comisia europeană > RJE > Despăgubiri pentru victimele infracţiunilor > Polonia

Ultima actualizare: 28-02-2008
Versiune pentru tipărit Adaugă la preferinţe

Despăgubiri pentru victimele infracţiunilor - Polonia

EJN logo

Această pagină nu mai este de actualitate. Actualizarea este în curs şi va fi publicată pe portalul european e-justiţie.


 

TABLE OF CONTENTS

1. Obţinerea de despăgubiri sub formă de daune-interese din partea inculpatului 1.
1.1. În ce condiţii pot depune o cerere în vederea obţinerii de daune-interese în procesul împotriva unui inculpat? 1.1.
1.2. Cum ar trebui să înaintez cererea de daune-interese şi cui? 1.2.
1.3. Când trebuie să înaintez cererea? 1.3.
1.4. Pot beneficia de asistenţă juridică înainte şi/sau în timpul procedurilor? 1.4.
1.5. Sub ce formă ar trebui să-mi prezint cererea? Ce dovezi va trebui să prezint în sprijinul cererii mele? 1.5.
1.6. Există alte posibilităţi de a obţine daune-interese din partea inculpatului (ordin de despăgubire)? 1.6.
1.7. Dacă instanţa îmi va acorda dreptul la daune-interese, există un tip de asistenţă specială pentru mine, ca victimă a unei infracţiuni, pentru executarea hotărârii date împotriva inculpatului? 1.7.
2. Obţinerea de despăgubiri din partea statului 2.

 

1. Obţinerea de despăgubiri sub formă de daune-interese din partea inculpatului

Reforma dreptului penal şi a procedurilor penale din 1997 a schimbat în mod semnificativ statutul victimei în procedurile penale şi în cele premergătoare. Aceasta a adus o nouă filozofie a procedurilor penale, care poate fi exprimată prin afirmaţia că unul dintre cele mai importante obiective ale procedurilor penale este soluţionarea litigiului dintre inculpat şi victimă rezultat din infracţiunea săvârşită împotriva acesteia din urmă. Acest litigiu poate fi soluţionat sau atenuat în mod considerabil dacă se acordă despăgubiri pentru daunele provocate victimei.

1.1. În ce condiţii pot depune o cerere în vederea obţinerii de daune-interese în procesul împotriva unui inculpat?

Articolul 39 punctul 5 din Codul penal polonez prevede că obligaţia reparării daunelor este una dintre posibilele sancţiuni. Obligaţia se referă atât la prejudicii (damnum emergens) cât şi la foloasele neobţinute (lucrum cessans). Faptul că victima a suferit daune reprezintă condiţia fundamentală pentru solicitarea de daune-interese. În plus, despăgubirea pentru prejudiciile morale, adică prejudicii ale intereselor nemateriale, este de asemenea posibilă.

După cum se ştie, conform articolului 299 din Codul de procedură penală, victima este parte în procedurile pregătitoare. Această prevedere implică mai multe consecinţe semnificative în ceea ce priveşte cererea de a prezenta probe individuale, participarea la probele prezentate şi depunerea cererilor prevăzute prin lege, care sunt în beneficiul victimei. Acest lucru este de importanţă crucială pentru desfăşurarea adecvată a procedurilor în etapele ulterioare.

SusSus

Pentru a-şi susţine drepturile în cadrul procedurilor judiciare, victima îşi poate asuma rolul de procuror auxiliar (articolele 53-58 din Codul de procedură penală), alături de procurorul public (procuror auxiliar secundar) sau în locul procurorului public (procuror auxiliar subsidiar). În ceea ce priveşte infracţiunile cu acuzare privată, victima poate juca rolul unui procuror privat (articolele 59-61 din Codul de procedură penală). În sfârşit, pentru a putea face revendicări băneşti, victima poate adăuga la procedurile penale o acţiune civilă.

Cererea civilă de daune-interese de la inculpat face obiectul unei cauze separate. Temeiul juridic al acestui tip de proceduri îl reprezintă prevederile Codului civil polonez privind răspunderea delictuală (articolele 415-449).

