comisia europeană > RJE > Falimentul > Belgia

Ultima actualizare: 26-03-2009
Versiune pentru tipărit Adaugă la preferinţe

Falimentul - Belgia

EJN logo

Această pagină nu mai este de actualitate. Actualizarea este în curs şi va fi publicată pe portalul european e-justiţie.


 

TABLE OF CONTENTS

1. Care sunt diferitele tipuri şi obiective ale procedurilor de insolvenţă? 1.
2. Care sunt condiţiile pentru deschiderea fiecărui tip de procedură de insolvenţă? 2.
3. Care este rolul diferiţilor participanţi la fiecare tip de procedură? 3.
4. Care sunt efectele deschiderii procedurilor? 4.
5. Care sunt regulile specifice legate de diferite categorii de creanţe? 5.
6. Care sunt regulile privind actele prejudiciabile? 6.
7. Care sunt condiţiile pentru depunerea şi acceptarea creanţelor? 7.
8. Care sunt regulile referitoare la procedurile de reorganizare? 8.
9. Care sunt regulile privind procedura de lichidare? 9.
10. Care sunt condiţiile pentru închiderea procedurii? 10.

 

1. Care sunt diferitele tipuri şi obiective ale procedurilor de insolvenţă?

Articolul 8 din Legea ipotecară prevede1: „Bunurile debitorului servesc drept garanţie comună pentru creditorii acestuia, iar preţul bunurilor respective va fi distribuit între aceştia în mod echitabil, cu excepţia cazului în care anumiţi creditori sunt îndreptăţiţi în mod legal să fie plătiţi în mod prioritar.”

Insolvenţa implică faptul că un debitor nu este capabil să-şi achite datoriile pe care le are faţă de creditorul/creditorii său/săi. Pentru a garanta faptul că obligaţiile debitorului faţă de creditorii acestuia nu sunt anulate, există proceduri legale care permit creditorului să obţină plata total sau parţial.

Cele mai importante proceduri de insolvenţă sunt administrarea judiciară, falimentul şi concordatul cu creditorii.

Sistemul judiciar belgian face distincţia între comercianţi şi necomercianţi. Un comerciant este o persoană care desfăşoară acte comerciale, acestea fiind activitatea sa ocupaţională principală sau secundară. Principalul element referitor la actele comerciale este faptul că acestea sunt defăşurate în vederea obţinerii de profit. Doar comercianţii pot solicita administrare judiciară şi pot fi declaraţi în stare de faliment.

Procedura de faliment este reglementată de Legea din 8 august 1997 (B.S., 28 octombrie 1997, err., B.S., 7 februarie 2001), ca fiind un simplu mecanism de lichidare. Legea din 17 iulie 1997 (B.S., 28 octombrie 1997, err., B.S., 4 decembrie 1997) guvernează administrarea judiciară, ca fază preliminară falimentului. În timpul administrării judiciare, debitorul este protejat faţă de creditori şi nicio persoană nu poate solicita declararea acestuia în stare de faliment.

SusSus

Procedura concordatului este reglementată de Codul judiciar (C. jud.) în cazul în care este vorba despre necomercianţi. Orice persoană fizică având domiciliul în Belgia şi care nu este comerciant poate solicita un concordat în cazul în care aceasta se află, în mod durabil, în incapacitate de a-şi plăti datoriile şi nu şi-a exprimat intenţia de a solicita declararea insolvenţei [articolul 1675/2 alineatul (1) C. jud.].

2. Care sunt condiţiile pentru deschiderea fiecărui tip de procedură de insolvenţă?

Administrarea judiciară

Administrarea judiciară poate fi deschisă pentru orice debitor comerciant care nu a arătat nici un semn al relei-credinţe în cazul în care acesta nu poate să-şi achite datoriile în termenul cuvenit sau în cazul în care dificultăţi pe un termen relativ scurt, care îl obligă să suspende plăţile, pun în pericol supravieţuirea pe viitor a afacerii acestuia [articolul 9 alineatul (1) din Legea judiciar administrativă- AJA[. O condiţie suplimentară o reprezintă faptul că societatea poate fi readusă la sănătate financiară şi profitabilitate (articolul 9 alineatul (2) AJA).

