comisia europeană > RJE > Falimentul > România

Ultima actualizare: 18-05-2007
Versiune pentru tipărit Adaugă la preferinţe

Falimentul - România

EJN logo

Această pagină nu mai este de actualitate. Actualizarea este în curs şi va fi publicată pe portalul european e-justiţie.


 

TABLE OF CONTENTS

1. Care sunt diferitele tipuri şi obiective ale procedurilor de insolvenţă? 1.
2. Care sunt condiţiile pentru deschiderea fiecărui tip de proceduri de insolvenţă? 2.
a) Condiţii a)
b) Categoria de persoane cărora li se aplică: b)
c) Titularii cererii de deschidere a procedurii insolvenţei: c)
d) Cerinţe de publicitate: d)
3. Care este rolul diferiţilor participanţi în fiecare tip de proceduri? 3.
a) Instanţa a)
b) Administratorul judiciar/lichidatorul b)
c) Obligaţiile debitorului c)
d) Drepturile creditorilor şi căile de atac d)
4. Care sunt efectele deschiderii procedurilor? 4.
a) Definiţia activelor: a)
b) Natura deposedării imobilelor b)
c) Categorii de creanţe (în ordinea acoperirii lor, în cazul falimentului): c)
d) Măsuri provizorii d)
e) Formalităţi de publicitate (art. 21-22 din Regulamentul 1346/2000 al Consiliului) e)
5. Care sunt regulile specifice legate de diferite categorii de creanţe? 5.
6. Care sunt regulile privind actele prejudiciabile? 6.
a) Condiţii de anulare/denunţare a)
b) Definiţia perioadei de observaţie: b)
7. Care sunt condiţiile pentru depunerea şi acceptarea creanţelor? 7.
8. Care sunt regulile referitoare la procedurile de reorganizare? 8.
9. Care sunt regulile privind procedura de lichidare? 9.
10. Care sunt condiţiile pentru închiderea procedurii? 10.
a) Descrierea procedurii şi a efectelor închiderii procedurii a)

 

1. Care sunt diferitele tipuri şi obiective ale procedurilor de insolvenţă?

Sediul materiei:

Reglementarea generală în materia insolvenţei: Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial nr. 359 din 21 aprilie 2006

Reglementări speciale (societăţilor de asigurări, falimentul societăţilor bancare): Legea nr. 503/2004 privind redresarea financiară şi falimentul societăţilor de asigurare, publicată în Monitorul Oficial nr. 1193 din 14 decembrie 2004; Ordonanţa Guvernului nr. 10/2004 privind reorganizarea judiciară şi falimentul instituţiilor de credit, publicată în Monitorul Oficial nr. 84 din 30 ianuarie 2004, aprobată prin Legea nr. 278/2004.

Vă rugăm să prezentaţi o definiţie a insolvenţei

Definiţia insolvenţei

Insolvenţa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor exigibile. (art. 3 punctul 1).

Insolvenţa este vădită daca debitorul, după 30 de zile de la scadenţă, nu a plătit datoria sa faţă de unul sau mai mulţi creditori;

Insolvenţa este iminentă atunci când se dovedeşte că debitorul nu va putea plăti la scadenţă datoriile exigibile angajate, cu fondurile băneşti disponibile la data scadenţei;

Vă rugăm să menţionaţi procedurile preventive anterioare intrării în stare de insolvenţă

Nu există.

Vă rugăm să menţionaţi restructurările şi reorganizările informale

Nu există.

SusSus

Vă rugăm să menţionaţi procedurile formale de insolvenţă în scop administrativ şi pentru lichidare
  • procedura generală - reorganizare judiciară - faliment
  • procedura simplificată

2. Care sunt condiţiile pentru deschiderea fiecărui tip de proceduri de insolvenţă?

  • Vă rugăm să menţionaţi condiţiile de fond
  • Menţionaţi categoria de persoane cărora li se aplică;
    • (Deoarece există regimuri diferite de insolvenţă pentru persoane juridice şi persoane fizice, vă rugăm să descrieţi procedurile relevante
  • Cine poate cere deschiderea procedurilor?
  • Care sunt cerinţele în ceea ce priveşte publicarea acestor proceduri?
a) Condiţii

 a. Procedura generală deschisă la cererea debitorului. Condiţii:

  • debitorul se află în stare de insolvenţă vădită sau iminentă;
  • debitorul a depus actele prevăzute de art. 28 alin. (1);
  • debitorul nu a depus declaraţia de intrare în procedură simplificată;
  • debitorul a formulat cerere de reorganizare judiciară şi nu se află în imposibilitate de a beneficia de aceasta;

b. Procedura generală de insolvenţă deschisă de creditori:

  • creanţa, având o valoare superioară sumei de 10.000 lei (pentru creditorul-salariat 6 salarii medii pe economie), este certă, lichidă şi exigibilă de mai mult de 30 de zile ; şi
  • debitorul se află în stare de insolvenţă vădită sau iminentă; şi
  • debitorul nu se află în imposibilitate de a beneficia de reorganizare judiciară (caz în care va fi deschisă procedura simplificată a insolvenţei);
  • debitorul a formulat cerere de reorganizare judiciară şi a depus documentele prevăzute de lege pentru deschiderea procedurii generale a insolvenţei;

c. Procedura simplificată de insolvenţă. Condiţii:

SusSus

  • debitorul a depus de declaraţie de intrare în procedură simplificată, anexată cererii sale introductive sau în maxim 10 zile de la introducerea cererii; sau
  • debitorul nu a depus actele prevăzute la art. 28 alin. (1) lit. a-f şi h în termenul legal de 10 zile de la introducerea cererii sale (aceasta valorând recunoaştere de către debitor a stării de insolvenţă a patrimoniului său/ declaraţie a debitorului de intrare în procedura simplificată);sau
  • debitorul nu a depus declaraţie de intrare în procedură simplificată, dar se află în imposibilitate de a beneficia de reorganizare judiciară; sau
  • debitorul nu a depus declaraţie de reorganizare judiciară şi se află în una dintre următoarele situaţii:
    • nu deţin nici un bun în patrimoniul lor;
    • actele constitutive sau documentele contabile nu pot fi găsite;
    • administratorul nu poate fi găsit;
    • sediul nu mai există sau nu corespunde adresei din registrul comerţului;
    • societate comercială dizolvată anterior formulării cererii introductive;
  • administratorul judiciar a propus în raportul elaborat după numirea sa (în perioada de observaţie) intrarea în procedură simplificată.

