comisia europeană > RJE > Măsuri provizorii şi măsuri preventive > Letonia

Ultima actualizare: 06-05-2009
Versiune pentru tipărit Adaugă la preferinţe

Măsuri provizorii şi măsuri preventive - Letonia

EJN logo

Această pagină nu mai este de actualitate. Versiunea lingvistică originală a fost actualizată şi transferată pe portalul european e-justiţie.


 

TABLE OF CONTENTS

1. Care sunt diferitele tipuri de măsuri? 1.
1.1. Măsuri asigurătorii (garantarea unei creanţe) 1.1.
1.2. Măsuri provizorii 1.2.
2. Care sunt condiţiile în care se pot dispune astfel de măsuri? 2.
2.1. Procedura 2.1.
3. Care este obiectul şi natura măsurilor de acest fel? 3.
4. Există o cale de atac împotriva măsurii dispuse? 4.

 

1. Care sunt diferitele tipuri de măsuri?

Conform legislaţiei letone, măsurile asigurătorii în litigiile privind bunurile se referă la garantarea unei creanţe reale sau potenţiale, în timp ce, în litigiile privind drepturile de proprietate intelectuală, acestea implică măsuri provizorii de protecţie. Punerea sub protecţie a probelor este, de asemenea, posibilă. Măsurile provizorii sunt prevăzute în cazuri de anulare sau desfacere a căsătoriei şi în materie de încredinţarea copilului minor şi de drepturi de vizitare. Toate măsurile prezentate pot fi dispuse numai de către o instanţă, la solicitarea unei părţi interesate.

1.1. Măsuri asigurătorii (garantarea unei creanţe)

În litigiile care implică bunuri, următoarele instrumente pot fi utilizate pentru a garanta o creanţă înainte sau în momentul introducerii acesteia în instanţă:

  1. punerea sub sechestru a bunurilor mobile şi a sumelor de bani aparţinând pârâtului;
  2. înregistrarea unei menţiuni privind interdicţia de a dispune de bunul respectiv în registrul corespunzător de bunuri mobile sau într-un alt registru public;
  3. înregistrarea unei menţiuni privind garantarea unei creanţe în Registrul funciar sau naval;
  4. arestarea unei nave;
  5. interzicerea desfăşurării anumitor activităţi de către pârât;
  6. poprirea plăţilor (inclusiv depunerile la instituţiile de credit) datorate de către terţi;
  7. amânarea activităţilor de executare (inclusiv interdicţia adresată executorilor judecătoreşti de a ceda bani sau bunuri unui recuperator de debite sau debitorului, sau suspendarea vânzării bunurilor).

În cazul în care o acţiune are ca obiect dreptul de proprietate asupra unor bunuri mobile sau imobile sau în cazul în care litigiul se referă la asigurarea respectării unui drept, creanţa este garantată prin punerea sub sechestru a bunurilor mobile care fac obiectul litigiului sau prin înregistrarea unei menţiuni privind interdicţia de a dispune de bunul respectiv în secţiunea Registrului funciar corespunzătoare bunului imobil în cauză.

SusSus

În cazul în care acţiunea are ca obiect o creanţă pecuniară, aceasta este garantată cu bunuri imobile, prin înregistrarea unui privilegiu în secţiunea Registrului funciar corespunzătoare bunului imobil în cauză.

O creanţă maritimă poate fi garantată prin punerea sub sechestru a unei nave, însă, în cazul în care o creanţă pecuniară este garantată cu alte bunuri mobile, acestea trebuie puse sub sechestru.

În cazul în care o acţiune are ca obiect dreptul de proprietate asupra unor bunuri imobile, creanţa este garantată prin înregistrarea unei ipoteci în secţiunea Registrului funciar corespunzătoare bunului imobil în cauză.