Cererea privind administrarea judiciară poate fi adresată în scris de către debitor instanţei comerciale [articolul 11 alineatul (1) AJA]. Procurorul regelui poate, de asemenea, declanşa procedura prin somaţie [articolul 11 alineatul (2) AJA].

Registratura instanţei comerciale deţine informaţii utile cu privire la comercianţii care se confruntă cu dificultăţi de plată, acestea fiind accesibile doar procurorului regelui şi comerciantului (articolul 5 AJA). Legea denumeşte acest lucru colectare de date.

SusSus

Falimentul

Un comerciant este în stare de faliment dacă sunt îndeplinite două condiţii: acesta trebuie să fi încetat în mod durabil plăţile şi trebuie să fie un împrumutător insolvabil [articolul 2 alineatul (1) din Legea privind falimentul].

Procedurile de faliment pot fi declanşate în faţa instanţei comerciale, fie la cererea debitorului însuşi, fie la somaţia unuia sau a mai multor creditori, a serviciului de urmărire penală, a administratorului judiciar numit de către instanţă sau a unui lichidator în cazul unei proceduri de insolvenţă teritorială internaţională care se desfăşoară în Uniunea Europeană (articolul 6 din Legea privind falimentul). Instanţa nu mai poate declara o persoană ca fiind în stare de faliment din proprie iniţiativă.

Instanţa nu trebuie să declare imediat o persoană ca fiind în stare de faliment. Aceasta poate suspenda luarea hotărârii până la cincisprezece zile pentru a acorda comerciantului sau serviciului de urmărire penală timp pentru a solicita administrarea judiciară (articolul 7 din Legea privind falimentul).

Articolul 10 din Legea privind falimentul prevede că cererea debitorului trebuie să fie însoţită de bilanţ, registru contabil, lista de personal şi o listă cu numele şi adresele clienţilor şi ale furnizorilor.

3. Care este rolul diferiţilor participanţi la fiecare tip de procedură?

Administrarea judiciară

Instanţa competentă din punct de vedere material este instanţa comercială. Instanţa competentă din punct de vedere teritorial este instanţa competentă pentru circumscripţia legală în care debitorul îşi are sediul principal sau, în cazul unei corporaţii, biroul central, în ziua în care procedurile de administrare judiciară au fost declanşate (articolul 53 AJA). Instanţa dispune asupra cererii de administrare judiciară (articolul 14 AJA), asupra suspendării temporare a plăţilor [articolul 15 alineatul (1)(1) AJA], desemnează unul sau mai mulţi administratori judiciari [articolul 15 alineatul (1)(2) AJA], iar în cazuri corespunzătoare autorizează suspendarea definitivă a plăţilor [articolul 33 alineatul (1) AJA].

SusSus

Un rol esenţial îi revine administratorului judiciar. Acesta are misiunea de a-l asista pe debitor în gestionarea bunurilor acestuia, sub supravegherea instanţei [articolul 19 alineatul (1) AJA]. Acesta prezintă rapoarte ori de câte ori acest lucru este necesar conform circumstanţelor şi ori de câte ori instanţa solicită acest lucru [articolul 19 alineatul (1) AJA]. Exigenţele la adresa administratorului privesc garantarea imparţialităţii şi a independenţei, experienţă în ceea ce priveşte gestionarea afacerilor, responsabilitate şi respectarea codului de etică profesională [articolul 19 alineatul (2) AJA].

Sarcinile specifice ale administratorului judiciar sunt de a-l asista pe debitor în activitatea de gestionare a planului de recuperare şi de plăţi a acestuia (articolul 29 alineatul (1(2) AJA), de a supraveghea şi monitoriza planul şi procedura de administrare (articolul 36 alineatul (1) AJA), de a prezenta rapoarte instanţei cu privire la punerea în aplicare a planului şi a procedurii de administrare [articolul 36 alineatul (2) AJA] şi de a prezenta rapoarte instanţei în momentul finalizării procedurii de administrare [articolul 40 alineatul (1) AJA]. Administratorul judiciar trebuie să examineze, de asemenea, toate declaraţiile primite din partea creditorilor privind creanţele, fiind asistat în aceasta de către debitor (articolul 26 AJA).

