comisia europeană > RJE > Executarea sentinţelor > Slovenia

Ultima actualizare: 02-04-2009
Versiune pentru tipărit Adaugă la preferinţe

Executarea sentinţelor - Slovenia

EJN logo

Această pagină nu mai este de actualitate. Versiunea lingvistică originală a fost actualizată şi transferată pe portalul european e-justiţie.


 

TABLE OF CONTENTS

1. Ce înseamnă executare în materie civilă şi comercială? 1.
2. Care sunt condiţiile în care poate fi emis un titlu executoriu sau o hotărâre executorie? 2.
2.1. Procedura 2.1.
2.2. Condiţii privind executarea 2.2.
3. Obiectul şi natura măsurilor de executare 3.
3.1. Ce tipuri de bunuri pot face obiectul executării? 3.1.
3.2. Care sunt efectele măsurilor de executare? 3.2.
3.3. Care este valabilitatea judiciară a măsurilor de executare? 3.3.
4. Există posibilitatea de a ataca hotărârea care stabileşte o măsură de executare? 4.
5. Ce trebuie să facă o persoană pentru ca o hotărâre pronunţată de o instanţă a unui alt stat membru să fie recunoscută şi executată în Slovenia? 5.
5.1. Sub ce formă trebuie depusă cererea de recunoaştere şi de executare a hotărârii judecătoreşti străine şi care sunt anexele pe care aceasta ar trebui să le conţină? 5.1.
5.2. Cărui organ sau cărei instanţe ar trebui să-i fie trimisă cererea privind executarea? 5.2.
5.3. În ce limbă ar trebui redactată cererea de executare? 5.3.
5.4. Este necesar să se plătească cheltuieli de judecată? Există alte taxe care trebuie plătite? 5.4.
5.5. Este necesară reprezentarea prin avocat în astfel de cauze? În caz afirmativ, cum este posibilă aflarea numelui unui avocat din Slovenia? 5.5.

 

1. Ce înseamnă executare în materie civilă şi comercială?

În Republica Slovenia, executarea este reglementată în mod uniform prin Legea privind executarea hotărârilor judecătoreşti în materie civilă şi garantarea creanţelor - ZIZ.

  • (Vă rugăm furnizaţi o definiţie a executării)

În sistemul juridic sloven, executarea înseamnă executarea obligatorie, judiciară a titlurilor executorii care sunt emise în vederea executării unei creanţe (privind o sarcină, un serviciu, o scutire sau o permisiune). În mod excepţional, în materia dreptului familiei, executarea poate acoperi, de asemenea, executarea creanţelor legate de modificarea unei relaţii juridice.

  • (Vă rugăm întocmiţi o listă a măsurilor de executare care pot constrânge pârâtul să întreprindă o acţiune, să îl împiedice să întreprindă o acţiune sau să realizeze o plată).

Măsurile de executare cu privire la realizarea creanţelor pecuniare sunt vânzarea bunurilor mobile ale debitorului, vânzarea bunurilor imobile, transferul unei creanţe pecuniare a debitorului, lichidarea altor drepturi financiare sau drepturi materiale, precum şi titluri de valoare dematerializate ale debitorului, vânzarea acţiunilor unui partener şi transferul soldului deţinut la organizaţii autorizate să efectueze tranzacţii de plată (şi anume bănci).

Măsurile de executare cu privire la creanţele nepecuniare sunt: livrarea şi furnizarea bunurilor mobile, eliberarea şi punerea la dispoziţie a bunurilor imobile, înlocuirea pe cheltuiala debitorului, obligarea debitorului prin aplicarea unei sancţiuni pecuniare, întoarcerea unui salariat la lucru, împărţirea obiectelor, menţionarea pretenţiilor şi retragerea unui copil.

SusSus

2. Care sunt condiţiile în care poate fi emis un titlu executoriu sau o hotărâre executorie?

Instanţele judecătoreşti dispun executarea pe baza unui titlu executoriu.