Următoarele măsuri asigurătorii provizorii pot fi folosite în litigiile privind drepturile de proprietate intelectuală:

  1. punerea sub sechestru a bunurilor mobile care sunt susceptibile de a încălca un drept de proprietate intelectuală;
  2. obligaţia de a retrage bunurile care sunt susceptibile de a încălca un drept de proprietate intelectuală;
  3. impunerea unei interdicţii atât asupra pârâtului, cât şi asupra persoanelor ale căror servicii sunt folosite în încălcarea unui drept de proprietate intelectuală, sau asupra persoanelor care facilitează o astfel de încălcare.

Protejarea probelor

În cazul în care o persoană are motive să creadă că depunerea probelor de care are nevoie poate fi imposibilă sau împiedicată în viitor, aceasta poate solicita punerea sub protecţie a probelor respective.

Cererile de protejare a probelor pot fi înaintate în orice moment al procesului, precum şi înaintea introducerii unei acţiuni în justiţie.

SusSus

Până în momentul în care litigiul este prezentat în faţa instanţei, probele vor fi puse sub protecţia instanţei districtuale sau municipale în raza teritorială a căreia se găseşte sursa probelor care trebuie protejate. După introducerea cauzei în instanţă, probele vor fi protejate de instanţa care audiază cauza respectivă.

1.2. Măsuri provizorii

În cauzele privind anularea sau desfacerea căsătoriei şi cauzele privind drepturile de custodie sau de vizitare, Codul de procedură civilă prevede emiterea unei hotărâri provizorii, care va fi aplicată până la pronunţarea hotărârii judecătoreşti propriu-zise, care stabileşte:

  • domiciliul copilului;
  • procedurile pentru îngrijirea copilului;
  • procedurile pentru exercitarea drepturilor de vizitare;
  • mijloacele de întreţinere a copilului;
  • interdicţia de a scoate copilul în afara graniţelor ţării;
  • resurse pentru menţinerea nivelului de trai anterior al soţului/soţiei sau asigurarea plăţii unei alocaţii de întreţinere;
  • proceduri pentru utilizarea bunurilor deţinute în comun de către soţi, sau solicitarea ca una dintre părţi să-i ofere celeilalte locuinţă şi bunuri personale.

2. Care sunt condiţiile în care se pot dispune astfel de măsuri?

2.1. Procedura

Garantarea unei creanţe

În cazul în care există motive întemeiate pentru a considera că punerea în aplicare a unei hotărâri judecătoreşti într-un litigiu referitor la bunuri ar putea fi împiedicată sau ar putea deveni imposibilă, reclamantul sau potenţialul reclamant poate solicita – sub forma unei cereri motivate – ca instanţa să dispună garantarea creanţei. Cererea poate fi făcută în orice moment al procesului, precum şi înainte de a introduce acţiunea în instanţă.

SusSus

Cererea de garantare a creanţei înainte de a introduce acţiunea în justiţie trebuie înaintată instanţei în faţa căreia va fi prezentată creanţa a cărei garantare se doreşte. În cazul în care părţile au convenit să prezinte litigiul în faţa unei instanţe de arbitraj, cererea va fi înaintată unei instanţe competente pentru locul în care se află debitorul sau bunurile acestuia.

Cererea de a garanta o creanţă trebuie să menţioneze modalitatea dorită de garantare a creanţei.

Un potenţial reclamant poate solicita garantarea creanţei sale înainte ca aceasta să fie prezentată în instanţă şi chiar înainte ca obligaţia să ajungă la scadenţă, în cazul în care debitorul, pentru a evita îndeplinirea obligaţiei, îşi îndepărtează sau îşi înstrăinează bunurile, îşi părăseşte domiciliul fără a informa creditorul sau întreprinde alte acţiuni care arată că nu acţionează cu bună credinţă. La depunerea unei cereri pentru garantarea unei creanţe înainte ca aceasta să fie prezentată în instanţă, potenţialul reclamant trebuie să aducă probe care îi confirmă drepturile pe baza unor obligaţii şi pentru a arăta de ce este necesară garantarea creanţei.

