comisia europeană > RJE > Divorţul > Letonia

Ultima actualizare: 21-11-2007
Versiune pentru tipărit Adaugă la preferinţe

Divorţul - Letonia

EJN logo

Această pagină nu mai este de actualitate. Versiunea lingvistică originală a fost actualizată şi transferată pe portalul european e-justiţie.


 

TABLE OF CONTENTS

1. Care sunt condiţiile pentru obţinerea unui divorţ? 1.
2. Care sunt motivele pentru divorţ? 2.
3. Care sunt consecinţele unui divorţ? 3.
a) în ceea ce priveşte relaţiile personale dintre soţi (de exemplu numele de familie)? a)
b) în ceea ce priveşte împărţirea proprietăţii soţilor? b)
c) în ceea ce priveşte copiii minori al soţilor (de exemplu răspunderea părintească şi stabilirea drepturilor de întreţinere)? c)
d) în ceea ce priveşte obligaţia de a plăti drepturi de întreţinere celuilalt soţ? d)
4. Ce înseamnă în termeni practici, termenul legal de „separare legală”? 4.
5. Care sunt condiţiile pentru separarea legală? 5.
6. Care sunt efectele juridice ale separării legale? 6.
7. Ce înseamnă în practică, termenul „anularea căsătoriei”? 7.
8. Care sunt condiţiile pentru anularea căsătoriei? 8.
9. Care sunt efectele juridice ale anulării căsătoriei? 9.
10. Există mijloace alternative extrajudiciare pentru rezolvarea chestiunilor legate de divorţ, fără recurgerea la instanţă? 10.
11. Cui ar trebui să adresez cererea mea de divorţ/separare legală/anulare a căsătoriei? Ce formalităţi trebuie respectate şi ce acte ar trebui să ataşez la cererea mea? 11.
12. Pot obţine asistenţă judiciară pentru a acoperi cheltuielile de judecată? 12.
13. Este posibil să atac o hotărâre de desfacere a căsătoriei/separare legală/anulare a căsătoriei? 13.
14. Ce ar trebui să fac pentru ca o hotărâre privind divorţul/separarea legală/anularea căsătoriei emisă de o instanţă în alt stat membru să fie recunoscută în Letonia? 14.
15. Cărei instanţe ar trebui să mă adresez în Letonia pentru a ataca recunoaşterea unei hotărâri privind divorţul/separarea legală/anularea căsătoriei emisă de o instanţă într-un alt stat membru? Ce procedură se aplică în aceste cazuri? 15.
16. Care este legislaţia aplicabilă într-o acţiune de divorţ între soţi care nu locuiesc în Letonia sau care sunt de naţionalităţi diferite? 16.

 

1. Care sunt condiţiile pentru obţinerea unui divorţ?

Divorţul poate fi obţinut doar prin intermediul unei hotărâri judecătoreşti în baza unei cereri depuse de unul sau ambii soţi împreună. În vederea obţinerii divorţului, trebuie să se stabilească faptul că acea căsătorie s-a destrămat sau a eşuat. O căsătorie se consideră eşuată dacă nu mai există o coabitare maritală, iar soţii nu intenţionează să restabilească această coabitare.

În vederea obţinerii divorţului, soţii trebuie să ajungă la un acord comun în ceea ce priveşte custodia copilului născut din căsătorie, întreţinerea copilului şi împărţirea bunurilor comune. Dacă soţii nu reuşesc să ajungă la un acord, aceste cereri sunt soluţionate în instanţă concomitent cu cererea de divorţ.

2. Care sunt motivele pentru divorţ?

Motivele de divorţ sunt prevăzute exhaustiv în Codul civil leton la Capitolul “Dreptul familiei”.

În primul rând, divorţul poate fi obţinut dacă soţii trăiesc separat de cel puţin trei ani. Secţiunea 73 a Codului civil explică situaţiile în care se consideră că soţii trăiesc separat, şi anume, dacă soţii nu împart o gospodărie şi unul dintre soţi refuză categoric să întreţină o gospodărie comună, negând astfel posibilitatea unei coabitări maritale. Ocuparea separată de către soţi a unei locuinţe comune nu înseamnă neapărat că gospodăria e comună. De aceea, unde există o separare efectivă, se consideră că mariajul a eşuat.