Debitorului îi revine misiunea de a întocmi un plan de redresare şi de plăţi (articolul 29 AJA). Acesta este pasibil de a fi urmărit penal în cazul în care ascunde în mod intenţionat, face o declaraţie exagerată sau minimalizează o parte a bunurilor sale ori a pasivelor sau în cazul în care furnizează în mod conştient informaţii incorecte (articolul 46 AJA). Debitorului nu îi este permis să fie implicat în niciun fel de înşelăciune. Acesta nu poate, de asemenea, să întreprindă niciun act administrativ sau de decizie fără aprobarea administratorul judiciar [articolul 15 alineatul (1)(3) AJA].

SusSus

Creditorul are dreptul de a fi audiat în instanţă (articolul 13 AJA), de a consulta dosarul privind cauza în mod gratuit şi de a obţine o copie a acestuia în schimbul plăţii costului la registratura instanţei [articolul 18 alineatul (2) AJA], de a solicita încetarea suspendării plăţilor în cazul în care creanţele sale nu sunt satisfăcute [articolul 37 alineatele (1)(2) AJA] şi de a modifica planul în cazul în care face dovada faptului că punerea în aplicare a planului va genera dificultăţi serioase pentru acesta [articolul 38 alineatul (2) AJA].

Falimentul

Instanţa competentă din punct de vedere material este instanţa comercială. Instanţa competentă din punct de vedere teritorial este instanţa competentă pentru circumscripţia legală în care debitorul îşi are sediul principal sau, în cazul unei corporaţii, biroul central, în ziua în care procedurile de administrare judiciară au fost declanşate (articolul 115 din Legea privind falimentul). Prin hotărârea sa, prin care persoana este declarată în stare de faliment, instanţa denumeşte unul sau mai mulţi lichidatori în caz de insolvenţă [articolul 11 alineatul (1) din Legea privind falimentul].

Administratorul judiciar este responsabil, în special, cu supravegherea gestionării şi a lichidării falimentului şi cu realizarea urgentă a tuturor acţiunilor necesare. Acesta prezintă rapoarte instanţei cu privire la toate litigiile care rezultă în urma procedurii de faliment (cu excepţia litigiilor privind creanţele care urmează să fie incluse în pasive). Administratorul judiciar solicită, de asemenea, măsurile urgente care sunt necesare pentru a proteja bunurile care fac obiectul procedurii falimentului şi prezidează adunarea creditorilor (articolul 35 din Legea privind falimentul).

SusSus

Lichidatorii trebuie să fie avocaţi cu pregătire specială care să ofere garanţii specifice în ceea ce priveşte competenţa acestora privind procedurile de lichidare [articolul 27 alineatul (2) din Legea privind falimentul)]. Aceştia transmit în fiecare an administratorului judiciar un raport complet cu privire la situaţia procedurii de faliment [articolul 34 alineatul (1) din Legea privind falimentul)]. Lichidatorii gestionează patrimoniul aflat în stare de faliment sub supravegherea administratorului judiciar (articolul 40 din Legea privind falimentul) şi întocmesc inventarul acestuia [articolul 43 alineatul (1) din Legea privind falimentul)]. Aceştia reprezintă creditorii, cu excepţia celor care sunt cunoscuţi sub denumirea de creditori separatişti (creditori gajişti, ipotecari şi privilegiaţi).