Dispoziţia prin care o persoană vinovată de provocarea de daune unei alte persoane este obligată să repare aceste daune (articolul 415 din Codul civil) reprezintă o reglementare generală. Dispoziţiile referitoare la prejudicii conţin reglementări detaliate privind responsabilitatea minorilor aflaţi sub influenţa alcoolului sau a drogurilor. Acestea conţin, de asemenea, reglementări privind responsabilitatea persoanelor care supraveghează sau sunt responsabile pentru subordonaţii lor etc. Articolul 444 din Codul civil reglementează responsabilitatea pentru vătămările personale sau deteriorarea sănătăţii. Se pot cere despăgubiri pentru prejudiciile suferite (articolul 445 din Codul civil) şi pentru decesul răniţilor (articolul 446 din Codul civil). Articolul 448 din Codul civil prezintă procedura detaliată pentru solicitarea de despăgubiri pentru interesele personale prejudiciate menţionate la articolul 23 din Codul civil.

SusSus

Trebuie adăugat că vina infractorului, care reprezintă condiţia pentru cererea de daune-interese, are o sferă uşor diferită în dreptul civil faţă de dreptul penal; acest lucru poate influenţa alegerea metodei folosite pentru a cere daune-interese. De asemenea, termenele limită pentru depunerea cererilor sunt diferite în dreptul civil (unde sunt mult mai lungi) faţă de dreptul penal.

1.2. Cum ar trebui să înaintez cererea de daune-interese şi cui?

Articolul 46 din Codul penal conţine prevederi detaliate cu privire la această sancţiune penală. Legiuitorul consideră despăgubirea pentru daunele rezultate dintr-o infracţiune care provoacă moartea, deteriorarea gravă a sănătăţii, tulburarea funcţionării unui organ al corpului sau perturbarea sănătăţii, dintr-o infracţiune privind siguranţa în trafic sau mediul, bunurile sau tranzacţiile comerciale, drept parte integrantă a hotărârii privind răspunderea penală a inculpatului. O hotărâre care să impună acordarea de despăgubiri pentru daunele rezultate în urma infracţiunii este considerată o obligaţie a instanţei dacă victima sau o altă persoană îndreptăţită (de exemplu, cea mai apropiată rudă conform Codului civil) depune o cerere pentru emiterea unei astfel de hotărâri. O astfel de cerere trebuie adresată direct instanţei în cursul unei audieri. Victima poate, dacă doreşte, să depună cererea în cadrul procedurilor preliminare, însă instanţa va decide în legătură cu validitatea acesteia în hotărârea finală.

În acest caz, instanţa hotărăşte (în mod obligatoriu) în ceea ce priveşte obligaţia de a despăgubi integral sau parţial victima pentru daune. Instanţa nu poate refuza să impună această obligaţie dacă atât vina inculpatului cât şi daunele provocate au fost dovedite. În cazul în care există îndoieli asupra proporţiilor daunelor provocate, instanţa ar trebui să realizeze demersuri adecvate în vederea identificării acestora.

SusSus

Conform articolului 46 din Codul penal, în ceea ce priveşte obligaţia de a repara daunele, prevederile dreptului civil privind prescrierea cererilor şi posibilitatea de a acorda o rentă nu se aplică. Această soluţie ar trebui să fie considerată în beneficiul victimei, având în vedere faptul că termenele de prescripţie pentru pronunţarea hotărârii sunt, în special pentru lista de infracţiuni menţionată, mai lungi decât în dreptul civil.

Frecvent, în special după o perioadă mai lungă de timp, nu este posibilă evaluarea exactă a proporţiilor daunelor rezultate în urma infracţiunii. Articolul 46 alineatul (2) din Codul penal prevede posibilitatea de a hotărî acordarea unei sume suplimentare care să despăgubească victima pentru orice prejudiciu grav al sănătăţii, pentru tulburarea funcţionării organismului sau pentru perturbarea sănătăţii. Hotărârea privind acordarea unei sume suplimentare depinde de asemenea de înaintarea unei cereri de către victimă.

Din perspectiva despăgubirilor viitoare care pot fi acordate victimei, este important ca un procuror public să informeze victima cu privire faptul că va fi declanşată o acţiune penală. Victima ar trebui informată despre drepturile sale privind revendicările băneşti şi, în anumite cazuri, despre dreptul său de a declara că îndeplineşte rolul de procuror auxiliar. De aceea, victima trebuie să fie informată în măsură suficientă în legătură cu drepturile sale de către autorităţile de investigare.