Deciziile privind cererile de garantare a creanţelor sunt pronunţate de instanţă sau de către judecător în termen de o zi de la depunerea acestora, fără notificarea prealabilă a pârâtului sau a altor părţi la litigiu. Pentru admiterea unei cereri de garantare a unei creanţe, instanţa sau judecătorul poate solicita reclamantului să garanteze prejudiciile pe care pârâtul le-ar putea suferi în urma garantării creanţei, prin plata unei anumite sume de bani în contul executorului judecătoresc.

SusSus

Pentru o hotărâre prin care se garantează o creanţă care a fost sau ar putea fi introdusă în instanţă, aceasta emite un ordin de executare, care va fi înmânat unui executor judecătoresc autorizat pentru a fi pus în aplicare.

Garantarea unei creanţe rămâne valabilă până la data la care hotărârea judecătorească este pusă în aplicare în mod legitim. În cazul în care acţiunea nu a fost introdusă sau a fost soluţionată, instanţa revocă garantarea creanţei în hotărârea sa. Garantarea creanţei se menţine până la data la care hotărârea judecătorească este pusă în aplicare în mod legitim. Dacă creanţa este respinsă, garantarea acesteia este revocată în hotărârea judecătorească pronunţată.

În cazul în care hotărârea referitoare la garantarea unei creanţe este luată înainte de introducerea cauzei în instanţă, însă cauza nu este introdusă în termenul stabilit de aceasta, judecătorul, la primirea unei cereri din partea potenţialului reclamant sau pârât, ia decizia de a revoca garantarea creanţei.

Măsuri asigurătorii provizorii

Dacă există motive întemeiate pentru a considera că drepturile de proprietate intelectuală ale unui subiect de drept sunt încălcate sau pot fi încălcate, instanţa poate, în baza unei cereri motivate înaintate de reclamant, să ia hotărârea de a institui măsuri asigurătorii provizorii. Măsura asigurătorie provizorie a cărei aplicare se doreşte trebuie menţionată în cererea de instituire a măsurii.

Cererea de impunere a unei măsuri asigurătorii provizorii poate fi înaintată în orice moment al procesului, precum şi înainte de a intenta o acţiune în instanţă.

SusSus

Cererea de instituire a unei măsuri asigurătorii provizorii trebuie soluţionată de către instanţă sau de către judecător în termen de zece zile de la primirea cererii sau de la introducerea acţiunii, în cazul în care cererea a fost înaintată în acelaşi timp cu introducerea acţiunii.

În cazul în care întârzierile ar putea produce prejudicii irecuperabile titularului unui drept de proprietate intelectuală, instanţa sau judecătorul soluţionează cererea de instituire a unei măsuri asigurătorii provizorii în termen de o zi de la depunerea cererii, fără notificarea prealabilă a pârâtului şi a altor părţi la litigiu. În cazul în care decizia de a institui o măsură asigurătorie provizorie a fost luată în absenţa pârâtului sau a altor participanţi la litigiu, aceştia trebuie să fie informaţi cu privire la decizie cel mai târziu în momentul executării acesteia.

Pentru aprobarea unei cereri de instituire a unei măsuri asigurătorii provizorii înainte de introducerea unei acţiuni, instanţa sau judecătorul poate solicita reclamantului să depună o anumită sumă de bani în contul executorului judecătoresc sau să ofere o garanţie cu o valoare echivalentă pentru a acoperi potenţialele prejudicii cauzate de impunerea măsurii asigurătorii provizorii suferite de pârât sau de alte persoane ale căror servicii au fost utilizate.

Pe baza unei cereri înaintate de reclamant, instanţa poate înlocui măsurile asigurătorii provizorii existente cu alte măsuri.

Măsurile asigurătorii provizorii pot fi revocate de aceeaşi instanţă pe baza unei cereri înaintate de o parte la litigiu.

SusSus

În cazul respingerii cererii care are ca obiect creanţa, măsura asigurătorie provizorie instituită este revocată prin hotărârea judecătorească pronunţată. Măsura provizorie va rămâne în vigoare până la data la care hotărârea este pusă în aplicare în mod legitim.

Dacă acţiunea nu a fost introdusă sau aceasta a fost soluţionată, instanţa revocă măsura asigurătorie provizorie prin hotărârea sa. Măsura asigurătorie provizorie se menţine până în ziua în care hotărârea judecătorească este pusă în aplicare în mod legitim.