d. Condiţii pentru deschiderea procedurii generale de insolvenţă - reorganizare judiciară:

La cererea debitorului:

  • sunt întrunite condiţiile prevăzute la 2.a.; şi
  • planul de reorganizare a fost confirmat de judecătorul sindic;

La cererea creditorilor:

  • sunt întrunite condiţiile prevăzute la 2.b; şi
  • debitorul nu a contestat starea de insolvenţă, a propus un plan de reorganizare judiciară, plan admis de judecătorul sindic; sau
  • debitorul a contestat starea de insolvenţă, dar contestaţia sa a fost respinsă de judecătorul sindic şi s-a propus un plan de reorganizare de administratorul judiciari sau de către creditori, plan acceptat de creditori şi confirmat de judecătorul sindic.

e. Condiţii pentru deschiderea procedurii generale de insolvenţă – faliment:

SusSus

  • debitorul a beneficiat de reorganizare judiciară, dar planul de reorganizare a eşuat; sau
  • debitorul a contestat starea de insolvenţă, contestaţia a fost respinsă şi nu a fost propus un plan de reorganizare de către participanţii la procedură îndreptăţiţi sau planul propus a fost acceptat şi/sau confirmat;
  • debitorul a propus un plan de reorganizare, care nu a fost acceptat şi/sau confirmat;
  • debitorul nu se încadrează în situaţiile ce permit deschiderea procedurii simplificate, dar administratorul judiciar apreciază că nu există şanse de redresare şi propune în raportul elaborat după numirea sa (în perioada de observaţie) intrarea în faliment.
b) Categoria de persoane cărora li se aplică:

Procedura generală se aplică:

  • societăţilor comerciale;
  • societăţilor cooperative;
  • organizaţiilor cooperatiste;
  • societăţilor agricole;
  • grupurile de interes economic;
  • oricăror alte persoane juridice de drept privat care desfăşoară şi activităţi economice.

Procedura simplificată se aplică:

  • comercianţilor, persoane fizice, acţionând individual;
  • asociaţiilor familiale;
  • comercianţilor care fac parte din categoriile cărora li se aplică procedura generală, dar care îndeplinesc şi una dintre următoarele condiţii:
    • nu deţin nici un bun în patrimoniul lor;
    • actele constitutive sau documentele contabile nu pot fi găsite;
    • administratorul nu poate fi găsit;
    • sediul nu mai există sau nu corespunde adresei din registrul comerţului;
    • debitorilor cărora li se poate aplica procedura generală, dar care nu au prezentat documentele prevăzute de lege pentru a beneficia de acea procedură;
  • societăţilor comerciale dizolvate anterior formulării cererii introductive;
  • debitorilor care şi-au declarat prin cererea introductivă intenţia de intrare în faliment sau care nu sunt îndreptăţiţi să beneficieze de procedura de reorganizare judiciară;
c) Titularii cererii de deschidere a procedurii insolvenţei:
  • debitorul;
  • creditorul/creditorii.
d) Cerinţe de publicitate:
  • publicarea hotărârii de deschidere a procedurii insolvenţei în Buletinul procedurilor de insolvenţă şi înregistrarea unei menţiuni în acest sens în registrul comerţului;
  • notificarea tuturor creditorilor cu privire la deschiderea procedurii (se realizează prin Buletinul procedurilor de insolvenţă şi printr-un ziar de largă circulaţie);
  • menţionarea în registrele de publicitate, potrivit normelor în materie, a transferurilor patrimoniale imobiliare operate în cursul procedurii.

3. Care este rolul diferiţilor participanţi în fiecare tip de proceduri?

  • Vă rugăm să descrieţi competenţa şi rolul instanţei
  • Vă rugăm să descrieţi numirea şi competenţele celor care pot lua măsuri în procedurile de insolvenţă, de exemplu administratorul/lichidatorul/judecătorul sindic
    • Vă rugăm să faceţi o distincţie, deoarece există regimuri de insolvenţă diferite pentru persoane juridice şi persoane fizice
  • Vă rugăm să descrieţi îndatoririle debitorului
  • Vă rugăm să descrieţi drepturile creditorilor şi căile de atac

