comisia europeană > RJE > Căi alternative de soluţionare a conflictelor > Ungaria

Ultima actualizare: 21-02-2008
Versiune pentru tipărit Adaugă la preferinţe

Căi alternative de soluţionare a conflictelor - Ungaria

EJN logo

Această pagină nu mai este de actualitate. Actualizarea este în curs şi va fi publicată pe portalul european e-justiţie.


 

TABLE OF CONTENTS

Mai întâi o întrebare generală: care sunt diferitele metode de soluţionare alternativă a litigiilor în Ungaria? Mai întâi o întrebare generală: care sunt diferitele metode de soluţionare alternativă a litigiilor în Ungaria?
Apelarea la acest tip de cale de soluţionare alternativă a litigiilor (ADR) este obligatorie prin lege sau printr-un ordin judecătoresc? Apelarea la acest tip de cale de soluţionare alternativă a litigiilor (ADR) este obligatorie prin lege sau printr-un ordin judecătoresc?
Există dispoziţii legislative în acest domeniu? Există dispoziţii legislative în acest domeniu?
1. Procedura de arbitraj 1.
2. Legea I din 2004 privind activităţile sportive de instituire a Curţii permanente de arbitraj pentru sport 2.
3. Medierea 3.
4. Medierea în domeniul asistenţei medicale 4.
5. Medierea în domeniul protecţiei copilului 5.
6. Procedurile de conciliere colectivă 6.
Ce tipuri de litigii pot fi soluţionate cu ajutorul acestui tip de ADR? Ce tipuri de litigii pot fi soluţionate cu ajutorul acestui tip de ADR?
Există clauze contractuale referitoare la executarea unui contract care solicită recurgerea mai întâi la acest tip de ADR în cazul apariţiei litigiilor. Litigiul poate fi adus în faţa instanţei de judecată doar după ce aceste proceduri au fost încheiate. Sunt astfel de clauze obligatorii pentru părţi? Există clauze contractuale referitoare la executarea unui contract care solicită recurgerea mai întâi la acest tip de ADR în cazul apariţiei litigiilor. Litigiul poate fi adus în faţa instanţei de judecată doar după ce aceste proceduri au fost încheiate. Sunt astfel de clauze obligatorii pentru părţi?
În cazul în care se foloseşte acest tip de ADR, cum pot fi asigurate garanţii comparabile celor conferite de către instanţă? În special, cum se poate asigura păstrarea confidenţialităţii asupra negocierilor? În cazul în care se foloseşte acest tip de ADR, cum pot fi asigurate garanţii comparabile celor conferite de către instanţă? În special, cum se poate asigura păstrarea confidenţialităţii asupra negocierilor?
Este necesară asistenţa judiciară? Care este rolul avocatului în acest tip de ADR? Este necesară asistenţa judiciară? Care este rolul avocatului în acest tip de ADR?
Poate fi condus acest tip de căi alternative de soluţionate a litigiilor „de la distanţă” (în special, este posibilă utilizarea de mijloace electronice?) Poate fi condus acest tip de căi alternative de soluţionate a litigiilor „de la distanţă” (în special, este posibilă utilizarea de mijloace electronice?)
Implică acest tip de ADR anumite costuri? Dacă da, cum sunt distribuite aceste cheltuieli? Există dispoziţii care să prevadă acordarea de asistenţă juridică? Implică acest tip de ADR anumite costuri? Dacă da, cum sunt distribuite aceste cheltuieli? Există dispoziţii care să prevadă acordarea de asistenţă juridică?
În cazul în care încercarea extrajudiciară de soluţionare a litigiului a eşuat, este încă posibilă introducerea unei acţiuni în justiţie? Are acest lucru efecte asupra termenelor legale de introducere a acţiunii în justiţie? În cazul în care încercarea extrajudiciară de soluţionare a litigiului a eşuat, este încă posibilă introducerea unei acţiuni în justiţie? Are acest lucru efecte asupra termenelor legale de introducere a acţiunii în justiţie?
În cazul în care există un acord reciproc între părţi ca urmare a recurgerii la ADR, cum poate fi acesta executat? Ce se întâmplă dacă acordul nu este executat imediat? Se pot folosi procedurile normale de executare? Este încă posibilă introducerea unei acţiuni în justiţie? În cazul în care există un acord reciproc între părţi ca urmare a recurgerii la ADR, cum poate fi acesta executat? Ce se întâmplă dacă acordul nu este executat imediat? Se pot folosi procedurile normale de executare? Este încă posibilă introducerea unei acţiuni în justiţie?

