comisia europeană > RJE > Introducerea unui caz în justiţie > Republica Cehă

Ultima actualizare: 12-05-2009
Versiune pentru tipărit Adaugă la preferinţe

Introducerea unui caz în justiţie - Republica Cehă

EJN logo

Această pagină nu mai este de actualitate. Versiunea lingvistică originală a fost actualizată şi transferată pe portalul european e-justiţie.


 

TABLE OF CONTENTS

1. Este necesar să mă adresez unei instanţe judecătoreşti? 1.
2. Mă mai situez în cadrul termenului pentru introducerea unei acţiuni în justiţie? 2.
3. Este sigur faptul că trebuie să mă adresez unei instanţe din Republica Cehă? 3.
4. Dacă da, cărei instanţe anume ar trebui să mă adresez în Republica Cehă, în funcţie de domiciliul meu, al celeilalte părţi, sau alte aspecte ale cauzei mele? 4.
5. Cărei instanţe anume ar trebui să mă adresez în acest stat membru, în funcţie natura cazului meu şi suma în joc? 5.
6. Pot să introduc o acţiune în justiţie singur sau trebuie să folosesc un intermediar, de exemplu să fiu reprezentat de un avocat? 6.
7. Mai exact, cui trebuie să mă adresez: biroului de recepţie, biroului grefierului instanţei sau în altă parte? 7.
8. În ce limbă pot să-mi formulez cererea? Pot să formulez cererea oral sau trebuie să existe o cerere scrisă? Pot să trimit cererea prin fax sau prin e-mail? 8.
9. Există formulare speciale pentru intentarea de acţiuni sau, dacă nu, cum trebuie să-mi prezint cauza? Din ce elemente trebuie să fie format dosarul? 9.
10. Va trebui să plătesc cheltuieli de judecată? 10.
11. Va trebui să suport costul procedurilor? Dacă da, când? Va trebui să plătesc un avocat chiar din momentul depunerii cererii? Pot să solicit asistenţă financiară pentru plata costurilor procedurilor? 11.
12. Din ce moment se consideră că acţiunea mea este intentată în mod oficial? Voi primi vreo confirmare din partea autorităţilor cu privire la introducerea corectă a acţiunii? 12.
13. Pot avea informaţii detaliate despre ritmul evenimentelor ulterioare (cum ar fi intervalul permis în care mă pot înfăţişa)? 13.

 

OBSAH

1. Este necesar să mă adresez unei instanţe judecătoreşti?

Oricine are dreptul de a se adresa unei instanţe judecătoreşti pentru a-şi proteja un drept care a fost periclitat sau încălcat. Este întotdeauna o idee bună să încercaţi să soluţionaţi un litigiu pe cale amiabilă. Se pot folosi, de asemenea, diferite căi alternative de soluţionare a litigiilor. În unele domenii ale dreptului privat, statul acordă posibilitatea ca părţile implicate într-o relaţie de drept privat să încredinţeze soluţionarea unui litigiu unui organism privat. În Republica Cehă, Legea nr. 216/1994 a stabilit norme privind arbitrajul. În prezent, este în curs de elaborare o lege privind medierea în litigii care nu intră în sfera dreptului penal. Arbitrajul are ca rezultat o hotărâre arbitrală, care este obligatorie pentru ambele părţi implicate în litigiu şi are forma unui drept executabil. Pentru mai multe detalii, a se consulta secţiunea „Căi alternative de soluţionare a litigiilor - Republica Cehă”.

Chiar şi după ce v-aţi adresat unei instanţe judecătoreşti, este încă posibil să solicitaţi instanţei să facă o încercare de conciliere, dacă natura cauzei permite acest lucru (secţiunile 67-69 şi secţiunea 99 din Codul de procedură civilă). Concilierea aprobată în instanţă are aceleaşi efecte ca o hotărâre definitivă. În acelaşi timp, aceasta conferă un drept care poate fi pus în aplicare prin mijloace judiciare. Principiul „ne bis in idem” se aplică concilierii aprobate în instanţă.