În cazul în care hotărârea referitoare la impunerea unei măsuri asigurătorii provizorii este luată înainte de introducerea cauzei în instanţă şi cauza nu este introdusă în termenul stabilit de aceasta, judecătorul, la primirea unei cereri din partea potenţialului reclamant sau a altor posibile părţi la litigiu sau a pârâtului, ia decizia de a revoca măsura asigurătorie provizorie.

Dacă cererea a fost înaintată odată cu introducerea acţiunii, hotărârea de impunere a măsurii asigurătorii provizorii trebuie pusă în aplicare în termen de 30 de zile de la adoptarea acesteia. Depunerea unei contestaţii cu privire la hotărâre nu împiedică executarea acesteia.

O hotărâre de instituire a unei măsuri asigurătorii provizorii, adoptată motivat de faptul că o întârziere ar produce prejudicii iremediabile titularului drepturilor de proprietate intelectuală, este executată după ce reclamantul depune suma indicată de instanţă sau judecător în contul executorului judecătoresc sau după ce acesta oferă o garanţie cu o valoare echivalentă. Ordinul de executare a hotărârii este emis numai după plata sumei indicate de către instanţă sau după primirea unei garanţii cu o valoare echivalentă.

SusSus

O hotărâre care instituie o măsură asigurătorie provizorie – punerea sub sechestru a bunului mobil în legătură cu care are loc pretinsa încălcare a drepturilor de proprietate intelectuală – este executată în conformitate procedura de recuperare a bunurilor mobile, astfel cum se prevede în Codul de procedură civilă.

O hotărâre care instituie o măsură asigurătorie provizorie – de interzicere a desfăşurării anumitor activităţi sau de impunere a obligaţiei de retragere a bunurilor în legătură cu care are loc presupusa încălcare a drepturilor de proprietate intelectuală – este executată de către un executor judecătoresc, care notifică decizia pârâtului sau unei terţe persoane implicate (care trebuie să semneze pentru a confirma primirea acesteia) sau printr-o scrisoare recomandată.

Revocarea unei măsuri asigurătorii provizorii care a fost pusă în aplicare este efectuată în baza unui ordin de către executorul judecătoresc care a executat hotărârea de instituire a măsurii.

O hotărâre de înlocuire a măsurii asigurătorii provizorii este executată de către un executor judecătoresc, care aplică mai întâi noua măsură asigurătorie provizorie şi apoi revocă măsura asigurătorie provizorie înlocuită.

Protejarea probelor

Cererea de punere sub protecţie a probelor este analizată în cadrul unei şedinţe a instanţei la care sunt invitaţi solicitantul şi alte părţi la litigiu. Absenţa acestor persoane nu împiedică însă analizarea cererii de către instanţă.

În cazul în care cererea de protejare a probelor a fost introdusă înainte de introducerea acţiunii, instanţa sau judecătorul ia o hotărâre cu privire la cererea în cauză în termen de 10 zile de la primirea acesteia.

SusSus

Probele pot fi puse sub protecţie fără a cita potenţialele părţi la litigiu, în urma unei hotărâri judecătoreşti şi numai în situaţii urgente. Astfel de situaţii se pot referi la încălcarea sau posibilitatea încălcării drepturilor de autor şi a drepturilor conexe, a prevederilor privind protecţia bazelor de date (sui generis), mărcile comerciale şi indicaţiile geografice, brevetele de invenţie, drepturile asupra desenelor şi modelelor, speciile de plante şi topografia produselor semiconductoare (numite în continuare drepturi de proprietate intelectuală) sau situaţii în care părţile litigiului nu au putut fi identificate.

În cazul în care decizia privind punerea sub protecţie a probelor a fost luată în absenţa potenţialului pârât sau a altor părţi la litigiu, aceştia trebuie notificaţi cu privire la decizie cel mai târziu la data punerii în aplicare a acesteia.

