comisia europeană > RJE > Executarea sentinţelor > Lituania

Ultima actualizare: 04-05-2009
Versiune pentru tipărit Adaugă la preferinţe

Executarea sentinţelor - Lituania

 

TABLE OF CONTENTS

1. Ce înseamnă executare în materie civilă şi comercială? 1.
2. Care sunt condiţiile în care poate fi emis un titlu executoriu sau o hotărâre executorie? 2.
2.1. Procedura 2.1.
2.2. Condiţiile materiale 2.2.
3. Obiectul şi natura măsurilor de executare 3.
3.1. Ce tipuri de bunuri pot face obiectul executării? 3.1.
3.2. Care sunt efectele măsurilor de executare? 3.2.
3.3. Care este valabilitatea măsurilor de acest fel? 3.3.
4. Există o posibilitate de a ataca hotărârea care stabileşte o măsură de acest fel? 4.

 

1. Ce înseamnă executare în materie civilă şi comercială?

Prin executare se înţelege asigurarea îndeplinirii obligaţiilor impuse printr-o hotărâre judecătorească părţilor unei acţiuni judiciare astfel încât, la punerea în aplicare a hotărârii, părţile să efectueze acţiunile care le-au fost impuse.

Unele hotărâri judecătoreşti nu necesită în mod specific să fie executate. Aceasta se aplică, de exemplu, deciziilor privind recunoaşterea, suspendarea, modificarea sau stabilirea raporturilor juridice.

O hotărâre judecătorească poate fi pusă în aplicare de bunăvoie de către părţi, şi anume fără aplicarea de măsuri de executare, sau poate fi executată silit.

Dacă persoana împotriva căreia a fost pronunţată hotărârea judecătorească nu o pune în aplicare de bunăvoie, creditorul în cauză are dreptul să solicite instanţei eliberarea unui ordin de executare silită şi să-l înmâneze unui executor judecătoresc. Executorii judecătoreşti sunt persoane autorizate de către stat să acţioneze la solicitarea creditorului pentru a asigura punerea în aplicare prin măsuri coercitive a unei hotărâri judecătoreşti care nu a fost executată de bunăvoie.

Executarea hotărârilor judecătoreşti este reglementată de prevederile secţiunii a IV-a din Codul de procedură civilă (Procedura de executare) şi de Normele privind executarea hotărârilor judecătoreşti, adoptate prin ordinul Ministrului Justiţiei. Norme specifice de reglementare a executării hotărârilor pot fi stabilite şi prin alte acte judiciare.

SusSus

2. Care sunt condiţiile în care poate fi emis un titlu executoriu sau o hotărâre executorie?

2.1. Procedura

Titlul executoriu emis în baza unei hotărâri judecătoreşti este înaintat unui executor judecătoresc de către persoana în drept, şi anume solicitantul sau reprezentantul acestuia. În cazul în care titlul executoriu este înaintat prin intermediul unui reprezentant, dreptul acestuia de a acţiona în numele solicitantului trebuie acordat, prin lege, prin intermediul unei procuri formulate şi emise în conformitate cu prevederile legale, mai precis procurile emise de persoane fizice trebuie autentificate la notariat, iar cele emise de persoane juridice pot fi aprobate, de asemenea, de organul corespunzător din cadrul întreprinderii respective. În cazul în care titlul executoriu este înaintat executorului judecătoresc de către un avocat sau de asistentul unui avocat, acesta trebuie să prezinte executorului un acord scris al clientului sau un alt document care îi atestă drepturile, obligaţiile şi domeniul de aplicare a acestora.

După primirea titlului executoriu, executorul judecătoresc trebuie să confirme, în termen de trei zile sau imediat în cazurile urgente, că nu există motive evidente pentru respingerea acestuia.

2.2. Condiţiile materiale

Titlul executoriu este înaintat executorului judecătoresc din raza teritorială în care debitorul îşi are domiciliul sau locul de muncă sau în care se află bunurile debitorului. Dacă recuperarea creanţei trebuie să se facă de la o persoană juridică, titlul executoriu este înaintat executorului judecătoresc din raza teritorială în care se află sediul debitorului – adică al persoanei juridice în cauză – sau în care se află bunurile acestuia.

SusSus

Titlul executoriu este acceptat după achitarea integrală de către solicitant a onorariului pentru executare. În funcţie de situaţia financiară a solicitantului (persoană fizică), executorul judecătoresc poate scuti solicitantul de la plata întregii sume sau a unei părţi din sumă sau poate amâna plata până în momentul finalizării procedurii de executare. Dacă titlul executoriu este înaintat de către o persoană juridică, executorul judecătoresc are dreptul să nu amâne plata unei sume echivalente cu mai mult de jumătate din totalul onorariului.

