comisia europeană > RJE > Introducerea unui caz în justiţie > Polonia

Ultima actualizare: 12-05-2009
Versiune pentru tipărit Adaugă la preferinţe

Introducerea unui caz în justiţie - Polonia

EJN logo

Această pagină nu mai este de actualitate. Versiunea lingvistică originală a fost actualizată şi transferată pe portalul european e-justiţie.


 

TABLE OF CONTENTS

1. Pot să introduc o acţiune în justiţie singur sau trebuie să folosesc un intermediar, de exemplu să fiu reprezentat de un avocat? 1.
2. Mai exact, cui trebuie să mă adresez: biroului de recepţie, biroului grefierului sau altui birou administrativ? 2.
3. În ce limbă pot să-mi formulez cererea? Pot să formulez cererea oral sau trebuie să existe o cerere scrisă? Pot să trimit cererea prin fax sau prin e-mail? 3.
4. Există formulare speciale pentru intentarea de acţiuni sau, dacă nu, cum trebuie să-mi prezint cauza? Din ce elemente trebuie să fie format dosarul? 4.
5. Va trebui să plătesc cheltuieli de judecată? Dacă da, când? Va trebui să plătesc un avocat chiar din momentul depunerii cererii? 5.
6. Pot să solicit asistenţă juridică? (subiectul „Asistenţă juridică”) 6.

 

1. Pot să introduc o acţiune în justiţie singur sau trebuie să folosesc un intermediar, de exemplu să fiu reprezentat de un avocat? 

În principiu, Codul de procedură civilă polonez (denumit în continuare CPC) nu prevede reprezentarea obligatorie de către un avocat. Părţile, persoanele împuternicite de către acestea sau reprezentanţii legali ai acestora pot acţiona în instanţă în mod direct sau prin mandatari. În conformitate cu articolul 871 din CPC, reprezentarea obligatorie de către un avocat se aplică acţiunilor aduse în faţa Curţii Supreme. În aceste acţiuni, o parte poate acţiona numai prin intermediul unui avocat sau al unui consilier juridic. Este exceptată de la această obligaţie persoana care depune o cerere pentru scutirea de la plata costurilor de judecată şi numirea unui avocat sau a unui consilier juridic ex officio.

O acţiune în justiţie poate fi introdusă de către o persoană cu capacitate juridică deplină sau de către o persoană juridică sau organizaţie socială care poate acţiona conform legii, chiar şi fără a deţine personalitate juridică. O persoană dobândeşte capacitate juridică la vârsta de 18 ani. O persoană fără capacitate juridică poate efectua acţiuni procedurale numai prin intermediul reprezentantului legal. Persoanele juridice şi alte organizaţii care au capacitatea de a acţiona în instanţă îndeplinesc acţiuni procedurale prin intermediul organismelor împuternicite să acţioneze în numele lor. Organismele în cauză sunt obligate să-şi demonstreze împuternicirea de a acţiona printr-un document care trebuie prezentat la îndeplinirea primei acţiuni procedurale.

SusSus

Instanţa poate permite temporar unei persoane care nu are capacitate juridică sau procesuală sau unei persoane care nu are o împuternicire legală corespunzătoare să acţioneze în instanţă, cu condiţia ca, înainte de expirarea termenului prevăzut, toate problemele să fie soluţionate şi acţiunile să fie aprobate de persoana desemnată în acest sens. Pentru partea care nu are capacitate procesuală sau reprezentant legal şi pentru partea care nu este reprezentată de către un împuternicit, instanţa numeşte un custode judiciar la cererea celeilalte părţi, în cazul în care aceasta iniţiază o acţiune procedurală urgentă împotriva celeilalte părţi.