În conformitate cu articolul 9 din Legea privind falimentul, debitorul trebuie să facă o declaraţie la registratura instanţei comerciale privind încetarea plăţilor. Acesta este, în mod automat, decăzut din dreptul de a gestiona patrimoniul aflat în stare de faliment [articolul 16 alineatul (1) din Legea privind falimentul], aceasta fiind plasată sub controlul lichidatorilor. Cu toate acestea, se prevede în mod expres că anumite bunuri nu sunt acoperite de faliment, cum ar fi bunurile necesare pentru exercitarea ocupaţiei, precum şi sumele şi bunurile excluse de la procedurile de faliment de către Codul judiciar.

Creditorii care nu sunt reprezentaţi de administratori judiciari, şi anume creditorii chirografari şi creditorii care beneficiază de un privilegiu general au dreptul la o proporţie echitabilă din bunurile aflate în stare de faliment, după deducerea costurilor de administrare a patrimoniului şi a plăţilor către creditorii privilegiaţi (articolul 99 din Legea privind falimentul). Separatiştii acţionează în nume propriu urmărind satisfacerea creanţelor lor (a se vedea mai jos).

SusSus

4. Care sunt efectele deschiderii procedurilor?

5. Care sunt regulile specifice legate de diferite categorii de creanţe?

Administrarea judiciară

Administrarea judiciară declanşează iniţial o suspendare temporară a plăţilor pentru o perioadă de supraveghere de până la şase luni [articolul 15 alineatul (1(1) AJA]. În consecinţă, debitorul poate fi declarat în stare de incapacitate parţială al cărei grad este determinat de către instanţă pe baza necesităţilor situaţiei practice. Este imposibil însă ca toată puterea de a gestiona şi de a dispune de bunurile debitorului să fie transferată administratorului judiciar. Acestuia i se poate acorda doar un rol de asistenţă şi/sau de supraveghere.

Drepturile de executare ale creditorilor sunt, de asemenea, suspendate: măsurile de executare iniţiate deja nu mai pot fi continuate şi niciun alt creditor nu mai poate lua noi măsuri. Sechestrele aplicate nu pot fi executate în perioada de supraveghere (articolul 22 AJA).

Specialiştii clasifică creditorii în diferite categorii, principala distincţie fiind între creditorii generali (generalişti) şi creditorii speciali (separatişti). Generaliştii sunt creditorii chirografari şi creditorii care beneficiază de un privilegiu general. Separatiştii cuprind creditorii privilegiaţi speciali, creditorii ipotecari şi creditorii gajişti.

Generaliştii sunt obligaţi de planul de redresare şi de plăţi şi sunt supuşi acestuia, în timp ce separatiştii au această calitate numai dacă au consimţit în mod expres şi individual în acest sens. Separatiştii nu mai pot lua nicio măsură ulterioară de executare: astfel de măsuri sunt suspendate. Aceştia pot solicita însă garanţii suplimentare în cazul în care pot dovedi că garanţia existentă ar putea suferi o scădere substanţială a valorii.

SusSus

Falimentul

Din ziua în care instanţa comercială întocmeşte ordinul de faliment, persoana declarată în stare de faliment pierde, în mod automat, orice control asupra bunurilor sale [articolul 16 alineatul (1) din Legea privind falimentul]. Lichidatorii îşi asumă controlul asupra patrimoniului, având misiunea de a-l lichida.

Lichidarea constă în valorificarea activelor cuprinse în patrimoniu în vederea satisfacerii creanţelor creditorilor persoanei aflate în stare de faliment. În cazul în care există mai mulţi creditori, aceştia sunt cunoscuţi sub denumirea de creditori concurenţiali (în conformitate cu articolul 8 din Legea privind ipotecile), cu excepţia cazului în care există temeiuri legale pentru a acorda un rang de prioritate. Temeiurile legale pentru a acorda prioritate sunt gajurile şi ipotecile. Clauzele de rezervă de proprietate în beneficiul creditorilor neplătiţi şi a garanţiilor reale, cum ar fi gajul, plasează creditorul într-o poziţie superioară faţă de alţi creditori.