Există o legătură indisolubilă între aceste prevederi şi articolul 415 alineatul (6) din Codul de procedură penală, care prevede că, dacă acuzatul este condamnat sau dacă procedurile sunt întrerupte în mod condiţionat, în cazuri stabilite prin lege, instanţa decide în legătură cu acordarea unei sume suplimentare sau impune obligaţia de a repara daunele. Alineatul 5 din acest articol acordă instanţei o posibilitate şi mai extinsă: dacă acuzatul a fost condamnat sau procedurile sunt întrerupte în mod condiţionat, instanţa poate delibera de asemenea ex officio cu privire la acordarea de daune-interese victimei, cu excepţia cazului în care legea stipulează altfel.

SusSus

Repararea daunelor este obligatorie atunci când se aplică instrumentul de probaţiune al întreruperii condiţionate a procedurilor. Conform articolului 67 alineatul (3) din Codul penal, în caz de întrerupere condiţionată a procedurilor penale, instanţa trebuie să oblige inculpatul să repare daunele.

Repararea daunelor este opţională atunci când executarea unei hotărâri de privare de libertate sau a unei amenzi este suspendată în mod condiţionat. În acest caz, conform articolului 71 alineatul (2) din Codul penal, o instanţă poate impune persoanei condamnate repararea daunelor, cu excepţia cazului în care aceasta a dat hotărârea stipulată la articolul 46 din Codul penal.

Legiuitorul urmăreşte soluţionarea litigiului rezultat din infracţiune. Scopul acuzării şi al procedurilor judiciare ar trebui să fie soluţionarea litigiului pe cale amiabilă, inter alia prin intermediul procedurilor de mediere. Dacă victima şi inculpatul se împacă sau dacă daunele sunt reparate sau dacă victima şi inculpatul ajung la un acord asupra modalităţii de reparare a acesteia, instanţa poate aplica reducerea extraordinară a pedepsei. Chiar dacă refuză să dea o hotărâre, instanţa poate da ordin de despăgubire penală dacă obiectivul urmărit poate fi îndeplinit în acest mod.

În cazul în care articolul 46 din Codul penal nu se aplică, iar procurorul a depus o cerere de procedură sumară, instanţa poate accepta cererea cu condiţia reparării integrale sau parţiale a daunelor (conform articolului 335 din Codul de procedură penală).

După cum se ştie, conform articolului 299 din Codul de procedură penală, victima este parte în procedurile preliminare. Această prevedere implică mai multe consecinţe importante privind cererea de prezentare a probelor individuale, participarea la probele prezentate şi depunerea cererilor prevăzute prin lege, care sunt în beneficiul victimei. Acest lucru are o importanţă crucială pentru desfăşurarea corectă a procedurilor în etapele ulterioare.

SusSus

Victima îşi poate asuma rolul de procuror auxiliar (articolele 53-58 din Codul de procedură penală), alături de procurorul public (procuror auxiliar secundar) sau în locul procurorului public (procuror auxiliar subsidiar). În ceea ce priveşte infracţiunile cu acuzare privată, victima poate juca rolul unui procuror privat (articolele 59-61 din Codul de procedură penală). Pentru a putea face revendicări băneşti, victima poate adăuga la procedurile penale o acţiune civilă.

Conform articolului 12 din Codul de procedură penală, solicitările în urma unei infracţiuni pot fi soluţionate fie prin proceduri civile, fie, în cazuri prevăzute prin lege (adică în Codul de procedură penală) prin proceduri penale. Procedura de aderare echivalentă cu procedura din sistemul francez numită „parte civilă” reprezintă un instrument în procedura penală şi se aplică conform Codului de procedură penală, însă scopul său este acela de a hotărî cu privire la cererile de drept civil ale reclamantului civil faţă de acuzat. Intentarea unei acţiuni civile în procedurile penale creează o situaţie de litigiu pendinte (lis pendens), prin care se suspendă desfăşurarea procesului civil. Şi, din contra, o acţiune pendinte în faţa instanţei civile împiedică audierea acţiunii civile în cadrul procesului penal; astfel, cauza nu va mai fi audiată sau va înceta.

În mod similar, hotărârea validă a unei instanţe privind cererile victimei în cadrul procesului penal creează o situaţie de res judicata, prin care obiectul cauzei nu mai poate fi rejudecat; aceasta este o situaţie care împiedică reexaminarea cauzei în cadrul unui proces civil. Cu toate acestea, în cazul în care despăgubirile acordate nu acoperă întregul prejudiciu sau nu oferă reparaţii corespunzătoare pentru infracţiune, victima poate intenta o acţiune civilă în justiţie pentru despăgubiri suplimentare (articolul 415 din Codul de procedură penală).