SusSus

În al doilea rând, căsătoria poate fi de asemenea desfăcută dacă soţii trăiesc separat de mai puţin de trei ani, în cazurile în care:

  1. continuarea căsătoriei ar fi imposibilă pentru soţul care introduce cererea de divorţ din motive care ţin de celălalt soţ şi din cauza cărora coabitarea cu acesta reprezintă o „cruzime intolerabilă” pentru soţul care introduce cererea de divorţ;
  2. ambii soţi cer divorţul sau un soţ este de acord cu cererea de divorţ a celuilalt;
  3. unul dintre soţi a început o relaţie cu o altă persoană, în urma căreia s-a născut sau se aşteaptă să se nască un copil.

Trebuie menţionat faptul că, dacă instanţa consideră că mariajul poate fi menţinut în împrejurările de mai sus, procedura de divorţ poate fi amânată cu până la şase luni, în scopul realizării unei eventuale reconcilieri.

În al treilea rând, pot de asemenea exista cazuri când unul din soţi solicită divorţul înainte de împlinirea termenului de trei ani de locuit separat, iar cererea de divorţ se bazează pe alte motive decât cele trei enumerate anterior. În astfel de situaţii, divorţul poate fi acordat doar dacă ambii soţi sunt de acord cu divorţul. Dacă un soţ nu este de acord cu divorţul, instanţa nu va desface căsătoria înainte ca soţii să fi locuit separat trei ani. În plus, într-un asemenea caz, instanţa are obligaţia să amâne procedura de divorţ până când se împlineşte termenul de trei ani menţionat anterior.

Trebuie menţionat faptul că instanţa poate refuza acordarea divorţului în cazuri excepţionale, când menţinerea căsătoriei este necesară din motive specifice referitoare la interesele unui minor născut din căsătorie.

SusSus

3. Care sunt consecinţele unui divorţ?

Din momentul în care hotărârea judecătorească privind desfacerea căsătoriei produce efecte, drepturile şi obligaţiile născute din raportul juridic dintre soţi încetează să existe. Când căsătoria este desfăcută, persoana poate începe o altă căsătorie. Cu toate acestea, divorţul poate crea noi drepturi şi obligaţii pentru foştii soţi.

a) în ceea ce priveşte relaţiile personale dintre soţi (de exemplu numele de familie)?

Codul civil prevede că un soţ care şi-a schimbat numele în urma căsătoriei este îndreptăţit/ă să îl menţină după divorţ; dar la cererea soţului în cauză instanţa îi va acorda dreptul de a-şi folosi numele purtat anterior căsătoriei. Cu toate acestea, trebuie să se reţină faptul că instanţa poate interzice soţului care a provocat eşecul căsătoriei să îşi menţină numele din timpul căsătoriei, cu condiţia ca aceasta să nu prejudicieze interesele copilului.

b) în ceea ce priveşte împărţirea proprietăţii soţilor?

Conform Secţiunii 238 a Actului de procedură civilă, divorţul nu poate fi acordat până când soţii nu au ajuns la un acord reciproc privind împărţirea proprietăţii. Dacă soţii nu reuşesc să ajungă la un acord reciproc, aceste cereri sunt stabilite de instanţă conform Codului civil sau contractului matrimonial. Codul civil prevede două modalităţi de a trata proprietatea comună a soţilor: proprietatea comună a soţilor poate fi supusă dispoziţiilor legislative sau termenilor şi condiţiilor unui contract matrimonial. Ambele reglementează împărţirea proprietăţii prin divorţ.

SusSus

Dacă împărţirea proprietăţii între soţi este supusă dispoziţiilor legale, este aplicabil Codul civil şi fiecare soţ este îndreptăţit să îşi păstreze proprietatea deţinută de el/ea înainte de căsătorie, precum şi proprietatea separată, dobândită în timpul căsătoriei. Totuşi, orice proprietate dobândită în comun sau individual de un soţ în timpul căsătoriei, folosind surse financiare comune sau cu contribuţia celuilalt soţ este considerată proprietate comună. Se consideră că proprietatea comună a soţilor este deţinută de către ambii soţi în mod egal, cu excepţia cazului în care oricare dintre soţi poate justifica şi dovedi cote diferite pentru împărţirea proprietăţii comune.

Atunci când proprietatea comună a soţilor este supusă unui contract matrimonial, chestiunea împărţirii proprietăţii prin divorţ este stabilită în conformitate cu termenii şi dispoziţiile acestui contract.

c) în ceea ce priveşte copiii minori al soţilor (de exemplu răspunderea părintească şi stabilirea drepturilor de întreţinere)?