SusSus

2. Mă mai situez în cadrul termenului pentru introducerea unei acţiuni în justiţie?

Termenul de prescripţie diferă în funcţie de cauză şi, de aceea, este mai bine să consultaţi un consilier juridic cât mai curând. Solicitarea trebuie adresată instanţei competente înainte de expirarea termenului de prescripţie (cererea trebuie depusă în instanţă în perioada stipulată).

Dacă termenul de prescripţie stipulat de lege a expirat, obligaţia debitorului nu a încetat, însă şi-a diminuat forţa. Aceasta înseamnă că obligaţia nu poate fi executată dacă debitorul susţine că termenul de prescripţie a trecut. Dispoziţiile generale care reglementează termenele de prescripţie sunt prezentate în secţiunile 100-114 din Legea nr. 40/1964 (Codul civil). Termenul de prescripţie pentru obligaţiile comerciale este reglementat de secţiunile 387-408 din Legea nr. 513/1991 (Codul comercial). Termenul de prescripţie general este de trei ani şi începe din ziua în care dreptul ar fi putut fi exercitat pentru prima dată. În cazul obligaţiilor comerciale, termenul de prescripţie general este de patru ani. Durata termenelor de prescripţie speciale depinde de natura drepturilor solicitate.

A se consulta de asemenea secţiunea „Termene procedurale - Republica Cehă”.

3. Este sigur faptul că trebuie să mă adresez unei instanţe din Republica Cehă?

A se consulta secţiunea „Instanţele competente”.

SusSus

4. Dacă da, cărei instanţe anume ar trebui să mă adresez în Republica Cehă, în funcţie de domiciliul meu, al celeilalte părţi, sau alte aspecte ale cauzei mele? 

Instanţa competentă este stabilită de normele privind competenţa teritorială, materială şi funcţională. Competenţa materială defineşte competenţa diferitelor tipuri de instanţe în funcţie de instanţa care judecă cauza în primă instanţă. În cadrul acţiunilor civile, competenţa materială înseamnă că instanţele districtuale au competenţa pentru proceduri desfăşurate în primă instanţă. Competenţa teritorială defineşte competenţa instanţelor de acelaşi fel, cu alte cuvinte, care curte de primă instanţă trebuie să audieze şi să dea o hotărâre într-o anumită cauză. Instanţa care deţine competenţa teritorială este instanţa ordinară (locală) a părţii împotriva căreia este introdusă acţiunea (pârâtul), cu excepţia cazurilor în care legea prevede altfel.

Instanţa ordinară a unei părţi a acţiunii este stabilită în funcţie de statutul acesteia: persoană fizică (sau, mai precis, persoană fizică care desfăşoară activităţi comerciale) sau persoană juridică (există prevederi speciale care stabilesc instanţa ordinară pentru stat, municipalităţi şi autorităţile locale). În general, instanţa ordinară a unei persoane fizice este instanţa corespunzătoare districtului în care îşi are domiciliul persoana fizică în cauză sau, dacă aceasta nu are domiciliu stabil, instanţa corespunzătoare districtului în care locuieşte în acel moment persoana respectivă. În cazul în care o persoană fizică are mai multe locuinţe, conceptul de instanţă ordinară include toate instanţele corespunzătoare districtelor în care respectiva persoană locuieşte cu intenţia de a-şi stabili acolo domiciliul permanent. În cazul unei persoane juridice, instanţa ordinară este cea corespunzătoare districtului în care se află sediul persoanei juridice în cauză. În cazul în care o instanţă regională are competenţă materială asupra litigiului în primă instanţă, competenţa teritorială aparţine instanţei corespunzătoare districtului în care se află instanţa ordinară a părţii. Competenţa funcţională defineşte competenţa diferitelor tipuri de instanţe implicate ulterior în audierea aceleiaşi cauze, în cazul introducerii de recursuri ordinare şi extraordinare (cu alte cuvinte, aceasta stabileşte care instanţă judecă recursurile ordinare şi extraordinare).