Titlurile executorii sunt următoarele:

  • o hotărâre judecătorească executorie (hotărâre sau sentinţă arbitrală, decizie sau ordin de plată sau orice altă ordin judecătoresc sau arbitral) şi o tranzacţie judiciară (încheiate în faţa instanţei sau prin intermediul arbitrajului);
  • un act notarial executoriu,
  • o altă hotărâre executorie sau instrument executoriu prevăzut a fi titlu executoriu prin lege, un tratat internaţional ratificat sau publicat sau un act juridic al Uniunii Europene care este direct aplicabil în Republica Slovenia.

Un titlu executoriu poate fi pus în executare dacă acesta menţionează creditorul şi debitorul, precum şi obiectul, tipul, întinderea şi termenul de îndeplinire a obligaţiei [articolul 21 alineatul (1) din ZIZ].

În cazul în care cererea privind executarea este depusă în faţa instanţei care nu s-a pronunţat cu privire la creanţă în primă instanţă, instanţei trebuie să i se prezinte originalul sau o copie legalizată a titlului executoriu pe care se bazează declaraţia privind caracterul executoriu [articolul 42 alineatul (1) din ZIZ].

2.1. Procedura
  • (Sunt executorii atât hotărârile judiciare, cât şi cele nejudiciare?)

Astfel cum s-a menţionat în răspunsul la întrebarea anterioară, alături de hotărâri judecătoreşti şi tranzacţii judiciare, actele notariale, alte decizii sau instrumente sunt, de asemenea, executorii, dacă sunt definite ca fiind acte executorii printr-o lege, un tratat internaţional ratificat sau publicat sau un act legal al Uniunii Europene care este direct aplicabil în Republica Slovenia, sub rezerva condiţiilor prevăzute în ZIZ.

SusSus

  • (Este necesară solicitarea unei hotărâri care să autorizeze executarea?)

Este necesară pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti; este necesară o hotărâre executorie care să autorizeze executarea.

  • (Care este instanţa competentă să hotărască executarea?)

Instanţa teritorială este competentă în ceea ce priveşte executarea.

  • (Statutul, rolul, responsabilităţile şi competenţa executorilor judecătoreşti?)

Executorii judecătoreşti sunt persoanele care execută acţiunile de executare şi de garantare a pretenţiilor (care, prin urmare, realizează din punct de vedere fizic executarea - aceştia execută sechestrul, stabilesc garanţia etc.). Executorii judecătoreşti sunt numiţi de către Ministrul Justiţiei pentru teritoriul fiecărei instanţe teritoriale. În anumite cazuri de executare, aceştia sunt desemnaţi prin hotărâre judecătorească, creditorul însuşi putând să aleagă un anumit executor. În anumite cazuri de executare, executorul poate îndeplini acţiuni pe întregul teritoriu al Republicii Slovenia. Serviciul oferit de executorul judecătoresc este un serviciu public pe care executorul îl execută în mod independent.

Executorii judecătoreşti sunt responsabili pentru orice prejudiciu cauzat cu ocazia aducerii la îndeplinire a actelor de executare şi de garantare a creanţelor, datorate acţiunii lor sau a neîndeplinirii obligaţiilor care le revin în temeiul regulamentelor de punere în aplicare şi a hotărârilor judecătoreşti.

În cazul unei încălcări foarte grave a obligaţiilor lor, executorii judecătoreşti pot fi demişi din funcţia lor de către Ministrul Justiţiei.

SusSus

  • (Cererea de executare ar trebui făcută prin intermediul unui avocat sau printr-un reprezentant al unei alte profesii juridice?)

Nu. Cererea de executare poate fi, de asemenea, depusă în mod direct de către creditor. Cu toate acestea, cererile de executare sunt depuse, de obicei, prin intermediul unui avocat care dispune de cunoştinţele juridice necesare.

  • (Vă rugăm să indicaţi nivelul de costuri pentru fiecare tip de măsură de executare).

