comisia europeană > RJE > Căi alternative de soluţionare a conflictelor

Ultima actualizare: 22-03-2007
Versiune pentru tipărit Adaugă la preferinţe

Căi alternative de soluţionare a conflictelor - Informaţii generale

EJN logo

Această pagină nu mai este de actualitate. Actualizarea este în curs şi va fi publicată pe portalul european e-justiţie.


Litigiile pot fi soluţionate fără a se ajunge în instanţă.

Vă aflaţi în litigiu cu o firmă, un comerciant, cu angajatorul dumneavoastră, sau chiar cu un membru din familie, în ţara dumneavoastră ori în străinătate. Dacă nu puteţi rezolva litigiul pe cale amiabilă, bineînţeles că puteţi să vă adresaţi unei instanţe judecătoreşti, însă puteţi ţine cont, de asemenea, de alte proceduri de soluţionare a litigiilor, precum medierea şi concilierea.

Uneori, legea sau instanţele afirmă că trebuie să apelaţi la căile alternative de soluţionare a litigiilor, însă de cele mai multe ori părţile în sine ale litigiului decid acest lucru. Tehnicile alternative de soluţionare a litigiilor vă pot ajuta să soluţionaţi problemele prin implicarea unei terţe părţi neutre şi calificate. Căile alternative de soluţionare a litigiilor se prezintă sub forme diferite, în funcţie de modul în care se implică terţa parte.

  • În anumite cazuri, terţa parte ajută părţile să ajungă la un acord fără a-şi exprima de fapt opinia în mod formal privind una sau mai multe soluţii posibile ale litigiului.
    În cadrul acestor procese, cunoscute sub numele de “conciliere sau mediere”, părţile sunt invitate să deschidă sau să continue un dialog şi să evite confruntarea; ele insele aleg tehnica de soluţionare a litigiului şi joacă un rol deosebit de activ în angajarea lor personală de a găsi soluţia cea mai convenabilă. Aceste metode oferă posibilitatea de a depăşi poziţia strict legală şi de a ajunge la o soluţie personalizată care să se potrivească naturii reale a litigiului. Abordarea bazată pe acordul ambelor părţi sporeşte şansele ca, o dată ce părţile au soluţionat litigiul, să poată menţine relaţii normale de afaceri sau personale.
  • În alte cazuri, terţa parte este cea care găseşte soluţia şi o prezintă părţilor.

    • În mod special în cazul litigiilor privind consumatorii, există diferite forme alternative de soluţionare a litigiilor, în care terţa parte oferă soluţia

    • Uneori terţa parte face o recomandare pe care apoi părţile au libertatea de a o accepta sau nu. “Comisiile privind reclamaţiile consumatorului” din ţările scandinave funcţionează astfel. Consumatorul care şi-a prezentat reclamaţia uneia dintre aceste comisii poate să formuleze ulterior acţiune în instanţă dacă nu este mulţumit de soluţia propusă.
    • Uneori terţa parte ia o decizie care îl obligă pe comerciant.
      Un astfel de caz este cel al „Ombudsman”-ilor numiţi în cadrul anumitor afaceri, cum ar fi cele bancare şi de asigurări. Deciziile acestora obligă firmele care iau parte la program. În cazul în care consumatorul nu este mulţumit de decizie, poate să intenteze acţiune în justiţie.
  • În cadrul altor ipoteze, care se apropie mai mult de procedura instanţei convenţionale, terţa parte se numeşte “arbitru” şi ia o decizie privind soluţionarea litigiului
    Decizia, care obligă ambele părţi ale litigiului, poate fi luată conform normelor de drept (arbitrare clasică) sau pe bază echitabilă (arbitrare amiabilă). Adjudecarea arbitrului are statutul unei hotărâri executorii, ceea ce înseamnă că litigiul soluţionat practic nu poate fi intentat în instanţă. Uneori, arbitrarea nu este considerată o formă alternativă reală de soluţionare a litigiilor. Există instrumente ale dreptului comunitar sau internaţional care guvernează sau încurajează căile alternative de soluţionare a litigiilor. Pentru a obţine mai multe informaţii, faceţi clic pe “Drept comunitar” sau “Drept internaţional”.

SusSus

Ultima actualizare: 22-03-2007

 
  • Drept comunitar
  • Drept internaţional

  • Belgia
  • Bulgaria
  • Republica Cehă
  • Danemarca
  • Germania
  • Estonia
  • Irlanda
  • Grecia
  • Spania
  • Franţa
  • Italia
  • Cipru
  • Letonia
  • Lituania
  • Luxemburg
  • Ungaria
  • Malta
  • Ţările de Jos
  • Austria
  • Polonia
  • Portugalia
  • România
  • Slovenia
  • Slovacia
  • Finlanda
  • Suedia
  • Regatul Unit