SusSus

a) Instanţa
  • competenţă jurisdicţională: tribunalul de la sediul debitorului, prin judecătorul sindic; instanţă de recurs: curtea de apel;
  • judecătorului sindic – atribuţii:
    • pronunţarea hotărârii de deschidere a procedurii;
    • judecarea contestaţiei debitorului împotriva cererii introductive a creditorilor pentru începerea procedurii; judecarea opoziţiei creditorilor la deschiderea procedurii;
    • desemnarea/revocarea administratorului judiciar/lichidatorului;
    • judecarea cererilor de a i se ridica debitorului dreptul de a-şi mai conduce activitatea;
    • judecarea cererilor de atragere a răspunderii membrilor organelor de conducere care au contribuit la ajungerea debitorului în insolvenţă;
    • judecarea acţiunilor introduse de administratorul judiciar sau de lichidator pentru anularea unor acte frauduloase şi a unor constituiri ori transferuri cu caracter patrimonial, anterioare deschiderii procedurii;
    • judecarea contestaţiilor debitorului, ale comitetului creditorilor ori ale oricărei persoane interesate împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar sau de lichidator;
    • admiterea şi confirmarea planului de reorganizare;
    • soluţionarea cererii administratorului judiciar sau a comitetului creditorilor de întrerupere a procedurii de reorganizare judiciară şi de intrare în faliment;
    • soluţionarea contestaţiilor formulate la rapoartele administratorului judiciar sau ale lichidatorului;
    • judecarea acţiunii în anularea hotărârii adunării creditorilor;
    • pronunţarea hotărârii de închidere a procedurii.
b) Administratorul judiciar/lichidatorul
  • administratorul judiciar/lichidatorul provizoriu este numit de judecătorul sindic. Administratorul judiciar/lichidatorul definitiv (care poate fi înlocuit pentru motive temeinice) este numit de prima adunare a creditorilor şi confirmat de judecătorul sindic.
  • principalele atribuţii ale administratorului judiciar:
    • examinarea situaţiei economice a debitorului şi întocmirea unui raport prin care să propună fie intrarea în procedura simplificată, fie continuarea perioadei de observaţie în cadrul procedurii generale;
    • elaborarea planului de reorganizare a activităţii debitorului;
    • supravegherea operaţiunilor de gestionare a patrimoniului debitorului;
    • conducerea integrală, respectiv în parte, a activităţii debitorului;
    • introducerea de acţiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, precum şi a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operaţiuni comerciale încheiate de debitor şi a constituirii unor garanţii acordate de acesta, susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor;
    • menţinerea sau denunţarea unor contracte încheiate de debitor;
    • verificarea creanţelor şi, atunci când este cazul, formularea de obiecţiuni la acestea, precum şi întocmirea tabelelor creanţelor;
    • încasarea creanţelor; urmărirea încasării creanţelor referitoare la bunurile din averea debitorului sau la sumele de bani transferate de către debitor înainte de deschiderea procedurii; formularea şi susţinerea acţiunilor în pretenţii pentru încasarea creanţelor debitorului, pentru aceasta putând angaja avocaţi;
    • încheierea de tranzacţii, descărcarea de datorii, descărcarea fidejusorilor, renunţarea la garanţii reale, în numele debitorului;
    • sesizarea judecătorului-sindic în legătură cu orice problemă care ar cere o soluţionare de către acesta.
  • principalele atribuţii ale lichidatorului:
    • examinarea activităţii debitorului asupra căruia se iniţiază procedura simplificată;
    • conducerea activităţii debitorului;
    • introducerea de acţiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, precum şi a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operaţiuni comerciale încheiate de debitor şi a constituirii unor garanţii acordate de acesta, susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor;
    • aplicarea sigiliilor, inventarierea bunurilor şi luarea măsurilor corespunzătoare pentru conservarea lor;
    • menţinerea sau denunţarea unor contracte încheiate de debitor;
    • verificarea creanţelor şi, atunci când este cazul, formularea de obiecţiuni la acestea, precum şi întocmirea tabelelor creanţelor;
    • urmărirea încasării creanţelor din averea debitorului, rezultate din transferul de bunuri sau de sume de bani efectuat de acesta înaintea deschiderii procedurii, încasarea creanţelor; formularea şi susţinerea acţiunilor în pretenţii pentru încasarea creanţelor debitorului, pentru aceasta putând angaja avocaţi;
    • primirea plăţilor pe seama debitorului şi consemnarea lor în contul averii debitorului;
    • vânzarea bunurilor din averea debitorului, în conformitate cu prevederile prezentei legi;
    • încheierea de tranzacţii, descărcarea de datorii, descărcarea fidejusorilor, renunţarea la garanţii reale sub condiţia confirmării de către judecătorul-sindic.
c) Obligaţiile debitorului
  • introducerea cererii de insolvenţă, în cazul în care fondurile sale băneşti disponibile depăşesc datoriile exigibile (legea română sancţionează „atât abuzul grav, sub forma calificată a relei-credinţe, în cazul prematurităţii, cât şi întârzierea, din neglijenţa sa voită, a sesizării tribunalului);
  • depunerea la instanţa competentă a actelor (prevăzute de lege), ce permit analiza situaţiei economice, analiză de ale cărei rezultate depinde pronunţarea hotărârii de deschidere a procedurii;
  • obligaţia de a pune la dispoziţie administratorului judiciar sau, după caz, lichidatorului toate informaţiile cerute de acesta, precum şi toate informaţiile apreciate ca necesare, cu privire la activitatea şi averea sa, precum şi lista cuprinzând plăţile şi transferurile patrimoniale făcute de el în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii.
  • propunerea unui plan de reorganizare, dacă apreciază că redresarea sa economică este posibilă;
  • îndeplinirea obligaţiilor prevăzute în planul de reorganizare judiciară admis de judecătorul sindic(dacă a fost deschisă procedura reorganizării judiciare);
  • participarea la procedură, prin administratorul special (persoană desemnată de adunarea generală a asociaţilor/acţionarilor);
  • păstrarea, în cazul în care nu i s-a ridicat dreptul de administrare, a unei liste cuprinzând toate încasările, plăţile şi compensările efectuate după deschiderea procedurii, cu precizarea naturii şi valorii acestora şi a datelor de identificare a cocontractanţilor.
d) Drepturile creditorilor şi căile de atac

Drepturi:

SusSus

  • dreptul de a iniţia procedura insolvenţei, prin formularea unei cereri de deschidere a procedurii la tribunalul în a cărui rază teritorială domiciliază debitorul;
  • dreptul de a fi aleşi în comitetul creditorilor;
  • dreptul de a participa şi vota în adunarea creditorilor;
  • dreptul de a participa la distribuţiile de fonduri rezultate din reorganizarea judiciară a debitorului sau din lichidarea averii debitorului;
  • dreptul de a fi informat ori notificat cu privire la desfăşurarea procedurii şi de a participa la orice altă procedură reglementată de legea insolvenţei;
  • dreptul de a se opune deschiderii procedurii;
  • dreptul de a formula contestaţie cu privire la creanţele şi drepturile de preferinţă trecute de administratorul judiciar/lichidator în tabelul preliminar de creanţe şi în tabelul suplimentar de creanţe; contestaţie la planul de distribuire a fondurilor obţinute din lichidare, la rapoartele întocmite de administratorul judiciar/lichidator; contestaţie împotriva măsurilor şi deciziilor comitetului creditorilor; contestaţie împotriva hotărârii adunării creditorilor de desemnare a administratorului judiciar/lichidatorului definitiv.