În cazul admiterii unei cereri de protejare a probelor care a fost depusă înainte de introducerea acţiunii în instanţă, judecătorul stabileşte un termen de maxim 30 de zile pentru intentarea acţiunii.

La aprobarea unei cereri de protejare a probelor care a fost depusă înainte de introducerea acţiunii, judecătorul poate solicita ca potenţialul reclamant să depună o anumită sumă de bani în contul executorului judecătoresc sau să ofere o garanţie cu o valoare echivalentă pentru a asigura acoperirea pierderilor pe care le-ar putea suferi pârâtul în urma protejării probelor.

Procesul-verbal al şedinţei de judecată şi materialele colectate în perioada protejării probelor trebuie păstrate până în momentul în care sunt solicitate de instanţa care judecă litigiul.

SusSus

În cazul în care instanţa care judecă litigiul nu poate obţine probe aflate într-un alt oraş sau district, instanţa sau judecătorul vor delega anumite activităţi procedurale specifice instanţei adecvate.

Dacă hotărârea de punere sub protecţie a probelor este pronunţată înainte de introducerea acţiunii, însă acţiunea nu este introdusă în termenul stabilit de instanţă, judecătorul, în urma unei cereri din partea potenţialului reclamant sau pârât, hotărăşte revocarea protejării probelor.

Măsuri provizorii

În cauze privind anularea sau desfacerea căsătoriei şi în cauze privind încredinţarea copiilor minori sau dreptul de vizitare, instanţa poate, la cererea uneia dintre părţi şi în cazul în care analizarea cauzei trebuie amânată, să emită o decizie înainte de pronunţarea hotărârii judecătoreşti propriu-zise cu privire la aspecte prevăzute de lege şi care trebuie soluţionate urgent.

O astfel de decizie îşi încetează valabilitatea în momentul în care se pronunţă o nouă hotărâre cu privire la aspectul în cauză.

3. Care este obiectul şi natura măsurilor de acest fel?

Garantarea unei creanţe este extrem de importantă, întrucât aceasta asigură executarea unei hotărâri.

Punerea sub sechestru a bunurilor mobile ale unui debitor implică confiscarea bunurilor respective şi punerea lor sub pază. Un executor judecătoresc încredinţează spre păstrare bunurile puse sub sechestru ale debitorului unei persoane fizice, care trebuie să semneze de primire. Debitorul sau membrii familiei sale se pot folosi de bunurile rămase în grija lor numai dacă acestea, prin caracteristicile lor, nu sunt distruse sau valoarea lor nu scade considerabil prin utilizare.

SusSus

La punerea sub sechestru a bunurilor mobile, debitorul sau persoana care primeşte bunurile spre păstrare trebuie să semneze pentru acestea, angajându-se astfel să nu le înstrăineze, să le greveze de sarcini sau să le utilizeze în alte scopuri, în caz contrar persoana în cauză putând răspunde penal pentru delapidarea, înstrăinarea, tăinuirea sau înlocuirea bunurilor respective.

În cazul în care se pune sechestru pe un mijloc de transport sau pe un alt bun mobil care trebuie înregistrat, executorul judecătoresc notifică autoritatea de înregistrare relevantă cu privire la punerea sub sechestru a bunului respectiv.

În cazul în care se pronunţă o hotărâre într-o cauză privind drepturile de proprietate sau constatarea acestor drepturi, avizul de recuperare şi menţiunea privind interdicţia de a dispune de bunul respectiv  determină amânarea constatării dorite de proprietar.

Măsurile asigurătorii provizorii permit, de asemenea, autorilor să solicite unei instanţe garantarea creanţelor lor privind drepturile civile în litigii nemateriale şi, prin aceasta, reducerea numărului de potenţiale încălcări ale drepturilor de proprietate intelectuală şi a gravităţii prejudiciilor suferite de autor. În plus, astfel de măsuri permit soluţionarea rapidă a încălcării drepturilor de proprietate intelectuală şi reinstaurarea drepturilor şi intereselor legitime încălcate ale autorului.

