comisia europeană > RJE > Măsuri provizorii şi măsuri preventive > Republica Cehă

Ultima actualizare: 11-05-2009
Versiune pentru tipărit Adaugă la preferinţe

Măsuri provizorii şi măsuri preventive - Republica Cehă

EJN logo

Această pagină nu mai este de actualitate. Versiunea lingvistică originală a fost actualizată şi transferată pe portalul european e-justiţie.


 

TABLE OF CONTENTS

1. Care sunt diferitele tipuri de măsuri? 1.
2. Care sunt condiţiile în care se pot dispune asemenea măsuri? 2.
2.1. Procedura 2.1.
2.2. Condiţiile materiale 2.2.
3. Obiectul şi natura măsurilor de acest fel? 3.
3.1. Ce tipuri de bunuri pot face obiectul unor asemenea măsuri? 3.1.
3.2. Care sunt efectele măsurilor de acest fel? 3.2.
3.3. Care este valabilitatea măsurilor de acest fel? 3.3.
4. Există o cale de atac împotriva măsurii dispuse? 4.

 

1. Care sunt diferitele tipuri de măsuri?

Se face distincţie între măsurile provizorii şi asigurarea probelor.

Instanţa poate dispune luarea unei măsuri provizorii fie înainte de începerea procedurilor, aceasta constând într-un acord temporar între părţi, fie în cursul procedurilor provizorii în vederea garantării executării unei hotărâri judecătoreşti. Înaintea de începerea procedurilor cu privire la fondul cauzei, instanţa poate, de asemenea, asigura (adică obţine) probe (de exemplu, audierea unui martor, redactarea unui aviz al unui expert, analizarea unui document) în cazul în care există temerea că obţinerea ulterioară a acestora va fi imposibilă sau foarte dificil de realizat.

2. Care sunt condiţiile în care se pot dispune asemenea măsuri?

2.1. Procedura

Partea la proceduri care are un interes în asigurarea anumitor mijloace de probă sau în obţinerea de măsuri provizorii poate solicita instanţei audierea cauzei. O excepţie o constituie cazul luării de măsuri provizorii în ceea ce priveşte procedurile pe care instanţa le poate declanşa în lipsa depunerii unei cereri (de exemplu în cauzele care privesc îngrijirea minorilor, admisibilitatea plasării sau a menţinerii unei persoane într-o instituţie de îngrijire medicală, capacitatea juridică, tutela, moştenirea, declararea judecătorească a decesului unei persoane, stabilirea valabilităţii unei căsătorii). În astfel de cauze, instanţa va dispune luarea de măsuri provizorii din oficiu, nefiind necesară depunerea unei cereri. Nu este nevoie de reprezentant legal în momentul solicitării punerii în aplicare a măsurilor provizorii sau a asigurării mijloacelor de probă.

SusSus

Măsurile provizorii sunt dispuse de către instanţa competentă în ceea ce priveşte procedurile materiale. Asigurarea probelor este dispusă de către instanţa care ar fi competentă în privinţa procedurilor materiale sau de către instanţa în a cărei jurisdicţie se află proba materială supusă riscului.

Probele pot fi asigurate, de asemenea, cu ajutorul unui registru întocmit de către un notar public sau de către executorul judecătoresc, în cazul în care faptele în cauză au intervenit în prezenţa notarului sau a executorului judecătoresc sau dacă notarul ori executorul judecătoresc certifică starea bunurilor. Executarea unei hotărâri prin care se dispune luarea de măsuri provizorii este efectuată de către agenţii de executare ai instanţei (adică angajaţii instanţei), executarea putând fi încredinţată unui executor judecătoresc (adică o persoană fizică care este desemnată drept autoritate de executare).

Depunerea cererii prin care se solicită asigurarea dovezilor este gratuită. Plata pentru depunerea cererii de măsuri provizorii este de 500 CZK, cu excepţia cazului în care aceasta este depusă în proceduri privind stabilirea creanţelor, pentru care nu se plăteşte nicio taxă. Unele proceduri sunt scutite total de plata cheltuielilor de judecată, adică nu există taxe nici chiar pentru depunerea unei cereri de măsuri provizorii. Acest lucru se aplică, de exemplu, în cauzele care privesc solicitarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate în exerciţiul funcţiei publice, ca urmare a pronunţării unei hotărâri ilegale, a unei decizii ilegale privind tutela sau a luării unei măsuri oficiale necorespunzătoare; în cauzele privind registrul comercial, atunci când acestea se referă la înregistrarea unei persoane fizice sau a unei persoane juridice care se află în stare de insolvenţă; sau în procedurile de insolvenţă, inclusiv concordatul judiciar obligatoriu, cu excepţia litigiilor care rezultă în urma procedurilor de insolvenţă; precum şi, printre altele, în cazul cererilor de despăgubiri pentru prejudicii cauzate sănătăţii şi solicitările de despăgubiri pentru prejudicii aduse proprietăţii care au legătură cu prejudiciile cauzate sănătăţii.
2.2. Condiţiile materiale

