comisia europeană > RJE > Executarea sentinţelor > Letonia

Ultima actualizare: 18-02-2008
Versiune pentru tipărit Adaugă la preferinţe

Executarea sentinţelor - Letonia

EJN logo

Această pagină nu mai este de actualitate. Versiunea lingvistică originală a fost actualizată şi transferată pe portalul european e-justiţie.


 

TABLE OF CONTENTS

1. Ce înseamnă executare în materie civilă şi comercială? 1.
2. Care sunt condiţiile în care poate fi emis un titlu executoriu sau o hotărâre executorie? 2.
2.1. Procedura 2.1.
2.2. Condiţii materiale 2.2.
3. Obiectul şi natura măsurilor de executare 3.
3.1. Ce tipuri de bunuri pot face obiectul executării? 3.1.
3.2. Care sunt efectele măsurilor de executare? 3.2.
3.3. Care este valabilitatea măsurilor de acest fel? 3.3.
4. Există o posibilitate de a ataca hotărârea care stabileşte o măsură de acest fel? 4.

 

1. Ce înseamnă executare în materie civilă şi comercială?

Executarea reprezintă o etapă în cadrul acţiunii civile în care executorii judecătoreşti execută o hotărâre dată de către instanţă, alte instituţii sau funcţionari în cazul în care un debitor (pârât) nu se supune de bunăvoie acestei hotărâri în termenul stabilit prin lege sau de către instanţă.

A se vedea Profesii juridice - Letonia în ceea ce priveşte măsurile de executare pe care un executor judecătoresc are dreptul să le aplice.

2. Care sunt condiţiile în care poate fi emis un titlu executoriu sau o hotărâre executorie?

2.1. Procedura

Hotărârile judiciare şi extrajudiciare au caracter executoriu după intrarea lor în vigoare, cu excepţia cazurilor în care legislaţia sau decizia instanţei prevede executarea lor imediată. Executorii judecătoreşti au dreptul să dispună proceduri de executare în baza oricăruia dintre următoarele titluri executorii:

  1. un titlu executoriu emis în cauze civile sau administrative în baza unei decizii a instanţei sau a unei hotărâri pronunţate de instanţă sau de un judecător sau în cauze penale în baza unei decizii a instanţei de aprobare a unei tranzacţii judiciare, a unei decizii pronunţate de o curte permanentă de arbitraj, a unei hotărâri date de o comisie pentru litigii industriale sau a unei hotărâri pronunţate de o instanţă străină sau de o curte de arbitraj străină.
  2. o hotărâre dată de o instituţie sau de către un funcţionar în cauze privind abateri administrative;
  3. un titlu executoriu emis în baza unui act administrativ (Secţiunea 539(2)(2) din Codul de procedură civilă;
  4. o hotărâre a unui judecător privind executarea necontestată a pasivelor, executarea pasivelor în cadrul procedurilor preventive sau vânzarea voluntară prin licitaţie a bunurilor imobile în cadrul procedurilor judiciare;
  5. o hotărâre a instanţei privind impunerea de sancţiuni procedurale - amenzi;
  6. o cerere emisă de un notar, un avocat sau un executor judecătoresc;
  7. un titlu executoriu european emis de o instanţă străină sau de o autoritate competentă în temeiul Regulamentului (CE) nr. 805/2005 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 aprilie 2004 privind crearea unui titlu executoriu european pentru creanţele necontestate;
  8. un certificat emis de către o instanţă străină sau de către o autoritate competentă în temeiul articolului 41 alineatul (1) şi articolului 42 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului;
  9. o hotărâre pronunţată de o autoritate competentă cu privire la executarea sancţiunilor impuse de către o organizaţie internaţională.

Titlul executoriu se eliberează, la cerere, ofiţerului însărcinat cu executarea hotărârilor, de către instanţa pe rolul căreia se află cauza în momentul respectiv. În vederea declanşării procedurii de executare a unei decizii, titlul executoriu eliberat ofiţerului însărcinat cu executarea hotărârilor sau unui împuternicit trebuie înmânat unui executor judecătoresc împreună cu o cerere.

SusSus

2.2. Condiţii materiale

În conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă, executorii judecătoreşti sunt însărcinaţi cu executarea următoarelor tipuri de hotărâri ale instanţei:

  1. decizii ale instanţei şi hotărâri ale instanţei sau ale judecătorilor în cauze civile şi administrative;
  2. decizii şi hotărâri ale instanţei în cauze penale legate de recuperarea bunurilor;
  3. hotărâri ale judecătorilor sau ale instanţei în cauze privind abateri administrative referitoare la recuperarea bunurilor;
  4. decizii ale instanţei privind aprobarea tranzacţiilor judiciare;
  5. decizii ale curţilor de arbitraj;
  6. hotărâri ale instanţelor străine şi ale curţilor de arbitraj străine în cauze stabilite prin lege;
  7. hotărâri ale instanţei privind impunerea unor sancţiuni procedurale - amenzi;
  8. hotărâri ale comisiei pentru litigii industriale.

Cu excepţia cazurilor specificate de legislaţie, procedurile de executare a hotărârilor judecătoreşti se aplică şi pentru următoarele:

  1. hotărâri ale instituţiilor şi funcţionarilor în cauze privind abateri administrative în cazurile prevăzute de lege;
  2. acte administrative referitoare la plăţi emise de către autorităţi şi funcţionari împuterniciţi de către stat;
  3. decizii ale persoanelor din sistemul juridic (notari, avocaţi, executori judecătoreşti) privind remunerarea profesională, remunerarea pentru asistenţa juridică acordată, rambursarea cheltuielilor legate de serviciile oferite, precum şi contribuţiile către stat.