Divorţul în sine nu poate să afecteze răspunderea părintească privind copiii. Totuşi, divorţul nu poate fi obţinut până când soţii nu au ajuns la un acord reciproc privind custodia copiilor, dreptul de vizită şi întreţinerea copiilor. Această chestiune este prevăzută în Secţiunea 238 a Actului de procedură civilă, şi anume: procedura de divorţ privind problemele menţionate anterior, care decurg din raporturi juridice familiale, nu poate face obiectul unor audieri separate, în special în ceea ce priveşte raporturile juridice dintre părinţi şi copii.

SusSus

Consecinţele divorţului în ceea ce priveşte răspunderea părintească

Dacă foştii soţi locuiesc separat după divorţ, răspunderea lor părintească în ceea ce priveşte copiii, adică custodia comună asupra copiilor în înţelesul legislaţiei statului leton, continuă. Totuşi, părintele împreună cu care locuieşte copilul îşi exercită zilnic răspunderea părintească (custodia). Pentru situaţia în care părinţii locuiesc separat, Codul civil prevede că drepturile de custodie asupra copilului nu sunt afectate.

Consecinţele divorţului în ceea ce priveşte întreţinerea copilului

Problema întreţinerii copilului trebuie hotărâtă în cadrul acţiunii de divorţ. Cu toate acestea, divorţul nu afectează obligaţia de întreţinere a ambilor părinţi faţă de copil. Prin divorţ părinţii pot ajunge la o înţelegere comună privind întreţinerea copilului, dar dacă părinţii nu reuşesc să ajungă la o înţelegere, disputa este soluţionată de instanţă în cadrul acţiunii de divorţ.

d) în ceea ce priveşte obligaţia de a plăti drepturi de întreţinere celuilalt soţ?

Conform dispoziţiilor Codului civil, în cadrul acţiunii de divorţ sau chiar după divorţ, fostul soţ poate pretinde bunuri pentru menţinerea nivelului de trai anterior sau mijloace de subzistenţă de la celălalt soţ, proporţional cu situaţia financiară a acestuia din urmă. Fostul soţ este obligat să furnizeze asemenea mijloace dacă a contribuit în mod activ la eşecul căsătoriei. Trebuie reţinut faptul că bunurile pretinse de la fostul soţ trebuie să fie necesare celuilalt soţ. Prin urmare, fostul soţ nu este întotdeauna obligat să asigure nivelul de bunăstare anterior sau mijloacele de subzistenţă pentru celălalt soţ, iar obligaţia de a îndeplini această cerinţă poate fi de asemenea anulată, în cazul în care:

SusSus

  1. celălalt soţ s-a recăsătorit;
  2. nivelul venitului celuilalt soţ este suficient pentru a menţine nivelul de bunăstare sau de subzistenţă anterior;
  3. celălalt soţ evită în mod intenţionat să se întreţină singur/ă din propriul venit;
  4. există orice alte circumstanţe care demonstrează că nu mai este nevoie să primească sprijin de la fostul soţ;

Obligaţia de a asigura nivelul de bunăstare anterior sau de subzistenţă pentru celălalt soţ este de asemenea anulată dacă perioada de timp care a trecut de la divorţ este egală cu durata căsătoriei desfăcute. Dacă, totuşi, un copil al soţilor nu a ajuns la vârsta legală a majoratului în timpul perioadei menţionate anterior şi fostul soţ îndreptăţit să ceară mijloace de subzistenţă deţine custodia copilului, obligaţia va rămâne valabilă până când copilul împlineşte vârsta legală a majoratului.

4. Ce înseamnă în termeni practici, termenul legal de „separare legală”?

Termenul de „separare legală” nu există în sistemul juridic leton.

5. Care sunt condiţiile pentru separarea legală?

6. Care sunt efectele juridice ale separării legale?

7. Ce înseamnă în practică, termenul „anularea căsătoriei”?

O căsătorie poate fi anulată dacă a fost încheiată prin încălcarea dispoziţiilor legale, adică dacă nu a fost încheiată în mod legal. Din momentul în care o hotărâre judecătorească a instanţei privind anularea căsătoriei produce efecte, persoanele în cauză sunt considerate ca şi când nu au fost căsătorite niciodată, iar căsătoria este considerată nulă de drept. Trebuie reţinut faptul că o căsătorie poate fi anulată şi după divorţ.