Specialiştii clasifică creditorii în diferite categorii, principala distincţie fiind între creditorii generali (generalişti) şi creditorii speciali (separatişti). Generaliştii cuprind creditorii chirografari (guvernaţi de regula distribuirii egale) şi creditorii care beneficiază de un privilegiu general şi sunt reprezentaţi de către administratorul judiciar. Aceştia trebuie, însă, să aştepte la rând, venind în urma separatiştilor la împărţirea bunurilor patrimoniului aflat în stare de faliment. Separatiştii trebuie să îşi apere propriile creanţe şi nu sunt reprezentaţi de către administratorul judiciar. Aceştia includ creditorii privilegiaţi speciali, creditorii ipotecari şi creditorii gajişti.

SusSus

Pentru a garanta faptul că creditorii sunt într-adevăr trataţi în mod egal, este imposibil pentru unul dintre aceştia, de îndată ce drepturile lor au fost determinate prin concordat, să aplice tehnici prin care să-şi îmbunătăţească situaţia. În consecinţă, este imposibil pentru aceştia să solicite aplicarea sechestrului asupra bunurilor persoanei aflate în stare de faliment fie în mod temporar, fie prin executare silită (a se vedea articolele 24-25 din Legea privind falimentul).

Separatiştii sunt supuşi principiului potrivit căruia toate măsurile de executare luate în vederea realizării plăţii sau a creanţelor sunt, în principiu, suspendate (articolul 26 din Legea privind falimentul).

Vânzătorii neplătiţi ai bunurilor imobiliare care se află în continuare în patrimoniu indiferent de stare şi care nu au fost încorporate după conversie în valoarea pecuniară pot face obiectul unei rezerve de proprietate (articolul 101 din Legea privind falimentul).

În temeiul articolului 21 din Regulamentul privind insolvenţa, în toate cazurile în care procedura de insolvenţă a fost declanşată în străinătate, iar debitorul îşi are sediul în Belgia, elementele principale ale ordinului care deschide procedura de insolvenţă şi identitatea lichidatorului sunt publicate în Monitorul Oficial belgian [articolul 3 alineatul (2) din Legea privind falimentul].

Hotărârile judecătoreşti privind falimentul, anularea falimentului, închiderea falimentului, declararea faptului că persona aflată în stare de faliment este sau nu protejată şi declararea reabilitării persoanei în stare de faliment sunt publicate în registrul comercial (articolul 23 alineatele (1)(12°) din Legea din 16.1.2003 privind constituirea unui registru comercial, modernizarea registrului societăţilor comerciale şi instituirea de centre de contacte de afaceri şi de stabilire a unor dispoziţii diverse).

SusSus

6. Care sunt regulile privind actele prejudiciabile?

Administrarea judiciară

În timpul perioadei de administrare judiciară, în legislaţie nu se stabileşte o perioadă suspectă. Există o perioadă de supraveghere în timpul suspendării temporare a plăţilor [articolul 15 alineatul (1) AJA]. Ca regulă, aceasta nu trebuie să depăşească şase luni, însă poate fi reînnoită până la maxim trei luni (articolul 23 AJA).

Falimentul

Perioada suspectă este reglementată de articolul 12 alineatul (6) din Legea privind falimentul. Aceasta este, în principiu, o perioadă de maxim şase luni înaintea pronunţării hotărârii prin care se declară starea de faliment. Termenul curge din momentul în care comerciantul nu-şi mai poate plăti datoriile şi nu mai poate obţine credite până în ziua în care instanţa comercială îl declară în stare de faliment. Data încetării plăţilor poate fi anticipată doar în cazul în care există circumstanţe obiective serioase din care rezultă în mod clar şi neechivoc faptul că plăţile vor înceta înainte de data pronunţării ordinului prin care se declară falimentul.

Un comerciant care se îndreaptă spre faliment poate fi tentat să facă unele lucruri pe care în alte circumstanţe nu le-ar fi făcut. Lichidatorul poate solicita, în acest caz, ca tranzacţiile să fie declarate nule de drept. Acesta poate ulterior recupera bunurile pe care persoana în stare de faliment le-a înstrăinat sau pe care le-a vândut la un preţ redus. Scopul este de a oferi garanţia cea mai bună posibilă cu privire la egalitatea de tratament a tuturor creditorilor reprezentaţi de lichidator.