SusSus

1.3. Când trebuie să înaintez cererea?

Cererea pentru acordarea de daune-interese conform articolului 46 din Codul penal poate fi înaintată de către victimă odată cu notificarea săvârşirii unei infracţiuni în cadrul procedurilor premergătoare sau după formularea unei acuzaţii de către procuror. Odată ce victima a fost identificată ca atare, aceasta poate înainta o astfel de cerere instanţei; victima trebuie să fie informată cu privire la această posibilitate de către autorităţile responsabile de desfăşurarea procedurilor.

În ceea ce priveşte termenul în care trebuie introdusă o acţiune civilă în cadrul procedurilor penale, victima poate intenta o acţiune civilă împotriva persoanei acuzate pentru a face revendicări financiare care rezultă direct din infracţiune până la începerea procesului în justiţie în cauza principală. Trebuie subliniat faptul că procesul începe în momentul formulării acuzării.

Acţiunea trebuie intentată în instanţa competentă pentru cauzele penale. Acţiunea civilă poate fi deja intentată în cursul procedurilor premergătoare. În acest caz, autoritatea responsabilă de proceduri anexează acţiunea la dosarul cauzei şi instanţa decide privind admisibilitatea acesteia. Data de înaintare a cererii este considerată în acest caz data la care a fost intentată acţiunea. În paralel cu introducerea acţiunii în procedurile preliminare, victima poate cere măsuri de garantare a plăţii posibilei despăgubiri. Un procuror trebuie să ia o hotărâre în această privinţă, hotărâre care poate fi contestată în instanţă.

SusSus

Până la începerea procesului în justiţie, rudele cele mai apropiate pot intenta o acţiune în cazul în care victima decedează. Dacă victima decedează după intentarea acţiunii (deci dispare reclamantul civil), rudele cele mai apropiate pot să-şi asume drepturile persoanei decedate şi să recupereze despăgubirile care i se cuvin (conform articolului 63 din Codul de procedură penală).

Dacă instanţa penală refuză admisibilitatea acţiunii, victima poate cere, într-un termen de 30 de zile de la data refuzului, ca acţiunea să fie trimisă în instanţa civilă.

Instanţa trebuie să hotărască privind fondul cauzei într-o acţiune civilă, prin admiterea sau respingerea acţiunii integral sau parţial, doar în cazul condamnării sau al întreruperii condiţionate a procedurilor. În cazul unei hotărâri diferite, instanţa trebuie să nu judece acţiunea, iar victima poate să-şi adreseze cererea instanţei civile.

Instanţa poate refuza judecarea obligaţiei de a acorda despăgubiri pentru daune. În acest caz, garanţia este anulată, însă victima poate să intenteze o acţiune în instanţa civilă într-un termen obligatoriu de trei luni de la validarea hotărârii. Dacă se intentează o acţiune pentru obţinerea de daune-interese, garanţia rămâne valabilă, cu excepţia cazului în care instanţa hotărăşte altfel în cadrul procesului civil (articolul 249 din Codul de procedură penală).

Rolul de procuror auxiliar dă posibilitatea victimei de a-şi afirma drepturile legale (inclusiv cele băneşti şi reparatorii) prin asistarea procurorului public care, după cum o demonstrează şi numele, reprezintă în primul rând interesul public.

SusSus

Dacă a fost adusă o acuzaţie de către procurorul public, victima poate face o declaraţie (în formă orală sau scrisă, înregistrată) în care să menţioneze că îşi asumă rolul de procuror auxiliar până în momentul începerii procedurilor în cauza principală. Alte victime ale aceleiaşi infracţiuni pot să se alăture procedurilor până la începerea procedurilor în cauza principală (deci în aceeaşi perioadă de timp).

Procurorul auxiliar nu îşi pierde drepturile atunci când procurorul public decide neurmărirea în justiţie.

Decesul procurorului auxiliar nu împiedică desfăşurarea procedurilor ulterioare. Persoana cea mai apropiată se poate alătura procedurilor în calitate de procuror auxiliar secundar în orice etapă a procedurilor. În ceea ce priveşte procurorul auxiliar subsidiar, persoana cea mai apropiată se poate alătura într-un termen de trei luni.