3. Obiectul şi natura măsurilor de executare 

3.1. Ce tipuri de bunuri pot face obiectul executării?

Măsurile de executare posibile sunt următoarele:

  1. recuperarea creanţei din fondurile debitorului şi din drepturile acestuia asupra bunurilor sau din proprietăţile pe care acesta le deţine;
  2. recuperarea creanţei din bunurile şi lichidităţile debitorului deţinute de alte persoane;
  3. interzicerea transferului lichidităţilor sau al bunurilor sau a îndeplinirii altor obligaţii ale debitorului de către alte persoane;
  4. confiscarea documentelor care atestă drepturile debitorului;
  5. recuperarea creanţei din retribuţiile, salariile, pensiile, subvenţiile şi alte forme de venit ale debitorului;
  6. confiscarea de la debitor a anumitor bunuri menţionate în hotărârea judecătorească şi transferarea acestora către solicitant;
  7. administrarea bunurilor debitorului şi utilizarea venitului astfel obţinut pentru achitarea datoriei către solicitant;
  8. impunerea asupra debitorului a obligaţiei de a efectua sau de a nu efectua anumite acţiuni;
  9. compensarea solicitărilor în contradictoriu ale solicitantului;
  10. alte măsuri stipulate prin lege.

Se pot aplica mai multe măsuri de executare în acelaşi timp.

SusSus

3.2. Care sunt efectele măsurilor de executare?

Măsurile şi procedurile de executare variază în funcţie de natura obligaţiei (pecuniară sau nepecuniară) care trebuie pusă în aplicare şi de sursa din care se recuperează creanţa (fondurile, veniturile sau alte bunuri ale debitorului).

În cazul executării unei obligaţii pecuniare, dacă recuperarea se face din fondurile debitorului aflate în păstrarea unei bănci sau a unui terţ, executorul judecătoresc trimite un ordin formulat în conformitate cu prevederile legale băncii, instituţiei de credit sau persoanei în cauză pentru a cere acestora să verifice dacă deţin fonduri băneşti aparţinând debitorului şi, în caz afirmativ, să suspende plăţile din fondurile în cauză astfel încât să poată fi recuperate sumele datorate şi costurile executării. După ce primeşte de la bancă confirmarea faptului că plăţile din fondurile debitorului au fost suspendate, fondurile sunt puse sub sechestru şi transferate în contul executorului judecătoresc.

Dacă executorul judecătoresc află că fondurile sau alte bunuri ale debitorului sunt deţinute de terţi (executorul judecătoresc are dreptul de a primi aceste informaţii, precum şi alte informaţii privind eventuala obligaţie a terţului de a plăti o anumită sumă sau de a furniza alte bunuri debitorului),  fondurile în cauză sunt puse sub sechestru.

Dacă se execută o obligaţie pecuniară şi recuperarea se face din veniturile debitorului, executorul judecătoresc înaintează titlul executoriu angajatorului debitorului sau unei alte persoane care îl remunerează. Reţinerile se vor efectua din salariile sau din alte venituri similare ale debitorului până la acoperirea sumei datorate.

SusSus

Dacă se execută o obligaţie pecuniară şi recuperarea se face din bunurile debitorului, bunurile în cauză vor fi confiscate şi vândute. Este posibil ca recuperarea să nu se facă din bunurile pecuniare ale debitorului dacă acesta dovedeşte executorului judecătoresc că suma datorată poate fi recuperată în termen de şase luni prin reţinerea sumei statutare datorate din veniturile debitorului. Recuperarea se poate face din bunurile imobiliare ale debitorului în care acesta locuieşte numai dacă suma care trebuie recuperată depăşeşte  7 000 LTL. La cererea debitorului sau a membrilor familiei sale, după punerea sub sechestru a unui apartament sau a unei case în vederea recuperării sumelor restante pentru consumul de electricitate, serviciile oferite de municipalitate sau alte servicii, instanţa poate hotărî că recuperarea nu poate fi făcută din vânzarea ultimului apartament, a ultimei case sau a unei părţi din acestea de care persoanele în cauză au nevoie pentru a locui. Pentru aceasta, instanţa ţine seama de situaţia financiară şi de interesele copiilor, ale persoanelor cu dizabilităţi şi ale grupurilor defavorizate.

Punerea sub sechestru a bunurilor debitorului este o încetare sau limitare temporară a dreptului de proprietate sau a unei componente a dreptului de proprietate (de administrare, de folosinţă sau de dispoziţie) impusă asupra bunurilor debitorului.