Instanţa poate, dacă este cazul, dispune luarea de măsuri provizorii ca soluţie temporară între părţi sau în cazul în care există temeri cu privire la faptul că executarea hotărârii judecătoreşti ar putea fi în pericol. Necesitatea reglementării temporare a relaţiilor juridice ale părţilor trebuie dovedită. Alte circumstanţe semnificative pentru dispunerea de măsuri provizorii trebuie să fie, cel puţin, atestate (adică acestea trebuie să se dovedească a fi probabile, având în vedere circumstanţele cauzei).

SusSus

Pentru a obţine un ordin prin care să se dispună luarea de măsuri provizorii pe motivul temerii că executarea hotărârii instanţei se află în pericol, trebuie să existe întotdeauna o hotărâre sau un document care să constituie titlul executoriu. Măsurile provizorii pot fi dispuse doar dacă hotărârea nu a devenit executorie sau dacă există motive temeinice pentru care persoana îndreptăţită s-a aflat până în acel moment în imposibilitate, în mod temporar, de a solicita executarea obligaţiei impuse prin executarea silită a hotărârii. În acelaşi timp, trebuie să se prezinte dovezi pentru a justifica temerea că executarea hotărârii ar fi pusă în pericol (în special prin comportamentul debitorului).

Înainte de începerea procedurilor cu privire la fond, probele pot fi asigurate la cerere, în cazul în care există temeri că obţinerea ulterioară a unor asemenea dovezi ar fi imposibilă sau foarte dificil de realizat. Probele nu vor fi asigurate în cazul în care nu există nicio îndoială cu privire la faptul că acestea nu vor prezenta o importanţă semnificativă pentru procedurile de fond. Instanţa va respinge, de asemenea, cererea de asigurare a probelor în cazul în care nu există nicio îndoială cu privire la faptul că solicitantul, prin depunerea cererii, nu urmăreşte, în realitate, asigurarea probelor ci un alt scop (de exemplu obţinerea de informaţii inaccesibile cu privire la activităţile altor persoane prin alte mijloace).

3. Obiectul şi natura măsurilor de acest fel?

3.1. Ce tipuri de bunuri pot face obiectul unor asemenea măsuri?

Măsurile provizorii impuse pot, de exemplu, dispune ca o parte să plătească pensie alimentară, să depună o sumă de bani sau un bun imobil in instanţă, să nu dispună de anumite bunuri sau drepturi sau să facă ceva, să se abţină de la a face ceva sau să permită realizarea unui anumit lucru. Măsurile se pot referi la orice tip de bun care se află în posesia părţii vătămate.

SusSus

În ceea ce priveşte asigurarea probelor, acestea pot fi obţinute prin orice mijloace (audierea părţilor sau a martorilor, elaborarea avizului unui expert, conducerea unei investigaţii, verificarea înscrisurilor etc.).
3.2. Care sunt efectele măsurilor de acest fel?

Debitorul poate dispune în continuare de bunul său imobil chiar şi după dispunerea măsurilor provizorii, însă acesta trebuie să acţioneze în conformitate cu măsurile respective.

Orice persoană care zădărniceşte sau împiedică în mod semnificativ executarea măsurilor provizorii sau asigurarea probelor poate fi urmărită penal pentru săvârşirea infracţiunii de obstrucţionare a executării unei hotărâri oficiale. În plus, orice persoană care împiedică în mod serios desfăşurarea procedurilor, în special prin neprezentarea în faţa instanţei fără a oferi motive temeinice sau prin nesupunerea la instrucţiunile instanţei, poate fi obligată de către instanţă la plata unei amenzi de până la 50 000 CZK. În cazul în care partea asupra căreia incumbă obligaţia nu respectă, în mod voluntar, hotărârea cu privire la măsurile provizorii, aceasta va fi pusă în executare de către instanţă.