SusSus

5. Cărei instanţe anume ar trebui să mă adresez în acest stat membru, în funcţie natura cazului meu şi suma în joc? 

Astfel cum se menţionează mai sus (a se vedea întrebarea 4), regulile competenţei materiale stabilesc că, în principiu, în acţiunile civile, instanţele districtuale sunt competente în primă instanţă. Singura excepţie de la această regulă este faptul că instanţele regionale audiază şi deliberează în cauzele specificate în secţiunea 9 alineatul (2) şi (3) din Codul de procedură civilă. Aceasta include, în special, judecarea cauzelor a căror natură necesită o anumită expertiză şi a cauzelor care sunt mai complexe în ceea ce priveşte faptele şi legea (cum ar fi protecţia unei persoane, litigiile rezultate din Legea privind drepturile de proprietate intelectuală şi dispoziţiile legale care reglementează protecţia datelor cu caracter personal din sistemele informatice). În plus, instanţele regionale judecă în primă instanţă cauzele comerciale specificate în secţiunea 9 alineatul (3) din Codul de procedură civilă; toate cauzele comerciale care nu sunt specificate aici sunt audiate şi judecate de către instanţele districtuale.

6. Pot să introduc o acţiune în justiţie singur sau trebuie să folosesc un intermediar, de exemplu să fiu reprezentat de un avocat?

În Republica Cehă, reprezentarea de către un avocat nu este obligatorie în general în procedurile civile.

Orice persoană care are capacitatea de a chema în judecată o altă persoană sau de a fi chemat în judecată, adică orice persoană care are capacitate juridică (secţiunile 8-10 din Codul civil) poate acţiona pe lângă şi în faţa unei instanţe. O persoană fizică obţine capacitatea deplină de a chema sau de a fi chemat în instanţă atunci când devine majoră, mai precis la vârsta de optsprezece ani. Înainte de a împlini această vârstă, o persoană poate deveni majoră doar prin căsătorie. O parte la acţiune care nu are capacitatea deplină de a chema sau de a fi chemată în instanţă trebuie să aibă un reprezentant pe parcursul procedurilor. Este posibil ca o persoană să nu aibă capacitatea de a chema şi de a fi chemată în instanţă în cazul în care o instanţă a limitat sau a anulat capacitatea juridică a persoanei respective.

SusSus

În cazul persoanelor fizice care nu au capacitate juridică, un reprezentant acţionează în numele lor. O parte la o acţiune poate fi reprezentată:

  1. de un reprezentant juridic (secţiunea 22 din Codul de procedură civilă);
  2. de o persoană numită de către parte în temeiul unei procuri (secţiunile 24-28a din Codul de procedură civilă);
  3. de un reprezentant ales prin hotărârea instanţei (secţiunile 29-31 din Codul de procedură civilă). Autoritatea de a acţiona ca reprezentant este acordată fie prin lege, fie prin decizia unui organism de stat (reprezentarea legală) sau conform unui acord în temeiul unei procuri. Orice persoană care acţionează în cadrul procedurilor ca reprezentant al unei părţi în acţiune trebuie să-şi dovedească autoritatea de a acţiona ca reprezentant.

7. Mai exact, cui trebuie să mă adresez: biroului de recepţie, biroului grefierului instanţei sau în altă parte?

Solicitarea (cererea de iniţiere a acţiunii) trebuie adresată instanţei care are competenţă materială, teritorială şi funcţională. Adresele instanţelor cehe pot fi consultate pe site-ul internet al Ministerului Justiţiei din Republica Cehă: http://portal.justice.cz/uvod/Justice.aspx?id=soud ceština - English.

8. În ce limbă pot să-mi formulez cererea? Pot să formulez cererea oral sau trebuie să existe o cerere scrisă? Pot să trimit cererea prin fax sau prin e-mail?

Părţile unei acţiuni au statut egal şi au dreptul să acţioneze în faţa instanţei în limba lor maternă (secţiunea 18 din Codul de procedură civilă). Solicitarea (cererea de iniţiere a acţiunii) poate fi formulată în limba maternă a solicitantului. Pentru a grăbi analiza solicitării dumneavoastră este totuşi recomandabil să ataşaţi o traducere în limba cehă a tuturor documentelor adresate instanţei.