În cazul în care creditorul acţionează în mod independent printr-o procedură de executare, acesta este obligat să plătească instanţei taxele judiciare pentru cererea individuală şi pentru hotărârea pronunţată de către instanţă cu privire la cerere. Cu toate acestea, în cazul în care debitorul acţionează prin intermediul unui avocat în cadrul procedurii de executare, acesta plăteşte, de asemenea, serviciile avocatului în funcţie de tarifele aplicate de avocat. Legea privind taxele judiciare (ZST) reglementează taxele pentru procedura civilă şi de executare în cadrul clasei tarifare nr. I. Valoarea taxei care trebuie plătită de către persoana care solicită o anumită acţiune de executare depinde de valoarea creanţei.

a) Cheltuielile de judecată (în funcţie de valoarea creanţei)

Cheltuielile de judecată sunt în funcţie de valoarea creanţei pretinse. În cazul în care, de exemplu, valoarea unei creanţe este de 1 000 EUR, cheltuielile sunt următoarele (calculul este doar în scop informativ):

  • cererea de executare: 28 EUR,
  • hotărârea privind executarea: 28 EUR
  • orice cale de atac: 56 EUR

b) Cheltuielile şi plăţile pentru executorul judecătoresc

SusSus

  • cheltuielile şi plăţile fixe: cheltuielile legate de transport, cheltuielile legate de cazare şi hrană, cheltuielile legate de examinarea dosarului (10 EUR), cheltuielile legate de comunicarea personală a unui act (10 EUR), cheltuielile legate de pregătirea calculării dobânzii de întârziere (10 EUR), cheltuielile legate de pregătirea calculării costurilor (4 EUR);
  • cheltuielile şi plăţile variabile care depind de valoarea creanţei pretinse - (în cazul în care creanţa atinge valoarea de 1 000 EUR, cheltuielile sunt după cum urmează: poprire de numerar - 83 EUR, plata voluntară în numerar de către debitor - 10 EUR, sechestrul bunurilor mobile - 312 EUR, conducerea şi organizarea unei licitaţii publice - 312 EUR, vânzarea bunurilor mobile prin contract direct - 156 EUR, vânzarea cu ajutorul unui agent la bursă - 62 EUR, împărţirea fizică a obiectelor - 156 EUR);
  • alte tipuri de cheltuieli: cheltuielile pentru păstrarea în siguranţă a bunurilor mobile sechestrate, care variază în funcţie de greutatea bunurilor mobile (de exemplu pentru o greutate de până la 100 de kg, plata se ridică la 0,42 EUR pentru fiecare perioadă de şapte zile în vederea păstrării acesteia în siguranţă sau a oricărei părţi a acesteia, dar nu mai puţin de 3 EUR), costurile legate de predarea bunurilor mobile sechestrate, care sunt, de asemenea, în funcţie de greutatea bunurilor mobile (de exemplu pentru bunul care cântăreşte până la 30 de kg, plata se ridică la 2,50 EUR).
2.2. Condiţii privind executarea
  • (Care sunt criteriile folosite de către instanţă pentru stabilirea unei măsuri de executare?)

Prima condiţie pentru autorizarea executării este existenţa unui titlu executoriu care poate fi pus în executare sau a unui instrument autentic în conformitate cu reglementările care constituie temeiul executării (care este, în realitate, temeiul executării).

SusSus

A doua condiţie este depunerea unei cereri privind executarea, care trebuie să menţioneze următoarele: creditorul şi debitorul, titlul executoriu sau actul autentic, obligaţia debitorului, măsura de executare şi obiectul executării, precum şi alte informaţii necesare în vederea executării (o cerere privind executarea pe baza unui act autentic trebuie să includă, de asemenea, o cerere adresată instanţei prin care să se solicite debitorului plata creanţei, împreună cu cheltuielile evaluate în termen de opt zile de la comunicarea hotărârii sau în termen de trei zile în cazul proceselor privind bonurile de trezorerie şi cecurile).