SusSus

7. Care sunt condiţiile pentru depunerea şi acceptarea creanţelor?

Administrarea judiciară

În timpul perioadei de supraveghere, administatorul judiciar trebuie să examineze, de asemenea, declaraţiile privind creanţele făcute de către debitor. În momentul efectuării acestui lucru, acesta trebuie să respecte normele prevăzute la articolele 26 ff. AJA.

Atât timp cât nu s-a pronunţat nicio hotărâre cu privire la o creanţă în litigiu, creanţa va fi inclusă provizoriu în procedura de soluţionare, la cererea administratorului judiciar şi pentru suma stabilită de către instanţă, ţinându-se seama de aceasta în momentul elaborării planului [articolul 27 alineatul (3) AJA].

Falimentul

Creditorii trebuie să îşi înregistreze creanţele cel mai târziu la data stabilită în declaraţia de faliment. Creditorii sunt notificaţi cu privire la acest lucru prin publicarea în Jurnalul Oficial belgian a unui extras din declaraţia de faliment şi printr-o circulară emisă de către lichidator de îndată ce creditorii sunt cunoscuţi (articolul 62 din Legea privind falimentul). Creanţele sunt examinate de către lichidator în prezenţa persoanei aflate în stare de faliment sau cel puţin după ce aceasta a fost invitată să se prezinte (articolul 65 din Legea privind falimentul).

Creditorii chirografari şi creditorii care beneficiază de un privilegiu general trebuie să aştepte la rând, venind în urma creditorilor privilegiaţi speciali, a creditorilor ipotecari şi a creditorilor gajişti la distribuirea bunurilor aflate în patrimoniul debitorului.

8. Care sunt regulile referitoare la procedurile de reorganizare?

Administrarea judiciară

În timpul perioadei de supraveghere nu se poate lua şi nici executa nicio măsură de executare silită împotriva bunurilor mobile sau imobile. Suspendarea se aplică tuturor creditorilor, indiferent de garanţia de care dispun, precum şi tuturor cererilor reconvenţionale formulate de către un creditor care este proprietarul bunului real. Suspendarea nu se aplică în privinţa co-debitorilor şi a garanţilor debitorilor (articolul 21 alineatul (1)(1) AJA).

SusSus

Legislaţia prevede că instanţa, la cererea creditorilor care sunt proprietarii bunului real, a creditorilor privilegiaţi speciali, a creditorilor ipotecari şi a creditorilor gajişti care pot dovedi că garanţia lor sau bunul suferă sau ar putea suferi o scădere semnificativă a valorii, le poate oferi acestora o garanţie suplimentară în funcţie de valoarea creanţei lor (articolul 21 alineatele (1)(2) AJA).

În timpul perioadei de supraveghere nu se poate dispune aplicarea sechestrului. Ordinul prin care se impune aplicarea sechestrului emis înainte de suspendarea plăţilor rămâne valabil ca măsură provizorie, însă instanţa comercială poate, dacă circumstanţele necesită acest lucru, suspenda punerea în practică a acestuia după cunoaşterea punctelor de vedere ale debitorului, creditorului şi administratorului judiciar (articolul 22 AJA).

În cazul în care dobânda şi taxele asupra creanţelor pentru perioada care urmează soluţionării nu sunt plătite, ordinul de suspendare a punerii în practică cade în desuetudine, iar creditorii îşi redobândesc drepturile lor depline.

Hotărârea care autorizează suspendarea temporară nu anulează acordurile încheiate înainte de data respectivă (articolul 28 AJA).

În cazul în care întreprinderea contribuie la efectuarea plăţii creditorilor, iar activitatea comercială şi locurile de muncă pot fi, în consecinţă, menţinute, instanţa poate împuternici administratorul judiciar să transfere întreprinderea total sau parţial [articolul 41 alineatul (1) AJA].