 

Mai întâi o întrebare generală: care sunt diferitele metode de soluţionare alternativă a litigiilor în Ungaria?

Sistemul juridic maghiar prevede cele mai cunoscute căi de soluţionare alternativă a litigiilor (ADR), astfel încât părţile pot încerca să soluţioneze litigiile prin arbitraj sau mediere, ca metode alternative celei de a se adresa instanţei.

Apelarea la acest tip de cale de soluţionare alternativă a litigiilor (ADR) este obligatorie prin lege sau printr-un ordin judecătoresc?

Legislaţia în forma sa actuală nu prevede obligaţia părţilor de a apela la mecanismele alternative de soluţionare a litigiilor pentru a rezolva litigiile dintre ele.

Există dispoziţii legislative în acest domeniu?

În sistemul juridic maghiar, dispoziţiile legale de la diferite niveluri – în special legile parlamentare – reglementează soluţionarea alternativă a litigiilor. Acestea sunt prezentate mai jos.

1. Procedura de arbitraj

În conformitate cu Legea LXXI din 1994 privind arbitrajul, procedura de arbitraj poate fi utilizată ca alternativă la procedura judiciară atunci când (a) cel puţin una din părţi este o persoană care îşi desfăşoară activitatea profesională în domeniile economice la care se referă litigiul juridic (în caz contrar, se poate recurge, de asemenea, la arbitrajul ad hoc sau permanent, dacă acest lucru este permis prin lege), (b) dacă părţile pot decide în mod liber cu privire la obiectul procedurii şi (c) dacă procedurile de arbitraj au fost prevăzute de către părţi într-o convenţie de arbitraj încheiată în formă scrisă. Legea poate exclude posibilitatea de a soluţiona litigiile juridice prin intermediul arbitrajului, iar în cazul anumitor tipuri de acţiuni civile, litigiul nu poate fi supus arbitrajului.

SusSus

Arbitrii în litigiu trebuie să fie independenţi şi imparţiali; aceştia nu pot fi reprezentanţi ai părţilor. Arbitrilor nu li se pot da ordine în timpul procedurilor şi trebuie să păstreze confidenţialitatea deplină în ceea ce priveşte faptele de care iau cunoştinţă, chiar şi după încheierea procedurilor. În cazul unei curţi permanente de arbitraj, arbitrii trebuie să declare acest lucru în scris în momentul alegerii/numirii acestora.

Dacă legea nu prevede altfel, curtea permanentă de arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ din Ungaria (cu sediul în 1055 Budapesta, Kossuth tér 6-8) este curtea permanentă de arbitraj în cauzele internaţionale.

2. Legea I din 2004 privind activităţile sportive de instituire a Curţii permanente de arbitraj pentru sport

În anumite cauze legate de sport şi la solicitarea părţilor, Curtea permanentă de arbitraj pentru sport depune eforturi pentru a ajunge la un acord. Cauzele vizate sunt, în principal, litigii juridice dintre asociaţiile sportive şi membrii acestora, litigiile dintre membrii asociaţiilor sportive privind activităţile sportive legate de asociaţie, precum şi litigiile dintre asociaţii/organizaţii sau sportivi şi specialişti în domeniul sportului. Curtea permanentă de arbitraj pentru sport funcţionează sub autoritatea Asociaţiei Naţionale pentru Sport. Prezidiul alege preşedintele şi cel puţin 15 membri pentru un mandat de patru ani, din rândul avocaţilor cu cunoştinţe juridice de specialitate şi care au cel puţin cinci ani de practică judiciară în domeniul sportiv. Acesta alege doi membri ai Curţii permanente de arbitraj pentru sport, la recomandarea Comitetului Olimpic maghiar.

SusSus

Cu excepţiile prevăzute prin lege, dispoziţiile Legii LXXI din 1994 privind arbitrajul se aplică procedurii pe care o urmează Curtea permanentă de arbitraj pentru sport.