SusSus

Cererea de începere a procedurilor poate fi adresată în scris, oral (înregistrată) la biroul de recepţie al instanţei, în format electronic, prin telegramă sau prin fax. Cererea poate fi adresată oral pentru procedurile referitoare la acordarea permisiunii pentru căsătorie, pentru procedurile de stabilire sau negare a paternităţii, pentru procedurile desfăşurate pentru a stabili dacă consimţământul părinţilor unui copil este necesar pentru adoptarea acestuia, pentru procedurile de adopţie, pentru procedurile care pot fi iniţiate şi fără depunerea unei cereri, precum şi pentru cererile referitoare la executarea unei hotărâri emise în cadrul unor proceduri de acest tip. Orice instanţă districtuală trebuie să înregistreze o astfel de cerere şi să o înainteze fără întârziere instanţei competente. O cerere înaintată în format electronic, prin telegramă sau prin fax trebuie să fie însoţită de original sau de către un exemplar identic în scris în termen de cel mult trei zile. Această obligaţie nu se aplică cererilor în format electronic însoţite de o semnătură electronică avansată, susţinută de un certificat calificat recunoscut (în conformitate cu Legea nr. 227/2000).

9. Există formulare speciale pentru intentarea de acţiuni sau, dacă nu, cum trebuie să-mi prezint cauza? Din ce elemente trebuie să fie format dosarul?

Nu există formulare prestabilite pentru introducerea unei solicitări (cerere de începere a procedurilor). O solicitare trebuie să conţină elemente generale şi specifice.

Elementele generale includ denumirea instanţei căreia îi este adresată cererea şi numele persoanei care o depune. În plus, trebuie să reiasă clar din cerere ce reparaţii se solicită (obiectul cererii), iar aceasta trebuie semnată şi datată. Elementele specifice includ numele, prenumele şi adresele părţilor acţiunii (dacă este vorba de o persoană juridică, trebuie să se menţioneze de asemenea numele întreprinderii şi sediul acesteia); în cazul în care părţile îşi numesc reprezentanţi pentru desfăşurarea procedurilor, datele privind reprezentanţii acestora trebuie, de asemenea, precizate; sunt necesare, de asemenea, o descriere a faptelor cele mai importante şi o prezentare a dovezilor. Din solicitare trebuie să rezulte clar pretenţiile solicitantului. În cazul în care cererea se referă la aspecte comerciale, aceasta trebuie, de asemenea, să includă codul de identificare a persoanei juridice şi a persoanei fizice vizate implicate în activităţi comerciale.

SusSus

În cazul în care cererea nu conţine elementele solicitate sau în cazul în care aceasta este incomprehensibilă sau vagă, instanţa invită partea să corecteze aceste aspecte în termenul specificat. Dacă partea nu dă curs invitaţiei, instanţa suspendă acţiunea.

Trebuie să se înainteze numărul cerut de exemplare ale cererii, astfel încât instanţa să deţină un exemplar şi fiecare parte să poată primi, de asemenea, câte un exemplar, dacă este necesar.

10. Va trebui să plătesc cheltuieli de judecată?

Sunt percepute taxe judiciare pentru acţiunile prezentate în faţa instanţelor din Republica Cehă, mai precis pentru actele specificate în programul de taxe şi pentru actele realizate de către instanţe şi de către administraţia judiciară. Valoarea taxelor este stabilită prin Legea nr. 549/1991 privind taxele judiciare. Acestea sunt stabilite ca o sumă forfetară sau ca procentaj din valoarea obiectului acţiunii.

Unele tipuri de cauze (în principal cauzele necontencioase) sunt scutite de toate taxele. „Cauzele scutite de taxe în baza obiectului lor” includ, în special, litigii referitoare la tutelă, adopţie, îngrijirea minorilor, obligaţii de întreţinere mutuală a părinţilor şi copiilor etc. Aceste acţiuni nu sunt supuse la niciun fel de taxe.

Solicitanţii implicaţi în acţiunile următoare sunt scutiţi personal de la plata taxelor: stabilirea valorii plăţilor de întreţinere, despăgubiri pentru problemele de sănătate rezultate din accidente de muncă sau boli profesionale etc. În cazul în care solicitantul este scutit personal de la plata taxelor în cadrul procedurilor, iar instanţa se pronunţă în favoarea acestuia, taxele vor fi suportate de către pârât.