În momentul în care instanţa primeşte cererea privind executarea, împreună cu titlul executoriu care poate fi pus în executare sau cu actul autentic, aceasta le verifică (pentru a vedea dacă acestea respectă condiţiile din ZIZ) şi pronunţă o hotărâre privind executarea, prin care se autorizează executarea, respingând cererea de executare (ca fiind neîntemeiată pentru motive materiale) sau respingând cererea (din motive procedurale).

  • (În privinţa revendicării)

Creanţa trebuie să fi luat naştere, iar perioada de executare voluntară a obligaţiei trebuie să fi expirat.

  • (În privinţa debitorului)

Debitorul trebuie să fie în mod clar menţionat (trebuie să fie evident) în titlul executoriu sau în actul autentic. În plus, debitorul trebuie să fie în mod clar menţionat în ceea ce priveşte numele şi adresa (sau sediul) în cererea de executare.

Debitorul trebuie să fie o persoană care există (acesta nu trebuie să fi murit sau să fi fost şters din registrul judiciar). În cazul în care cererea de executare depusă priveşte o persoană care nu există, cererea trebuie respinsă, însă în cazul în care persoana încetează să existe în cursul procedurii înseşi, acest lucru constituie un motiv de suspendare a procedurii ex lege (şi nu necesită emiterea niciunui act special).

SusSus

Condiţiile preliminare se aplică, în egală măsură, executării atât în ceea ce îl priveşte pe debitor, cât şi pe creditor (capacitate juridică, capacitate profesională), care trebuie să fie, de asemenea, îndeplinite în ceea ce priveşte procedura civilă, în conformitate cu dispoziţiile din ZPP coroborate cu articolul 15 din ZIZ.

3. Obiectul şi natura măsurilor de executare

3.1. Ce tipuri de bunuri pot face obiectul executării?

ZIZ prevede câteva tipuri de măsuri de executare (articolul 30 din ZIZ), şi anume:

  • vânzarea bunurilor mobile, vânzarea bunurilor imobile, transferul unei creanţe pecuniare, lichidarea altor drepturi financiare sau drepturi materiale, precum şi titluri de valoare dematerializate, vânzarea acţiunilor unui partener şi transferul unor fonduri deţinute la organizaţii autorizate să efectueze tranzacţii de plată.

Măsurile de executare menţionate mai sus se pot aplica tuturor obiectelor supuse executării (fiecărui obiect care aparţine debitorului sau dreptului financiar sau material), cu excepţia cazului în care acesta este exceptat prin lege de la executare sau atunci când executarea asupra obiectului respectiv este restricţionată prin lege - articolul 32 din ZIZ.

  • Vă rugăm menţionaţi anumite tipuri de bunuri sau de pretenţii băneşti care nu pot face obiectul măsurilor de executare.

Următoarele nu pot fi supuse executării:

  • articolele care nu pot face obiectul unei tranzacţii juridice,
  • resursele minerale şi alte resurse naturale,
  • instalaţiile, aparatele şi alte obiecte de care statul sau o comunitate locală administrată în mod independent au nevoie, în mod urgent, în vederea îndeplinirii sarcinilor lor, precum şi bunurile mobile şi imobile utilizate în scopul apărării statului,
  • alte obiecte şi drepturi scutite prin lege (de exemplu resursele necesare pentru întreţinerea copiilor, obiectele strict personale, alocaţiile sociale, alocaţia parentală, alocaţia pentru copii, indemnizaţia de handicap, hrana, combustibilul pentru încălzire, animalele de lucru şi de reproducere, recoltele, medaliile, ajutoarele de invaliditate, terenul agricol şi spaţiile comerciale utile fermierului pentru întreţinerea personală etc.).
3.2. Care sunt efectele măsurilor de executare?

Principalul efect şi scopul tuturor măsurilor de executare este de a achita creanţa creditorului.