3. Medierea

În conformitate cu Legea LV din 2002 privind medierea, părţile (persoane fizice, persoane juridice, entităţi comerciale fără personalitate juridică, alte organizaţii) la un litigiu de natură civilă, care are legătură cu drepturile individuale şi pecuniare ale acestora, pot recurge la procedura de mediere pentru a soluţiona litigiul, dacă ajung la un acord în această privinţă şi dacă dreptul lor de a dispune nu este limitat prin lege. Părţile pot declanşa o astfel de procedură recurgând la serviciile unui mediator. Legea precizează acţiunile juridice civile în care nu se poate recurge la mediere şi în cazul cărora dispoziţiile acesteia nu se pot aplica în ceea ce priveşte procedurile de mediere şi de conciliere reglementate de alte dispoziţii legislative sau în ceea ce priveşte medierea în procedurile de arbitraj. Ministerul Justiţiei publică registrul mediatorilor pe site-ul acestuia: www.im.hu Deutsch - English - français - magyar.

SusSus

4. Medierea în domeniul asistenţei medicale

În conformitate cu Legea CXVI din 2000 privind medierea în domeniul asistenţei medicale, procedura de mediere poate fi utilizată pentru a obţine soluţionarea extra-judiciară a litigiilor juridice privind asigurarea de către prestatorii de asistenţă medicală de servicii pacienţilor şi pentru a garanta executarea rapidă şi efectivă a drepturilor părţilor. Părţile trebuie să prezinte cererea privind medierea camerei regionale a experţilor judiciari, situată cel mai aproape de locuinţa pacientului sau de locul în care sunt furnizate serviciile de asistenţă medicală vizate. Prestatorul de asistenţă medicală trebuie să pună la dispoziţia publicului, într-un mod accesibil, registrul camerelor regionale a experţilor judiciari. Registrul mediatorilor în domeniul asistenţei medicale este păstrat de Camera experţilor judiciari din Ungaria (1027 Budapesta, Bem rakpart 33-34., I. 122.).

5. Medierea în domeniul protecţiei copilului

În conformitate cu amendamentul din 2003 la Decretul nr. 149/1997 (IX. 10.) Korm. privind agenţiile pentru bunăstarea copilului, protecţia copilului şi gestionarea bunăstării acestuia, a fost introdusă medierea în domeniul protecţiei copilului începând cu ianuarie 2005, în cauzele în care părinţii sau alte persoane autorizate să menţină relaţii cu copilul nu pot cădea de acord cu privire la modalitatea de realizare sau la perioada de timp a contactului. Medierea în materia protecţiei copilului poate fi iniţiată pe baza unei cereri comune a părţilor, adresată unui mediator pentru protecţia copilului. Registrul mediatorilor pentru protecţia copilului este păstrat de Institutul Naţional al Familiei şi Politicii Sociale. Registrul poate fi consultat la sediile oficiale ale Curţii tutorilor şi ale serviciilor de bunăstare a copilului.

SusSus

6. Procedurile de conciliere colectivă

  1. Serviciul de mediere şi de arbitraj privind conflictele de muncă înfiinţat prin Legea XXII din 1992 privind Codul Muncii are ca obiectiv principal soluţionarea litigiilor colective de muncă. Acest organ îndeplineşte trei activităţi: conciliere, mediere şi arbitraj. Serviciile de mediere oferite de acest organ pot fi utilizate, de asemenea, pentru a soluţiona litigii individuale de muncă, însă legea nu prevede o obligaţie a părţilor în acest sens.
  2. Pentru a asigura executarea drepturilor consumatorilor, Legea CLV din 1997 privind protecţia consumatorilor a înfiinţat organe de conciliere pe lângă camerele economice regionale. Organelor de conciliere le revine, în principal, sarcina de a soluţiona, în mod extrajudiciar, litigiile dintre consumatori referitoare la aplicarea normelor privind calitatea şi securitatea bunurilor şi serviciilor şi a garanţiei produselor, precum şi a celor privind încheierea şi punerea în executare a contractelor. Obiectivul procedurii de conciliere este de a soluţiona litigiile dintre consumatori şi firme prin ajungerea la un acord, iar în caz de eşec, de a pronunţa o hotărâre, cu scopul de a valorifica drepturile consumatorilor în mod rapid, eficient şi simplu. Aceste organe nu sunt competente să soluţioneze litigiile în privinţa cărora există o dispoziţie care stabileşte competenţa unei alte autorităţi. Procedurile de conciliere sunt declanşate la cererea consumatorului sau, în cazul existenţei mai multor consumatori şi cu autorizarea persoanelor vizate, la cererea organizaţiei civile care reprezintă interesele consumatorilor.