Victima poate să-şi afirme drepturile prin introducerea unei acuzări private în cazul infracţiunilor urmărite prin acuzare privată. Alte victime ale aceleiaşi infracţiuni se pot alătura procedurilor pendinte până la începerea procedurilor judiciare în cauza principală. Dacă interesul public o cere, procurorul poate începe procedurile sau poate să se alăture procedurilor pendinte. În practică, este vorba despre situaţii în care nu se ştie încă de la începutul procedurilor dacă infracţiunea va fi urmărită de către acuzarea publică sau privată (de exemplu, dacă actul constituie o infracţiune căreia i se aplică articolul 156 din Codul penal sau doar o încălcare a inviolabilităţii individuale a unei alte persoane).

SusSus

Despăgubirea pentru daunele suferite poate fi strâns legată de măsurile preventive prevăzute în Codul de procedură penală, în cazul în care acuzatul sau o altă persoană depune cauţiunea stabilită la o anumită sumă sub formă de numerar, titluri de valoare, obligaţiune sau ipotecă (se prevede o cauţiune pe bază de bunuri ca măsură preventivă aplicată în vederea garantării unei desfăşurări adecvate a procedurilor). Proprietatea sau suma de bani care reprezintă cauţiunea confiscată sau încasată este transferată sau plătită în cont curent la Trezoreria de stat. În acel moment, victima are prioritate în a-şi primi despăgubirile solicitate rezultate din infracţiune dacă daunele nu pot fi despăgubite prin alte mijloace.

Când victima solicită despăgubiri pentru daunele provocate de o faptă ilegală, garantarea prealabilă a bunurilor în vederea obligaţiei viitoare de a repara daunele este la fel de importantă ca şi actul însuşi de a cere despăgubiri conform articolului 46 din Codul penal.

1.4. Pot beneficia de asistenţă juridică înainte şi/sau în timpul procedurilor?

Se poate numi un avocat pentru reclamantul civil, conform reglementărilor prevăzute în procedura civilă. În cadrul procesului poate interveni de asemenea un avocat pentru procurorul auxiliar şi pentru procurorul privat.

În cazul unei infracţiuni pasibile de amendă, de confiscarea de bunuri, de impunerea obligaţiei de a repara daunele sau de a plăti o sumă suplimentară, aceste sancţiuni pot fi garantate ex officio prin punerea sechestrului asupra bunurilor acuzatului (articolul 291 din Codul de procedură penală). Garanţia este realizată conform Codul de procedură civilă. Există o posibilitate de a sechestra bunurile mobile sau alte drepturi de proprietate şi de a impune interdicţia de a vinde sau de a ipoteca un bun imobil. Această interdicţie trebuie înregistrată în registrul funciar sau registrul ipotecar sau, în cazul în care nu există un astfel de registru, aceasta trebuie menţionată în setul de documente. În măsura în care este posibil, bunurile imobile sau firmele aflate în proprietatea acuzatului pot fi puse sub sechestru.

SusSus

Instanţa poate refuza să pronunţe o hotărâre privind obligaţia de a repara daunele. În acest caz, garanţia este anulată, însă victima poate intenta o acţiune în instanţa civilă într-un termen obligatoriu de trei luni de la validarea hotărârii. Dacă se intentează o acţiune pentru obţinerea de daune-interese, garanţia rămâne valabilă, cu excepţia cazului în care instanţa hotărăşte altfel în cadrul procedurilor civile (articolul 294 din Codul de procedură penală).

Codul de procedură penală prevede posibilitatea garantării revendicărilor materiale ale victimei unei infracţiuni chiar într-o etapă mai timpurie a procedurilor (articolul 295). Astfel poliţia poate pune sechestru provizoriu asupra bunurilor mobile aparţinând suspectului dacă există motive să se creadă că acesta ar putea să le sustragă într-un mod sau altul, ceea ce ar fi în defavoarea victimei infracţiunii. Sechestrul provizoriu este aprobat prin ordinul procurorului de stat, emis în termen de cinci zile.