SusSus

  • (faţă de debitorul care nu se supune măsurii):

Instanţa care dispune executarea poate impune plata unei amenzi de către debitorul care acţionează împotriva hotărârii acesteia, de exemplu, prin ascunderea, provocarea de prejudicii sau distrugerea bunurilor sale, prin îndeplinirea unui act care poate cauza creditorului prejudicii care sunt ireparabile sau foarte greu de remediat sau de către debitorul care acţionează împotriva hotărârilor privind garantarea creanţelor, furnizează informaţii false cu privire la bunurile sale sau împiedică sau nu permite examinarea şi evaluarea bunurilor imobile.

În cazul în care un debitor, în urma încălcării hotărârii pronunţate de către o instanţă de executare, dispune de bunurile sale, acest lucru va fi valabil numai dacă bunul a fost amortizat şi dacă partea adversă a acţionat cu bună-credinţă în momentul transferului sau al grevării de sarcini a proprietăţii (nu ştie şi nu poate şti că debitorul nu are dreptul de a dispune de bunurile sale).

Debitorul care, pentru a împiedica efectuarea plăţii către creditor, distruge, cauzează prejudicii, dispune de bunurile sale sau ascunde o parte a acestora în timpul executării obligatorii, prin aceasta cauzând prejudicii creditorului, răspunde de asemenea din punct de vedere penal şi poate fi obligat la plata unei amenzi sau la executarea unei pedepse cu închisoarea pentru acest lucru pentru o perioadă de până la un an.

  • (faţă de părţile terţe):

a) Încălcarea obligaţiei de către o bancă

Banca este obligată să prezinte instanţei, la cererea acesteia, toate explicaţiile şi actele care dovedesc dacă a executat şi modul în care a executat hotărârea instanţei cu privire la executare, precum şi modul în care a respectat ordinea stabilită prin lege de satisfacere a creanţelor. Băncii îi revine, de asemenea, obligaţia de a notifica creditorii şi instanţa cu privire la detaliile referitoare la conturile bancare ale debitorului. Banca are obligaţia, pe baza hotărârii de executare, de a bloca fondurile debitorului pe care le deţine, în limita obligaţiilor stabilite în hotărârea de executare şi de a rambursa suma blocată către creditor.

SusSus

Instanţa poate dispune ca o bancă, care, cu încălcarea hotărârii, nu execută poprirea, transferul sau rambursarea sumei cuvenite, să ramburseze sumele către creditor din propriile sale bunuri în locul bunurilor debitorului. În acest caz, banca este, de asemenea, răspunzătoare faţă de creditor pentru prejudiciul cauzat, întrucât aceasta nu a acţionat în conformitate cu hotărârea de executare sau pentru că a încălcat dispoziţiile legii privind obligaţia de a prezenta date, precum şi ordinea, întinderea şi modul de executare a obligaţiilor prevăzute în hotărâre de executare.

b) Încălcarea obligaţiei de către angajator

Angajatorul este obligat, în temeiul hotărârii de executare, să plătească către creditor suma de bani sau sumele de bani care altfel i s-ar cuveni debitorului, prin efectuarea unei plăţi. Acţionând în acest fel, angajatorul este obligat să îi lase debitorului cel puţin valoarea salariului minim pentru luna în curs. Instanţa poate dispune ca un angajator, care, contrar hotărârii, nu a reţinut sau nu a rambursat către creditor sumele cuvenite, să plătească sumele din bunurile proprii în locul celor ale debitorului. În acest caz, angajatorul este, de asemenea, responsabil faţă de creditor pentru prejudiciile cauzate prin faptul că nu a acţionat în conformitate cu hotărârea de executare.

c) Încălcarea obligaţiei de către alţi debitori ai debitorului

Un debitor al debitorului este obligat să declare dacă recunoaşte creanţa care face obiectul sechestrului, iar, în caz afirmativ, care este suma acesteia, precum şi dacă obligaţia de a satisface creanţa depinde de îndeplinirea unei alte obligaţii. În cazul în care acesta nu face o declaraţie sau dacă declaraţia în această privinţă nu este adevărată, acesta este responsabil faţa de creditor pentru prejudiciile cauzate.

SusSus

3.3. Care este valabilitatea judiciară a măsurilor de executare?
  • (Există un termen limită prevăzut de lege sau menţionat în hotărârea instanţei?)