Căi de atac:

  • opoziţia;
  • contestaţia;
  • recursul.

4. Care sunt efectele deschiderii procedurilor?

  • Vă rugăm să explicaţi cum sunt definite activele
  • Vă rugăm să descrieţi natura deposedării debitorului
  • Vă rugăm să faceţi o listă a categoriilor de creanţe care trebuie soluţionate
  • Vă rugăm să menţionaţi măsurile provizorii, de exemplu un moratoriu împotriva acţiunilor creditorilor sau un ordin de blocare
    • Vă rugăm să faceţi o distincţie, deoarece există regimuri de insolvenţă diferite pentru persoane juridice şi persoane fizice
  • În temeiul articolelor 21& 22 din Regulamentul (CE) nr. 1346/2000 al Consiliului, vă rugăm să indicaţi precis organismul către care lichidatorul poate adresa cererea de publicare sau de înregistrare într-un registru public (puteţi oferi un link spre unul sau mai multe site-uri internet naţionale
a) Definiţia activelor:

Legea insolvenţei nu prevede o definiţie a activului debitorului, acest concept, precum şi modalitatea de evaluare a elementelor de activ fiind reglementate în legislaţia contabilităţii (Legea nr. 82/19991, republicată în Monitorul Oficial nr. 48 din 14 ianuarie 2005, Ordinul nr. 1753/2004 pentru aprobarea Normelor privind organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de activ şi de pasiv, publicat în Monitorul Oficial nr. 1174 din 13 decembrie 2004; Ordinul nr. 1752/2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, publicat în Monitorului Oficial nr. 1080 din 30 noiembrie 2005).

SusSus

Din coroborarea prevederilor legale menţionate, se poate defini activul ca totalitate a bunurilor debitorului; în termeni contabili, activul include: active imobilizate (corporale, necorporale, financiare), active circulante (stocuri, creanţe, investiţii financiare pe termen scurt, casa şi conturi la bănci), cheltuieli în avans.

b) Natura deposedării imobilelor

Deschiderea procedurii ridică debitorului dreptul de administrare - constând în dreptul de a-şi conduce activitatea, de a-şi administra bunurile (inclusiv cele ce ar putea fi dobândite ulterior deschiderii procedurii, cu excepţia unor cazuri prevăzute expres de lege) din avere şi de a dispune de acestea -, dacă acesta nu şi-a declarat, intenţia de reorganizare.

Dacă planul de reorganizare a fost admis, judecătorul sindic se va pronunţa şi asupra ridicării sau menţinerii parţiale sau totale a dreptului de administrare.

Dreptul de administrare al debitorului încetează de drept la data la care se dispune începerea falimentului. În acest caz, sunt puse sub sigilii (lichidatorul având obligaţia de a lua măsurile necesare pentru conservarea bunurilor): magazinele, magaziile, depozitele, birourile, corespondenţa comercială, arhiva, dispozitivele de stocare şi prelucrare a informaţiei, contractele, mărfurile şi orice alte bunuri mobile aparţinând averii debitorului.

Nu fac obiectul punerii sub sigilii:

  • obiectele care vor trebui valorificate de urgenţă pentru a se evita deteriorarea lor materială sau pierderea din valoare;
  • registrele de contabilitate;
  • cambiile şi alte titluri de valoare scadente sau care urmează a fi scadente în scurt timp, precum şi acţiunile ori alte titluri de participaţie ale debitorului, care vor fi luate de lichidator pentru a fi încasate sau pentru a efectua activităţile de conservare cerute;
  • numerarul pe care lichidatorul îl va depune în bancă în contul averii debitorului.
c) Categorii de creanţe (în ordinea acoperirii lor, în cazul falimentului):
  1. taxele, timbrele sau orice alte cheltuieli aferente procedurii instituite prin prezenta lege, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea şi administrarea bunurilor din averea debitorului, precum şi plata remuneraţiilor administratorilor judiciari /lichidatorilor, experţilor;
  2. creanţele izvorâte din raportul de muncă;
  3. creanţele reprezentând creditele, cu dobânzile şi cheltuielile aferente, acordate de instituţii de credit după deschiderea procedurii, precum şi creanţele rezultând din continuarea activităţii debitorului după deschiderea procedurii;
  4. creanţele bugetare;
  5. creanţele reprezentând sumele datorate de către debitor unor terţi, în baza unor obligaţii de întreţinere, alocaţii pentru minori sau de plată a unor sume periodice destinate asigurării mijloacelor de existenţă;
  6. creanţele reprezentând sumele stabilite de judecătorul-sindic pentru întreţinerea debitorului şi a familiei sale, dacă acesta este persoană fizică;
  7. creanţele reprezentând credite bancare, cu cheltuielile şi dobânzile aferente, cele rezultate din livrări de produse, prestări de servicii sau alte lucrări, precum şi din chirii;
  8. alte creanţe chirografare;
  9. creanţele subordonate, în următoarea ordine de preferinţă:
    1. creditele acordate persoanei juridice debitoare de către un asociat sau acţionar deţinând cel puţin 10% din capitalul social, respectiv din drepturile de vot în adunarea generală a asociaţilor, ori, după caz, de către un membru al grupului de interes economic;
    2. creanţele izvorând din acte cu titlu gratuit.
d) Măsuri provizorii

De la data deschiderii procedurii (generale sau simplificate) se suspendă de drept toate acţiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale. În vederea respectării deciziei de suspendare, prin sentinţa de deschidere a procedurii judecătorul-sindic dispune comunicarea acesteia către instanţele judecătoreşti în a căror jurisdicţie se află sediul debitorului declarat la registrul comerţului şi tuturor băncilor unde debitorul are deschise conturi.