SusSus

În momentul încheierii căsătoriei nu pot fi identificate în mod obiectiv toate obstacolele legale privind încheierea căsătoriei. De aceea, legea prevede posibilitatea de a anula căsătoria după încheierea ei dacă oricare din soţi, alte persoane interesate sau procurorul stabileşte existenţa oricărui motiv de anulare a căsătoriei şi introduce cererea respectivă unei instanţe.

8. Care sunt condiţiile pentru anularea căsătoriei?

Conform Secţiunii 59 din Codul civil, căsătoria poate fi anulată doar în următoarele situaţii prevăzute de lege:

  • căsătoria nu a fost înregistrată la Oficiul Stării Civile sau de către un preot al bisericii luterane, romano-catolice, ortodoxe, a Vechii Credinţe, metodiste, baptiste, adventiste de ziua a şaptea sau mozaice (iudaice);
  • căsătoria a fost încheiată fictiv, fără intenţia de a întemeia o familie;
  • căsătoria a fost încheiată înainte ca ambii soţi să împlinească vârsta de 18 ani sau, în cazurile particulare, înainte ca unul din soţi să împlinească vârsta de 16 ani. În anumite cazuri se poate înregistra o căsătorie când un soţ a împlinit vârsta de 16 ani, cu condiţia ca celălalt soţ să fi împlinit vârsta legală a majoratului. (În general, vârsta legală a majoratului înseamnă vârsta de 18 ani, totuşi, un minor poate fi declarat adult în cazuri excepţionale pentru motive de o importanţă deosebită, dar nu înainte ca acea persoană să fi împlinit vârsta de16 ani). Dacă o căsătorie este încheiată între persoane dintre care una a împlinit vârsta legală a majoratului, în timp ce cealaltă are doar vârsta de 16 ani, căsătoria celei din urmă cu o persoană care a împlinit vârsta legală a majoratului este supusă consimţământului părinţilor sau a altor persoane care exercită răspunderea părintească asupra minorului. Trebuie menţionat că o căsătorie încheiată înainte ca persoanele respective să fi împlinit limitele de vârstă menţionate mai sus, nu poate fi anulată dacă într-o astfel de căsătorie urmează să se nască un copil sau dacă ambii soţi au împlinit vârsta minimă pentru înregistrarea căsătoriei până în momentul pronunţării unei hotărâri judecătoreşti privind anularea căsătoriei;
  • în momentul în care a început căsătoria, unul din soţi a fost declarat incapabil datorită unei boli sau deficienţe mentale sau condiţia lui l-a împiedicat să înţeleagă sensul acţiunilor sale sau de a le controla;
  • căsătoria este încheiată între persoane de acelaşi sex;
  • căsătoria este încheiată între rude apropiate, şi anume: între ascendenţi sau descendenţi în linie dreaptă, frate şi soră sau frate vitreg şi soră vitregă (cu un părinte biologic comun);
  • dacă unul din soţi este deja căsătorit. O astfel de căsătorie nu poate fi anulată dacă, până în momentul pronunţării hotărârii, căsătoria anterioară a încetat prin deces, divorţ sau a fost anulată.

O cerere pentru anularea căsătoriei nu devine caducă în niciuna din situaţiile menţionate mai sus şi o astfel cerere poate fi formulată fie de către persoanele interesate, fie de procuror. Dacă, totuşi, căsătoria contestată a încetat prin deces sau divorţ, doar persoanele ale căror drepturi sunt încălcate de o astfel de căsătorie, pot formula cererea de anulare.

SusSus

Trebuie reţinut faptul că o cerere de anulare a căsătoriei nu poate fi introdusă după moartea ambilor soţi.

9. Care sunt efectele juridice ale anulării căsătoriei?

Un soţ a cărui căsătorie este anulată redobândeşte numele avut anterior căsătoriei. O persoană care nu a fost conştientă de nulitatea căsătoriei în momentul încheierii ei, poate păstra numele din timpul căsătoriei prin cerere adresată instanţei.

Dacă unul din soţi a fost conştient de posibila anulare a căsătoriei în momentul încheierii ei, celălalt soţ este îndreptăţit să pretindă de la fostul soţ nu doar mijloacele de subzistenţă corespunzătoare nivelului anterior de bunăstare sau sprijin, ci şi despăgubiri pentru daune morale.