1.5. Sub ce formă ar trebui să-mi prezint cererea? Ce dovezi va trebui să prezint în sprijinul cererii mele?

În ceea ce priveşte hotărârea de a acorda despăgubiri penale (articolul 46 din Codul penal), victima ar trebui să depună o cerere în acest sens şi instanţa ar trebui să analizeze cererea şi să tragă propriile concluzii cu privire la evaluarea daunelor suferite de către victimă; totuşi, aceasta nu înseamnă că victima nu mai joacă niciun rol, declaraţiile acesteia putând fi utile.

În cazul unei acţiuni civile, trebuie evaluată valoarea obiectului litigiului, conform Codului de procedură civilă. Instanţa trebuie să decidă întreruperea desfăşurării acţiunii civile alăturate procesului penal în cazul în care probele prezentate în cursul audierilor nu sunt suficiente pentru a emite o hotărâre privind acţiunea, iar obţinerea de probe suplimentare ar duce la prelungirea considerabilă a procesului. Într-o acţiune civilă, victima trebuie să joace un rol mai important.

SusSus

1.6. Există alte posibilităţi de a obţine daune-interese din partea inculpatului (ordin de despăgubire)?

În cauzele privind infracţiuni care fac obiectul examinării prin proceduri sumare (articolul 469 din Codul de procedură penală), adică altfel spus infracţiuni minore, instanţa, pe baza materialului strâns în cadrul procedurilor preliminare, poate emite un ordin penal (articolul 500 din Codul de procedură penală şi articolele următoare). La emiterea ordinului penal, instanţa trebuie să pronunţe o hotărâre de ansamblu privind cererea care a făcut obiectul acţiunii civile sau despăgubirile conform articolului 415 alineatul (5) din Codul de procedură penală.

1.7. Dacă instanţa îmi va acorda dreptul la daune-interese, există un tip de asistenţă specială pentru mine, ca victimă a unei infracţiuni, pentru executarea hotărârii date împotriva inculpatului?

O instanţă care a pronunţat o hotărâre privind o cerere de despăgubire pentru daune asupra bunurilor trebuie să ataşeze hotărârii care trebuie executată o clauză de executare (articolul 107 din Codul de procedură penală) la cererea persoanei îndreptăţite. O hotărâre care impune obligaţia de a repara daunele poate fi considerată o hotărâre privind o cerere de despăgubire pentru daune asupra bunurilor, dacă poate fi executată conform Codului de procedură civilă. O clauză de executare poate fi de asemenea ataşată unei tranzacţii judiciare în faţa unei instanţe.

2. Obţinerea de despăgubiri din partea statului

La 21 septembrie 2005 a intrat în vigoare legea privind compensarea de către stat a victimelor unor infracţiuni săvârşite cu intenţie. Despăgubirile reprezintă o compensaţie bănească plătită de la bugetul de stat victimelor anumitor infracţiuni săvârşite cu intenţie sau rudelor celor mai apropiate ale acestora. „Victima” este definită ca o persoană fizică (un cetăţean al Republicii Polone sau al oricărui alt stat membru) care, în urma unei infracţiuni săvârşite cu intenţie şi cu uz de violenţă, a decedat sau a suferit tulburarea funcţionării unui organ al corpului sau probleme de sănătate conform prevederilor articolului 156 alineatul (1) şi la articolul 157 alineatul (1) din Codul penal.

SusSus

Legea se referă la infracţiunile săvârşite cu intenţie doar pe teritoriul Republicii Polone. Aceasta a introdus principiul caracterului subsidiar al despăgubirilor din partea statului, ceea ce înseamnă că acestea sunt acordate doar în cazul în care persoana eligibilă nu le poate obţine dintr-o altă sursă.

Despăgubirile pot fi acordate indiferent dacă infractorii au fost identificaţi, acuzaţi şi/sau condamnaţi.

Acordarea de despăgubiri din partea statului nu scuteşte pe autorul infracţiunii de obligaţia sa de a repara daunele şi nici nu limitează dreptul victimei de a solicita despăgubiri de la inculpat în cadrul procedurilor judiciare.

Articolul 3 din lege conţine o listă bine definită de costuri care pot fi rambursate: aceste costuri pot fi doar câştiguri neobţinute sau alte mijloace de subzistenţă pierdute, cheltuieli medicale sau cheltuieli de înmormântare. Prejudiciile materiale şi cele morale nu sunt acoperite. Valoarea maximă posibilă a despăgubirilor a fost stabilită la suma de 12 000 PLN.

Cererile de despăgubiri trebuie depuse în termen de doi ani de la săvârşirea infracţiunii.