SusSus

e) Formalităţi de publicitate (art. 21-22 din Regulamentul 1346/2000 al Consiliului)
  • Buletinul procedurilor de insolvenţă (www.buletinulinsolventei.ro): se comunică prin BPI hotărârea de deschidere a procedurii; notificări, comunicări, convocări, încheieri, decizii pronunţate în cursul procedurii;
  • Registrul comerţului, registrul societăţilor agricole, registrul asociaţiilor şi fundaţiilor (www.onrc.ro): se comunică, spre menţionare în aceste registre, hotărârea de deschidere a procedurii de insolvenţă, copie a planului de reorganizare (dacă a fost deschisă procedura reorganizării judiciare);
  • Registre de publicitate imobiliară: dacă debitorul are bunuri supuse transcripţiei, inscripţiei sau înregistrării în registrele de publicitate, administratorul judiciar/lichidatorul trimite instanţelor, autorităţilor ori instituţiilor care ţin aceste registre o copie de pe sentinţa de deschidere a procedurii, spre a se face menţiune; (Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate imobiliară - www.ancpi.ro; Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare - www.mj.romarhiva.ro/webarchive/index.htm )

5. Care sunt regulile specifice legate de diferite categorii de creanţe?

(Vă rugăm să descrieţi în special regulile aplicabile drepturilor părţilor terţe în ceea ce priveşte procedura „in rem”, compensarea, despăgubirea, rezervarea titlului, contracte referitoare la proprietatea imobilă, contracte de angajare, drepturile şi îndatoririle creditorilor, regulile privind priorităţile).

SusSus

procedura in rem (art. 39)

Creditorul titular al unei creanţe garantate cu ipotecă, gaj sau altă garanţie reală mobiliară ori drept de retenţie de orice fel poate solicita judecătorului sindic ridicarea suspendării acţiunii judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţei, cu condiţia respectării regulilor privitoare la lichidarea bunului, prevăzute de legea insolvenţei şi a achitării din preţ a cheltuielilor (taxe, timbre şi orice alte cheltuieli) aferente vânzării bunului ce face obiectul garanţiei. Cererea de suspendare poate fi introdusă numai dacă:

„A. atunci când valoarea obiectului garanţiei este pe deplin acoperită de valoarea totală a creanţelor şi a părţilor de creanţe garantate cu acel obiect şi:

  1. obiectul garanţiei nu prezintă o importanţă determinantă pentru reuşita planului de reorganizare propus; sau
  2. obiectul garanţiei face parte dintr-un ansamblu funcţional, iar prin desprinderea şi vânzarea lui separată, valoarea bunurilor rămase nu se diminuează;

B. atunci când nu există o protecţie corespunzătoare a creanţei garantate în raport cu obiectul garanţiei, din cauza:

  1. diminuării valorii obiectului garanţiei sau existenţei unui pericol real ca aceasta să sufere o diminuare apreciabilă;
  2. diminuării valorii părţii garantate dintr-o creanţă cu rang inferior, ca urmare a acumulării dobânzilor, majorărilor şi penalităţilor de orice fel la o creanţă garantată cu rang superior;
  3. lipsei unei asigurări a obiectului garanţiei împotriva riscului pieirii sau deteriorării.”
aspecte privitoare la „despăgubire”

Judecătorul-sindic poate respinge cererea de ridicare a suspendării formulată de creditor, dacă administratorul judiciar/debitorul propune în schimb adoptarea uneia sau mai multor măsuri menite să ofere protecţie corespunzătoare creanţei garantate a creditorului, precum:

SusSus

  1. efectuarea de plăţi periodice în favoarea creditorului pentru acoperirea diminuării valorii obiectului garanţiei ori a valorii părţii garantate dintr-o creanţă cu rang inferior;
  2. efectuarea de plăţi periodice în favoarea creditorului pentru satisfacerea dobânzilor, majorărilor şi penalităţilor de orice fel şi, respectiv, pentru reducerea capitalului creanţei sub cota de diminuare a valorii obiectului garanţiei ori a valorii părţii garantate dintr-o creanţă cu rang inferior;
  3. novaţia obligaţiei de garanţie prin constituirea unei garanţii suplimentare, reale sau personale ori prin substituirea obiectului garanţiei cu un alt obiect.
compensarea creanţelor

Legea română consacră operaţiunile de compensare şi de netting:

Potrivit art. 3 pct. 33 din Legea nr. 85/2006, operaţiunea de netting presupune realizarea, în legătură cu unul sau mai multe contracte financiare calificate, a uneia sau a mai multora dintre următoarele operaţiuni:

  1. încetarea unui contract financiar calificat şi/sau accelerarea oricărei plăţi sau îndepliniri a unei obligaţii ori realizări a unui drept în baza unuia sau a mai multor contracte financiare calificate având ca temei un acord de compensare bilaterală (netting);
  2. calcularea sau estimarea unei valori de compensare, valori de piaţă, valori de lichidare ori valori de înlocuire a oricăreia dintre obligaţiile sau drepturile la care se referă lit. a);
  3. conversia într-o singură monedă a oricărei valori, calculată potrivit lit. b);
  4. compensarea, până la obţinerea unei sume nete (off-set), a oricăror valori calculate potrivit lit. b) şi convertite potrivit prevederilor lit. c);

Potrivit art. 52 din Legea nr. 85/2006, deschiderea procedurii de insolvenţă nu afectează dreptul unui creditor de a invoca compensarea creanţei sale cu cea a debitorului asupra sa, atunci când condiţiile prevăzute de lege în materie de compensare legală sunt îndeplinite la data deschiderii procedurii.