În conformitate cu dispoziţiile articolului 87 din CPC, mandatarul poate fi un avocat sau un consilier juridic, iar în cauzele privind drepturile de proprietate industrială, acesta poate fi de asemenea un agent de brevetare sau, în plus, o persoană care administrează bunurile sau interesele părţii, o persoană cu care partea are o relaţie contractuală permanentă, dacă obiectul cauzei se încadrează în domeniul de aplicare al contractului, un alt participant la litigiu, precum şi părinţii, soţul/soţia, fraţii sau urmaşii părţii şi persoanele înrudite cu partea prin adopţie.

Mandatarul unei persoane juridice sau al unei întreprinderi, inclusiv cele fără personalitate juridică, poate fi de asemenea un angajat al întreprinderii sau autoritatea superioară a acesteia. O persoană juridică care furnizează, în temeiul altor dispoziţii legale, servicii juridice unei întreprinderi, unei persoane juridice sau unei alte entităţi organizaţionale, poate acorda o procură ad litem, în numele întreprinderii căreia îi furnizează servicii juridice, unui avocat sau unui consilier juridic, dacă este autorizată în acest sens de întreprinderea respectivă.

SusSus

În cauze privind paternitatea şi pensia alimentară, mandatarul poate fi, de asemenea, un reprezentant al unei autorităţi de stat locale însărcinate cu serviciile sociale sau al unei organizaţii sociale care oferă sprijin familiilor.

În cauzele referitoare la gestionarea unei ferme, mandatarul fermierului poate fi, de asemenea, un reprezentant al unei asociaţii de fermieri individuali din care face parte fermierul în cauză.

În cauze privind protecţia consumatorilor, mandatarul poate fi un reprezentant al unei organizaţii ale cărei atribuţii juridice includ protecţia consumatorilor.

În cauzele referitoare la protecţia proprietăţii industriale, mandatarul autorului unei propuneri de invenţie poate fi, de asemenea, un reprezentant al unei organizaţii ale cărei atribuţii juridice includ susţinerea proprietăţii industriale şi furnizarea de asistenţă autorilor propunerilor de invenţii.

2. Mai exact, cui trebuie să mă adresez: biroului de recepţie, biroului grefierului sau altui birou administrativ? 

Trebuie să vă adresaţi instanţei prin depunerea cererii (actului procedural) direct în clădirea în care funcţionează instanţa, la biroul de registratură sau prin trimiterea acesteia prin poştă.

3. În ce limbă pot să-mi formulez cererea? Pot să formulez cererea oral sau trebuie să existe o cerere scrisă? Pot să trimit cererea prin fax sau prin e-mail?

Cererea şi alte acte procedurale trebuie formulate în limba polonă sau trebuie însoţite de o traducere a acestora în limba polonă.

SusSus

Cererea trebuie să fie scrisă. Se exceptează de la această dispoziţie cauzele legate de dreptul muncii şi asigurările sociale, în care angajatul sau partea asigurată care nu este reprezentată de un avocat sau de un consilier juridic poate înainta oral procesul, conţinutul unei căi de atac, precum şi al altor acte procedurale instanţei competente, declaraţiile sale fiind înregistrate (articolul 466 din CPC).

Sunt necesare formulare oficiale în cauzele enumerate la articolul 1871-2 din CPC şi în procedurile simplificate (a se vedea capitolul referitor la procedurile simplificate).

Chiar dacă cererea (actul procedural) a fost trimisă prin e-mail sau fax, aceasta trebuie de asemenea depusă ulterior la registratura instanţei sau trimisă prin poştă.

4. Există formulare speciale pentru intentarea de acţiuni sau, dacă nu, cum trebuie să-mi prezint cauza? Din ce elemente trebuie să fie format dosarul?

Acţiunea este intentată prin depunerea unei cereri. Aceasta trebuie să respecte cerinţele unui act procedural (articolele 125 - 128 din CPC) şi trebuie să conţină elementele suplimentare stipulate la articolul 187 et seq. din CPC.