La fel ca şi în cazul divorţului, dacă o căsătorie este anulată, fostul soţ nu este obligat să asigure nivelul de bunăstare anterior sau sprijin celuilalt fost soţ sau o asemenea obligaţie poate înceta în următoarele cazuri:

  1. fostul soţ s-a recăsătorit;
  2. nivelul venitului fostului soţ este suficient pentru a menţine nivelul de bunăstare anterior sau mijloacele de subzistenţă;
  3. celălalt soţ evită în mod intenţionat să se întreţină singur/ă din propriul venit;
  4. există orice alte circumstanţe care demonstrează că nu mai este nevoie să primească sprijin de la fostul soţ;

Obligaţia de a asigura nivelul de bunăstare anterior sau mijloacele de subzistenţă celuilalt soţ încetează de asemenea dacă perioada de timp care a trecut de la anulare este egală cu durata căsătoriei desfăcute. Dacă, totuşi, copilul ambilor soţi nu a ajuns la vârsta legală a majoratului în timpul perioadei menţionate mai sus şi fostul soţ îndreptăţit să pretindă mijloace de subzistenţă deţine custodia copilului, obligaţia rămâne valabilă până când copilul împlineşte vârsta legală a majoratului.

SusSus

În ceea ce priveşte împărţirea proprietăţii în cazul anulării căsătoriei, fiecare fost soţ este îndreptăţit să îşi păstreze proprietatea sa deţinută anterior căsătoriei, precum şi proprietatea sa separată dobândită în timpul coabitării. În general proprietatea comună va fi împărţită în mod egal între foştii soţi.

Dacă niciunul din soţi nu a fost conştient de posibila invaliditate a căsătoriei în momentul încheierii sale, proprietatea comună este împărţită conform dispoziţiilor Codului civil care reglementează împărţirea proprietăţii în cazul divorţului (a se vedea Întrebarea 3(b)). Dacă, totuşi, doar unul din soţi nu a fost conştient de invaliditatea căsătoriei, împărţirea proprietăţii în cazul anulării căsătoriei se face în aceeaşi manieră ca pentru divorţ, dar doar în ceea ce-l priveşte pe soţul care nu a fost conştient de posibila invaliditate a căsătoriei.

10. Există mijloace alternative extrajudiciare pentru rezolvarea chestiunilor legate de divorţ, fără recurgerea la instanţă?

Nu există mijloace alternative extrajudiciare în Letonia pentru obţinerea unui divorţ, în afara acţiunilor introduse în instanţă. Totuşi, acţiunea de divorţ, aşa cum este cazul şi a altor acţiuni civile, sunt menite să ducă la reconcilierea părţilor şi la soluţionarea cererilor lor mutuale printr-o convenţie reciprocă.

11. Cui ar trebui să adresez cererea mea de divorţ/separare legală/anulare a căsătoriei? Ce formalităţi trebuie respectate şi ce acte ar trebui să ataşez la cererea mea?

Cererile de divorţ sau de anulare a căsătoriei sunt înaintate instanţei competente teritoriale (a oraşului), în conformitate cu dispoziţiile legale care guvernează competenţa. Dacă acţiunea de divorţ implică împărţirea bunurilor, inclusiv drepturile de proprietate asupra bunurilor imobile, astfel de acţiuni de divorţ pot cădea în competenţa unei instanţe regionale.

SusSus

În materie de divorţ, separare legală sau anularea căsătoriei în care unul din soţi sau ambii soţi sunt rezidenţi obişnuiţi sau resortisanţi ai unui stat membru competenţa este guvernată de Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului, în temeiul căruia cererea de divorţ sau de anulare a căsătoriei în Letonia poate fi depusă la instanţa teritorială (a oraşului) respectivă:

  1. din locul în care soţii sunt rezidenţi obişnuiţi;
  2. din locul ultimei reşedinţe obişnuite a soţilor în măsura în care unul din ei încă are reşedinţa acolo;
  3. din locul în care pârâtul este rezident obişnuit;
  4. în eventualitatea unei cereri comune, din locul în care oricare dintre soţi este rezident obişnuit;
  5. din locul în care solicitantul este rezident obişnuit dacă el sau ea au avut reşedinţa acolo cel puţin un an imediat înainte ca cererea să fie făcută;
  6. din locul în care solicitantul este rezident obişnuit dacă el sau ea au avut reşedinţa acolo cel puţin şase luni imediat înainte ca cererea să fie făcută şi dacă el sau ea este resortisant leton;
  7. orice instanţă teritorială (a oraşului) dacă ambii soţi sunt resortisanţi letoni;

Detalii suplimentare privind competenţa instanţelor, în special în situaţiile în care acţiunile de divorţ implică chestiuni legate de răspunderea părintească, sunt menţionate în Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului.