SusSus

6. Care sunt regulile privind actele prejudiciabile?

  • Vă rugăm să descrieţi condiţiile de revocare, anulare
  • Vă rugăm să prezentaţi o definiţie a perioadei de observaţie
a) Condiţii de anulare/denunţare
  • sediul materiei: art. 77-93 din Legea nr. 85/2006
  • acţiune judiciară pentru anularea transferuri cu caracter patrimonial, făcute în dauna creditorilor;
  • titularul acţiunii: administratorul judiciar/lichidatorul;
  • termen: 1 an de la data expirării termenului stabilit pentru întocmirea raportului privind starea societăţii (art. 20 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 85/2006), dar nu mai târziu de 18 luni de la data deschiderii procedurii.
  • acte supuse anulării:
    1. acte de transfer cu titlu gratuit, efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii; sunt exceptate sponsorizările în scop umanitar;
    2. operaţiuni comerciale în care prestaţia debitorului depăşeşte vădit pe cea primită, efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii;
    3. acte încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intenţia tuturor părţilor implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile;
    4. acte de transfer de proprietate către un creditor pentru stingerea unei datorii anterioare sau în folosul acestuia, efectuate în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii, dacă suma pe care creditorul ar putea să o obţină în caz de faliment al debitorului este mai mică decât valoarea actului de transfer;
    5. constituirea ori perfectarea unei garanţii reale pentru o creanţă care era chirografară, în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii;
    6. plăţile anticipate ale datoriilor, efectuate în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii, dacă scadenţa lor fusese stabilită pentru o dată ulterioară deschiderii procedurii;
    7. actele de transfer sau asumarea de obligaţii efectuate de debitor într-o perioadă de 2 ani anteriori datei deschiderii procedurii, cu intenţia de a ascunde/întârzia starea de insolvenţă ori de a frauda o persoană fizică sau juridică faţă de care era la data efectuării transferului unor operaţiuni cu instrumente financiare derivate, inclusiv ducerea la îndeplinire a unui acord de compensare bilaterală (netting), realizate în baza unui contract financiar calificat, ori a devenit ulterior debitor, în sensul prezentei legi.
    8. acte încheiate, în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, cu următoarele persoane, dacă sunt în dauna creditorilor:
      • cu un asociat comanditat sau cu un asociat deţinând cel puţin 20% din capitalul societăţii comerciale ori, după caz, din drepturile de vot în adunarea generală a asociaţilor, atunci când debitorul este respectiva societate în comandită, respectiv o societate agricolă, în nume colectiv sau cu răspundere limitată;
      • cu un membru sau administrator, atunci când debitorul este un grup de interes economic;
      • cu un acţionar deţinând cel puţin 20% din acţiunile debitorului ori, după caz, din drepturile de vot în adunarea generală a acţionarilor, atunci când debitorul este respectiva societate pe acţiuni;
      • cu un administrator, director sau un membru al organelor de supraveghere a debitorului, societate cooperativă, societate pe acţiuni cu răspundere limitată sau, după caz, societate agricolă;
      • cu orice altă persoană fizică ori juridică, deţinând o poziţie dominantă asupra debitorului sau a activităţii sale; cu un coindivizar asupra unui bun comun.
  • denunţarea contractelor în curs: în vederea creşterii la maximum a valorii averii debitorului, administratorul judiciar/lichidatorul poate să menţină sau să denunţe orice contract, închirierile neexpirate sau alte contracte pe termen lung, atât timp cât aceste contracte nu vor fi fost executate în totalitate ori substanţial de către toate părţile implicate.
b) Definiţia perioadei de observaţie:
  • art. 3 pct. 15;
  • perioada de observaţie este perioada cuprinsă între data deschiderii procedurii şi data confirmării planului sau, după caz, a intrării în faliment.

7. Care sunt condiţiile pentru depunerea şi acceptarea creanţelor?

(Vă rugăm să descrieţi regulile referitoare la notificarea creditorilor, la depunerea cererilor, la verificarea şi acceptarea creanţelor, la ierarhizarea creanţelor, la prioritate şi la creanţe garantate).

SusSus

notificare (art. 61-62)

În urma deschiderii procedurii, administratorul judiciar trimite o notificare tuturor creditorilor menţionaţi în lista depusă de debitor; dacă creditorii cu sediul sau cu domiciliul în străinătate au reprezentanţi în ţară, notificarea va fi trimisă acestora din urmă; notificarea se realizează conform prevederilor Codului de procedură civilă şi se va publica, totodată, pe cheltuiala averii debitorului, într-un ziar de largă circulaţie şi în Buletinul procedurilor de insolvenţă.

Notificarea cuprinde:

  1. termenul limită de depunere, de către creditori, a opoziţiilor la sentinţa de deschidere a procedurii, precum şi termenul de soluţionare a opoziţiilor; care nu va depăşi 10 zile de la data expirării termenului de depunere a acestora;
  2. termenul limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanţelor asupra averii debitorului, care va fi de maximum 60 de zile de la deschiderea procedurii, precum şi cerinţele pentru ca o creanţă înregistrată să fie considerată valabilă;
  3. termenul de verificare a creanţelor, de întocmire, afişare şi comunicare a tabelului preliminar de creanţe, care nu va depăşi 30 de zile pentru procedura generală sau, respectiv, 15 zile, în cazul procedurii simplificate, de la expirarea termenului prevăzut la lit. b);
  4. termenul de definitivare a tabelului creanţelor, care nu va depăşi 30 de zile în cazul procedurii generale şi, respectiv, 15 zile în cazul procedurii simplificate, de la expirarea termenului corespunzător fiecărei proceduri, prevăzut la lit. c);
  5. locul, data şi ora primei şedinţe a adunării generale a creditorilor, care va avea loc în maximum 5 zile de la expirarea termenului prevăzut la lit. c).
depunerea cererilor (art. 64):

Cu excepţia salariaţilor ale căror creanţe vor fi înregistrate de administratorul judiciar conform evidenţelor contabile, toţi ceilalţi creditori, ale căror creanţe sunt anterioare datei de deschidere a procedurii, trebuie să depună o cerere de admitere a creanţelor în termenul fixat în sentinţa de deschidere a procedurii.

SusSus

verificarea creanţelor (art. 66-67):

Toate creanţele vor fi supuse procedurii de verificare prevăzute de prezenta lege, cu excepţia creanţelor constatate prin titluri executorii. Toate creanţele prezentate pentru a fi admise şi înregistrate la grefa tribunalului vor fi prezumate valabile şi corecte dacă nu sunt contestate de către debitor, administratorul judiciar sau creditori.

Administratorul judiciar verifică fiecare cerere şi documentele depuse, efectuează o cercetare amănunţită pentru a stabili legitimitatea, valoarea exactă şi prioritatea fiecărei creanţe şi elaborează tabelul preliminar de creanţe.