Perioada de valabilitate a unei măsuri individuale de executare a unei hotărâri judecătoreşti depinde de felul măsurii. Ca regulă, procedura de executare (şi, prin urmare, efectele hotărârii care autorizează punerea în executare) se finalizează prin satisfacerea creanţei creditorului. Cu toate acestea, în cazul în care executarea nu poate fi efectuată datorită unor obstacole legale sau materiale, aceasta trebuie încheiată o dată cu declararea imposibilităţii executării, rezultatul acesteia fiind anularea tuturor acţiunilor de executare, cu excepţia cazului în care acest lucru ar constitui o încălcare a drepturilor dobândite ale terţilor (de exemplu achiziţionarea bunurilor mobile sechestrate). Creditorul poate solicita întotdeauna ca procedura de executare să fie amânată pentru o perioadă stabilită de timp, în acest mod menţinându-se valabilitatea hotărârii prin care se autorizează executarea, acest lucru fiind posibil şi în cazurile în care debitorul nu dispune de bunuri în momentul pronunţării hotărârii respective (existând, în consecinţă, obstacole materiale care împiedică satisfacerea creanţei creditorului).

În cazul în care nu există fonduri în conturile debitorului în momentul executării creanţelor debitorului care au legătură cu banca, sau dacă debitorul nu poate dispune de acestea datorită unei garanţii, banca are obligaţia de a păstra hotărârea de executare în registre pentru încă un an şi să plătească creditorului atunci când există fonduri care intră în contul debitorului sau atunci când debitorul dobândeşte dreptul de a dispune de conturi. Până în acest moment, executarea nu poate fi finalizată.

SusSus

În situaţia în care, în timpul sechestrării bunurilor mobile, executorul judecătoresc nu găseşte obiecte care să facă obiectul executării sau bunurile sechestrate nu sunt suficiente pentru a satisface creanţa creditorului, acesta poate adresa executorului judecătoresc un număr nelimitat de cereri, în termen de un an de la data în care a avut loc sechestrul, în vederea efectuării unui nou sechestru. Executarea nu poate fi finalizată până în momentul respectiv.

4. Există posibilitatea de a ataca hotărârea care stabileşte o măsură de executare?

Calea de atac obişnuită împotriva unei hotărâri pronunţate în primă instanţă este apelul. Hotărârea prin care se autorizează executarea constituie o excepţie. Debitorul şi o parte terţă care are un drept faţă de obiectul supus executării ce împiedică executarea pot formula o contestaţie împotriva unei asemenea hotărâri. De regulă, în procedura de executare nu există posibilitatea unor căi de atac extraordinare.

(Cine poate contesta o astfel de hotărâre?)

Calea ordinară de atac împotriva unei hotărâri a unei instanţe de executare poate fi depusă de către debitor, creditor, un terţ care are un drept asupra obiectului supus executării care împiedică executarea, precum şi de cumpărător în procedura de vânzare de bunuri.

(Care este instanţa competentă în faţa căreia urmează să se introducă calea de atac?)

Calea de atac şi contestaţia trebuie depuse în faţa instanţei care a pronunţat hotărârea împotriva căreia este formulată calea de atac. De regulă, aceeaşi instanţă care a pronunţat hotărârea de executare decide şi cu privire la contestaţie, în timp ce instanţa de al doilea grad de jurisdicţie se pronunţă cu privire la calea de atac.

SusSus

(Care este termenul în care trebuie formulată calea de atac?)

Contestaţia şi calea de atac pot fi depuse în termen de opt zile din momentul comunicării hotărârii instanţei de fond. În cazuri excepţionale este posibilă, de asemenea, formularea unei contestaţii după acest termen, până spre sfârşitul procedurii de executare, în cazul în care contestaţia respectivă este întemeiată pe un fapt care are legătură cu creanţa însăşi şi care a luat naştere după investirea hotărârii cu caracter executoriu, acest fapt neputând fi invocat până la expirarea termenului.