Conform dispoziţiilor Actului de procedură civilă, o cerere de divorţ sau de anulare a căsătoriei poate fi înaintată instanţei teritoriale (a oraşului):

  1. din locul în care pârâtul este rezident (în cazul unui pârât a cărui reşedinţă este necunoscută sau care nu are o reşedinţă permanentă în Letonia, cererea trebuie introdusă la instanţa locului unde se află proprietatea imobiliară deţinută de acesta sau a locului în care se află ultimul său loc de reşedinţă cunoscut);
  2. din locul în care unul din soţi este rezident, în cazul unei cereri comune;
  3. din locul în care solicitantul este rezident, dacă:
    • solicitantul are grijă de copiii minori;
    • divorţul este solicitat în ceea ce priveşte o căsătorie cu o persoană declarată incapabilă din cauza unei boli mentale sau care se află sub tutelă;
    • divorţul este solicitat pentru o căsătorie cu o persoană care ispăşeşte o pedeapsă privativă de libertate;
    • divorţul este solicitat împotriva unei persoane despre care nu se ştie locul unde se află sau locuieşte în străinătate.

Tratatele internaţionale bilaterale cu state terţe, care se aplică Letoniei, privind asistenţa judiciară şi raporturile juridice simultane, determină competenţa în materie de divorţ şi anulare a căsătoriei.

SusSus

Indiferent dacă un caz este sau nu de competenţa unei instanţe, în baza dispoziţiilor Regulamentului Consiliului, menţionat anterior, a Actului de procedură civilă sau a dispoziţiilor tratatelor internaţionale bilaterale cu aplicare obligatorie în Letonia, o persoană care solicită divorţul trebuie să furnizeze următoarele informaţii în cerere, conform Secţiunii 128 şi 2351 din Actul de procedură civilă:

  • numele instanţei căreia îi este adresată cererea;
  • numele, prenumele, codul personal al solicitantului, precum şi al avocatului care acţionează în numele său; numele, prenumele, codul personal al pârâtului, dacă este cunoscut;
  • circumstanţele pe care solicitantul îşi bazează cererea şi probele;
  • dispoziţia legală pe care se bazează cererea;
  • cererile solicitantului;
  • perioada în care soţii au locuit separat;
  • lista documentelor care însoţesc cererea;
  • dacă părţile au convenit asupra custodiei copiilor, exercitarea dreptului de vizită, întreţinere, împărţire a proprietăţii dobândite în timpul căsătoriei sau dacă sunt introduse cereri separate;
  • data cererii şi alte informaţii relevante pentru soluţionarea cauzei.

Cererea (expunerea de motive) trebuie semnată de solicitant sau de avocatul său. Dacă un avocat introduce o cerere în numele unui solicitant, cererea de chemare în judecată trebuie însoţită de procură sau de alt document care să ateste capacitatea avocatului de a introduce cererea.

Următoarele documente trebuie să însoţească cererea:

  1. transcrierea cererii în scopul de a-i servi pârâtului;
  2. un document care să ateste plata taxelor corespunzătoare la stat şi a altor cheltuieli de judecată în maniera stabilită de lege;
  3. document(e) care să ateste circumstanţele pe care se bazează cererea (cum ar fi certificatul de înregistrare a căsătoriei).

12. Pot obţine asistenţă judiciară pentru a acoperi cheltuielile de judecată?

În general, statul prevede asistenţă judiciară dacă situaţia particulară, situaţia financiară şi nivelul general de venit al persoanei ridică dificultăţi obiective pentru ca acea persoană să îşi asigure protecţia corespunzătoare a drepturilor sale. Asistenţa judiciară este acordată în conformitate cu dispoziţiile Actului privind asistenţa judiciară de stat.