Punerea sub sechestru poate fi realizată de către instanţă sau de către un executor judecătoresc.

Instanţa pune sub sechestru anumite bunuri printr-o hotărâre de punere în aplicare a unor măsuri asigurătorii temporare. Valoarea fondurilor sau bunurilor puse sub sechestru nu poate depăşi valoarea creanţei solicitantului. Instanţa poate revoca o astfel de hotărâre la solicitarea părţilor interesate sau, în anumite cazuri prestabilite, din proprie iniţiativă. Dacă instanţa a analizat o cauză şi a respins cererea, măsurile asigurătorii temporare se aplică până în momentul intrării în vigoare a hotărârii, iar dacă, după aplicarea măsurilor asiguratorii temporare, creanţa este soluţionată, măsurile asigurătorii temporare rămân valabile până în momentul punerii în aplicare a hotărârii.  

SusSus

Un executor judecătoresc care pune în aplicare o hotărâre executorie trebuie să semneze ordinul de sechestru în momentul punerii sub sechestru a bunurilor debitorului. Un executor judecătoresc poate revoca un ordin de sechestru numai dacă punerea sub sechestru a fost efectuată de acel executor. În principiu, un executor judecătoresc nu poate pune sub sechestru şi alte bunuri ale debitorului pe lângă cele necesare pentru acoperirea sumei datorate şi a costurilor executării.

Transformarea bunurilor în lichidităţi – vânzarea obligatorie cu licitaţie prin intermediul întreprinderilor care efectuează schimburi comerciale sau conversia bunurilor în lichidităţi, transferul către solicitant, vânzarea bunurilor către un cumpărător sugerat de către debitor sau transformarea în lichidităţi prin alte mijloace a bunurilor puse sub sechestru aparţinând debitorului sau furnizorului colateral. În funcţie de motivele punerii sub sechestru şi de natura bunurilor implicate, bunurile puse sub sechestru sunt transformate în lichidităţi în conformitate cu prevederile legale de către un executor judecătoresc, de birourile Inspectoratului Fiscal de Stat sau de brokeri şi întreprinderi care efectuează schimburi publice de titluri de valoare.

Bunurile imobile şi alte bunuri înregistrate legal pe numele debitorului, precum şi alte bunuri mobile cu o valoare unitară mai mare de 100 000 litas, sunt transformate în lichidităţi prin vânzarea la licitaţie. Alte bunuri pot fi transformate în lichidităţi prin alte mijloace.

Debitorul are dreptul să găsească un cumpărător pentru bunurile scoase la vânzare înainte de începerea licitaţiei. Dacă acesta găseşte un cumpărător înainte de începerea licitaţiei, bunurile trebuie vândute acelui cumpărător. Bunurile pot fi vândute cumpărătorului indicat de debitor pentru o sumă care nu trebuie să fie mai mică decât cea indicată în ordinul de sechestru sau pentru o sumă mai mică suficientă pentru acoperirea întregii datorii şi a costurilor executării.

SusSus

Transformarea în lichidităţi a bunurilor puse sub sechestru determină încetarea sechestrului asupra bunurilor respective.

În cazul în care titlurile executorii înaintate se referă la cereri în contradictoriu ale debitorului şi solicitantului, executorul judecătoresc compensează aceste sume în conformitate cu procedura stabilită. Dacă suma integrală poate fi recuperată prin compensare, în conformitate cu procedura stabilită, nu se impun alte măsuri obligatorii de executare. Compensarea nu poate fi folosită pentru recuperarea pensiei alimentare.

Cerinţele specifice aplicabile executării nepecuniare a obligaţiilor sunt prevăzute prin lege.

În executarea unei hotărâri judecătoreşti privind transferul custodiei asupra copiilor, executorul judecătoresc implică persoana care a primit custodia asupra copiilor şi un reprezentant al organismului public care răspunde de apărarea drepturilor copiilor. Trebuie să se garanteze respectarea drepturilor copiilor.

În cazul în care solicitantului i s-au acordat anumite bunuri prin hotărârea judecătorească, executorul judecătoresc confiscă bunurile în cauză de la debitor şi le transferă solicitantului.

În funcţie de hotărârea judecătorească, numai persoanele specificate în titlul executoriu se pot instala sau pot fi evacuate dintr-o locuinţă. Dacă este necesar, se poate solicita asistenţa poliţiei.