Măsurile provizorii soluţionează sau garantează aspecte care necesită o rezolvare rapidă, de exemplu adoptarea unei măsuri provizorii poate împiedica scoaterea ilegală în afara teritoriului ţării a unui copil înainte de analizarea cererii de desfacere a unei căsătorii.

SusSus

4. Există o cale de atac împotriva măsurii dispuse?

În ceea ce priveşte garantarea unei creanţe

Există posibilitatea depunerii unei contestaţii la decizia de a garanta o creanţă. În cazul în care decizia de garantare a unei creanţe a fost luată în absenţa unei părţi, termenul de 10 zile acordat pentru depunerea unei contestaţii va începe de la data la care partea menţionată primeşte decizia.

În ceea ce priveşte protejarea probelor

O hotărâre de soluţionare a unei cereri de protejare a probelor nu poate fi atacată. Pârâtul poate însă cere despăgubiri pentru prejudiciile suferite în urma punerii sub protecţie a probelor în cazul în care:

  • probele au fost puse sub protecţie înainte de introducerea acţiunii, însă acţiunea nu a fost introdusă în termenul stabilit de instanţă;
  • acţiunea intentată împotriva pârâtului a fost respinsă;
  • acţiunea nu a fost introdusă în instanţă;
  • procesul vizat s-a încheiat deoarece acţiunea a fost intentată de o persoană care nu avea acest drept sau reclamantul şi-a retras cererea.

Există posibilitatea depunerii unei contestaţii împotriva hotărârii unui judecător de a respinge o cerere de protejare a probelor sau în cazul în care o hotărâre a fost luată fără citarea posibilelor părţi. Dacă o hotărâre privind protejarea probelor a fost luată în absenţa unei părţi, termenul de 10 zile acordat pentru depunerea contestaţiei va începe de la data la care hotărârea a fost notificată sau comunicată.

În ceea ce priveşte măsurile asigurătorii provizorii

Există posibilitatea depunerii unei contestaţii împotriva unei hotărâri de respingere a unei cereri de instituire a unei măsuri asigurătorii provizorii sau în cazul în care o hotărâre de instituire a unei măsuri asigurătorii provizorii a fost luată în absenţa uneia dintre părţi, sau reclamantului i se cere să garanteze prejudiciile care ar putea rezulta din aplicarea măsurii ori atunci când o măsură asigurătorie provizorie este înlocuită cu un alt instrument.

Dacă o hotărâre de instituire a unei măsuri asigurătorii provizorii a fost luată în absenţa unei părţi la litigiu, termenul de 10 zile acordat pentru depunerea unei contestaţii va începe de la data la care hotărârea a fost notificată sau comunicată.

Măsuri provizorii

În ceea ce priveşte o hotărâre a instanţei care, până la pronunţarea hotărârii judecătoreşti propriu-zise, stabileşte domiciliul copilului, regulile pentru îngrijirea acestuia, regulile pentru exercitarea drepturilor de vizitare, mijloacele de întreţinere a copilului, interdicţia de a scoate copilul în afara graniţelor ţării, modalitatea de a menţine nivelul de trai anterior al soţului/soţiei sau plata unei alocaţii de întreţinere, regulile pentru utilizarea locuinţei deţinute în comun de către soţi sau care dispune ca una dintre părţi să asigure celeilalte o locuinţă şi bunuri personale, contestaţia poate fi depusă în termen de zece zile de la pronunţarea hotărârii.

« Măsuri provizorii şi măsuri preventive - Informaţii generale | Letonia - Informaţii generale »

SusSus

Ultima actualizare: 06-05-2009

 
  • Drept comunitar
  • Drept internaţional

  • Belgia
  • Bulgaria
  • Republica Cehă
  • Danemarca
  • Germania
  • Estonia
  • Irlanda
  • Grecia
  • Spania
  • Franţa
  • Italia
  • Cipru
  • Letonia
  • Lituania
  • Luxemburg
  • Ungaria
  • Malta
  • Ţările de Jos
  • Austria
  • Polonia
  • Portugalia
  • România
  • Slovenia
  • Slovacia
  • Finlanda
  • Suedia
  • Regatul Unit