Un act procedural ar trebui să conţină în special:

  1. numele instanţei căreia îi este adresat, numele şi prenumele sau denumirea întreprinderilor părţilor, ale reprezentanţilor lor legali şi al mandatarilor;
  2. valoarea obiectului litigiului (sau valoarea obiectului căii de atac) în zloţi polonezi, rotunjită la un zlot întreg;
  3. Dacă este primul act al cauzei, domiciliul sau sediul părţilor, al reprezentanţilor legali şi al mandatarilor, iar în cazul actelor ulterioare, numărul de referinţă al cauzei;
  4. specificarea tipului de act;
  5. esenţa cererii sau a declaraţiei şi dovezi în sprijinul circumstanţelor menţionate;
  6. în actele procedurale care pregătesc audierea (acte pregătitoare) trebuie să se descrie pe scurt situaţia cauzei, trebuie prezentate declaraţiile celeilalte părţi şi probele aduse de aceasta şi, în final, trebuie identificate sau anexate probele care urmează a fi prezentate în cadrul audierii;
  7. semnătura părţii, a reprezentantului legal sau a mandatarului acesteia; în cazul în care partea respectivă nu poate semna actul, acesta trebuie să fie semnat de către o persoană împuternicită de către aceasta care menţionează motivul pentru care partea nu a semnat ea însăşi actul;
  8. o listă a probelor materiale;
  9. fiecare act procedural ar trebui însoţit de copii şi de copii după probele materiale, care urmează să fie trimise persoanelor participante la cauză şi, dacă probele materiale în original nu au fost înaintate instanţei, o copie după fiecare probă pentru a fi înregistrată de instanţă; în cauzele comerciale, există obligaţia de a trimite celeilalte părţi o copie după act, împreună cu probele materiale, şi de a anexa la act confirmarea primirii sau trimiterii acestora către cealaltă parte (articolul 4799 din CPC);
  10. în plus, actul procedural trebuie să fie însoţit de o procură, dacă actul este depus de un mandatar care nu a depus o procură anterior.

În conformitate cu dispoziţiile articolului 187 din CPC, cererea ar trebui să includă de asemenea:

SusSus

  1. solicitarea detaliată;
  2. faptele care sprijină solicitarea şi, dacă este necesar, care dovedesc competenţa instanţei.

Cererea poate include, de asemenea:

  • propuneri privind securitatea acţiunii, propuneri ca hotărârea să fie executorie cu intrare imediată în vigoare şi ca audierea să se desfăşoare în absenţa reclamantului
  • propuneri de pregătire a audierii, în principal cu privire la convocarea la audieri a martorilor şi a experţilor desemnaţi de reclamant, efectuarea unei verificări vizuale, solicitarea ca pârâtul să aducă la audiere orice document care se află în posesia sa şi care este necesar ca probă sau pentru verificare vizuală, solicitarea de probe pentru audiere de la instanţe, instituţii oficiale sau terţi.

5. Va trebui să plătesc cheltuieli de judecată? Dacă da, când? Va trebui să plătesc un avocat chiar din momentul depunerii cererii?

Conform Legii din 28 iulie 2008 privind cheltuielile de judecată în cauzele civile, cheltuielile de judecată (care includ taxe şi cheltuieli) trebuie plătite de către partea care aduce în instanţă un act care face obiectul unei taxe sau care determină efectuarea unor cheltuieli. Taxa trebuie plătită în momentul în care actul pentru care trebuie să se plătească taxa este înaintat în instanţă. Dacă nu se plăteşte taxa corespunzătoare, instanţa nu întreprinde nicio acţiune în cauza respectivă (articolul 1262 din CPC).