La sfârşitul perioadei de negociere, în momentul în care administratorul judiciar a examinat diferitele propuneri de preluare şi a discutat cu organele de conducere ale întreprinderii şi cu reprezentanţii salariaţilor [articolul 41 alineatul (2°) AJA], administratorul judiciar prezintă instanţei, spre aprobare, o propunere privind transferul în totalitate sau în parte al întreprinderii. Înainte ca instanţa să pronunţe hotărârea sa, aceasta se consultă cu reprezentanţii conducerii şi cu salariaţii.

SusSus

În cazul în care se propune transferul întregii întreprinderi, instanţa poate aproba acest lucru doar în cazul în care mai mult de jumătate din numărul creditorilor care şi-au înregistrat creanţele participă la vot şi reprezintă mai mult de jumătate din suma agregată a creanţelor ca valoare, ajung la un acord. În urma consultării creditorilor rezultă că transferul unei întreprinderi în totalitate este posibil doar dacă toate creanţele înregistrate au fost examinate.

Falimentul

Scopul unic al procedurii de faliment este de a lichida bunurile care fac parte din patrimoniul persoanei în stare de faliment în beneficiul creditorilor. Întreprinderea în stare de faliment dispare din peisajul economic şi juridic.

9. Care sunt regulile privind procedura de lichidare?

Administrarea judiciară

Obiectivul administrării judiciare este de a garanta faptul că o întreprindere care întâmpină dificultăţi beneficiază de protecţie oportună şi poate, astfel, evita falimentul. Atât timp cât procedura de administrare judiciară se află în curs de desfăşurare, nu se pune problema lichidării.

Falimentul

Întreaga procedură de faliment din momentul pronunţării hotărârii de declarare a stării de faliment are drept obiectiv lichidarea bunurilor aflate în patrimoniul debitorului. În consecinţă, tot ceea ce este scris în prezentul document şi are legătură cu falimentul se aplică în mod automat şi necesar şi lichidării.

Se poate face referire, în special, la următoarele reguli. În fiecare an şi pentru prima dată la douăsprezece luni de la preluarea sarcinilor acestora, lichidatorii prezintă administratorului judiciar un raport detaliat privind situaţia falimentului (articolul 34 din Legea privind falimentul). Administratorul judiciar prezintă, de asemenea, rapoarte cu privire la litigiile care apar în urma falimentului şi dispune luarea de măsuri urgente în cazul în care acestea sunt necesare în vederea protejării bunurilor patrimoniului (articolul 35 din Legea privind falimentul).

SusSus

Administratorul judiciar transmite o citaţie persoanei în stare de faliment pentru a solicita audierea acesteia, în prezenţa lichidatorilor, cu privire la modul în care bunurile pot fi valorificate în mod optim. Se întocmeşte un raport oficial al audierii. Lichidatorii vând bunurile imobile ale acesteia, stochează bunurile comerciale şi cele mobile sub rezerva supravegherii din partea administratorului judiciar şi cu respectarea articolelor 51 şi 52, fără a fi obligaţi să citeze de fiecare dată persoana în stare de faliment [articolul 75 alineatul (1) din Legea privind falimentul].

În cazul în care lichidatorii solicită acest lucru, instanţa, prin lichidarea afacerilor persoanei în stare de faliment, poate dispune transferul unei întreprinderi în condiţiile stabilite de către părţi, respectarea acestora de către lichidatori fiind supusă verificării din partea oricărei persoane care prezintă un interes în chestiunea respectivă, după încheierea stării de faliment [articolul 75 alineatul (4) din Legea privind falimentul].

În cazurile corespunzătoare, administratorul judiciar dispune distribuirea între creditori şi stabileşte suma respectivă. Fiecare plată efectuată prin ordin sau cu consimţământul administratorului judiciar constituie o eliberare pentru lichidatori (articolul 77 din Legea privind falimentul).