Ce tipuri de litigii pot fi soluţionate cu ajutorul acestui tip de ADR?

ADR pot fi utilizate în litigii civile şi comerciale atunci când utilizarea acestora nu este restricţionată prin nicio dispoziţie legală.

SusSus

Există clauze contractuale referitoare la executarea unui contract care solicită recurgerea mai întâi la acest tip de ADR în cazul apariţiei litigiilor. Litigiul poate fi adus în faţa instanţei de judecată doar după ce aceste proceduri au fost încheiate. Sunt astfel de clauze obligatorii pentru părţi?

În cauzele civile şi comerciale, contractele încheiate între părţi pot prevedea ca arbitrajul să înlocuiască procedurile judiciare pentru a soluţiona litigiile legate de clauzele şi condiţiile contractuale. În cazul în care contractul cuprinde o astfel de clauză, aceasta este obligatorie pentru părţi.

În cazul în care se foloseşte acest tip de ADR, cum pot fi asigurate garanţii comparabile celor conferite de către instanţă? În special, cum se poate asigura păstrarea confidenţialităţii asupra negocierilor?

Tipurile de ADR menţionate sunt reglementate prin instrumente cu o valoare juridică ridicată, legi ale Parlamentului şi decrete guvernamentale care cuprind dispoziţii riguroase privind sistemul procedurilor şi cerinţele de confidenţialitate. Aceste dispoziţii prevăd garanţii corespunzătoare privind faptul că acest tip de ADR prezintă un grad de fiabilitate similar procedurilor judiciare.

Este necesară asistenţa judiciară? Care este rolul avocatului în acest tip de ADR?

Reprezentarea sau asistenţa judiciară nu sunt obligatorii atunci când se face apel la ADR. Părţile sunt libere să aleagă dacă solicită reprezentanţi juridici (cu atribuţii depline), asistenţă juridică sau informaţii, prin recurgerea la serviciile unui avocat sau notar public, ori dacă solicită asistenţă judiciară în conformitate cu sistemul instituţiilor de asistenţă judiciară pentru persoanele dezavantajate din punct de vedere social prevăzut prin Legea LXXX din 2003 privind asistenţa judiciară.

SusSus

Poate fi condus acest tip de căi alternative de soluţionate a litigiilor „de la distanţă” (în special, este posibilă utilizarea de mijloace electronice?)

Nu.

Implică acest tip de ADR anumite costuri? Dacă da, cum sunt distribuite aceste cheltuieli? Există dispoziţii care să prevadă acordarea de asistenţă juridică?

Normele care reglementează diferitele tipuri de proceduri stabilesc în mod clar sistemul de plată a costurilor suportate de către părţi. În anumite cazuri, părţile pot conveni în mod liber asupra onorariilor şi costurilor aferente procedurilor, în timp ce în alte situaţii, sumele sunt precizate în dispoziţiile legale. În procedurile de arbitraj, hotărârea de judecată stabileşte valoarea costurilor şi persoana care urmează să le suporte. În procedurile de mediere, părţile şi mediatorul pot conveni în mod liber asupra nivelului onorariilor şi a costurilor şi asupra a ceea ce trebuie să plătească fiecare în parte; în cazul în care părţile nu cad de acord asupra ultimului aspect, acestea plătesc sumele în mod egal. În procedurile de mediere în domeniul asistenţei medicale, onorariile şi costurile aferente sunt stabilite prin lege, însă părţile pot conveni în mod liber asupra modului în care acestea vor fi suportate.

De la intrarea în vigoare la 1 aprilie 2004 a Legii LXXXX din 2003 privind asistenţa judiciară, persoanele eligibile la asistenţă judiciară în temeiul legii pot primi informaţii de la prestatorul de asistenţă judiciară asupra posibilităţilor extrajudiciare de soluţionare a unui litigiu sau se poate întocmi un act, care ar putea contribui la soluţionarea litigiului. Onorariul consilierului juridic este plătit sau furnizat sub formă de împrumut de către stat în funcţie de venitul şi de bunurile persoanei căreia i se acordă asistenţă.

SusSus

În procedurile de mediere în domeniul asistenţei medicale, părţile pot conveni în mod liber asupra persoanei care suportă costurile. În cazul în care părţile nu ajung la un acord, legea prevede cine ar trebui să suporte costurile, în anumite cazuri. Ca regulă generală, legea prevede împărţirea în mod egal între părţi a costurilor generale privind procedurile. Un regulament distinct stabileşte suma costurilor generale şi auxiliare ale procedurilor.