Tabelul preliminar de creanţe este afişat la uşa instanţei şi notificat debitorului şi creditorilor. Debitorul, creditorii şi orice altă parte interesată vor putea să formuleze contestaţii cu privire la creanţele şi drepturile de preferinţă trecute de administratorul judiciar/lichidator în tabelul preliminar de creanţe (termen: cu cel puţin 10 zile înainte de data stabilită, prin sentinţa de deschidere a procedurii, pentru definitivarea tabelului). Tabelul definitiv (cuprinzând creanţele acceptate în tabelul preliminar şi împotriva cărora nu s-au formulat contestaţii, precum şi creanţele admise în urma soluţionării contestaţiilor) va indica suma solicitată, suma admisă şi rangul de prioritate a creanţei.

tipuri de creanţe; ierarhizare:

Creanţele garantate sunt creanţele persoanelor care beneficiază de o garanţie reală asupra bunurilor din patrimoniul debitorului, indiferent dacă acesta este debitor principal sau terţ garant faţă de persoanele beneficiare ale garanţiilor reale; aceste creanţe constituie categorie distinctă la votarea planului, iar creanţa lor este îndestulată din vânzarea bunului grevat, pentru partea neacoperită, creanţa devenind chirografară

SusSus

Creanţele chirografare sunt creanţele debitorului care nu au constituite garanţii faţă de patrimoniul debitorului şi care nu au privilegii însoţite de drepturi de retenţie, ale căror creanţe sunt curente la data deschiderii procedurii precum şi creanţe noi, aferente activităţilor curente în perioada de observaţie.

  • creanţele salariale sunt creanţele chirografare izvorăsc din raporturi de muncă între debitor şi angajaţii acestuia. Aceste creanţe sunt înregistrate din oficiu în tabelul de creanţe de către administratorul judiciar/lichidator şi sunt înscrise ca a doua categorie de creanţe chirografare;
  • creanţe bugetare reprezintă creanţele constând în impozite, taxe, contribuţii, amenzi şi alte venituri bugetare, precum şi accesoriile acestora. Aceste creanţe sunt înscrise ca a patra categorie de creanţe chirografare.

8. Care sunt regulile referitoare la procedurile de reorganizare?

(Aceste proceduri sunt menite să păstreze sau să restabilească situaţia debitorului şi ar putea afecta drepturile preexistente ale părţilor terţe, cuprinzând măsuri care implică posibilitatea suspendării plăţilor, suspendării măsurilor executorii şi reducerea obiectului cererii)

(Vă rugăm să menţionaţi persoanele îndreptăţite să propună un plan de reorganizare, caracteristicile planului (sfera de aplicare, durata), condiţiile de aprobare şi efectele procedurii).

a. Reorganizarea judiciară este procedura ce se aplică debitorului, persoană juridică, în vederea achitării datoriilor acestuia, conform programului de plată a creanţelor. Procedura de reorganizare presupune întocmirea, aprobarea, implementarea şi respectarea unui plan, numit plan de reorganizare, care poate să prevadă, împreună sau separat:

SusSus

  • restructurarea operaţională şi/sau financiară a debitorului;
  • restructurarea corporativă prin modificarea structurii de capital social;
  • restrângerea activităţii prin lichidarea unor bunuri din averea debitorului.

b. Persoanele îndreptăţite să propună un plan de reorganizare:

  • debitorul;
  • administratorul judiciar;
  • creditorii deţinând împreună sau separat minimum 20% din valoarea masei credale.

9. Care sunt regulile privind procedura de lichidare?

(Vă rugăm să menţionaţi regulile referitoare la valorificarea activelor şi la distribuirea veniturilor încasate).

Procedura falimentului este procedura de insolvenţă concursuală colectivă şi egalitară care se aplică debitorului în vederea lichidării averii acestuia pentru acoperirea pasivului, fiind urmată de radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat.

Principii:

  • luarea unor măsuri premergătoare lichidării referitoare la identificarea, conservarea şi recuperarea bunurilor reprezintă o etapă importantă a procesului de lichidare, prin care se urmăreşte identificarea şi punerea în siguranţă a bunurilor (preluarea controlului asupra acestora) şi totodată stabilirea valorii orientative a acestora pe care să se fundamenteze analizele şi în consecinţă deciziile iniţiale ale lichidatorului care au ca bază valoarea activelor;
  • evaluarea bunurilor atât separat cât şi ca unul sau mai multe ansambluri în stare de funcţionare, dacă este cazul; lichidatorul va angaja, în numele debitorului, un evaluator, persoană fizică sau juridică, ori va utiliza, cu acordul comitetului creditorilor, un evaluator propriu, pentru a evalua bunurile din averea debitorului, în conformitate cu standardele internaţionale de evaluare; lichidarea bunurilor din averea debitorului este efectuată de lichidator sub controlul judecătorului-sindic; pentru maximizarea valorii averii debitorului, lichidatorul va face toate demersurile de expunere pe piaţă, într-o formă adecvată, a acestora, cheltuielile de publicitate fiind suportate din averea debitorului; în baza acestei evaluări, lichidatorul elaborează un raport, în care sunt indicate şi modalităţile de lichidare: (a) vânzare prin negociere directă către un cumpărător deja identificat; (b) vânzare prin negociere directă, fără cumpărător identificat, cu precizarea preţului minim propus; (c) vânzarea la licitaţie); raportul lichidatorului este supus aprobării adunării creditorilor;
  • distribuirea sumelor obţinute din lichidare diferă, în raport de categoria de bunuri (grevate sau nu):

a. bunuri grevate, în favoarea creditorului, de ipoteci, gajuri sau alte garanţii reale mobiliare ori drepturi de retenţie de orice fel, vor fi distribuite în următoarea ordine:

SusSus

  1. taxe, timbre şi orice alte cheltuieli aferente vânzării bunurilor respective, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea şi administrarea acestor bunuri, precum şi plata remuneraţiilor persoanelor lichidatorului, ;
  2. creanţele creditorilor garantaţi, cuprinzând tot capitalul, dobânzile, majorările şi penalităţile de orice fel, precum şi cheltuielile. 

