comisia europeană > RJE > Căi alternative de soluţionare a conflictelor > Italia

Ultima actualizare: 14-02-2008
Versiune pentru tipărit Adaugă la preferinţe

Căi alternative de soluţionare a conflictelor - Italia

EJN logo

Această pagină nu mai este de actualitate. Actualizarea este în curs şi va fi publicată pe portalul european e-justiţie.


Puteţi avea acces la o prezentare generală a căilor alternative de soluţionare a litigiilor (CASL) la pagina de internet privind CASL - informaţii generale.

Diferitele tipuri de CASL în Italia sunt următoarele:

Legislaţia italiană prevede diferite tipuri de CASL. În linii generale, acestea pot fi descrise după cum urmează:

  1. Soluţionări amiabile ale litigiilor, astfel cum se prevede la articolul 1965 din Codul civil;
  2. Medierea: părţile se adresează unui terţ independent în vederea soluţionării litigiului şi a încheierii unui acord;
  3. Concilierea judiciară sau extrajudiciară (astfel cum se prevede la articolele 183, 320 şi 322 din Codul de procedură civilă);
  4. Arbitrajul ca mijloc alternativ de soluţionare a litigiilor în raport cu hotărârea judiciară, astfel cum se prevede la articolul 806 din Codul de procedură civilă.

Unele dintre formele de conciliere necontencioase pot avea un caracter informal, nefiind reglementate de către stat. Exemple de acest tip sunt consiliile de conciliere şi arbitraj Telecom Italia şi ombudsman-ul bancar.

Alte forme de conciliere necontencioase prevăzute de legi speciale sunt:

  • Legea nr. 108 din 11 mai 1990 care prevede concilierea extrajudiciară a litigiilor în materie de dreptul muncii (colective sau administrative) drept o condiţie în vederea iniţierii unei acţiuni în justiţie în cauzele referitoare la concedieri;
  • Legea nr. 580 din 29 decembrie 1993 privind instituirea comisiilor arbitrale şi de conciliere de pe lângă Camera de Comerţ;
  • Legea nr. 192 din 18 iunie 1998 privind concilierea şi arbitrajul în litigiile legate de activităţile de subfurnizare în domeniul industriei;
  • Legea nr. 320 din 2 martie 1963 care prevede procedura concilierii obligatorii înainte de declanşarea unei acţiuni în justiţie în domeniul agricol.

Formele de conciliere judiciară sunt:

  • Articolul 85 din Codul de procedură civilă prevede posibilitatea alternativă de a recurge la conciliere, aceasta putând fi reînnoită în timpul acţiunii în justiţie (aceasta poate fi iniţiată de către judecător la prima înfăţişare a părţilor „atunci când natura cauzei permite acest lucru”, articolul 183 din Codul de procedură civilă). În momentul în care încearcă să împace părţile, judecătorul nu trebuie să condiţioneze în niciun fel voinţa acestora şi nici să acţioneze conform propriilor opinii privind cauza, ci trebuie doar să examineze şi să explice posibilitatea de a ajunge la un acord, fără a juca un rol activ (pentru a-şi menţine poziţia de terţ imparţial). În cazul în care se ajunge la un acord, părţile semnează un raport de conciliere în faţa judecătorului. Respectivul raport are valoare de titlu executoriu, cauza fiind ulterior scoasă de pe rolul instanţei.
  • Articolul 420 din Codul de procedură civilă: un judecător de la tribunalul muncii poate iniţia întotdeauna concilierea dintre părţi în timpul procedurilor, indiferent dacă dreptul în cauză este transmisibil sau nu.
  • Articolul 447bis din Codul de procedură civilă: se prevede posibilitatea de a recurge la conciliere în materia locaţiunii.
  • Legea nr. 320 din 1963: se prevede posibilitatea de a recurge la conciliere în litigiile din domeniul agricol.
  • Articolele 707 şi 708 din Codul de procedură civilă: în cauzele privind separarea juridică dintre soţi, preşedintele instanţei este obligat să iniţieze concilierea între părţi.
  • Legea nr. 1766 din 1927: se prevede posibilitatea de a recurge la conciliere în cauzele în care se invocă dreptul cutumiar.
  • Legea nr. 17775 din 1933: se prevede posibilitatea de a recurge la conciliere în materia apelor de uz public.

Formele de conciliere se aplică pentru soluţionarea litigiilor în toate situaţiile menţionate.

În ceea ce priveşte formele de conciliere necontencioase, serviciile unui avocat sunt facultative, nu obligatorii, cheltuielile sunt reduse, nu se asigură asistenţă juridică şi orice acord poate fi executat imediat.

Cu toate acestea, în formele de conciliere contencioase, serviciile unui avocat sunt obligatorii iar, în cazul în care partea obţine asistenţă juridică în proces, aceasta se extinde şi asupra procedurilor de conciliere.

Organismelor de conciliere le revine, în general, misiunea de a respecta confidenţialitatea, principiu pe care acestea trebuie să îl urmeze în temeiul legii italiene privind protecţia vieţii private.

Părţile pot prevedea în contractul încheiat între acestea posibilitatea de a recurge la conciliere înainte de a se adresa instanţelor judecătoreşti.

Cu toate acestea, astfel de clauze nu pot exclude posibilitatea de a se adresa instanţelor de judecată de drept comun.

Acordul prin care părţile soluţionează litigiul dintre ele prin intermediul concilierii este obligatoriu pentru acestea. În cazul în care părţile nu respectă acordul în mod voluntar, se poate recurge la executare silită.

« Căi alternative de soluţionare a conflictelor - Informaţii generale | Italia - Informaţii generale »

SusSus

Ultima actualizare: 14-02-2008

 
  • Drept comunitar
  • Drept internaţional

  • Belgia
  • Bulgaria
  • Republica Cehă
  • Danemarca
  • Germania
  • Estonia
  • Irlanda
  • Grecia
  • Spania
  • Franţa
  • Italia
  • Cipru
  • Letonia
  • Lituania
  • Luxemburg
  • Ungaria
  • Malta
  • Ţările de Jos
  • Austria
  • Polonia
  • Portugalia
  • România
  • Slovenia
  • Slovacia
  • Finlanda
  • Suedia
  • Regatul Unit