10. Care sunt condiţiile pentru închiderea procedurii?

Administrarea judiciară

În cazul în care instanţa comercială aprobă suspendarea definitivă a plăţilor, debitorul este eliberat, în mod definitiv, de toate creanţele înregistrate în planul de redresare şi de plăţi, de îndată ce acesta este pus în aplicare pe deplin [articolul 35 alineatul (3) AJA]. Debitorul poate rămâne, astfel, cu un cazier fiscal curat, iar în cazul în care acesta este o societate sau o firmă, aceasta îşi poate desfăşura în continuare activitatea.

SusSus

În cazul în care instanţa nu aprobă suspendarea definitivă a plăţilor, aceasta poate, prin aceeaşi hotărâre, să declare debitorul în stare de faliment, după audierea mărturiei acestuia privind condiţiile de faliment [articolul 33 alineatul (1) AJA].

Falimentul

Procedura de faliment reprezintă un simplu mecanism de lichidare. Iniţial, instanţa soluţionează litigiile referitoare la conturi şi le ameliorează, în cazul în care acest lucru este posibil. Ulterior, la propunerea administratorului judiciar, aceasta dispune închiderea stării de faliment. Administratorul judiciar prezintă judecătorului de serviciu rapoarte cu privire la deliberările creditorilor referitoare la protecţia de care trebuie să beneficieze persoana în stare de faliment, precum şi cu privire la circumstanţele în care a avut loc falimentul (articolul 80 din Legea privind falimentul).

După închiderea stării de faliment, regula generală este că persoana în stare de faliment are dreptul la protecţie în cazul în care este o persoană fizică (adică nu este o corporaţie), nu este înscrisă în cazierul judiciar şi a acţionat, în mod corespunzător, ca o persoană responsabilă. Efectul protecţiei îl constituie faptul că toate datoriile acesteia sunt şterse definitiv, iar persoanele fizice care s-au constituit, în mod gratuit, drept garanţi pentru persoana în stare de faliment sunt eliberate de obligaţiile lor. Această eliberare acordată persoanei în stare de faliment, în calitate de persoană fizică, este, de asemenea, valabilă în privinţa soţului/soţiei în cazul în care acesta/aceasta a fost de acord să fie co-debitor (articolele 81-82 din Legea privind falimentul).

O persoană în stare de faliment care este eligibilă pentru acordarea de protecţie are în continuare posibilitatea de a se angaja într-o nouă activitate comercială şi este considerată ca fiind reabilitată (articolul 110 din Legea privind falimentul). O persoană în stare de faliment care nu este declarată ca fiind eligibilă pentru a i se acorda protecţie poate solicita reabilitarea în cazul în care aceasta a plătit toate sumele pe care trebuia să le plătească [articolul 109 alineatul (1) din Legea privind falimentul].

Grefierul notifică persoana aflată în stare de faliment cu privire la hotărârea prin care au fost încheiate procedurile de faliment. Instanţa poate dispune, de asemenea, publicarea unui extras din hotărârea de închidere a procedurilor de faliment în Monitorul Oficial belgian (articolul 80 din Legea privind falimentul).

Închiderea procedurii de faliment pune capăt funcţiilor lichidatorilor, cu excepţia acţiunii necesare pentru a da naştere finalizării procedurii, şi constituie o eliberare generală pentru aceştia.

Informaţii suplimentare

1 Disponibile la adresa www.just.fgov.be Deutsch - français - Nederlands la secţiunea „geconsolideerde wetgeving/législation consolidée”; cf. Codul civil, articolul 2091.

« Falimentul - Informaţii generale | Belgia - Informaţii generale »

SusSus

Ultima actualizare: 26-03-2009

 
  • Drept comunitar
  • Drept internaţional

  • Belgia
  • Bulgaria
  • Republica Cehă
  • Danemarca
  • Germania
  • Estonia
  • Irlanda
  • Grecia
  • Spania
  • Franţa
  • Italia
  • Cipru
  • Letonia
  • Lituania
  • Luxemburg
  • Ungaria
  • Malta
  • Ţările de Jos
  • Austria
  • Polonia
  • Portugalia
  • România
  • Slovenia
  • Slovacia
  • Finlanda
  • Suedia
  • Regatul Unit