b. bunuri negrevate: creanţele vor fi plătite în următoarea ordine:

  1. taxele, timbrele sau orice alte cheltuieli aferente procedurii instituite prin prezenta lege, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea şi administrarea bunurilor din averea debitorului;
  2. creanţele izvorâte din raportul de muncă;
  3. creanţele reprezentând creditele, cu dobânzile şi cheltuielile aferente, acordate de instituţii de credit după deschiderea procedurii, precum şi creanţele rezultând din continuarea activităţii debitorului după deschiderea procedurii;
  4. creanţele bugetare;
  5. creanţele reprezentând sumele datorate de către debitor unor terţi, în baza unor obligaţii de întreţinere, alocaţii pentru minori sau de plată a unor sume periodice destinate asigurării mijloacelor de existenţă;
  6. creanţele reprezentând sumele stabilite de judecătorul-sindic pentru întreţinerea debitorului şi a familiei sale, dacă acesta este persoană fizică;
  7. creanţele reprezentând credite bancare, cu cheltuielile şi dobânzile aferente, cele rezultate din livrări de produse, prestări de servicii sau alte lucrări, precum şi din chirii;
  8. alte creanţe chirografare;
  9. creanţele subordonate, în următoarea ordine de preferinţă:
    1. creditele acordate persoanei juridice debitoare de către un asociat sau acţionar deţinând cel puţin 10% din capitalul social, respectiv din drepturile de vot în adunarea generală a asociaţilor, ori, după caz, de către un membru al grupului de interes economic;
    2. creanţele izvorând din acte cu titlu gratuit.

10. Care sunt condiţiile pentru închiderea procedurii?

  • Vă rugăm să descrieţi procedura şi efectele închiderii
a) Descrierea procedurii şi a efectelor închiderii procedurii

Procedura insolvenţei este închisă în următoarele circumstanţe (sediul materiei: art. 131-137):

SusSus

  • în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative şi nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare (art. 131);
  • o procedură de reorganizare judiciară va fi închisă în urma îndeplinirii tuturor obligaţiilor de plată asumate în planul confirmat;
  • o procedură de faliment (în procedură generală sau în procedură simplificată) va fi închisă când judecătorul-sindic a aprobat raportul final, când toate fondurile sau bunurile din averea debitorului au fost distribuite şi când fondurile nereclamate au fost depuse la bancă;
  • în cadrul procedurii falimentului, dacă creanţele au fost complet acoperite prin distribuirile făcute, judecătorul-sindic va pronunţa o sentinţă de închidere a procedurii falimentului şi de radiere a debitorului din registrul în care este înmatriculat:
    • chiar înainte ca bunurile din averea debitorului să fi fost lichidate în întregime, în cazul în care toţi asociaţii persoanei juridice sau persoana fizică, după caz, solicită acest lucru în termen de 30 de zile de la notificarea lichidatorului făcută administratorului special, urmând ca bunurile să treacă în proprietatea indiviză a asociaţilor/acţionarilor, corespunzător cotelor de participare la capitalul social;
    • în toate celelalte cazuri, procedura se închide numai după lichidarea completă a activului, eventualele sume reziduale ultimei distribuiri urmând a fi depuse într-un cont la dispoziţia asociaţilor sau persoanei fizice, după caz.

Efecte:

SusSus

  • descărcarea de obligaţii a tuturor părţilor implicate, precum şi a organelor care aplică procedură;
  • debitorul persoană fizică va fi descărcat de obligaţiile pe care le avea înainte de intrarea în faliment, însă sub rezerva de a nu fi găsit vinovat de bancrută frauduloasă sau de plăţi ori transferuri frauduloase
  • în cazul închiderii procedurii de reorganizare judiciară, urmare a reuşitei planului, redresarea economică a debitorului, urmare a reuşitei planului, debitorul n va mai putea propune un plan de reorganizare în următorii 5 ani;
  • în cazul închiderii procedurii falimentului, radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat.
Există un stigmat al eşecului? Există posibilitatea de a reporni o afacere?

Legea română nu stigmatizează eşecul în afaceri. Îşi pierd însă capacitarea de a fonda o societate comercială persoanele care au fost condamnate pentru infracţiunile prevăzute la art. 143 - 145 din Legea nr. 85/2006.

Ce sancţiuni pot fi impuse celor implicaţi în procedurile de insolvenţă ale unei companii, în cazul în care comportamentul lor a fost inadecvat? Vă rugăm să menţionaţi sancţiunile civile sau penale care pot apărea şi care sunt efectele acestor sancţiuni.

atragerea răspunderii civile (art. 138):

La cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvenţă, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societăţii sau de conducere, precum şi de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvenţă a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:

  1. au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane;
  2. au făcut acte de comerţ în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice;
  3. au dispus, în interes personal, continuarea unei activităţi care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăţi;
  4. au ţinut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ţinut contabilitatea în conformitate cu legea;
  5. au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia;
  6. au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăţi;
  7. în luna precedentă încetării plăţilor, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferinţă unui creditor, în dauna celorlalţi creditori.

atragerea răspunderii penale (art. 143-147): infracţiunile de bancruta simplă, bancrută frauduloasă, gestiune frauduloasă, delapidare.

« Falimentul - Informaţii generale | România - Informaţii generale »

SusSus

Ultima actualizare: 18-05-2007

 
  • Drept comunitar
  • Drept internaţional

  • Belgia
  • Bulgaria
  • Republica Cehă
  • Danemarca
  • Germania
  • Estonia
  • Irlanda
  • Grecia
  • Spania
  • Franţa
  • Italia
  • Cipru
  • Letonia
  • Lituania
  • Luxemburg
  • Ungaria
  • Malta
  • Ţările de Jos
  • Austria
  • Polonia
  • Portugalia
  • România
  • Slovenia
  • Slovacia
  • Finlanda
  • Suedia
  • Regatul Unit