Dacă o hotărâre care impune unui debitor să efectueze sau să înceteze o anumită acţiune care nu are legătură cu transferul de bunuri sau de fonduri nu este pusă în aplicare, executorul judecătoresc întocmeşte un raport în acest sens. Raportul este înaintat instanţei districtuale din localitatea în care trebuie să aibă loc executarea hotărârii, care decide executarea consecinţelor menţionate în hotărârea originală (mai precis, dacă pârâtul nu a pus în aplicare hotărârea în termenul stipulat, reclamantul are dreptul să întreprindă acţiuni şi să ia măsuri pentru a asigura încetarea activităţilor care folosesc fondurile pârâtului şi, în acelaşi timp, să recupereze cheltuielile efectuate de la pârât), iar dacă hotărârea nu menţionează consecinţele nepunerii în aplicare, instanţa face demersurile necesare pentru punerea în aplicare a hotărârii iniţiale.

SusSus

Dacă acţiunile menţionate în hotărârea judecătorească pot fi realizate sau încetate numai de către pârât, iar acesta nu se supune hotărârii, pârâtul poate primi o amendă în beneficiul reclamantului şi se stabileşte un nou termen pentru executarea hotărârii. Plata amenzii nu scuteşte debitorul de obligaţia de a realiza sau înceta acţiunile menţionate în hotărârea judecătorească.

3.3. Care este valabilitatea măsurilor de acest fel?

În funcţie de hotărârea în cauză, titlurile executorii pot fi înaintate spre executare în termen de zece ani de la intrarea în vigoare a hotărârii. Termenul de înaintare a titlului executoriu pentru hotărârile judecătoreşti care trebuie să fie puse în aplicare urgent începe din ziua următoare adoptării hotărârii. Titlurile executorii privind repunerea în drepturi la locul de muncă pot fi înaintate spre executare în termen de o lună de la adoptarea hotărârii.

În funcţie de hotărârea în cauză, dacă se solicită plăţi periodice, documentele executorii sunt valabile pe întreaga perioadă de plată, iar termenul pentru înaintarea lor spre executare începe la data la care plata ajunge la scadenţă.

Sunt prevăzute termene specifice pentru hotărârile executorii ale altor funcţionari sau instituţii care sunt înaintate spre executare.

Dacă termenul pentru înaintarea unui titlu executoriu spre executare este prelungit din motive pe care instanţa le consideră semnificative, aceasta poate acorda o nouă prelungire, dacă legea nu prevede altfel.

SusSus

Măsurile de executare întreprinse de către un executor judecătoresc rămân în vigoare până în momentul în care sunt revocate de executorul judecătoresc în cauză. Dacă legalitatea acţiunilor executorului judecătoresc este contestată în instanţă şi dacă instanţa decide că recursul este justificat sau parţial justificat, măsurile întreprinse sau unele dintre acestea pot fi revocate de către instanţa care judecă recursul.

Punerea sub sechestru a bunurilor sau alte măsuri asigurătorii temporare aplicate de către instanţă rămân în vigoare până în momentul în care sunt revocate (sau înlocuite cu alte măsuri), sunt puse în aplicare de către instanţă sau, în cazul unui recurs, sunt revocate de către o instanţă de grad mai înalt.

Transformarea în lichidităţi a bunurilor puse sub sechestru determină încetarea sechestrului asupra bunurilor respective.

A se vedea, de asemenea, răspunsul la întrebarea 3.2.

4. Există o posibilitate de a ataca hotărârea care stabileşte o măsură de acest fel?

Acţiunile executorului judecătoresc pot fi contestate în termen de maxim zece zile de la data la care persoana care face recurs a luat la cunoştinţă sau ar fi trebuit să ia la cunoştinţă îndeplinirea sau neîndeplinirea acţiunii în cauză, însă nu mai târziu de 30 de zile după îndeplinirea acelei acţiuni. Apelul trebuie prezentat în faţa instanţei districtuale din zona pentru care este competent executorul judecătoresc.

Măsurile întreprinse de o instanţă judecătorească pot fi revocate sau modificate de aceeaşi instanţă sau, în cazul unui apel la o instanţă de grad mai înalt, prin hotărârea acesteia din urmă.

« Executarea sentinţelor - Informaţii generale | Lituania - Informaţii generale »

SusSus

Ultima actualizare: 04-05-2009

 
  • Drept comunitar
  • Drept internaţional

  • Belgia
  • Bulgaria
  • Republica Cehă
  • Danemarca
  • Germania
  • Estonia
  • Irlanda
  • Grecia
  • Spania
  • Franţa
  • Italia
  • Cipru
  • Letonia
  • Lituania
  • Luxemburg
  • Ungaria
  • Malta
  • Ţările de Jos
  • Austria
  • Polonia
  • Portugalia
  • România
  • Slovenia
  • Slovacia
  • Finlanda
  • Suedia
  • Regatul Unit