Măsuri provizorii şi măsuri preventive - Ungaria

TABLE OF CONTENTS 1. Care sunt diferitele tipuri de măsuri?  2. Care sunt condiţiile în care se pot dispune asemenea măsuri?  2.1. Vă rugăm să descrieţi procedura!  2.2. Care sunt condiţiile pentru acordarea unei măsuri asiguratorii?  3. Care sunt obiectul şi natura măsurilor de acest fel?  3.1. Ce tipuri de bunuri pot face obiectul unor asemenea măsuri?  3.2. Care sunt efectele măsurilor de acest fel?  3.3. Care este valabilitatea măsurilor de acest fel?  4. Există o cale de atac împotriva măsurii dispuse?

 

1. Care sunt diferitele tipuri de măsuri?

Actul III din 1952 privind Codul de procedură civilă prevede două tipuri de măsuri legale în scopul asigurării executării unei cereri în justiţie: măsurile asiguratorii şi provizorii şi executarea provizorie. Aceste măsuri asigură protecţie înainte de pronunţarea hotărârii obligatorii obişnuite. Pe lângă aceste măsuri, se adaugă măsurile asiguratorii prevăzute în Actul LIII din 1994 privind executarea silită.

2. Care sunt condiţiile în care se pot dispune asemenea măsuri?

2.1. Vă rugăm să descrieţi procedura!

Măsurile provizorii:

Articolul 156 din Codul de procedură civilă reglementează măsurile provizorii, obiectivul fiind de a asigura protecţie juridică imediată, în scopul prevenirii încălcării drepturilor care, prin trecerea timpului, nu pot fi remediate ex post. Prin dispunerea unei măsuri provizorii, instanţa obligă partea opusă solicitantului să se conformeze într-un moment în care nu s-a ajuns la luarea unei hotărâri asupra fondului litigiului dintre părţi. Spre deosebire de regulile generale, instanţa se pronunţă asupra cererii în avans, iar hotărârea prin care se dispun măsurile provizorii poate fi pusă în aplicare indiferent de calea de atac.

În general, măsurile provizorii pot fi dispuse la cerere; instanţa poate dispune măsuri provizorii din proprie iniţiativă atunci când acest lucru este permis în mod expres de lege: într-o acţiune de stabilire legală a paternităţii - dacă judecarea procesului a fost suspendată - în ceea ce priveşte pensia alimentară la care copilul are dreptul [articolul 153 alineatul (3) din Actul privind Codul de procedură civilă], precum şi în acţiunile matrimoniale în ceea ce priveşte amplasarea şi sprijinul acordat copilului, extinderea sau limitarea drepturilor părinteşti de supraveghere şi a drepturilor de vizitare (articolul 287 din Actul privind Codul de procedură civilă).

Sus

Solicitarea poate fi formulată doar printr-o acţiune în instanţă, cel mai devreme în momentul prezentării cererii.

În ceea ce priveşte conţinutul cererii, trebuie dovedit faptul că circumstanţele prezentate în cerere sunt probabile şi că se referă la una din situaţiile precizate care necesită protecţie legală imediată (riscul producerii unui prejudiciu, nevoia protecţiei juridice datorită schimbării statutului litigiului juridic sau o situaţie de protecţie juridică care necesită recunoaştere specială), iar măsura solicitată trebuie, bineînţeles, să fie de natură să prevină încălcarea drepturilor. În conformitate cu dispoziţiile legale, solicitantul nu trebuie să dovedească că informaţiile furnizate sunt adevărate şi mai presus de orice îndoială, ci doar că acestea sunt probabile. Există doar o posibilitate limitată de verificare în perioada de aplicare a măsurii; verificarea poate fi dispusă doar dacă cererea nu poate fi soluţionată în lipsa acesteia. Această limitare este justificată de scopul măsurii provizorii, precum şi de faptul că partea trebuie să dovedească doar probabilitatea şi nu certitudinea faptului că cererile îndeplinesc condiţiile în mod efectiv.

În momentul pronunţării unei hotărâri, instanţa de judecată trebuie să examineze dacă partea a dovedit probabilitatea îndeplinirii condiţiilor legale care justifică dispunerea unei măsuri provizorii. Instanţa dispune, de asemenea, de libertate de a decide gradul de probabilitate pe care partea trebuie să-l dovedească. În cazul în care cererea îndeplineşte aceste condiţii, instanţa trebuie să evalueze dezavantajele cauzate de măsurile provizorii şi să le compare cu avantajele care pot fi obţinute. Cu toate că în Act se utilizează expresia „dezavantaje cauzate”, acest lucru nu înseamnă, în realitate, dezavantajul deja cauzat, ci dezavantajul care ar putea fi cauzat prin dispunerea măsurilor şi punerea în aplicare a acestora. Dacă, în urma evaluării se constată că există mai multe dezavantaje decât avantaje, cererea va fi respinsă. În momentul evaluării, instanţa apreciază dacă este necesară constituirea unei garanţii pentru măsurile provizorii.