În cazul în care încercarea extrajudiciară de soluţionare a litigiului a eşuat, este încă posibilă introducerea unei acţiuni în justiţie? Are acest lucru efecte asupra termenelor legale de introducere a acţiunii în justiţie?

Împotriva unei hotărâri pronunţate de o curte de arbitraj nu se poate exercita o cale de atac. În anumite cazuri prevăzute de lege, oricare dintre părţi sau orice persoană cu privire la care hotărârea cuprinde o dispoziţie pot, în termen de 60 de zile de la pronunţarea hotărârii, să solicite instanţei anularea acesteia (de exemplu dacă părţile care au încheiat convenţia de arbitraj nu aveau capacitatea juridică sau competenţa necesară; dacă convenţia de arbitraj este nulă în temeiul normelor sistemului juridic care o reglementează sau, în lipsa unei dispoziţii care să menţioneze sistemul juridic, în temeiul legislaţiei maghiare; dacă părţile nu au fost notificate în mod corespunzător cu privire la numirea unui mediator sau procedurile de arbitraj, ori dacă a fost imposibil, în orice alt mod, ca acestea să-şi prezinte cauza; dacă hotărârea a vizat un litigiu în privinţa căruia clauza de arbitraj nu era aplicabilă sau care nu intră sub incidenţa dispoziţiilor convenţiei de arbitraj etc.).

SusSus

Posibilitatea de anulare este exclusă în cazul în care nu se respectă termenul de 60 de zile menţionat mai sus.

În cazul în care, în timpul procedurilor, părţile ajung la un acord referitor la litigiu, curtea de arbitraj emite un ordin de încetare a procedurilor. La cererea părţilor, curtea de arbitraj va include acordul (cu clauzele şi condiţiile stabilite în acesta) într-o hotărâre, cu condiţia ca acordul să respecte dispoziţiile legale. Forţa juridică a unui acord încorporat într-o hotărâre a curţii de arbitraj este echivalentă cu cea a unei hotărâri pronunţată de către aceasta.

În temeiul legii privind medierea, după terminarea procedurilor de mediere, părţile pot introduce o acţiune în instanţă, întrucât acordurile încheiate în timpul procedurilor de mediere nu sunt executorii în mod oficial.

Acţiunea poate fi introdusă în justiţie în termenul general de prescripţie. Iniţierea procedurilor de mediere întrerupe termenul de prescripţie.

În cazul în care există un acord reciproc între părţi ca urmare a recurgerii la ADR, cum poate fi acesta executat? Ce se întâmplă dacă acordul nu este executat imediat? Se pot folosi procedurile normale de executare? Este încă posibilă introducerea unei acţiuni în justiţie?

Efectul unei hotărâri de arbitraj este acelaşi ca cel pe care îl are o hotărâre judecătorească valabilă, iar normele juridice privind executarea judiciară sunt aplicabile.

În cazul în care condiţiile necesare sunt îndeplinite, instanţa locală competentă învesteşte cu formulă executorie hotărârea obligatorie pronunţată de organul de conciliere pentru protecţia consumatorilor sau de consiliul de mediere în domeniul asistenţei medicale, precum şi la acordul încheiat în faţa consiliului de mediere în domeniul asistenţei medicale.

Un acord încheiat în cadrul procedurilor de mediere în domeniul protecţiei copilului, trebuie prezentat instanţei tutorilor în termen de 8 zile. Aceasta aprobă acordul la cererea părţilor. În cazul în care nu se ajunge la un acord prin mediere, procedurile vor fi iniţiate de instanţa tutorilor.

« Căi alternative de soluţionare a conflictelor - Informaţii generale | Ungaria - Informaţii generale »

SusSus

Ultima actualizare: 21-02-2008

 
  • Drept comunitar
  • Drept internaţional

  • Belgia
  • Bulgaria
  • Republica Cehă
  • Danemarca
  • Germania
  • Estonia
  • Irlanda
  • Grecia
  • Spania
  • Franţa
  • Italia
  • Cipru
  • Letonia
  • Lituania
  • Luxemburg
  • Ungaria
  • Malta
  • Ţările de Jos
  • Austria
  • Polonia
  • Portugalia
  • România
  • Slovenia
  • Slovacia
  • Finlanda
  • Suedia
  • Regatul Unit