La cerere, orice persoană poate aduce la cunoştinţa instanţei, în mod gratuit, orice fapt care prezintă o importanţă pentru proceduri şi hotărâre. La cererea scrisă a instanţei, banca poate prezenta rapoarte cu privire la chestiuni referitoare la clienţii care fac obiectul secretului bancar, fără a solicita acordul acestora. Banca poate îngheţa conturile doar în vederea executării unei hotărâri privind luarea de măsuri provizorii. Aceste sancţiuni se aplică atât părţilor terţe, cât şi debitorilor.
3.3. Care este valabilitatea măsurilor de acest fel?

Măsurile provizorii rămân în vigoare până la expirarea acestora sau la ridicarea lor de către instanţă. Măsurile provizorii expiră în cazul în care solicitantul nu depune o cerere în vederea începerii procedurilor în termenul menţionat de către instanţă; în cazul în care cererea în procedurile de fond este respinsă; în cazul în care, atunci când cererea în procedurile de fond a fost aprobată, s-au scurs cincisprezece zile din momentul în care hotărârea a devenit executorie; sau de îndată ce măsurile provizorii au fost aplicate pentru o anumită perioadă. Măsurile provizorii sunt ridicate de către instanţă în cazul în care motivele pe baza cărora acestea au fost dispuse nu mai sunt valabile. În procedurile privind măsurile provizorii, părţile nu trebuie audiate în cazul în care acest lucru nu conduce la amânarea audierii ambelor părţi în procedurile principale.

SusSus

Asigurarea dovezilor se realizează în termenul specificat de către instanţă sau cât mai curând posibil. Părţile la proceduri pot fi prezente în momentul asigurării probelor, însă acestea nu au dreptul de a fi prezente în cazul în care întârzierea ar reprezenta un risc. De îndată ce procedurile cu privire la fondul cauzei au fost declanşate, părţile au dreptul de a răspunde la prezumţii şi la toate probele prezentate. Părţile pot fi, de asemenea, cercetate.

4. Există o cale de atac împotriva măsurii dispuse?

Părţile la procedurile privind măsurile provizorii pot introduce apel împotriva hotărârii. Apelul trebuie depus la instanţa care a pronunţat hotărârea apelată, însă apelul este soluţionat de către instanţele imediat superioare, adică instanţele regionale sau instanţele supreme. Apelurile trebuie formulate în termen de cincisprezece zile de la comunicarea hotărârii scrise. Apelul formulat după expirarea termenului de cincisprezece zile este considerat, de asemenea, ca fiind introdus în termen în cazul în care apelantul a urmat informaţii incorecte furnizate de către instanţă cu privire la procedura de apel. În cazul în care hotărârea instanţei nu conţine informaţii cu privire la procedura de apel, termenul de introducere a apelului sau instanţa în faţa căreia trebuie introdus apelul ori în cazul în care aceasta menţionează în mod incorect că apelul nu este admisibil, apelul poate fi depus în termen de trei luni de la comunicarea hotărârii.  

Un apel admisibil formulat în termen de către persoana îndreptăţită are drept efect împiedicarea hotărârii de a produce efecte juridice până în momentul în care instanţa de apel s-a pronunţat asupra apelului. Cu toate acestea, hotărârea privind măsurile provizorii este executorie (adică aceasta trebuie respectată) de îndată ce termenul de respectare expiră, acesta începând să curgă din momentul comunicării acesteia sau din momentul comunicării, în cazul în care nu se impune îndeplinirea niciunei obligaţii. Instanţa poate stabili că hotărârea prin care se impune luarea măsurii provizorii nu poate fi pusă în executare decât după ce hotărârea produce efecte juridice, cu condiţia ca natura măsurilor provizorii să nu împiedice acest lucru sau ca, acţionând în acest sens, să nu se contravină scopului acesteia.

« Măsuri provizorii şi măsuri preventive - Informaţii generale | Republica Cehă - Informaţii generale »

SusSus

Ultima actualizare: 11-05-2009

 
  • Drept comunitar
  • Drept internaţional

  • Belgia
  • Bulgaria
  • Republica Cehă
  • Danemarca
  • Germania
  • Estonia
  • Irlanda
  • Grecia
  • Spania
  • Franţa
  • Italia
  • Cipru
  • Letonia
  • Lituania
  • Luxemburg
  • Ungaria
  • Malta
  • Ţările de Jos
  • Austria
  • Polonia
  • Portugalia
  • România
  • Slovenia
  • Slovacia
  • Finlanda
  • Suedia
  • Regatul Unit