Sus

Instanţa se pronunţă cu privire la cererea privind măsurile provizorii pe cale de ordonanţă prezidenţială. În cazuri excepţionale, instanţa poate revoca măsurile provizorii prin pronunţarea unei hotărâri.

Instanţa se poate pronunţa asupra cererii, fie în timpul procesului în curs, fie în mod separat.

Ordonanţa rămâne în vigoare până in momentul anulării sau, dacă anularea nu are loc, până în momentul pronunţării hotărârii în cauza respectivă sau până în momentul în care hotărârea instanţei competente să judece cauza în primă instanţă devine obligatorie din punct de vedere juridic.

Revocarea ordonanţei poate fi solicitată de oricare dintre părţi.

Executarea provizorie:

Articolul 231 din Actul privind Codul de procedură civilă reglementează posibilităţile privind dispunerea executării provizorii. În conformitate cu aceste dispoziţii - în anumite cazuri - hotărârea obligatorie poate produce efecte şi hotărârea poate fi executată înainte ca această să rămână definitivă. În cazurile menţionate la articolul 231 din Actul privind Codul de procedură civilă, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la articolul respectiv, instanţa competentă să judece cauza în primă instanţă trebuie să declare, din oficiu, hotărârea ca fiind executorie provizoriu. În cazul în care audierea în apel este amânată, instanţa competentă să judece cauza în primă instanţă, având în vedere faptele cauzei, poate să se pronunţe, de asemenea, la cererea persoanei interesate, asupra executării provizorii.

Codul de procedură civilă cuprinde, în această privinţă, o listă exhaustivă care nu poate fi interpretată în sens larg. În consecinţă, executarea provizorie nu poate fi dispusă pentru nici un alt motiv.

Sus

Având în vedere acest lucru, următoarele hotărâri sunt declarate executorii, indiferent dacă a fost declarat sau nu apel:

• hotărârea prin care se dispune plata întreţinerii sau pensia alimentară a copilului sau prin care se prevăd orice alte servicii temporare cu scop asemănător;
• hotărârea prin care se dispune încetarea încălcării proprietăţii;
• hotărârea prin care se dispune executarea unei creanţe recunoscute de către pârât;
• hotărârea prin care se dispune plata unei sume de bani în temeiul obligaţiei asumate printr-un act autentic sau un act sub semnătură privată care constituie mijloace de probă convingătoare (articolele 195 şi 196), în condiţiile în care toate circumstanţele care stau la baza pronunţării hotărârii au fost autentificate cu ajutorul acestor documente;
• hotărârea prin care se dispune întreprinderea unei acţiuni fără caracter financiar, dacă reclamantul ar suferi un prejudiciu disproporţionat sau dacă este dificil să se stabilească prejudiciul provocat prin amânarea executării, iar reclamantul depune garanţia corespunzătoare.

În cazul în care instanţa competentă să judece cauza în primă instanţă dispune executarea provizorie a hotărârii în mod contrar dispoziţiilor articolelor 231 şi 232 din Actul privind Codul de procedură civilă, preşedintele completului de judecată al instanţei de al doilea grad de jurisdicţie poate dispune suspendarea procedurilor înainte de desfăşurarea audierii, acest lucru realizându-se la cererea părţii interesate chiar dacă judecata în apel este amânată, odată cu examinarea tuturor faptelor cauzei.

Sus

Instanţa poate respinge dispunerea executării provizorii, dacă prin dispunerea acesteia, pârâtul ar suporta o sarcină disproporţionat mai grea în comparaţie cu sarcina suportată de reclamant ca rezultat al refuzului. Cu toate acestea, pârâtul trebuie să depună în fiecare caz o cerere în faţa instanţei; instanţa nu poate respinge din oficiu dispunerea executării provizorii în cazurile menţionate mai sus.

Executarea măsurilor asiguratorii:

În conformitate cu dreptul ungar, executarea poate fi dispusă numai dacă instanţa a emis un titlu executoriu. Titlul executoriu poate fi emis dacă hotărârea definitivă cuprinde o obligaţie (ordin de a face ceva), este obligatorie din punct de vedere juridic sau poate fi executată provizoriu şi termenul limită înăuntrul căruia hotărârea trebuia executată a expirat. În cazul în care aceste trei condiţii nu sunt îndeplinite simultan, emiterea titlului executoriu nu este posibilă şi, în consecinţă, nu se poate începe executarea. Cu toate acestea, în scopul protejării drepturilor persoanei îndreptăţite, există posibilitatea de a dispune o măsură asiguratorie.