3. Obiectul şi natura măsurilor de executare

3.1. Ce tipuri de bunuri pot face obiectul executării?

Executorii judecătoreşti au dreptul să iniţieze proceduri de executare asupra bunurilor mobile ale debitorului - inclusiv bunurile acestuia date spre păstrare altor persoane - şi a bunurilor necorporale, a sumelor de bani datorate debitorului de către alte persoane (plăţi în contul serviciilor prestate, plăţi echivalente, alte venituri ale debitorului, investiţii în cadrul instituţiilor de credit) şi a bunurilor imobile. Anumite bunuri stabilite prin lege şi anumite obiecte aflate în proprietatea integrală sau parţială a debitorului nu pot face obiectul acţiunii de executare întreprinse în baza titlurilor executorii (de exemplu, mobilierul şi echipamentele din locuinţă, articolele de îmbrăcăminte, hrana, cărţile, instrumentele şi uneltele necesare debitorului în activitatea pe care o desfăşoară în mod curent pentru câştigarea existenţei etc).

SusSus

3.2. Care sunt efectele măsurilor de executare?

Atunci când se declanşează o acţiune de executare a bunurilor mobile, a celor imobile sau a veniturilor debitorului, acesta nu mai are dreptul de a dispune de bunurile respective după cum doreşte.

În cazul în care cerinţele sau ordinele executorului sunt îndeplinite, acesta întocmeşte un document şi îl înaintează instanţei pentru ca aceasta să pronunţe o hotărâre privind răspunderea. Instanţa poate impune părţilor vinovate plata unei amenzi – până la 250 LVL pentru persoanele fizice şi până la 500 LVL pentru funcţionari.

În cazul în care executorul întâmpină rezistenţă în desfăşurarea procedurilor de executare, acesta poate cere sprijinul poliţiei.

Dacă debitorul nu se prezintă în faţa executorului judecătoresc după ce a fost citat sau dacă refuză să ofere explicaţii sau informaţii solicitate în baza legii, executorul are dreptul de a face apel la instanţă pentru ca aceasta să pronunţe o hotărâre cu privire la răspunderea persoanei vizate. Instanţa poate adopta o hotărâre care să-l oblige pe debitor să se prezinte şi poate impune acestuia plata unei amenzi de până la 100 LVL. Dacă se dovedeşte că un debitor a furnizat în mod deliberat informaţii false, executorul judecătoresc are dreptul de a face apel la instanţă pentru a obţine o hotărâre privind intentarea unei acţiuni penale sau a unei acţiuni pentru abateri administrative.

3.3. Care este valabilitatea măsurilor de acest fel?

Un titlu executoriu poate fi înaintat spre executare în termen de zece ani de la intrarea în vigoare a hotărârii instanţei sau a judecătorului cu excepţia cazului în care normele de reglementare prevăd alte termene. Dacă hotărârea instanţei impune plata în rate, titlul executoriu rămâne în vigoare pe durata întregii perioade de plată, iar termenul de zece ani începe de la data de încheiere a tuturor plăţilor.

4. Există o posibilitate de a ataca hotărârea care stabileşte o măsură de acest fel?

La cererea unei părţi a cauzei şi ţinând seama de statutul de proprietar sau de alte situaţii ale părţilor implicate, instanţa responsabilă cu judecarea unei anumite cauze are dreptul să pronunţe o decizie de amânare a executării hotărârii, de executare în rate sau de modificare a formei sau procedurii de executare a hotărârii. Se poate face recurs la o instanţă de grad superior în vederea obţinerii unei decizii de amânare a executării unei hotărâri, de executare în rate sau de modificare a formei sau procedurii de executare a hotărârii în termen de zece zile. În cazul în care există circumstanţe care afectează sau împiedică executarea hotărârii unei instanţe, executorul judecătoresc are de asemenea dreptul să adreseze instanţei responsabile de judecarea cauzei o propunere privind amânarea executării hotărârii, executarea eşalonată sau modificarea formei sau a procedurii de executare a hotărârii.

Executorul judecătoresc poate amâna executarea hotărârii în temeiul cererii introduse de autoritatea de aplicare a hotărârilor judecătoreşti sau a hotărârii instanţei ori a judecătorului privind suspendarea executării sau suspendarea acţiunii de vânzare a proprietăţii, ori în temeiul unei hotărâri judecătoreşti de amânare a executării sau de executare eşalonată a hotărârii.

Informaţii suplimentare

  • www.tm.gov.lv English - latviešu valoda
  • www.lzti.lv latviešu valoda
  • www.tiesas.lv latviešu valoda

« Executarea sentinţelor - Informaţii generale | Letonia - Informaţii generale »

SusSus

Ultima actualizare: 18-02-2008

 
  • Drept comunitar
  • Drept internaţional

  • Belgia
  • Bulgaria
  • Republica Cehă
  • Danemarca
  • Germania
  • Estonia
  • Irlanda
  • Grecia
  • Spania
  • Franţa
  • Italia
  • Cipru
  • Letonia
  • Lituania
  • Luxemburg
  • Ungaria
  • Malta
  • Ţările de Jos
  • Austria
  • Polonia
  • Portugalia
  • România
  • Slovenia
  • Slovacia
  • Finlanda
  • Suedia
  • Regatul Unit