraveghează în mod legal;
    2. acţiunile întemeiate pe relaţii de parteneriat dintre asemenea organizaţii şi membrii acestora (sau foşti membrii) şi între membri (sau foşti membrii);
  7. acţiunile privind valorificarea drepturilor civile, care rezultă ca urmare a încălcării drepturilor morale, inclusiv acţiunile în despăgubiri pentru asemenea încălcări, în cazul în care acestea sunt intentate odată cu sau în timpul acestor acţiuni legale;
  8. acţiunile privind relaţiile juridice care rezultă din titluri de valoare;
  9. procesele privind administraţia publică, cu excepţia celor care introduse la Tribunalul muncii;
  10. acţiunile privind dreptul la rectificare din partea presei;
  11. acţiunile în anularea clauzelor contractuale neloiale [articolul 209/A alineatele (1) şi (2), articolul 209/B, articolul 301/A alineatele (4)-(6) din Codul civil];
  12. acţiunile de stabilire a faptelor în cauzele în care valoarea obiectului acţiunii ar depăşi valoarea prevăzută la litera (a);
  13. acţiunile în despăgubiri pentru nefinalizarea unei proceduri într-un termen rezonabil;
  14. acţiunile privind contractele de finanţare semnate cu prestatorii de asistenţă medicală [articolul 30 din Actul LXXXIII din 1997];
  15. acţiunile care prin lege sunt de competenţa instanţelor departamentale.

În cazul în care oricare dintre reclamanţi intră sub jurisdicţia unei instanţe departamentale, acţiunea este de competenţa instanţei respective.

SusSus

Aşa-numita valoare limită se aplică în privinţa acţiunilor referitoare la proprietate. În celelalte cauze menţionate anterior, acţiunile sunt introduse în primă instanţă la instanţa departamentală în temeiul naturii acestora (de obicei deoarece sunt mai complexe).

II. Competenţă teritorială (este instanţa din oraşul/localitatea A sau cea din oraşul/localitatea B competentă pentru cazul meu?)

1. Regula generală privind competenţa teritorială

Ca regulă generală, competenţa revine instanţei în a cărei circumscripţie locuieşte pârâtul în toate cauzele în care nu se stabileşte competenţa exclusivă a unei alte instanţe (jurisdicţie generală).

În cazul în care pârâtul nu are domiciliul în Ungaria, competenţa revine instanţei locului unde acesta locuieşte. Dacă locul în care pârâtul locuieşte nu este cunoscut sau se află în străinătate, competenţa revine instanţei de la locul de reşedinţă al acestuia în Ungaria. Atunci când acesta nu poate fi determinat sau dacă pârâtul nu are un loc de reşedinţă în Ungaria, competenţa se stabileşte în funcţie de domiciliul reclamantului sau, în lipsa acestuia, locul unde reclamantul locuieşte ori, dacă acesta nu este o persoană fizică, locul în care se află sediul principal al reclamantului.

În procesele împotriva persoanelor juridice, jurisdicţia generală poate fi stabilită în conformitate cu locul unde se află sediul social al persoanei juridice sau sediul principal al organismului autorizat să o reprezinte. În cazul în care există îndoieli, sediul social este considerat a fi sediul administrativ. Dacă sediul persoanei juridice este în Budapesta, însă activităţile acesteia se extind pe teritoriul departamentului Pest, instanţa competentă pentru acest departament va judeca cauza.

SusSus

În cazul în care persoana juridică nu are sediul principal în Ungaria, jurisdicţia într-o acţiune introdusă de către o persoană juridică ungară (reclamant) se stabileşte în funcţie de sediul principal al persoanei juridice. Dacă reclamantul este o persoană fizică ungară, jurisdicţia se stabileşte, în acelaşi mod, în conformitate cu domiciliul reclamantului sau, în lipsa acestuia, locul de reşedinţă al acestuia.

În acţiunile împotriva societăţilor fără personalitate juridică, în ceea ce priveşte stabilirea jurisdicţiei, se aplică regulile privind entităţile juridice.

2. Excepţii de la regula generală
a) Când pot alege între instanţa de la domiciliul pârâtului (instanţă determinată prin aplicarea regulii generale) şi o altă instanţă?

În toate cauzele în care nu se prevede jurisdicţia exclusivă a unei alte instanţe, reclamantul, la alegerea sa şi cu îndeplinirea anumitor condiţii preliminare, poate intenta acţiunea în faţa unei alte instanţe prevăzute prin lege, în locul instanţei care are jurisdicţie generală pentru pârât. De exemplu, în acţiunile privind proprietatea, instanţa în a cărei circumscripţie locuieşte pârâtul de o perioadă de timp considerabilă (de exemplu ca angajat sau student) este, de asemenea, competentă. Pentru membrii neprofesionişti angajaţi în forţele armate, competenţa instanţei este determinată de locul permanent al serviciului acestora. Acest criteriu de determinare a jurisdicţiei nu poate fi aplicat în cazul pârâţilor care nu au capacitatea de a acţiona ca părţi în proces.