În consecinţă, dacă titlul executoriu necesar pentru executarea creanţei nu poate fi emis, dar partea care solicită executarea a dovedit că există probabilitatea ca executarea ulterioară a creanţei să fie ameninţată, la cererea părţii care solicită executarea, instanţa dispune prin intermediul unei măsuri asiguratorii:

1. constituirea unei garanţii în cazul unei creanţe pecuniare, precum şi
2. punerea sub sechestru a unui anumit bun.

Măsura asiguratorie poate fi dispusă doar în cazurile prevăzute de lege, de exemplu, în cazul în care creanţa se întemeiază pe o hotărâre în temeiul căreia s-ar putea emite un titlu executoriu, dar acest lucru nu se poate face deoarece hotărârea nu este încă obligatorie sau hotărârea este obligatorie, dar termenul de executare nu a expirat încă; sau în cazul în care au fost declanşate acţiuni matrimoniale sau alte acţiuni legate de o plângere în faţa instanţei competente să judece litigii de dreptul familiei, iar validitatea creanţei, cuantumul şi solvabilitatea acesteia au fost autentificate printr-un act autentic sau un act sub semnătură privată care reprezintă mijloace de probă convingătoare.

Sus

În primul caz, dreptul de a judeca procesul revine instanţei care este competentă să emită un titlu executoriu, iar în al doilea caz acest drept revine instanţei în faţa căreia au fost iniţiate procedurile.

Instanţa trebuie să se pronunţe asupra măsurii asiguratorii în regim de urgenţă şi în termen de cel mult opt zile şi trebuie să transmită de îndată executorului judecătoresc ordonanţa prin care se dispune măsura asiguratorie.

Apelul declarat împotriva ordonanţei prin care se dispune o măsură asiguratorie nu are efect suspensiv.

După primirea ordonanţei judecătoreşti prin care se dispune măsura asiguratorie, executorul judecătoresc convoacă partea care solicită executarea pentru a plăti suma anticipată necesară în vederea executării într-un termen scurt a hotărârii, iar după primirea avansului, executorul începe executarea de îndată a măsurii asiguratorii.

2.2. Care sunt condiţiile pentru acordarea unei măsuri asiguratorii?

Criteriile aplicate de instanţe reflectă, în primul rând, necesitatea asigurării executării ulterioare a creanţei. În cazul măsurii provizorii, criteriul de bază îl reprezintă necesitatea aplicării măsurii în scopul prevenirii unei ameninţări iminente privind producerea unui prejudiciu, a menţinerii situaţiei care a dus la apariţia litigiului juridic, precum şi în scopul protejării anumitor drepturi ale solicitantului, în condiţiile în care dezavantajul rezultat în urma dispunerii măsurii nu depăşeşte avantajele care pot fi obţinute prin aceasta. În cazul în care se dispune executarea provizorie, instanţa trebuie să dispună executarea. Instanţa poate exercita puterea sa discreţionară doar atunci când pârâtul a solicitat ca executarea provizorie să nu fie dispusă. În cazul în care trebuie să se dispună o măsură asiguratorie, trebuie să se facă dovada unei ameninţări asupra executării ulterioare a creanţei. Cu toate acestea, în toate cele trei cazuri trebuie să existe un refuz privind executarea creanţei. De asemenea, în cazul măsurilor provizorii şi asiguratorii, executarea trebuie să fie ameninţată, iar în cazul executării provizorii, criteriul este reprezentat de protecţia intereselor persoanei eligibile.

Sus

3. Care sunt obiectul şi natura măsurilor de acest fel?

3.1. Ce tipuri de bunuri pot face obiectul unor asemenea măsuri?

În cazul unei măsuri provizorii, instanţa dispune executarea a ceea ce s-a stabilit prin plângere sau prin cererea de dispunere a măsurii provizorii pe baza solicitării formulate în faţa instanţei. Executarea poate fi extinsă la orice revendicare formulată în cerere.

Executarea provizorie înseamnă executarea a ceea ce s-a dispus printr-o hotărâre pronunţată de instanţa competentă să judece cauza în primă instanţă care nu are încă forţă juridică obligatorie. Executarea poate impune, de asemenea, anumite obligaţii sau servicii.

Printr-o măsură asiguratorie, instanţa poate dispune punerea sub sechestru a unui anumit bun sau poate solicita constituirea unei garanţii pentru o creanţă financiară. În cazul în care instanţa dispune constituirea unei garanţii pentru o creanţă financiară, executorul judecătoresc înmânează debitorului la faţa locului ordonanţei judecătoreşti care prevede măsura asiguratorie, solicitând totodată acestuia să-i plătească de îndată suma în mod personal. În cazul în care debitorul nu se supune, executorul judecătoresc poate sechestra orice bun al acestuia. Pentru a putea institui un sechestru asupra proprietăţii imobiliare, executorul judecătoresc ia de îndată legătura cu biroul de carte funciară, pentru a înregistra drepturile de executare în vederea garantării creanţei financiare în registrul cadastral.