În conformitate cu articolul 130 din CPC şi cu articolul 1301 din CPC, în cazul în care un act procedural nu poate fi prelucrat în mod corespunzător deoarece nu s-au îndeplinit condiţiile de formă, nu există un formular oficial sau nu s-a plătit taxa judiciară, partea va fi chemată să corecteze, să completeze actul sau să plătească taxa în termen de o săptămână, după care, dacă solicitarea nu a fost îndeplinită, actul este trimis înapoi părţii. În cazul în care actul a fost depus de o persoană cu domiciliul sau sediul în străinătate care nu are un reprezentant în Polonia, termenul prevăzut pentru corectarea actului nu trebuie să fie mai mic de o lună. Dacă acţiunea solicitată nu este îndeplinită până la termenul limită specificat în notificare, actul este returnat. Un act returnat nu are niciunul dintre efectele atribuite prin lege înaintării unui act procedural în instanţă. Un act care a fost corectat sau completat în termenul prevăzut produce efecte de la data la care a fost depus (articolul 130 din CPC).

SusSus

Conform articolului 1302 din CPC, actele care prezintă vicii de formă sau care nu au fost plătite în mod corespunzător, depuse de către un avocat, un consilier general, un agent de brevetare sau, în acţiunile comerciale, de o întreprindere, sunt returnate fără o notificare separată. În principiu, căile de atac în justiţie sau măsurile de apel (apeluri, plângeri, plângeri finale, solicitarea declarării unei hotărâri valabile din punct de vedere juridic ca fiind ilegitimă, obiecţii împotriva unei hotărâri din oficiu, argumente împotriva unei somaţii de plată, plângeri cu privire la hotărârea funcţionarului care efectuează împărţirea instanţelor) afectate de vicii de formă sau care nu au fost plătite, depuse de persoanele menţionate anterior, sunt de asemenea respinse fără alte notificări suplimentare.

Rambursarea costurilor acţiunii între părţi se face în conformitate cu principiile stabilite la articolele 98 - 110 din CPC şi la articolul 520 din CPC. Regula de bază prevăzută la articolul 98 din CPC este aceea că partea care pierde rambursează celeilalte părţi, la cerere, cheltuielile efectuate necesare pentru executarea oportună a drepturilor şi pentru apărarea oportună (costurile acţiunii). În plus, în conformitate cu dispoziţiile articolului 100 din CPC, în cazul în care solicitarea a fost satisfăcută numai în parte, se va renunţa reciproc la plata cheltuielilor sau acestea vor fi atribuite în mod proporţional. Cu toate acestea, instanţa poate impune uneia dintre părţi obligaţia de a rambursa toate costurile, dacă cealaltă parte a cedat numai o mică parte din solicitarea sa sau dacă stabilirea sumei datorate a depins de o înţelegere încheiată de comun acord de către părţi sau de evaluarea instanţei. În procedurile fără caracter procesual, fiecare participant îşi acoperă cheltuielile legate de implicarea sa în cauză. Instanţa poate stabili partea care trebuie să plătească cheltuielile de judecată în funcţie de vină sau de echitate, dacă acest lucru este justificat de circumstanţele cauzei.

SusSus

Costurile necesare ale procedurilor realizate în mod direct de către persoana care se constituie ca parte în acţiune sau prin intermediul unui mandatar, altul decât un avocat sau un consilier juridic, includ cheltuielile de judecată suportate de către partea respectivă, costul transportului până la locul de desfăşurare a procesului al părţii în cauză sau al mandatarului său şi echivalentul beneficiilor pierdute de către parte ca urmare a înfăţişării sale în instanţă. Costul total al transportului şi echivalentul beneficiilor pierdute nu pot depăşi remuneraţia unui avocat practicant la sediul instanţei în care se judecă acţiunea. Costurile necesare ale procedurilor pentru o parte reprezentată de un avocat includ taxele, care nu trebuie, totuşi, să depăşească valorile stabilite prin dispoziţii separate, onorariul unui avocat, cheltuielile de judecată şi costurile înfăţişării personale a părţii în instanţă, solicitată de către instanţă (articolele 98 şi 99 din CPC).