SusSus

În plus, pot fi acordate, de asemenea, scutiri individuale în funcţie de proprietatea şi mijloacele unei părţi. În cazul în care solicitantul se află într-o situaţie financiară dificilă din cauza şomajului prelungit, a unei stări de sănătate precare etc., acesta poate solicita instanţei scutirea totală sau parţială de la plata taxelor. De preferinţă, solicitarea trebuie ataşată la cererea adresată instanţei. În luarea unei decizii cu privire la scutirea de taxele judiciare, instanţa ia în considerare proprietăţile, situaţia financiară şi cea socială a solicitantului, valoarea taxelor judiciare care trebuie suportate, natura cauzei introduse etc. Cu toate acestea, scutirea nu poate fi acordată cererilor ofensatoare, celor care nu au şanse de a câştiga sau celor care apără un drept. A se consulta de asemenea „Asistenţă juridică - Republica Cehă”.

La depunerea cererii pentru începerea procedurilor, se plăteşte o taxă judiciară. Dacă taxa nu este plătită la depunere, instanţa invită partea să o plătească şi o informează că, în cazul în care taxa nu este plătită în termenul specificat, acţiunea va fi suspendată.

11. Va trebui să suport costul procedurilor? Dacă da, când? Va trebui să plătesc un avocat chiar din momentul depunerii cererii? Pot să solicit asistenţă financiară pentru plata costurilor procedurilor?

A se vedea „Asistenţă judiciară - Republica Cehă”.

SusSus

12. Din ce moment se consideră că acţiunea mea este intentată în mod oficial? Voi primi vreo confirmare din partea autorităţilor cu privire la introducerea corectă a acţiunii? 

Acţiunea este considerată intentată începând cu ziua în care instanţa primeşte cererea sau emite o hotărâre cu privire la începerea acţiunii fără cerere. Imediat după primirea cererii de către instanţă, acţiunea este iniţiată; instanţa nu trimite o confirmare specială cu privire la începerea procedurilor. Dacă solicitarea (cererea) a fost depusă personal la biroul de recepţie al instanţei, se poate cere confirmarea depunerii acesteia sub forma unei ştampile aplicate pe un exemplar al cererii. În cazul în care există erori în cerere, instanţa va invita părţile să le corecteze. Dacă părţile nu dau curs invitaţiei în termenul stabilit de către instanţă, acţiunea se suspendă.

13. Pot avea informaţii detaliate despre ritmul evenimentelor ulterioare (cum ar fi intervalul permis în care mă pot înfăţişa)?

Nu există termene legale în care instanţele trebuie să se pronunţe asupra plângerilor. După începerea procedurilor, instanţa începe analiza cauzei, chiar dacă nu mai sunt introduse şi alte documente. Instanţa trebuie să notifice solicitarea (cererea de iniţiere a acţiunii) personal celorlalte părţi ale acţiunii. În cadrul procedurilor, instanţa informează părţile cu privire la drepturile şi obligaţiile acestora. Dacă este necesară realizarea unei anumite acţiuni procedurale, instanţa stabileşte termenul în care acţiunea în cauză trebuie realizată. Părţile la acţiune şi reprezentanţii acestora au dreptul să consulte dosarul judiciar, cu excepţia informaţiilor despre vot, şi să solicite extrase şi copii ale acestuia. Judecătorul care prezidează poate permite oricărei persoane care are un interes legal în cauza respectivă sau care are motive întemeiate în acest sens să consulte dosarul şi să solicite extrase şi copii ale acestuia, cu excepţia cazului în care este vorba despre un dosar al cărui conţinut trebuie să rămână confidenţial în temeiul unor prevederi legale specifice.

« Introducerea unui caz în justiţie - Informaţii generale | Republica Cehă - Informaţii generale »

SusSus

Ultima actualizare: 12-05-2009

 
  • Drept comunitar
  • Drept internaţional

  • Belgia
  • Bulgaria
  • Republica Cehă
  • Danemarca
  • Germania
  • Estonia
  • Irlanda
  • Grecia
  • Spania
  • Franţa
  • Italia
  • Cipru
  • Letonia
  • Lituania
  • Luxemburg
  • Ungaria
  • Malta
  • Ţările de Jos
  • Austria
  • Polonia
  • Portugalia
  • România
  • Slovenia
  • Slovacia
  • Finlanda
  • Suedia
  • Regatul Unit