SusSus

În general, asistenţa judiciară acoperă cheltuielile de pregătire a actelor de procedură, consilierea juridică din timpul acţiunilor şi reprezentarea în faţa instanţei. În cazurile transfrontaliere, persoana este de asemenea îndreptăţită să primească asistenţă judiciară pentru a acoperi serviciile de interpretare şi traducere a anumitor acte judiciare şi extrajudiciare şi a oricăror documente depuse de persoana în cauză, dacă acestea sunt necesare cauzei şi în anumite situaţii şi cheltuielile de deplasare legate de participarea la procedură.

13. Este posibil să atac o hotărâre de desfacere a căsătoriei/separare legală/anulare a căsătoriei?

O hotărâre judecătorească pronunţată de o instanţă teritorială (a oraşului) poate fi atacată pe fond în faţa unei instanţe regionale. O hotărâre judecătorească privind un apel poate fi atacată conform procedurilor de casare în recurs în faţa Senatului Curţii Supreme.

Dacă o hotărâre judecătorească a instanţei într-un caz de divorţ este pronunţată de o instanţă regională ca primă instanţă, această hotărâre poate fi atacată în faţa Comisiei pentru cazuri civile a Curţii Supreme. O hotărâre a Comisiei pentru cazuri civile a Curţii Supreme referitoare la un recurs poate fi atacată cu recurs în conformitate cu procedurile de casare în faţa Senatului Curţii Supreme.

14. Ce ar trebui să fac pentru ca o hotărâre privind divorţul/separarea legală/anularea căsătoriei emisă de o instanţă în alt stat membru să fie recunoscută în Letonia?

O hotărâre privind divorţul/separarea legală/anularea căsătoriei dată în alt stat membru este recunoscută în Letonia în conformitate cu dispoziţiile Regulamentului (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului. Conform dispoziţiilor acestui regulament, hotărârile pronunţate într-un stat membru sunt recunoscute în alte state membre fără a fi nevoie de proceduri speciale.

SusSus

Totuşi, dacă o persoană doreşte ca o decizie care urmează să fie emisă în alt stat membru privind divorţul/separarea legală/anularea căsătoriei să fie recunoscută în Letonia, i se cere să depună la instanţa teritorială (a oraşului) o cerere pentru recunoaşterea unei hotărâri pronunţate de o instanţă a altui stat membru în locul punerii în executare sau în locul unde îşi are reşedinţa partea împotriva căreia se cere recunoaşterea.

După primirea şi examinarea unei astfel de cereri, instanţa teritorială (a oraşului) în cauză va decide în termen de zece zile dacă hotărârea poate fi recunoscută în Letonia. Instanţa poate refuza recunoaşterea hotărârii în Letonia pe motivele de refuz al recunoaşterii, specificate în articolul 22 din Regulamentului (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului:

  1. dacă recunoaşterea hotărârii este în mod vădit contrară ordinii publice din Letonia;
  2. dacă hotărârea s-a pronunţat în contumacie, iar pârâtului nu i s-a comunicat cererea de chemare în judecată în timp util şi într-o formă care să-i permită să îşi pregătească apărarea, cu excepţia cazului în care se stabileşte că pârâtul a acceptat hotărârea în mod neechivoc;
  3. dacă o astfel de hotărâre pronunţată în alt stat membru este ireconciliabilă cu o hotărâre pronunţată în Letonia cu privire la aceleaşi persoane;
  4. dacă astfel de hotărâri pronunţate în alt stat membru sunt în contradicţie cu o hotărâre pronunţată în alt stat membru sau într-un stat nemembru între aceleaşi părţi, cu condiţia ca hotărârea anterioară să îndeplinească condiţiile necesare pentru a fi recunoscută în Letonia.

În conformitate cu Secţiunea 638 a Actului de procedură civilă, solicitantul va indica în cererea de recunoaştere a hotărârii următoarele informaţii:

SusSus

  • numele instanţei căreia îi este adresată solicitarea;
  • numele, prenumele şi datele de identificare atât ale solicitantului, cât şi ale pârâtului;
  • obiectul cererii şi circumstanţele pe care se bazează cererea;
  • cererea solicitantului de recunoaştere (sau de refuz al recunoaşterii) a hotărârii în Letonia;
  • numele şi adresa avocatului care este numit să instrumenteze cazul în Letonia;
  • data cererii;
  • lista documentelor care însoţesc cererea.