Sus

Atunci când trebuie să garanteze o sumă de bani, executorul judecătoresc citează instituţia financiară, precizând suma la care debitorul este îndreptăţit cu ordinul ca, după primirea citaţiei, să nu plătească suma garantată şi suma care acoperă cheltuielile de judecată nici debitorului şi nici unei alte persoane, iar, în cazul în care bilanţul contului nu atinge suma ce urmează să fie garantată, să acţioneze în mod identic în ceea ce priveşte plăţile viitoare.

Un sechestru instituit asupra unui anumit bun poate fi extins asupra oricăror bunuri mobile de valoare.

3.2. Care sunt efectele măsurilor de acest fel?

În cazul măsurilor provizorii şi a executării provizorii, debitorul trebuie să respecte hotărârea instanţei. Pe baza ordonanţei, poate fi declanşată procedura de executare.

Există două tipuri de măsuri asiguratorii care produc efecte diferite. În cazul în care măsura prevede garantarea unei creanţe, debitorul trebuie să înmâneze executorului o anumită sumă de bani. În cazul în care suma de bani la care debitorul este îndreptăţit este gestionată de o instituţie financiară, executorul citează instituţia financiară respectivă cu ordinul ca, după primirea citaţiei, să nu plătească suma garantată şi suma care acoperă cheltuielile de judecată nici debitorului şi nici unei alte persoane, iar, în cazul în care bilanţul contului nu atinge suma ce urmează să fie garantată, să acţioneze în mod identic în ceea ce priveşte plăţile viitoare. Instituţia financiară informează executorul în termen de opt zile de la primirea citaţiei cu privire la suma pentru care poate solicita dispunerea măsurii, după care bunurile debitorului pot fi confiscate doar până la valoarea sumei creanţei rămase. Dacă debitorul nu are suma respectivă de bani, se confiscă un alt bun.

Sus

În cazul în care se pune sechestru asupra unui anumit bun, debitorul poate utiliza bunul în continuare, dacă bunul nu trebuie blocat din punct de vedere fizic, însă nu poate dispune de bun în mod liber. Dacă executorul blochează bunul din punct de vedere fizic, deschiderea camerei în care este depozitat bunul, îndepărtarea sigiliului care indică prezenţa sechestrului, precum şi dispunerea de bun sau utilizarea bunului sechestrat constituie infracţiuni, autorul infracţiunii fiind pus sub urmărire penală (ruperea de sigilii).

3.3. Care este valabilitatea măsurilor de acest fel?

Instanţa se pronunţă asupra unei cereri de dispunere a unei măsuri provizorii prin ordonanţă judecătorească. Ordonanţa rămâne în vigoare până la revocarea acesteia sau, dacă nu este revocată, până în momentul pronunţării unei hotărâri de încheiere a cauzei sau până în momentul în care hotărârea produce efecte juridice la instanţa de fond.

O măsură asiguratorie rămâne în vigoare până în momentul emiterii titlului executoriu al creanţei sau până în momentul în care instanţa dispune încetarea măsurii asiguratorii.

Executarea provizorie înseamnă executarea unei obligaţii prevăzute în hotărâre înainte ca aceasta să dobândească forţă juridică obligatorie, indiferent dacă s-a exercitat sau nu o cale de atac. În consecinţă, această măsură nu este limitată în timp.

4. Există o cale de atac împotriva măsurii dispuse?

Împotriva ordonanţei de dispunere a unei măsuri provizorii există posibilitatea de a exercita o cale de atac. Exercitarea apelului este reglementată de regulile generale. Termenul este de 15 zile. Apelul trebuie formulat în faţa instanţei care a pronunţat hotărârea. Dacă apelul este justificat, instanţa revocă măsura provizorie. În caz contrar, la cerere - sau dacă reclamantul renunţă la plângere - instanţa poate modifica ea însăşi ordonanţa.

Instanţa este obligată să dispună executarea provizorie în cazurile menţionate în Act. Cu toate acestea, reclamantul poate solicita amânarea executării provizorii, dacă prin dispunerea măsurii ar rezulta pentru el o sarcină disproporţionat de grea. Cererea trebuie depusă în faţa instanţei care audiază cauza.

Împotriva ordonanţei prin care se dispune o măsură asiguratorie se poate exercita o cale de atac în faţa instanţei care audiază cauza. Cu toate acestea, acest lucru nu are efect suspensiv asupra executării hotărârii. Părţile pot declara apel în termen de 15 zile de la afişarea ordonanţei.

« Măsuri provizorii şi măsuri preventive - Informaţii generale | Ungaria - Informaţii generale »

Sus

Ultima actualizare: 25-10-2007