Valoarea cheltuielilor de judecată este reglementată prin Legea din 28 iulie 2005 privind cheltuielile de judecată în cauze civile. Nivelul minim al onorariilor avocaţilor şi consilierilor juridici este stabilit prin două regulamente ale Ministerului de Justiţie din 28 septembrie 2002. Oricare alte aspecte referitoare la remuneraţia unui avocat sau a unui consilier juridic sunt reglementate prin dispoziţiile articolului 735 et seq. din Codul civil (CC). Termenul limită de plată a onorariului este stabilit de comun acord de către părţi.

Scutirea de la plata cheltuielilor de judecată este reglementată prin dispoziţiile articolelor 94 - 118 din Legea din 28 iulie 2005 privind cheltuielile de judecată în cauzele civile. La articolele 94-98 din lege se enumeră categoriile de persoane şi de cauze care sunt scutite de la obligaţia de a plăti cheltuieli de judecată în temeiul legii. Categoria de persoane scutite de la obligaţia de a plăti cheltuieli de judecată include, de exemplu, persoanele care solicită confirmarea paternităţii sau plata unei pensii alimentare.

SusSus

O persoană care a declarat că nu poate suporta astfel de costuri fără ca acest lucru să afecteze întreţinerea sa sau a familiei sale poate solicita, de asemenea, o scutire de la plata cheltuielilor de judecată (articolul 102). Instanţa poate acorda o scutire de la plata cheltuielilor de judecată unei persoane juridice sau unei entităţi organizaţionale, alta decât persoana juridică care a căpătat capacitate juridică prin lege, dacă aceasta dovedeşte că nu deţine suficiente mijloace financiare pentru a suporta cheltuielile (articolul 103). În plus, în ceea ce priveşte organizaţiile sociale neimplicate în activităţi comerciale, instanţa poate acorda o scutire de la plata cheltuielilor de judecată în propriile lor cauze legate de activităţi sociale, ştiinţifice, educaţionale, culturale, caritabile sau de autoajutorare, cu privire la protecţia consumatorilor, protecţia mediului şi asistenţa socială. La acordarea scutirii de la plata cheltuielilor de judecată, instanţa ia în considerare, în primul rând, obiectivele şi capacităţile legale de funcţionare ale organizaţiei, precum şi necesitatea de a îndeplini obiectivele printr-o acţiune civilă.

Cererile pentru scutirea de la plata cheltuielilor de judecată trebuie înaintate în scris sau oral, cu înregistrare, la instanţa la care se introduce acţiunea sau la care acţiunea este deja pe rol. Cererea pentru scutirea de la plata cheltuielilor de judecată ar trebui să fie însoţită de o declaraţie care să cuprindă informaţii cu privire la statutul familial, bunurile, veniturile şi mijloacele de trai ale persoanei care solicită scutirea. Declaraţia trebuie să se facă în forma prevăzută. Dacă declaraţia nu este întocmită sau nu conţine toate datele necesare, partea respectivă este chemată să remedieze neregulile în termenul prevăzut; în caz contrar, cererea este returnată. Persoanele al căror domiciliu nu se află în jurisdicţia instanţei pot solicita scutirea de la plata cheltuielilor de judecată instanţei districtuale competente pentru domiciliul lor. Instanţa în cauză transmite cererile în cel mai scurt timp instanţei competente.

SusSus

În acţiunile privind registrul funciar şi al ipotecilor, scutirea de la plata cheltuielilor de judecată poate fi realizată numai înainte de depunerea cererii de înscriere în registrul funciar şi al ipotecilor. În cazul în care cererea de înscriere în registrul funciar şi al ipotecilor trebuie făcută printr-un act notarial, se poate acorda o scutire de la plata cheltuielilor de judecată numai înainte de încheierea acelui act notarial.

Cheltuielile de judecată pe care partea nu a fost obligată să le plătească sau care nu trebuiau plătite de către custodele judiciar sau de procurorul public vor fi atribuite de instanţă în hotărârea finală a cauzei din acea instanţă, celeilalte părţi, dacă există motive pentru a proceda astfel, sub rezerva aplicării corespunzătoare a normelor care reglementează rambursarea costurilor acţiunii. Toate cheltuielile care nu au fost atribuite celeilalte părţi vor fi deduse, conform hotărârii finale a cauzei din acea instanţă, din suma acordată părţii în urma acţiunii. În cazurile în care acest lucru este recomandabil în mod special, instanţa nu va mai percepe cheltuieli de judecată (articolul 113).