În conformitate cu articolul 37 din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului, documentele care trebuie să însoţească cererea de recunoaştere a hotărârii pronunţate în alt stat membru sunt următoarele:

  1. copia hotărârii care îndeplineşte condiţiile necesare pentru a i se stabili autenticitatea;
  2. dacă o hotărâre este pronunţată în lipsă, originalul sau copia certificată a documentului care stabileşte că părţii în lipsă i s-au comunicat documentele care instituie procedura sau un alt document echivalent. Solicitantul trebuie să mai depună şi orice alt document care indică faptul că pârâtul a acceptat hotărârile fără echivoc;
  3. certificat eliberat de o instanţă sau autoritate competentă a statului membru în care este pronunţată hotărârea, în temeiul articolului 39 din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului.

15. Cărei instanţe ar trebui să mă adresez în Letonia pentru a ataca recunoaşterea unei hotărâri privind divorţul/separarea legală/anularea căsătoriei emisă de o instanţă într-un alt stat membru? Ce procedură se aplică în aceste cazuri?

În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului, partea interesată se poate opune în două feluri recunoaşterii în Letonia a unei hotărâri date într-un alt stat membru privind divorţul/separarea legală/anularea căsătoriei.

SusSus

În primul rând, în conformitate cu dispoziţiile articolului 21 din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului, orice parte interesată poate depune o cerere la o instanţă a oraşului (teritorială) pentru refuzul recunoaşterii în Letonia a unei hotărâri pronunţate într-un alt stat membru. A se vedea Întrebarea 14 în ceea ce priveşte competenţa, procedurile privind introducerea cererii şi motivele de refuz al recunoaşterii.

În al doilea rând, persoana împotriva căreia se solicită recunoaşterea poate ataca recunoaşterea în Letonia, în cazul care a fost deja solicitată recunoaşterea, iar aceasta a fost acordată printr-o hotărâre a instanţa teritorială (a oraşului).Astfel, în aceste proceduri, pârâtul se poate opune recunoaşterii în Letonia a unei hotărâri date într-un alt stat membru prin contestarea hotărârii instanţei teritoriale (a oraşului) prin care a fost acordată recunoaşterea hotărârii. În conformitate cu articolul 33 din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului, hotărârea instanţei teritoriale (a oraşului) într-un caz privind recunoaşterea unei hotărâri pronunţate într-un alt stat membru poate fi atacată în faţa unei instanţe regionale prin intermediul unei plângeri auxiliare înaintea instanţei care a pronunţat hotărârea; cererea trebuie adresată instanţei regionale corespunzătoare. Pârâtul (sau reclamantul) poate ataca o recunoaştere a hotărârii făcută de către o instanţă regională în faţa Senatului Curţii Supreme prin intermediul unei plângeri conexe depuse în faţa unei instanţe regionale care a pronunţat decizia şi adresând cererea către Divizia civilă a Curţii Supreme a Senatului.

Pârâtul se poate împotrivi recunoaşterii unei hotărâri date într-un alt stat membru pe motivelor de refuz al recunoaşterii, aşa cum este menţionat în articolul 22 din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului. (a se vedea Întrebarea 14.

16. Care este legislaţia aplicabilă într-o acţiune de divorţ între soţi care nu locuiesc în Letonia sau care sunt de naţionalităţi diferite?

Conform Codului civil, dacă o cerere este introdusă în Letonia, legea (legislaţia) letonă guvernează materia anulării căsătoriei sau a divorţului, indiferent de naţionalitatea sau de domiciliul soţilor.

Informaţii suplimentare

http://www.tiesas.lv latviešu valoda

http://www.llrx.com/features/latvia.htm English

http://www.ttc.lv/ English - latviešu valoda

http://www.tm.gov.lv/ English - latviešu valoda

http://www.bm.gov.lv/ English - latviešu valoda

« Divorţul - Informaţii generale | Letonia - Informaţii generale »

SusSus

Ultima actualizare: 21-11-2007

 
  • Drept comunitar
  • Drept internaţional

  • Belgia
  • Bulgaria
  • Republica Cehă
  • Danemarca
  • Germania
  • Estonia
  • Irlanda
  • Grecia
  • Spania
  • Franţa
  • Italia
  • Cipru
  • Letonia
  • Lituania
  • Luxemburg
  • Ungaria
  • Malta
  • Ţările de Jos
  • Austria
  • Polonia
  • Portugalia
  • România
  • Slovenia
  • Slovacia
  • Finlanda
  • Suedia
  • Regatul Unit