SusSus

Pentru pârâtul care nu are nici domiciliul şi nici locul de reşedinţă în Ungaria, o acţiune privind dreptul de proprietate poate fi intentată, de asemenea, la instanţei în a cărei circumscripţie se află obiectul acţiunii sau în care sunt situate bunurile sesizabile. În cazul în care bunurile sunt creanţe, acţiunea poate fi introdusă în circumscripţia în care locuieşte debitorul pârâtului sau, dacă creanţa este garantată, acţiunea poate fi intentată, de asemenea, la locul în care este situată garanţia.

Acţiunea privind dreptul de proprietate poate fi introdusă împotriva unei persoane juridice străine, în mod alternativ la instanţa menţionată anterior, în faţa instanţei în a cărei circumscripţie locuieşte persoana desemnată să gestioneze afacerile persoanei juridice străine. Instanţa care are jurisdicţie asupra circumscripţiei în care se află filiala ungară a persoanei juridice străine sau în care se află reprezentanţa comercială a acesteia este, de asemenea, competentă.

Acţiunea referitoare la acordarea de întreţinere, alocaţii şi alte asemenea beneficii poate fi introdusă, de asemenea, în faţa instanţei care are jurisdicţie asupra locului de reşedinţă al reclamantului.

Acţiunea privind custodia unui copil poate fi introdusă, de asemenea, în faţa instanţei competente în conformitate cu locul de reşedinţă al copilului.

Acţiunile legale privind proprietatea sau posesia asupra unui bun imobiliar şi alte drepturi sau relaţiile juridice care au legătură cu bunuri imobiliare pot fi, de asemenea, în faţa instanţei care are jurisdicţie asupra locului în care se află imobilul.

SusSus

Acţiunile legale privind creanţele care rezultă din tranzacţii cu organizaţii comerciale, în domeniul de activitate al acestora, pot fi introduse, de asemenea, în faţa instanţei de la locul unde s-a încheiat tranzacţia sau locul de executare a acesteia.

Acţiunile legale în despăgubiri pot fi intentate, de asemenea, în faţa instanţei competente în temeiul locului sau a zonei în care a fost cauzat prejudiciul.

Acţiunile legale privind cambiile pot fi introduse în faţa instanţei competente de la locul unde s-a efectuat plata.

b) Când am obligaţia să aleg o altă instanţă decât cea de la domiciliul pârâtului (instanţă determinată prin aplicarea regulii generale)?

Pentru a grupa cauzele sau pentru a asigura expertiza necesară, în anumite dispoziţii legale pot prevedea că, în cauzele date numai o singură instanţă, de exemplu, Tribunalul Capitalei poate judeca cauza în primă instanţă. De exemplu, acţiunile legale privind proprietatea industrială fac parte din acest grup. Competenţa exclusivă poate fi determinată numai prin lege. Instanţa desemnată este, de regulă, Tribunalul Capitalei.

c) Pot părţile însele să atribuie competenţă unei instanţe care altfel nu ar fi competentă?

În cauzele legate de proprietate, părţile pot atribui jurisdicţia unei anumite instanţe în vederea soluţionării unui litigiu specific sau a litigiilor care pot rezulta dintr-o anumită relaţie juridică. Părţile pot atribui această jurisdicţie:

  1. în scris;
  2. oral, cu confirmare scrisă;
  3. într-o formă conformă practicilor comerciale existente între părţi; sau
  4. în comerţul internaţional, sub o formă conformă practicilor comerciale cunoscute sau pe care părţile ar trebui să le cunoască şi care sunt, în general, cunoscute şi utilizate, în mod obişnuit, în domeniul de activitate în cauză de către părţile la acest tip de contract.

Jurisdicţia nu poate fi atribuită în cauzele în care competenţa exclusivă a unei anumite instanţe este determinată prin lege.

Cu excepţia cazului în care părţile convin altfel, instanţa desemnată de acestea are competenţă exclusivă.

Această dispoziţie se aplică, în egală măsură, şi succesorilor legali.

C. În cazul în care o jurisdicţie specializată este competentă, cum pot afla cărei instanţe trebuie să mă adresez?

Dispoziţiile legale referitoare la o anumită cauză prevăd, în mod clar, instanţa căreia trebuie să vă adresaţi.

« Jurisdicţia tribunalelor - Informaţii generale | Ungaria - Informaţii generale »

SusSus

Ultima actualizare: 03-03-2008

 
  • Drept comunitar
  • Drept internaţional

  • Belgia
  • Bulgaria
  • Republica Cehă
  • Danemarca
  • Germania
  • Estonia
  • Irlanda
  • Grecia
  • Spania
  • Franţa
  • Italia
  • Cipru
  • Letonia
  • Lituania
  • Luxemburg
  • Ungaria
  • Malta
  • Ţările de Jos
  • Austria
  • Polonia
  • Portugalia
  • România
  • Slovenia
  • Slovacia
  • Finlanda
  • Suedia
  • Regatul Unit