O altă condiţie pentru obţinerea de despăgubiri este iniţierea acţiunii penale. Situaţiile în care nu au fost iniţiate proceduri penale din cauza unui eveniment care le-a împiedicat, cum ar fi, de exemplu, decesul inculpatului, sunt analizate în mod excepţional. Nu se acordă însă despăgubiri atunci când procesul penal iniţiat a fost întrerupt din următoarele motive:

  • nu a fost săvârşită nicio infracţiune sau nu există probe suficiente pentru a dovedi săvârşirea unei infracţiuni;
  • acţiunea în cauză nu constituie o infracţiune sau persoana responsabilă nu a săvârşit o infracţiune conform legii;
  • impactul acţiunii în cauză asupra societăţii este neglijabil;
  • procedurile penale referitoare la aceeaşi infracţiune săvârşită de aceeaşi persoană au fost închise în mod justificat sau procedurile iniţiate anterior sunt în curs de desfăşurare;
  • nu a fost depusă nicio plângere de către un procuror autorizat;

sau dacă, după iniţierea procedurilor judiciare, instanţa, după ce a stabilit existenţa circumstanţelor prevăzute la articolul 17 alineatul (1) punctele 1 şi 2 din Codul de procedură penală, achită acuzatul.

SusSus

Dacă se stabileşte că nu există motive pentru despăgubiri care au fost deja acordate, după întreruperea procedurilor penale sau după achitarea acuzatului, articolul 13 alineatul (1) din lege prevede obligaţia de a rambursa despăgubirile acordate.

Autoritatea care hotărăşte acordarea despăgubirilor şi, în acelaşi timp, plata de la bugetul de stat, este instanţa districtuală.

Formularele de cereri pentru acordarea de despăgubiri se află la dispoziţia solicitantului.

Autoritatea care acordă asistenţă pe teritoriul Poloniei este procurorul public districtual.

O victimă a unei infracţiuni poate cere despăgubiri pentru daunele provocate de către un funcţionar din administraţia publică sau locală în îndeplinirea atribuţiilor sale (articolele 415 – 421 din Codul civil). În unele cazuri, responsabilitatea se împarte între Trezoreria de stat şi o entitate a administraţiei locale dacă infracţiunea a fost săvârşită în îndeplinirea sarcinilor atribuite de către administraţia centrală. La 18 decembrie 2001, Curtea Constituţională a hotărât că articolul 418 din Codul civil, care limita în mod considerabil posibilitatea de a cere daune-interese de la stat, este invalid deoarece este contrar Constituţiei.

Codul polonez de executare a sancţiunilor (articolul 43 alineatele (1), (2) şi (3)) prevede posibilitatea de a acorda asistenţă victimelor infracţiunilor şi familiilor acestora din Fondul de asistenţă post-penitenciară, administrat de către Ministerul Justiţiei. Aceasta reprezintă o asistenţă sui generis din partea statului, nerambursabilă, care nu este inclusă în despăgubirile ulterioare. Acest tip de asistenţă este acordată în mod direct de către preşedintele unei instanţe competente sau de către judecători autorizaţi şi ofiţeri de supraveghere şi de probaţiune profesională. În mod indirect, acest tip de asistenţă poate fi acordat de către o organizaţie neguvernamentală, care a obţinut din partea fondului mijloace pentru acordarea de asistenţă victimelor infracţiunilor şi familiilor acestora. Asistenţa constă în special în acordarea de beneficii băneşti, acoperirea cheltuielilor pentru achiziţionarea de hrană, medicamente, haine, plata chiriei sau acoperirea costului consultanţei juridice sau psihologice specializate.

« Despăgubiri pentru victimele infracţiunilor - Informaţii generale | Polonia - Informaţii generale »

SusSus

Ultima actualizare: 28-02-2008

 
  • Drept comunitar
  • Drept internaţional

  • Belgia
  • Bulgaria
  • Republica Cehă
  • Danemarca
  • Germania
  • Estonia
  • Irlanda
  • Grecia
  • Spania
  • Franţa
  • Italia
  • Cipru
  • Letonia
  • Lituania
  • Luxemburg
  • Ungaria
  • Malta
  • Ţările de Jos
  • Austria
  • Polonia
  • Portugalia
  • România
  • Slovenia
  • Slovacia
  • Finlanda
  • Suedia
  • Regatul Unit