(Care este efectul unei astfel de contestaţii?)

Calea de atac şi contestaţia nu întârzie ducerea la îndeplinire a acţiunilor de executare în procedura de executare, cu excepţia etapei de plată. De regulă, creditorul nu poate fi plătit până în momentul în care hotărârea de executare rămâne definitivă.

5. Ce trebuie să facă o persoană pentru ca o hotărâre pronunţată de o instanţă a unui alt stat membru să fie recunoscută şi executată în Slovenia?

În ceea ce priveşte procedurile din Slovenia privind recunoaşterea şi executarea hotărârilor pronunţate de către instanţele din alte state membre, se aplică în mod direct regulamentele Bruxelles I şi Bruxelles II bis, precum şi ordinul de executare european. ZIZ prevede că o declaraţie privind executarea unei hotărâri sau a unui instrument autentic în temeiul unui act al UE aplicabil în mod direct trebuie să fie emisă, la cererea uneia dintre părţi, de către organul care s-a pronunţat cu privire la creanţă în primul grad de jurisdicţie sau care a întocmit instrumentul autentic. În ceea ce priveşte competenţa unei instanţe slovene de a recunoaşte şi de a executa o hotărâre a unui alt stat membru, instanţa competentă este instanţa teritorială în a cărei circumscripţie se află reşedinţa permanentă sau temporară a debitorului. Organul care a emis declaraţia privind executarea este competent pentru a rectifica sau a anula declaraţia.

SusSus

5.1. Sub ce formă trebuie depusă cererea de recunoaştere şi de executare a hotărârii judecătoreşti străine şi care sunt anexele pe care aceasta ar trebui să le conţină?

Cererea de recunoaştere şi de executare a unei hotărâri judecătoreşti străine nu trebuie depusă sub nicio formă specială: aceasta este o cerere la care se anexează hotărârea judecătorească străină sau o copie legalizată a acesteia, precum şi hotărârea de încuviinţare a executării, în conformitate cu anexele la actele juridice europene.

5.2. Cărui organ sau cărei instanţe ar trebui să-i fie trimisă cererea privind executarea?

Cererea de recunoaştere şi de executare trebuie trimisă instanţei teritoriale în a cărei circumscripţie se află reşedinţa permanentă sau temporară a debitorului.

5.3. În ce limbă ar trebui redactată cererea de executare?

Cererea trebuie redactată în limba slovenă.

5.4. Este necesar să se plătească cheltuieli de judecată? Există alte taxe care trebuie plătite?

În ceea ce priveşte procedura de recunoaştere a caracterului executoriu, este necesar să se plătească o taxă judiciară pentru cerere care se ridică la valoarea de aproximativ 8 EUR şi o taxă pentru hotărâre de aproximativ 16 EUR. În ceea ce priveşte taxele de executare, a se vedea răspunsul la punctul 2.1.

5.5. Este necesară reprezentarea prin avocat în astfel de cauze? În caz afirmativ, cum este posibilă aflarea numelui unui avocat din Slovenia?

În faţa unei instanţe teritoriale, părţile pot fi reprezentate de către un avocat sau de o persoană licenţiată în drept. Lista avocaţilor din Slovenia este disponibilă la următoarea adresă internet: http://www.odv-zb.si/eng/ English - slovenšcina

« Executarea sentinţelor - Informaţii generale | Slovenia - Informaţii generale »

SusSus

Ultima actualizare: 02-04-2009

 
  • Drept comunitar
  • Drept internaţional

  • Belgia
  • Bulgaria
  • Republica Cehă
  • Danemarca
  • Germania
  • Estonia
  • Irlanda
  • Grecia
  • Spania
  • Franţa
  • Italia
  • Cipru
  • Letonia
  • Lituania
  • Luxemburg
  • Ungaria
  • Malta
  • Ţările de Jos
  • Austria
  • Polonia
  • Portugalia
  • România
  • Slovenia
  • Slovacia
  • Finlanda
  • Suedia
  • Regatul Unit