Scutirea de la plata cheltuielilor de judecată nu eliberează partea de obligaţia de a rambursa costurile acţiunii celeilalte părţi.

6. Pot să solicit asistenţă juridică? (subiectul „Asistenţă juridică”)

Conform articolului 117 din CPC, o parte căreia o instanţă i-a acordat o scutire parţială sau integrală de la plata cheltuielilor de judecată sau o parte care beneficiază de o scutire legală de la plata acestor cheltuieli poate înainta, în scris sau oral cu înregistrare, o cerere pentru numirea unui avocat sau a unui consilier juridic ex officio. Partea în cauză înaintează cererea instanţei care va judeca cauza sau la care cauza este deja pe rol. O parte care nu are domiciliul în jurisdicţia instanţei respective poate înainta cererea instanţei districtuale competente pentru domiciliul său. Instanţa în cauză transmite cererile în cel mai scurt timp instanţei competente. Cererile de numire a unui avocat sau a unui consilier juridic înaintate pentru prima dată la apel sau la recurs pot fi trimise de către instanţă curţii de primă instanţă spre a fi examinate.

SusSus

Instanţa aprobă cererea în cazul în care consideră că participarea unui avocat sau a unui consilier juridic este necesară în cauza respectivă. Instanţa solicită consiliului districtual corespunzător al avocaţilor sau consiliului districtual al consilierilor juridici să numească un avocat sau un consilier juridic. Dacă avocatul sau consilierul juridic astfel numit trebuie să acţioneze în afara competenţei teritoriale a instanţei care judecă cauza, consiliul districtual al avocaţilor sau consiliul districtual al consilierilor juridici respectiv, la cererea avocatului sau a consilierului juridic, numeşte un avocat sau un consilier juridic dintr-un alt oraş, dacă este necesar. Depunerea unei cereri de numire a unui avocat sau a unui consilier juridic şi introducerea unui apel împotriva refuzului de numire a acestora nu întrerupe acţiunea deja pendinte, cu excepţia cazului în care este vorba despre numirea unui avocat sau a unui consilier juridic ca urmare a unei propuneri incluse în cerere sau formulate înainte de intentarea acţiunii. Cu toate acestea, instanţa poate suspenda examinarea cauzei până în momentul în care cererea este soluţionată în mod legal şi, prin urmare, poate să se abţină de la stabilirea unei date pentru audiere sau poate anula sau amâna o audiere care a fost deja stabilită (articolul 124 din CPC).

Scutirea de la plata cheltuielilor şi numirea unui avocat ex officio în litigiile transfrontaliere sunt reglementate de Legea din 17 decembrie 2004 privind asistenţa juridică în cauzele civile judecate în statele membre UE şi asistenţa juridică pentru soluţionarea unui litigiu înainte de începerea unei astfel de proceduri (a se vedea secţiunea privind Asistenţa juridică).

« Introducerea unui caz în justiţie - Informaţii generale | Polonia - Informaţii generale »

SusSus

Ultima actualizare: 12-05-2009

 
  • Drept comunitar
  • Drept internaţional

  • Belgia
  • Bulgaria
  • Republica Cehă
  • Danemarca
  • Germania
  • Estonia
  • Irlanda
  • Grecia
  • Spania
  • Franţa
  • Italia
  • Cipru
  • Letonia
  • Lituania
  • Luxemburg
  • Ungaria
  • Malta
  • Ţările de Jos
  • Austria
  • Polonia
  • Portugalia
  • România
  • Slovenia
  • Slovacia
  • Finlanda
  • Suedia
  • Regatul Unit